GENERALITĂŢI

Terasamentul: construcţia executată de regulă din pământ, serveşte la

realizarea platformei căii.
Forma şi dimensiunile terasamentelor în profil transversal:
 poziţia platformei căii faţă de terenul natural,
 înălţimea acestora,
 calitatea pământului din care se execută (în cazul rambleelor),
 stratificaţia terenului de bază,
 dimensiunea platformei căii.

Terasamentele sunt alcătuite în principal din:

 zona platformei: partea superioară a terasamentelor, pe 50 cm adâncime sub nivelul
platformei căii, inclusiv stratul de repartiţie
 corpul terasamentelor: volumul de pământ de sub zona platformei.

Această noţiune se referă la ramblee

Secțiuni transversale prin platforma căii
PLATFORMA CĂII
 Platforma căii:

Lăţimea (B): distanţa dintre muchiile stratului de repartiţie. Lăţimea

platformei căii este determinată de elementele geometrice în profil
transversal a prismei de balast, ca atare va depinde de felul căii ferate
(ecartament), viteza maximă a liniei, razele curbelor, modul de
prindere a şinelor între ele (cale cu joante sau cale fără joante) de felul
traverselor etc.

Între piciorul taluzului prismei de balast şi muchia stratului de

repartiţie se lasă o distanţă de min. 0.75 m numită bancheta căii, care
are rolul:
 de a mări secţiunea corpului rambleului şi prin aceasta sporindu-i rezistenţa;
 de a împiedica căderea balastului pe taluzurile rambleului;
 de loc de refugiu pentru retragerea personalului de linie în timpul circulaţiei
trenurilor şi pentru depozitarea de materiale, scule, utilaje mici de cale, vagoneţi etc.
 STRATUL DE REPARTIŢIE

Stratul de repartiţie este stratul de nisip sau pietriş,

aşezat pe faţa superioară a terasamentului realizând
o suprafaţă plană care constituie platforma căii
Faţa superioară a terasamentului este mai lată decât
platforma, între piciorul taluzului stratului de
repartiţie şi muchia taluzului terasamentului se
prevede o distanţă de 0.25 m, pentru ca materialul
din stratul de repartiţie să nu cadă pe taluzul
terasamentului sau în şanţuri.
 Amenajarea stratului de repartiție în stații

Platforme foarte late

Min 2%
Liniile din stații – același profil în lung → grosimi mari pt str
de repartiție
Atât în linie curentă cât şi în staţii, stratul de
repartiţie se alcătuieşte din nisip de 0.05-7 mm cu
granulaţie continuă şi cu coeficient de
neuniformitate mai mare de 7 sau din pietriş
neciuruit de 0.05-7 mm cu granulaţie continuă şi
coeficient de neuniformitate mai mare de 15.
Pietrişul poate fi înlocuit cu criblură sau split.
În secţiune transversală grosimea stratului de
repartiţie este în general neuniformă după cum se
prelucrează faţa superioară a terasamentului.
 TALUZURI

Taluzul este faţa înclinată a unui rambleu sau

debleu.
Înclinarea (panta) taluzurilor ir şi id, la profilurile
transversale tip, depind de natura pământului din
care se execută, în cazul rambleelor şi de terenul
excavat în cazul debleelor, dar şi de înălţimea
rambleului (Hr) şi a debleului (Hd).
 BERMELE ŞI TREPTELE DE ÎNFRĂŢIRE

În cazul terasamentelor cu înălţimi mai mari decât cele

prevăzute, pentru asigurarea stabilităţii taluzurilor, se poate
prevedea fie o înclinare mai mare a acestora la partea
inferioară, fie prevederea unor trepte amenajate pe taluzuri
care au rolul de a mări stabilitatea lor, numite berme.
Se recomandă ca lăţimea bermelor să fie de 2.00 ... 3.00 m,
iar faţa lor să fie prelucrată cu o pantă de minimum 5% în
direcţia scurgerii apelor.
Dacă panta transversală a terenului este cuprinsă între 1:10
şi 1:3 va fi necesar să se amenajeze trepte de înfrăţire.
Înălţimea treptelor va fi de min. 0.40 m şi lungimea de min.
2.50 m.
 ELEMENTE DE COLECTARE ŞI ÎNDEPĂRTARE A
APELOR DE SUPRAFAŢĂ

Şanţuri de scurgere: se execută în deblee lângă platformă, cu rol de colectare a

apelor de pe taluzuri şi platforma căii, conducându-le la punctele de descărcare
Șanțuri de apărare: rolul de a colecta apele de pe coastă şi de a le conduce la
punctele de descărcare amenajate, pentru a preîntâmpina degradarea
taluzurilor şi împotmolirea liniei.
 SUPRASTRUCTURA CĂII

Suprastructura căii ferate reprezintă partea din

construcţia căii ferate alcătuită de regulă din: şine,
aparate de cale, traverse, material mărunt de cale şi
prismă de balast.
 ȘINA DE CALE FERATĂ

executată din oţel având un profil special, prin

intermediul căruia se asigură sustentaţia, ghidarea şi
tracţiunea materialului rulant.
 Tip șină

Tipurile grele folosite: 40, 45,

49, 54 E, 60 şi 65.
Tipul șinei reprezintă
greutatea unui metru liniar
din şina respectivă, măsurată
în kgf.
Secţiunea transversala
perpendiculară pe axul şinei
defineşte profilul şinei.
Profilul şinelor: de forma
Vignole
a0 : porţiunea de bandaj cu înclinarea 1/20;
t : distanţa dintre feţele interioare ale roţilor;
r : raza de racordare dintre feţele laterale a ciupercii şi suprafaţa de rulare;
e : ecartamentul;
a : înălţimea ciupercii.
 Oțelul din șine – aliaje oțel - carbon

Solicitările complexe la care este supusă șina necesită un

oțel cu o astfel de compoziţie chimică şi structurală încât
să răspundă următoarelor calităţi pe care trebuie să le aibă
acestea în exploatare:
 Rigiditate: deformabilitate acceptabilă căii pe verticală sub sarcinile
transmise de materialul rulant
 Elasticitate: evitarea ruperii datorită sarcinilor dinamice
 Suprafața de rulare: grad de duritate: presiunile foarte mari care se
dezvoltă la contactul şină-roată şi uzurile ciupercilor cauzate de trafic
 Suprafața de rulare: netedă (rez. la mers cât mai redusă), rugoasă
(forța de frecare – aderență)
 Material tenace: preluare șocuri
 Rezistență la întindere: eforturi extrem de mari