Drumuri

Curs 8
 3.2.6. VIZIBILITATEA ÎN PLAN

3.2.6.1. Generalităţi

Pentru ca circulaţia să se desfăşoare în siguranţă,

fără accidente, este necesar să se asigure
condiţii optime de vizibilitate pe tot parcursul
drumului, în special în porţiunile mai dificile
ale traseului: curbe cu raze mici şi încrucişări
de drumuri.
Vizibilitatea în curbă

Pentru vehiculele care circulă în curbe trebuie

asigurată vizibilitatea spre interiorul curbei
pentru a evita ciocnirea cu un obstacol care se
află pe carosabil sau cu un alt autovehicul.
Vizibilitatea la încrucişări de drumuri

La încrucişări de drumuri trebuie create condiţii

de vizibilitate astfel încât conducătorii
vehiculelor să se vadă reciproc de la o anumită
distanţă, pentru a putea frâna şi opri.
3.2.6.2. Vizibilitatea în curbe

La stabilirea distanţei se iau în considerare

diferite situaţii ce pot apare în circulaţia rutieră
precum şi posibilităţile de prevenire:
- prin oprire;
- prin ocolire;
- prin depăşire.
În schemele de calcul pentru determinarea
distanţei de vizibilitate, traseele se
consideră rectilinii.
Distanţa necesară pentru evitarea unui obstacol fix

Prin oprire:
Df=s1+df+s0
unde: - s1 – spaţiul parcurs în timpul percepţie - reacţie;
- df – distanţa de frânare propriu - zisă;
- s0 – spaţiu de siguranţă.

Prin ocolire:
D0=3,6·v = V – distanţa minimă până la obstacol
Timpul consumat pentru parcurgerea distanţei de
ocolire este de aproximativ 2,5 secunde şi este constant
(nu depinde de viteză).
Prin depăşire:
Dd=2(s1+s2)+VA+l
unde: - s1 – spaţiu necesar deliberării, înainte de
efectuarea depăşirii, şi un spaţiu de
liniştire, după depăşire;
- s2 – 2 distanţe de ocolire, una de trecere
pe banda alăturată şi una de revenire;
- l – lungimea obstacolului;
- VA – o lungime de siguranţă de o parte
şi de alta a obstacolului.
 Distanţe minime de vizibilitate

Viteza de proiectare V km/h

Distanţa de vizibilitate
Caz
minimă 120 100 80 60 50 40 30 25

În curbe la drumuri cu
1. două sau mai multe benzi 460 280 230 140 110 70 60 50
de circulaţie alăturate
În curbe la drumuri cu
2. benzi de circulaţie 230 140 115 70 55 35 30 25
separate

3. Pentru depăşire 500 400 325 250 200 150 125 100
Determinarea câmpului de vizibilitate

Înălţimea şoferului ~1.2 m

d'- distanţa liberă laterală;

- curba de vizibilitate;

- câmp de vizibilitate.
d’= D²/8*R
3.3. DRUMUL ÎN PROFIL LONGITUDINAL
3.3.1. Elementele profilului longitudinal ale
drumului
Profilul longitudinal (profilul în lung) reprezintă
proiecţia desfăşurată pe un plan vertical atât a axei
drumului cât şi a traseului.
- linia roşie (linia proiectului) – proiecţia axei
drumului;
- linia neagră (linia terenului) – proiecţia terenului;
- palier – porţiuni orizontale din linia roşie;
- declivităţi (rampe sau pante) – porţiuni înclinate
ale liniei roşii delimitate de schimbătorii de
declivitate.
Elementele profilului longitudinal

Racordare concava Racordare convexa

Linie neagra Linie rosie

0% 3.5 %5 5.2 %
150,00 168,2 142.20
Palier Rampa Panta
 pas de proiectare – distanţa dintre 2 schimbări
consecutive a declivităţii;
 cote proiect – cotele punctelor de pe linia roşie;
 cote teren – cotele punctelor de pe linia neagră;
 cote de execuţie – diferenţa dintre cota teren şi
cota proiect a unui pichet.
 Cote de execuţie în ax

Cota teren

Cota proiect
Cota proiect

Cota teren

a) pozitive b) negative
3.3.2. Criterii de proiectare a liniei roşii

 Linia roşie trebuie să asigure circulaţia

vehiculelor în condiţii de siguranţă şi confort,
fiind subordonată în acelaşi timp condiţiilor
topografice, geotehnice, hidrologice şi
climaterice care caracterizează regiunea
respectivă.

 Proiectarea liniei roşii se face pe baza unor

criterii ce trebuie avute în vedere şi a unor
norme de proiectare.
3.3.2.1. Declivităţi
- se recomandă folosirea unor declivităţi mici pe
lungimi cât mai mari;
- declivităţile maxime se stabilesc în funcţie de
viteza de proiectare.
Declivităţi maxime (STAS 863-85)
Viteza de
120 100 80 60 50 40 30 25
proiectare
Declivităţi
longitudinale în 5 5 6 6.5 7 7 7.5 8
aliniament
- la stabilirea declivităţilor trebuie ţinut seama şi de
natura îmbrăcăminţii
 9% - la betonul asfaltic cu agregat mărunt rugos;
 6% - la betoane asfaltice cu agregat mare;
 5.5% - la betoane asfaltice cu agregat mărunt;
 4.5% - la mortare asfaltice.
Declivităţile maxime pot fi adoptate în sectoarele în
aliniament şi eventual în curbele cu raza mare.
Declivitatea minimă în sens longitudinal 0,2÷0,5%.
Reducerea declivităţilor în curbe

Raza curbei(m) 70 50 45-40 35-30 35-20

Reducerea
declivităţii maxime 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0
%

Valorile minime ale pasului de proiectare

Viteza de proiectare 120 100 80 60 50 40 30 25
Pasul minim de
250 150 100 80 60 50 50 50
proiectare
3.3.2.2. Lucrări minime de terasamente

- se urmăreşte proiectarea unei linii roşii cât mai

apropiată de linia terenului şi paralelă cu ea;
- se recomandă proiectarea liniei roşii într-un uşor
rambleu de 0.5-1.0 m;
- lucrările minime de terasamente conduc la
cheltuieli de investiţie reduse.
Rambleele de înălţime mică au numeroase avantaje:
- asigură scurgerea apelor de pe platforma drumului;
- sunt expuse soarelui şi vântului rămânând uscate;
- nu se înzăpezesc;
- patul căii este unul verificat.
3.3.2.3. Compensarea terasamentelor
- succesiune de ramblee şi deblee;
- se poate urmări o compensare longitudinală a
terasamentelor, o echilibrare a volumelor de
săpătură şi umplutură;
S
U S
U
U

Compensarea longitudinală a terasamentelor

3.3.2.4. Scurgerea apelor

- pe sectoarele de drum în debleu, evacuarea apei

se face prin şanţuri. Pentru a asigura scurgerea
apelor linia roşie trebuie să aibă o pantă de
minim 0,5% şi să nu creeze depresiuni;
- scurgerea apelor trebuie prevăzută şi pe
porţiunile de rambleu, când terenul natural are
panta dirijată transversal căii.
3.3.2.5. Puncte de cotă obligată
- pasajele de cale ferată, încrucişări cu alte drumuri,
poduri, podeţe, etc.;
- la pasajele la nivel, cota liniei roşii este cota şinei;
- la pasajele denivelate se ţine cont de gabaritul de
cale ferată (5,5÷6,4 m);
- în dreptul podurilor linia roşie trebuie să asigure
trecerea corpurilor flotante: NAE+înălţimea liberă
de sub pod + înălţimea de construcţie a
suprastructurii podului;
- la podeţe tubulare, deasupra tubului se asigură
minim 0,5 m.
 3.3.3. RACORDAREA DECLIVITĂŢILOR

Racordarea verticală
În profil longitudinal, în punctele de schimbare a
declivităţilor, se introduc curbe, de regulă circulare,
dispuse simetric faţă de acestea.
Racordarea verticală:
- convexă - centrul curbei de racordare se află
sub nivelul racordării;
- concavă - centrul curbei de racordare este
situat deasupra nivelului racordării.
Elementele curbelor de racordare

P
 Tangenta şi bisectoarea se determină cu ajutorul
valorilor declivităţilor d1 şi d2.
unghiurile au valori mici:

(+) – declivităţi de sens contrar

(-) – declivităţi de acelaşi sens
Notând = m =>

declivităţile se exprimă în procente.

Din lungimea tangentei T, rezultă bisectoarea B:

Ordonatele punctelor intermediare, din triunghiul OAP:

Valorile y şi B se măsoară pe verticală, iar valorile x şi T,

pe orizontală. Aproximaţia este posibilă datorită
înclinărilor foarte mici ale liniei roşii.