TRASAREA PE TEREN A PODURILOR SI VIADUCTELOR

Podul este o constructie, din categoria lucrrii de art, realizat de ingineri constructori, destinat s treac un obstacol (ru, o vale, ci de comunicatii). Un pod se poate compune din doua parti principale: infrastructura si suprastructura. Culeele sunt elementele de infrastructura dispuse la capetele podului. Pilele reprezinta elementele de infrastructura ce asigura reazeme intermediare pentru suprastructura podului. Tablierul podului, totalitatea grinzilor care formeaz sistemul de rezisten al unui pod metalic i care susine calea de circulaie a acestuia. Viaduct denumim astzi o lucrare de art (pod), n general de lungime mare, care permite traversarea unei vi adnci de ctre un drum sau o cale ferat. Clasificarea podurilor PODURI CU GRINZI Podurile cu grinzi reprezinta cea mai raspandita si simpla forma de suprastructura, fiind realizate atat din beton armat, precomprimat, sau ambele si din metal, dar pot avea si sectiune compusa otel-beton. PODURI IN ARC De-a lungul timpului au fost construite poduri remarcabile ce aveau ca structura principala de rezistenta bolta, incepand cu poduri pe bolti din piatra realizate de romani pentru apeducte, pana la podurile moderne cu arce realizate in prezent, avand o mare diversitate de forme si dimensiuni. PODURI HOBANATE. Podurile cu hobane se caracterizeaza prin faptul ca tablierul este sustinut de mai multe cabluri a caror forma se aproprie de cea rectilinie dupa darea in exploatare a podului. PODURI SUSPENDATE Podurile suspendate se deosebesc de cele hobanate prin forma cablurilor, cat si prin faptul ca utilizeaza cabluri principale portante si o serie de alte cabluri, tirantii, prin intermediul carora tablierul este suspendat de cablurile principale. Forma cablurilor principale este curba. RIDICAREA DE TRAVERSARE A CURSURILOR DE APA Proiectarea podurilor mari (de lungime mai mare de 80,100m) necesita un plan de situatie al zonei de traversare si un plan la scara mare al sectorului amplasamentului podului. Planul de situatie se intocmeste la scara 1:5.000 pentru raurile mici si la 1:10.000 pentru cele de latime mare. Planul la scara mare cu amplasamentul podului este necesar pentru proiectarea in detaliu a podului si a altor constructii anexe, cat si pentru studiile in detaliu a traseelor cailor de acces la pod. Planul se intocmeste la scara 1:1.000 cu echidistanta curbelor de nivel E=0.5m pentru lungimea traversarii pana la 300-500m si la scara 1:2.000 cu echidistanta E=1m pentru o lungime mai mare.

Ca retea de sprijin se folosesc drumuirile principale de teodolit-nivelment amplasate pe ambele maluri, iar ridicarea detaliilor se face prin tahimetrie in zonele deschise si prin profile transversale, in zonele inchise. Ridicarea zonei de trecere se face de regula prin metoda aerofotogrammetrica. Zonele de intindere mica se ridica tahimetric iar in sectoarele foarte accidentate se foloseste ridicarea cu foto-teodolitul. DETERMINAREA LUNGIMII PODULUI La proiectarea amplasamentului podului este necesar sa se cunoasca distanta intre doua puncte initiale (M, N) amplasate fiecare pe cate un mal in locuri neinundabile.Aceasta distanta poarta numele de lungimea traversarii sau lungimea podului si se foloseste la legarea analitica a proiectului podului de punctele initiale marcate pe teren. Proiectantul concepe lungimea podului ca fiind distanta dintre fetele interioare ale culeelor(L). Lung mea traversarii se poate masura direct cu precizia necesara folosind dispositive electrooptice de tip geodimetru, distomat. Daca traversarea podului parcurge o vale uscata sau iarna pe gheata,masuratorile se pot efectua cu panglici cu diviziuni milimetrice sau cu fire de invar. Precizia masurarii pe teren a lungimii podului se determina pornind de la precizia necesara de construire a podului si a importantei acestuia. TRANSMITEREA COTELOR PESTE CURSURI DE APA Este necesar pentru fixarea reperelor de nivelment pe ambele maluri care vor fi folosite att n timpul studiilor hidrologice ct i la alctuirea bazei altimetrice pentru ntocmirea planului topografic la scar mare a amplasamentului podului, pentru trasarea n nlime a construciilor podurilor. La traversrile pentru lungimi mai mari de 300 m vor fi plantate minimum dou repere permanente pe fiecare mal, iar eroarea limit n determinarea cotelor n raport cu un reper iniial nu trebuie s depaeasc 10 mm. Trasarea cotelor se face iarna pe ghea prin nivelment geometric obinuit, iar peste ap prin metode de : nivelment dublu geometric, nivelment trigonometric, nivelment hidrostatic.

Transmiterea cotelor prin nivelment dublu geometric Se efectueaz vara i toamna. Presupune staionarea cu aparatul de nivel pe ambele maluri alea rului, iar cnd condiiile permit i pe un banc de nisip sau insul ctre mijlocul apei. n funcie de limea rului i caracterul vii i malurilor se pot utiliza scheme variate. De exemplu cele din figura 3.14 a i b pentru limea rului pn la 300 m sau cea din figura 3.14 c pentru limea rului mai mare ca 300 m. Aceste scheme permit transmiterea cotelor cu precizia nivelmentului de ordinul III i n anumite condiii cu precizia nivelmentului de ordinul II

Schema din figura 3.14 a se folosete atunci cnd exist un banc de nisip sau o insul ctre mijlocul apei. nainte de nivelment se planteaz pe ambele maluri cte 2 repere de nivelmet (R1,R2 si R3,R4) n locuri unde raza de vizare ar trece la minimum 23 m deasupra pmntului. Instrumentul instalat n staia S1 execut citirile pe mirele aezate n ordinea numerotrii reperelor. Pentru controlul determinrii diferenelor de nivel ntre reperele R1 i R3 respectiv R4 i R2, se instaleaz instrumental n staiile S2 i S3 de unde se executa citirile pe mirele instalate n R1 i R2 respectiv R3 i R4; suma diferenelor de nivel n poligonul R1-R3-R4-R2-R1 nu trebuie s depaeasc 1020 mm. Schema din figura 3.14 b se utilizeaz cnd nu se poate folosi schema din figura 3.14 a cnd nu se pot bate piloi ctre mijlocul rului sau cnd fundul albiei se afla la adncime mare. Nivelul i mirele se aeaz n vrfurile unui paralelogram care se marcheaz pe teren. Citirile pe mirele departate la distane mai mari de 200300 m se execut cu ajutorul panourilor mobile montate pe mire figura 3.16. n cazul schemei din figura 3.14.b ecartul admis ntre diferenele de nivel ale laturii R1-R2, pentru o serie de observaii este de 510mm /100 m distana. n cazul limii rului mai mare de 300 m se recomand utilizarea schemei din figura 3.14 c.

Transmiterea cotelor prin nivelment trigonometric Aceast necesit folosirea a dou teodolite de precizie care vor msura unghiurile zenitale Zi n perioada cu imagini clare. Observaiile se efectueaz direct i invers concomitent de cele dou teodolite instalate fiecare pe cte un mal. Punctele M si N (fig. 3.17) ntre care se transmite cota peste ru sunt puncte ale triangulaiei podului care se vor amenaja i ca repere de nivelment. Teodolitele i intele de vizare se aeaza n vrfurile paralelogramului, astfel ca s fie egale distanele S1M-S2N, a cror lungime s nu depaseasc 3 m. n punctele M i N se instaleaz vertical mirele care se fixeaz prin trepiede de mire. Aceast necesit folosirea a dou teodolite de precizie care vor msura unghiurile zenitale Zi n perioada cu imagini clare. Observaiile se efectueaz direct i invers concomitent de cele dou teodolite instalate fiecare pe cte un mal. Punctele M si N (fig. 3.17) ntre care se transmite cota peste ru sunt puncte ale triangulaiei podului care se vor amenaja i ca repere de nivelment. Teodolitele i intele de vizare se aeaza n vrfurile paralelogramului, astfel ca s fie egale distanele S1M-S2N, a cror lungime s nu depaseasc 3 m. n punctele M i N se instaleaz vertical mirele care se fixeaz prin trepiede de mire. Transmiterea cotelor prin nivelment hidrostatic Se folosete peste ape foarte ntinse, obinndu-se n condiii favorabile o eroare de ctiva mm. Pe fundul cursului de ap se aeaz un tub de cauciuc rezistent, care se umple cu ap sub presiune mare ca n el sa nu ramn bule de aer. La capetele furtunului se monteaz tuburi de sticl cu diviziuni care se fixeaz de stlpi pe maluri (fig. 3.18), la distan de o staie de nivelment fa de stlpi se planteaz n locuri stabile reperele R1 i R2. Se consider pentru observaii ca meniscul lichidului din tuburile 1 i 2 se afla la aceeai suprafa de nivel; cu ajutorul a dou instrumente de nivel se leag aceast suprafa de reperele R1 i R2 observaiile se fac la interval de timp stabilite dup program. Concomitent pe fiecare mal se msoar presiunea (p1 i p2 ), temperatura aerului i apei (t1 i t2), ca s se poata introduce corecii n rezultate dac este necesar. Diferena de nivel se obine din media valorilor rezultate din programul de observaii.

TRIANGULATIA PODULUI Se folosete ca baz pentru determinarea lungimii traversrii cursului de ap sau ca reea de sprijin pentru trasarea n plan a infrastructurii podurilor mari i pentru verificarea montajului i poziionrii suprastructurii podului. Forma reelei este cel mai adesea unul sau dou patrulatere geodezice cu dou baze, amplasate fiecare pe cte un mal.

Precizia trinaguliei podului trebuie astfel realizat nct erorile medii ptratice n poziia centrelor infrastructurii, ct i n lungimile deschiderilor podului s nu depaeasc 1,5...2 cm. Din aceast cauz, erorile n poziia punctelor de triangulaiei podului, ca baz de trasare, care trebuie s fie de 1,5....2 ori mai mici vor fi n medie de 1 cm. TRASAREA INFRASTRUCTURII PODULUI TRASAREA CENTRELOR INFRASTRUCTURII Este cea mai complexa si de raspundere trasare la poduri. Aceasta se poate efectua prin trei metode: 1. Aplicarea de distante; 2. Intersectie reperata; 3. Intersectie unghiulara inainte. Indiferent de metoda utilizata, trasarea infrastructurii se face in doua etape: I. Trasarea provizorie (cu precizie mica) in apa, punctul obtinut fiind marcat prin balize plutitoare sau geamandura; I. Definitivarea trasarii, care are loc numai dupa ce partea superioara a infrastructurii a iesit din apa. Aceasta trebuie sa asigure precizia trasarii conform normativelor de trasare. TRASAREA PRIN APLICAREA DE DISTANTE Indiferent de metoda utilizata pentru trasare, punctele M i N ale axei longitudinale a podului trebuie amplasate la o deprtare suficient de malurile rului, pentru a nu fi deteriorate n timpul procesului de construcie, iar dac acestea au disprut, se vor reconstrui fie pornind de la vrfurile de frngere ale cilor de acces la pod fie de la punctele de reperaj ale capetelor axei podului sau ale reelei de sprijin existente 1.1 Trasarea centrelor infrastructurii plin aplicarea distantelor din proiect cu benzile de otel. Aceasta metoda se poate utiliza cand albia raului este uscata sau iarna, cand raul este acoperit de gheata. Distantele se aplica pe directia axei longitudinale (MN), pe o podina construita in acest scop, pornind din punctele initiale ale axei, si anume M respectiv N. Pentru intinderea benzilor de otel se foloseste dinamometrul. Punctele astfel trasate se proiecteaza pe pamant si se fixeaza prin aliniamente de reperaj. In cazul trasarii pe gheata, bornele de reperaj se planteaza pe maluri, in afara zonei de inundatii. Pentru fiecare distanta masurata se introduc corectii de etalonare si temperatura. 1.2 Trasarea centrelor infrastructurii folosind geodimetrul (distomatul) de precizie. In acest caz nu mai este necesara construirea triangulatiei podului, deoarece trasarea centrelor infrastructurii se face prin aplicarea distantelor din proiect pornind de la punctele M respectiv N. Mai intai se traseaza provizoriu distantele proiectate, folosind un tahimetru optic. Apoi, in punctele obtinute se construiesc insule mici prin turnare de bolovani, sau in cazul raurilor mai adanci, platforme din piloti. Pe aceste insule se instaleaza statia reflectoare, iar cu statia emitatoare instalata in punctul M, se citesc riguros distantele dintre acestea. Prin nivelement se reduc la orizont distantele si se compara cu cele din proiect. Pentru controlul trasarii se repeta operatia descrisa anterior, dar de aceasta data se stationeaza cu aparatul in punctul N. Diferentele obtinute intre distantele trasate din punctul M si cele trasate din punctul N se numesc deschideri. Daca diferenta dintre aceste deschideri si cele proiectate se incadreaza in tolerantele admise, punctele obtinute sa marcheaza definitiv.

TRASAREA PRIN INTERSECTIE REPERATA 2.1 Trasarea pe rauri cu adancimea pana la 3 m si nenavigabile 2.1.1 Procedeul aliniamentelor paralele In aceasta situatie se proiecteaza un aliniament paralel MN in aval de axa podului MN, pe o podina. Pe podina se traseaza proiectiile centrelor infrastructurilor (pct. 1, 2 ,3 ). Cu teodolitul instalat in aceste puncte, se traseaza perpendiculare pe axa MN. Directiile obtinute reprezinta axele longitudinale ale infrastructurilor, care la intersectia cu axa traversarii MN dau pozitia centrelor fiecarei infrastructuri (C1, C2, ). Axa longitudinala a infrastructurii se fixeaza prin trei piloti: unul pe axa MN (pct. 1, 2, ) si ceilalti doi in amonte de axa MN (pct. 1 si 1,2 si 2 ) pentru a permite trasarea si in cazul intreruperii vizibilitatii intre punctele 2 si 2, 3 si 3. PROCEDEUL ALINIAMENTELOR NEPARALELE Acest procedeu se foloseste atunci cand in apropierea traversarii cursului de apa exista un pod vechi, care poate fi utilizat pentru trasarea axelor infrastructurii. Se proiecteaza pe podul vechi sub un unghi drept fata de axa longitudinala MN punctele initiale MN. Se masoara in aceste puncte unghiurile si fata de axa proiectata MN. Se calculeaza distanta x dintre infrastructuri in lungul axei proiectate MN, cu relatia x = b/sin , unde b este distanta dintre centrele infrastructurilor pe axa longitudinala a traversarii MN. Apoi procedeul este acelasi cu cel descris anterior.

2.2 Trasarea pe rauri cu adancimi mai mari de 3 m. In acest caz pentru aflarea centrelor infrastructurilor se vor construi pe cele doua maluri doua baze perpendiculare pe axa podului (AC si BD) amplasate una aspre amonte si alta spre aval, iar controlul trasarii se va face construind alte doua baze AC si BD in prelungirea primelor. Verificarea pozitiei centrelor infrastructurilor se face stationand cu teodolitul in punctele materializate pe cele doua prelungiri ale bazelor si intersectand prin vizare la punctele corespunzatoare de pe malul opus. Toate segmentele masurate pe cele doua baze sunt egale intre ele si se masoara fata de axa podului.

TRASAREA PRIN INTERSECTIE UNGHIULARA INAINTE 3.1 Ambele maluri nu sunt inundate de apele de primavara. In aceasta situatie baza de trasare AB se considera astfel incat sa fie paralela cu axa longitudinala a podului MN si la o distanta de circa 1/3 din lungimea acesteia. De asemenea se recomanda realizarea vizelor spre punctele 1, 2 si 3 cu unghiuri apropiate de 100g. Vizele de control trebuie executate din punctul D la 1 pe un mal si din C la 3 pe celalalt mal. Punctele D si C trebuie sa fie perpendiculare pe vizele A-1 si B-3; prin aceasta se vor micsora erorile transversale, iar cele longitudinale, daca intervin, vor fi neglijabile. Pentru controlul trasarii in zona 1 3 , ar trebui un punct pe o directie aproximativ perpendiculara mijlocul axei MN, deoarece unghiurile de intersectie devin obtuze si este posibila aparitia unor erori longitudinale importante. In acest caz este imposibil sa se plaseze un asemenea punct. Totusi, cu conditia amplasarii punctelor A si B la distanta maxima de 1/3 din lungimea axei MN, in zona dintre punctele 1 si 3 unghiul nu va depasi 130-140g si erorile ce vor aparea nu vor depasi in acest caz valorile erorilor transversale. Cea mai mare atentie trebuie acordata reducerii erorii unghiulare de trasare, lucru ce se poate realiza prin trasarea cu precizie a fiecarei directii.

3.2 Ambele maluri nu sunt inundate de apele de primavara si catre mijlocul axei podului se poate fixa unul sau doua puncte de sprijin suplimentare pe o insula. Acestea sunt cazurile cele mai favorabile de trasare deoarece permit eliminarea inconvenientelor aratate in primul caz in privinta trasarii punctelor din zona 1 3. Cand pe insula este amplasat un singur punct C, suficient de apropiat de axa MN, exista posibilitatea de a se folosi acest punct pentru intersectiile de control, dat fiind ca vizele din acest punct vor fi aproape perpendiculare pe A 1 respectiv pe B 3 . Cand pe insula se pot amplasa doua puncte A si B, la o distanta destul de mare unul de altul (cel putin 1/3 din lungimea axei MN), pe mal pot lipsi complet punctele de sprijin si totusi trasarea se va executa in conditii foarte favorabile. Este adevarat ca trasarea punctului N poate fi in aceasta eventualitate controlata numai prin vizarea pe axa longitudinala din punctul M sau de la baza AB, insa cu toate acestea ea va fi obtinuta mai sigur decat in cazul cu un singur punct pe insula, intrucat pentru unghiuri identice de intersectie distanta dintre punctele de sprijin A si B va fi mai mica si razele de vizare mai scurte.

3.3 Un mal este inundat de apele de primavara. Este cazul cel mai nefavorabil. In aceasta situatie baza de trasare AB se fixeaza pe malul neninundabil, transversal pe directia axei longitudinale MN. Pentru a obtine rezultate satisfacatoare, lungimea bazei de trasare trebuie sa fie destul de mare, ceea ce duce la cresterea erorii de masurare, care implicit mareste si eroarea totala a punctelor in zona 2 N.

3.4 Un mal este inundat de apele de primavara si catre mijlocul axei podului se poate fixa unul sau doua puncte de sprijin suplimentare pe o insula. In cazul in care se poate fixa un singur punct D pe insula, conditiile de trasare sunt mai bune decat in cazul descris anterior deoarece din punctul D se pot controla mai bine erorile din zona 2 N.

In cazul in care se pot fixa doua puncte A, B la distanta 1/3 din axa MN unul fata de celelalt, conditiile de trasare sunt aceleasi cu cele descrise in cazul in care Ambele maluri nu sunt inundate de apele de primavara si catre mijlocul axei podului se pot fixa doua puncte de sprijin suplimentare pe o insula.

LUCRARI TOPOGRAFICE IN TIMPUL EXECUTIEI INFRASTRUCTURII PODULUI Trasarea axelor infrastructurii pe uscat si pe insula Trasarea care se executa pe uscat,se face prin metoda intersectiei reperate cu ajutorul unei imprejmuiri ce se construieste in prealabil. Din centrul infrastructurii se transpune pe imprejmuire axa transversala MN si perpendicular pe ea, axa longitudinala a infrastructurii. Fata de aceste axe marcate se traseaza groapa si cofrajele fundatiei. Pe raurile adanci pana la 56m fundadiile infrastructurii podului se pot construi pe umpluturi de piatra,arocamente, alcatuind o ,,insula artificiala. Se determina centrul o al infrastructurii pe insula, iar cu teodolitul instalat in punctual o se vizeaza punctele initiale m si n, iar prin plonjarea lunetei se fixeaza pe umplutura punctele m1, m2, si n1,n2 , in aliniamentul traversarii podului(fig.1). Se traseaza o perpendicular pe axa transversal, obtinand punctele a1,a2 si b1,b2, - axa longitudinala a infrastructurii. Trasarea fundatiilor pe piloti Pilotii de beton armat se afunda in pamant cu dispositive vibratoare, iar pe masura afundarii, acestia se continua cu alti piloti pe tronsoane de cate 4..6m. In cazul pilotilor centrifugati se scoate pamantul din tuburi si apoi se umplu cu beton. Cand se ajunge la nivelul cel mai mic al apei grupele de piloti se acopera cu o placa de beton armat (radier), pe care se construieste corpul infrastructurii. Petri baterea grupelor de piloti pe raurile de adancime mare se construieste o schela de glilaj (platforma cu deschizaturi) executata conform proiectului de montare verticala a pilotilor. Diametrul deschizaturilor este cu 2 cm mai mare decat dimensiunile exterioare ale pilotilor. In mijlocul platformei se fixeaza punctual O-centrul infrastructurii si punctele M si N pentru orientare in lungul axei traversarii MN. Platforma se amenajeaza pe mal pe doua vase care se transporta spre apa. Pozitionarea ei conform proiectului se efectueaza prin apropiere treptata din trei puncte ale triangulatiei podului, centrul intersectiei O prin intersectia unghiulara inainte cu teodolitele din A si B si alinierea punctelor M si N in axa traversarii MN de catre al treilea teodolit instalat in punctual initial M. Devierea in plan a pilotilor fata de centrul O nu va depasi 5 cm. Inainte de construirea radierului, se determina cotele partii superioare a pilotilor fata de reperul de nivelment pe mal. Lucrari topografice la constructia fundatiilor pe chesoane ffff imp Chesonul cu aer conprimat si chesonul deschis se aduc si se asaza pe fundul apei in amplasamentul infrastructurii cu schela de grilaj montata pe vase pe care sunt fixate

punctele O, M si N. Aceste lucrari constau din observatii periodice in timpul coborarii cutiei chesonului si din trasarea cofrajului pentru executarea corpului fundatiei. Ca rezultat al acestor observatii se determina adancimea de scufundare a cutiei,devierea cutiei in directiile longitudinala si transversala, deplasarea in plan a axei cutiei. Exemplu de pozitionare a unui cheson in apa Se consider chesonul paralipipedic din Fig.3, care se poziineaz n interiorul unui ru cu ajutorul unei macarale. Date cunoscute: -nlimea chesonului, notat L (vezi Fig.4); -coordonatele din proiect ale punctelor D(x4,y4) i C(x3,y3) , puncte aflate la fundul rului Se cere: -metoda prin care se poate poziiona chesonul n interiorul rului Rezolvare: -se msoar cu staia total colurile de sus ale chesonului=> coordonatele punctului A (x1,y1) -se cunosc, din proiect, coordonatele punctului C(x3,y3) ; -prin diferene de coordonate se pot determina x, y -dac se dorte se poate determina i unghiul n mod similar se procedeaz i cu punctele B si D

Fig.4. Deplasarea colurilor chesonului pe x.( ) i respectiv pe y ( ) Porbleama care se pune n continuare este cum putem verifica dac coordonatele punctului C(x3,y3) sunt cele din proiect. Pentru rezolvarea acestei probleme se mai alege un punct A (x5,y5) , conform Fig.5, pe muchia chesonului a crui coordonate se determin n mod similar cu cele ale punctului A(x1,y1) (cu staia total).

Fig.5. Metod de verificare a coordonatelor punctlui Avnd determinate coordonatele celor dou puncte A si A se poate determina orientarea lor , iar apoi valoarea unghiului . n continuare se determin x i y prin aplicarea unor funcii trigonometrice n triunghiul haurat cu verde (vezi Fig. 3). Prin tansmiterea coordonatelor punctului A(x1,y1) n planul de proiecie XOY i cunoscnd deplasrile x i y se determin coordonatele punctului C, care sunt de forma . Aceste coordonate se compar cu cele din proiect. Operaia se repet pna cand coordonatele punctlui C determinate coincid cu cele din proiect. Trasarea in detaliu a infrastructurilor Se executa in baza centrului si axelor infrastructurii, care se restabilesc in timpul executiei pe cofrajele zidariei de elevatie a fundatiei si zidariei corpului infrastructurii.Verificarea cotelor retragerii fundatiei se face de la reperele de nivelment de pe mal. Trasarea conturului zidariei corpului fundatiei se executa pe baza axelor infrastructurii proiectate pe cofrajul fiecariu tronson al zidariei si se verifica periodic pozitia centrului infrastructuriiO. Trasarea in plan si in inaltime a cuzinetilor este cea mai precisa si de raspundere trasare. Se verifica si definitiveaza pozitia centrului O, iar fata de centru axele longitudinala si transversala. Se verifica cotele reperelor de executie de pe infrastructura, apoi, prin metoda coordonatelor rectangulare fata de axele infrastructurii, se traseaza in plan cuzinetii, iar prin nivelment geometric acestia se fixeaza in inaltime la cota din proiect (cu o eroare de 1..2 mm).

Ridicarea de executie a infrastructurilor Are loc dupa terminarea constructiei pentru a verifica corespondenta cu proiectul a tuturor partilor principale ale infrastructurii ca pozitie in plan si in inaltime. Aceasta cuprinde urmatoarele lucrari topografice: determinarea coordonatelor reale ale centrelor infrastructurii si a distantelor dintre ele, nivelmentul de control al suprafetei cuzinetilor, ridicarea de detaliu a infrastructurii si constructiilor de regularizare. Coordonatele centrelor infrastructurilor se determina prin metoda triunghiului sau prin metoda intersectiei inapoi din trei puncte, dupa care se determina distantele reale dintre ele si se compara cu cele din proiect (eroarea nu trebuie sa depaseasca 1,5..2 cm). Nivelmentul de control se efectueaza printr-o drumuire construita de la reperul permanent de pe un mal pana la reperul permanent de pe celalalt mal. Ridicarea in detaliu a infrastructurii se executa fata de axele acesteia, deasemenea se determina dimensiunile infrastructurii, ale cuzinetilor si distantele de la axele infrastructurii pana la cuzineti. TRASAREA SI DEPLASAREA INFRASRUCTURII PODURILOR In timpul construirii si in perioada initiala a darii in exploatare se efectueaza observatii asupra tasarii si deplasarii infrastructurilor podului. Studiile topografice la nivelul infrastructurii i suprastructurii podurilor au ca obiectiv urmrirea urmtorilor parametri: Deplasri absolute: o Tasri; o Deplasri orizontale. Deplasri relative la rosturile de dilatare-contracie. Aparatura i dispozitivele borne i repere topo-geodezice; mrci de tasare; mrci de vizare; staii totale cu ntreaga gam de accesorii. Msurtorile se fac cu o precizie de 5 mm pe coordonate i 2 mm pe cot. Prin urmrirea deplasrilor n plan orizontal i vertical ale construciilor prin metode topografice se determin deplasrile sau deformaiile construciilor, generate de tasri ale terenului de fundare, ca de exemplu: tasarea medie, tasrile relative, nclinri ale fundaiilor sau ale construciei n ansamblu, ncovoieri relative ale tlpilor continue de fundare etc. Urmrirea tasrilor unei construcii prin metode topografice const din msurarea modificrii cotelor unor puncte izolate, materializate prin mrci fixate solidar de construcie, prin raportare la repere de referin (repere fixe). Plantarea mrcilor de tasare trebuie s asigure verticalitatea pe acestea a mirelor de nivelment sau montarea dispozitivelor de nivelment hidrostatic. Plantarea mrcilor de vizare trebuie s permit o vizare precis i de la ct mai multe repere de observaie. Mrcile de tasare sunt repere mobile de nivelment, care se alctuiesc i se fixeaz

n elementele de construcie astfel nct s fie asigurat conservarea lor n timp, pe ntreaga durat a efecturii observaiilor i s fie posibil efectuarea msurrilor att n timpul execuiei ct i n timpul exploatrii construciilor. Marcile de tasare au fost si sunt folosite la redarea cat mai exacta a componentelor verticale ale deplasarilor pilelor podurilor. Primele msurtori intitulate starea 0 vor intra n comparaie cu celelalte ce vor fi ntocmite, conform graficului de urmrire a comportrii n timp. Deplasarea in plan a infrastructurii podului este provocat de presiunea apei din rau asupra infrastructurii fiind directionata,in principal pe directia curentului apei (in lungul axei longitudinale a infrastructurii); este posibila si o deplasare laterala a uneia din infrastructuri pe directia axei traversarii(axa longitudinala a podului). Observatiile asupra deplasarii longitudinale se efectueaza prin metoda aliniamentului. Pentru aceasta,aliniamentul se fixeaza prin marci de observatii pe cuzineti(pe dreapta sau pe stanga tablierului) si pe fiecare mal (pe cata doi pilastri de beton armat). Studiile topografice la nivelul cursului de ap se materializeaz n efectuarea masurtorilor topografice n albia raului, ntr-un sistem de proiecie local, executndu-se: profile transversale, unul n amonte i unul n aval de pod. Primele profile vor fi intitulate starea 0, fa de care se vor face interpretrile celorlalte profile ce se vor executa; Planul de situaie cotat sau cu curbe de nivel care va conine: conturul albiei minore, conturul albiei majore la viiturile cele mai mari, nivelul maxim al apelor rezultat din informaii, zonele de depuneri i eroziuni, zonele acoperite cu vegetaie cu precizarea tipului de vegetaie, construcii hidrotehnice existente, alte construcii i instalaii, poziia profilelor transversale i longitudinale, precum i o born sau alt reper de nivel cotat, uor de identificat pe teren. Primul plan intitulat starea 0 va intra n comparaie cu celelalte ce vor fi ntocmite; Profilul longitudinal al albiei pe linia talvegului, pe ntreaga lungime raportat pe planul de situaie i cuprinde pe lng linia talvegului, linia oglinzii apei la data ridicrii i nivelul maxim al apelor rezultat din informaii. Afuierile sunt aciuni de erodare a albiei provocate de creterea vitezei de curgere a apelor. Afuierile se clasific n: afuieri generale; afuieri locale; Funcie de sistemul de fundare adoptat afuierile generale pot prezenta un grad de periculozitate mai mare sau mai mic asupra stabilitii infrastructurilor podurilor. Cnd ns infrastructurile sunt fundate pe piloi sau la adncimi mici, trebuie luate masuri de prevenire a afuierilor generale, protejndu-se fundul albiei n jurul infrastructurilor cu anrocamente sau saltele de gabioane. Afuierea generala si locala

MILLAU FRANTA a. Faza de proiectare 1. - Primii ajuni la faa locului au fost inginerii topografi (5), n august 2001; - Cei 5 specialiti topografi au realizat o reea de puncte n sistem WGS84; - Urmtorul pas a constat n instalarea pe un pilastru de beton a unei staii de referin Leica GPS 500, aceasta fiind legat la reeaua creat anterior. b. Faza de executie B.1. Monitorizarea i ghidarea construciei - Cu ajutorul receptoarelor mobile GPS s-au trasat coordonatele fundaiilor pilelor. - n primii doi ani, principala sarcin a specialitilor topo a constat n stabilirea n plan i n nlime a poziiei formelor de turnare a cimentului. Pentru monitorizarea construciei (vant, radiatii solare), 12 puncte de referin au fost materializate prin pilatrii cu sistem de centrare forta, n lungul axei podului. - 150 de reflectoare au fost ncastrate n pilele podului; - msurtori de control spre reflectoare din cele 12 puncte ; Pentru monitorizarea pe timpul execuiei s-a apelat i la tehnologia GPS; Pentru trasarea n plan a cuzineilor s-au folosit receptoarele GPS iar pentru trasarea n nlime s-a apelat la nivele de nalt precizie. B.2. Montarea tablierului 2 probleme: punctele de pornire de pe cele 2 pri aveau cote diferite; podul are o form curbat, R=20km; nainte de nceperea operaiunii, specialitii topo au efectuat msurtori pentru verificarea verticalitii pilelor; Soluia: tehnologia GPS (n urma determinrilor efectuate s-a ajuns la concluzia c podul trebuie s aibe o pant de 3.02% de la N la S, pentru o mbinare precis) + montare antene GPS n partea din fa a tablierelor. Rezultat: aliniere sub 1 cm, acuratee de 99,99% c. Faza de exploatare Monitorizarea tasrii i deformaiilor suferite de pod C.1. Millau. - 300 de reflectoare montate n structura podului; C.2. Yangpu (China) - 2 staii totale Leica TCA2003 - 24 de reflectoare ( 2, de referin, n grinda principal); - Prima sesiune 24 de ore, 148 de cicluri - Ciclurile 67 i 68, nregistrate la miezul nopii au fost luate drept etalon); - Pe timpul zilei podul se lungete cu 6 cm i se nal la mijloc cu 10 cm.

TRASAREA CONSTRUCTIILOR CIVILE, INDUSTRIALE SI AGRICOLE

CUPRINS Ce presupune trasarea pe teren a constructiilor? Intocmirea planului general de trasare Proiectarea trasarii Aplicarea pe teren a retelei de trasare Trasarea pe teren a constructiilor Trasarea axelor principale ale constructiilor Trasarea lucrarilor de terasamente Trasarea lucrarilor de fundatii Trasarea si pozitionarea elementelor in plan orizontal Trasarea cotelor de nivel si verticalizarea componentelor constructiilor Trasarea in detaliu a constructiilor Metode de trasare Abateri admise la trasare Instrumente si dispozitive utilizate la trasare Receptia lucrarilor de trasare Trasarea pe teren a constructiilor consta in determinarea, materializarea si reperarea elementelor caracteristice care definesc amplasamentul si axele acestor lucrari, Lucrarile ncep cu trasarea retelei de sprijin pentru constructii, eventual completarea celei de la ridicare si cu materializarea axelor constructiei, urmand ca apoi sa se faca trasarea in detaliu a constructiei. Obiectivul ce urmeaza a fi executat trebuie sa indeplineasca urmatoarele calitati geometrice: Sa fie amplasat in spatiu in raport cu alte obiective existente si in raport de punctele retelei de trasare Respectarea formei si dimensiunilor obiectivului de trasat Din aceste doua criterii rezulta doua aspecte ale lucrarilor de trasare: 1. Trasarea obiectelor in spatiu 2. Trasarea in detaliu a obiectului Obiectivele de trasat se pot imparti in trei categorii -obiecte volum (precizia pe cele trei dimensiuni este aceeasi) -obiecte suprafata (precizia de trasare pe verticala este inferioara celei in plan) -obiecte liniare (se aplica pe teren prin punctele principale de frangere) Planul general de trasare constituie documentul de baza pentru aplicare pe teren a proiectului constructiei. Acesta cuprinde urmatoarele date pentru trasare: 1. Datele topografice de baza 2. Constructiile de trasat 3. Coordonatele si bazele de trasare 4. Elementele necesare definitivarii lucrarilor de trasare Intocmirea planului general de trasare Datele topografice de baza cuprinse in planul general de trasare sunt: directia Nord;

 caroiajul geometric (al coordonatelor topografice); reteaua de trasare; reteaua reperelor topografice existente; inventarul de coordonate; schite de reperaj. Proiectarea trasarii se face pe baza urmatoarelor documente: planul de situatie cu amplasarea constructiilor proiectate schema retelei geodezice existente in zona. Punctele din componenta retelei de trasare pot fi puncte ale retelei geodezice existente in zona sau alte puncte create in acest scop in sistemul de referinta utilizat la intocmirea planului general de trasare. Reteaua de trasare se recomanda sa fie proiectata a. I axele de trasare sa fie paralele cu axele ctilor. Originea sist rect al retelei de trasare se stabileste a. I toate coordonatle punctelor sa aiba valori pozitive. Reteaua de trasare constituita din patrate sau dreptunghiuri trebuie sa aiba lungimi ale laturilor mai mici decat L max=ro ori M/m indice beta, unde ro fact de transf, M eroarea med patratica de mas a distantelor si m indice beta este eroare med patratica de mas a unghiurilor in sec centesimale

Aplicarea pe teren a retelei de trasare Bornele trebuie sa fie amplasate la o distanta de constructie de cel putin 2/3 din inaltimea acesteia, pentru a putea servi atat la ridicarea pe verticala cotelor plane, cat si la verificarea verticalitatii componentelor si chiar a constructiei. Modalitati de bornare a punctelor: nainte de a se ncepe efectuarea trasrii lucrrilor de detaliu este necesar s se recepioneze, prin verificare: reelele de sprijin ce au servit la realizarea bazelor de trasare i a reelelor de trasare

reperele topografice de trasare sau reelele speciale de trasare, nainte de a fi folosite la aplicarea pe teren a punctelor i nivelurilor caracteristice prin care se fixeaz poziia construciilor pe amplasamentele proiectate reperele topografice care fixeaz conturul i (sau) axele principale ale construciei. Trasarea axelor principale se efectueaz n raport cu reperii de trasare a construciei, prin metoda coordonatelor rectangulare. Pentru trasarea axelor principale se recomand utilizarea teodolitelor pentru trasarea direciilor i a ruletelor sau panglicilor de oel pentru msurarea lungimilor. De la caz la caz, marcarea axelor se poate face prin : implantarea de borne a cror poziie i alctuire s permit utilizarea acestora pe toat durata execuiei construciei ; materializarea punctelor ce aparin axelor pe mprejmuiri proiectate i executate n acest scop n cazul materializrii prin borne, acestea se vor realiza) i vor fi protejate printr-o ngrdire din elemente de inventar tip IPC sau, n lipsa acestora din lemn. n cazul materializrii pe mprejmuiri, acestea trebuie s fie astfel concepute i executate, nct ulterior s poat asigura realizarea trasrii restului de puncte. Este recomandat ca mprejmuirea s se fac paralel cu laturile construciei, la o distan suficient, pentru a nu fi n zona lucrrilor de terasamente. mprejmuirea poate fi continu sau discontinu, orizontal sau n trepte. Marcarea axelor pe mprejmuire se face prin cuioare sau crestturi, n jurul crora se traseaz un cerc cu vopsea i n care se scrie numrul axei. Trasarea lucrrilor de suprafa Pentru trasarea perimetrului lucrrilor de suprafa se poate utiliza mprejmuirea`folosit la trasarea axelor principale ale construciei, dac aceasta a fost deja executat. In caz contrar, se execut n mod special o mprejmuire, discontinu sau continu, utilizndu-se profile de col amplasate la interseciile laturilor perimetrului i profile auxiliare amplasate de-a lungul laturilor ntre profilele de col (fig. 3). Profilele de col i auxiliare se vor poziiona la 23 m n exteriorul perimetrului real al suprafeei ce urmeaz a fi excavat. Nivelul superior al oricrui profil va trebui s fie acelai i s fie notat pe fiecare n parte.

Trasarea lucrrilor de suprafa Liniile de baz ale perimetrului real al suprafeei precum i alte linii care trebuie s fie trasate n interiorul suprafeei, se materializeaz, la nivelul superior al profilelor (de col sau auxiliare), prin srme de oel ntinse ntre reperii corespunztori marcai pe elementele profilelor. Transmiterea pe vertical a liniilor de baz ale perimetrului real al construciilor, precum i a colurilor acestuia, se execut n raport cu srmele ntinse, cu ajutorul firului cu plumb. Dat fiind nivelul de precizie cerut pentru astfel de transmiteri, utilizarea unor instrumente optice nu este necesar. Trasarea lucrrilor lineare Trasarea lucrrilor de sptur linear (pentru conducte) se va executa dup aceleai principii artate la trasarea lucrrilor de suprafa, utilizndu-se pentru materializarea punctelor de schimbare a direciei, profile de col. La trasarea lucrrilor lineare se vor utiliza i profile auxiliare, intermediare, poziionate ntre profilele de col, dar aceste profile sunt folosite n principal pentru transmiterea cotei nivelului finit al excavrii, conform figurii 5. Trasarea poziiei cofrajelor pentru fundaii continue din beton Trasarea poziiei cofrajelor pentru turnarea fundaiilor din beton se realizeaz de-a lungul srmelor ntinse ntre reperii materializai n acest scop pe profilele de col sau intermediare ce au servit la trasarea lucrrilor de spturi. Intruct n timpul definitivrii lucrrilor de cofrare, elementele cofrajului pot cpta deplasri de la poziionarea iniial, este necesar ca naintea turnrii betonului, s se verifice corectitudinea poziiei finale a acestora. Verificarea se execut cu ajutorul unui instrument optic (se recomand teodolitul). Acesta va fi calat pe linia de baz a cofrajului sau pe o linie paralel cu aceasta, verificarea Executndu-se de-a lungul acestei linii prin msurarea distanei dintre linia de viz i diferitele puncte ale cofrajului .

Trasarea poziiei cofrajelor pentru fundaii izolate (pentru stalpi) din beton si metal Trasarea poziiei cofrajelor pentru turnarea fundaiilor izolate (inclusiv tip pahar), se facen raport cu axele trasate pe mprejmuirea din jurul gropii de fundaie, de-a lungul unor srme ntinse n cele dou direcii, fixate pe mprejmuire. Prin acest sistem de intersecie reperat, se traseaz toate detaliile de plan ale fundaiei (cofrajul exterior, cel interior n cazul fundaiilor pahar etc). Transmiterea pe vertical a punctelor rezultate din intersectarea srmelor se va face cu ajutorul firului cu plumb, ntruct precizia cerut n general n astfel de situaii nu necesit utilizarea instrumentelor optice. Pentru trasarea nivelului de aezare a stlpilor, n cazul fundaiilor tip pahar, se utilizeaz nivelmentul geometric, folosindu- se nivele i mire corespunztoare Trasarea si pozitionarea elementelor in plan orizontal Lucrrile au ca scop final poziionarea n plan, conform proiectului, a elementelor de realizare a componenilor construciei (cofraje) sau direct a acestora (n cazul cldirilor realizate din elemente prefabricate). Poziionarea comporta: trasarea poziiei i materializarea acesteia poziionarea elementelor n raport cu reperii materializati. Trasarea i materializarea poziiei se execut n raport cu reperii bazei construciei (materializai prin borne sau semne pe mprejmuirea perimetrului cldirii) i comport : trasri i materializri de linii de referin i intersecii de linii; msurtori n raport cu linii materializate. Trasarea cotelor de nivel si verticalizarea componentelor constructiei Trasarea cotei de nivel a oricrui component de construcie se execut n raport cu un reper care materializeaz cota 0,00 sau o alt cot convenional i care trebuie s fie astfel executat i protejat nct s se conserve pe toat durata execuiei construciei. Acest reper trebuie s fie accesibil spre exteriorul construciei, constituind punctul de verificare, n ceea ce privete cota de nivel a construciei n raport cu cota de nivel a reperilor de referin exteriori. Trasarea cotelor de nivel si verticalizarea componentelor constructiei Trasarea cotei de nivel la elemente prefabricate de perei (panouri mari) Trasarea cotei de nivel a bazei de rezemare a elementelor prefabricate se realizeaz cu instrumente optice (nivele). Pentru poziionarea la cota de nivel corect, se va utiliza cala reglabil a crei cot va fi definitivat cu ajutorul nivelei. Cota de nivel a prii superioare poate fi verificat cu ajutorul unei mire, special conceput n acest sens. Verticalizarea se poate asigura fie folosind o nivel cu bul de aer cu lungime mare de referin (23 m), fie teodolitul aezat pe o linie paralel cu linia de rezemare a panourilor, care s asigure, prin vizare, un plan vertical n raport cu care, cu ajutorul unei rigle, se msoar distanele pn la suprafaa elementului. Trasarea cotei de nivel a bazei stlpilor prefabricai i verificarea verticalitii acestora Trasarea cotei de poziionare a bazei stlpilor prefabricai const n determinarea, prin

nivelment geometric, a cotei de rezemare a fundaiei n raport cu care se regleaz poziia bazei stlpilor. Dac baza stlpilor este fixat prin buloane metalice, poziia corect se asigur prin deplasarea n sus sau n jos a piulielor. Dac stlpii se monteaz n fundaii tip pahar, n prealabil se determin cota fundului paharului fundaiei. Aceast cot se adaug la dimensiunea efectiv dintre baza stlpului i faa superioar a primei console. Diferena dintre cota obinut i cota de proiect a feei superioare a primei console reprezint jocul de ajustare dintre stilp i fundaie. Trasarea cotei de nivel a bazei stlpilor prefabricai i verificarea verticalitii acestora Verificarea verticalitti stilpilor prefabricai, cu inltime pn la 3 m se va realiza cu firul cu plumb sau cu ajutorul unei nivele cu bul de aer, cu lungime de referin de cel puin 1,5...2 m. Nivela va fi etalonat i supus periodic verificrilor metrologice. Verificarea verticalitii stilpilor prefabricai cu inlime peste 3 m se va realiza cuajutorul teodolitului, cu care se va controla fie verticalitatea unei muchii, fie verticalitatea axelor mediane a dou fee adiacente. Trasarea cotei de nivel a bazei stlpilor prefabricai i verificarea verticalitii acestora Reglarea poziiei stlpului, astfel nct verticalitatea s fie asigurat, se poate realiza prin : acionarea piulielor, n cazul stlpilor ce snt proiectai s aib baza prins prin bulonane utilizarea penelor, n cazul stlpilor ce snt proiectai s aib baza prins n elemente tip pahar". Trasarea cotei de nivel a grinzilor i elementelor de planeu prefabricate Lucrrile de trasare a nivelului de poziionare a grinzilor elementelor de planeu etc, urmrete materializarea unei cote de rezemare unice pentru elementele ce intr n alctuirea aceluiai nivel al construciei. Pentru aceasta, cu ajutorul nivelei optice se determin cotele de nivel reale ale zonelor de rezemare ale elementelor verticale de construcie ce urmeaz s constituie reazemele elementelor orizontale. n funcie de cotele rezultate, se determin cota de nivel unic pentru rezemarea elementelor orizontale (grinzi, elemente de planeu etc.) i deci mrimea umpluturilor de reglare, n fiecare zon, astfel nct n final s se obin cota de nivel dorit. Trasarea in detaliu a constructiilor Conturul constructiei se plica pe teren prin punctele caracteristice principale si secundare ale acesteia, utilizand una din metodele cunoscute, fata de reteaua de trasare. Trasarea in detaliu a unei constructii se poate efectua dupa materializare pe teren a punctelor care definesc axele principale si cele de vaza ale constructiilor, care, practic, delimiteaza conturul acesteia. Aceasta operatiune se poate efectua utilizand principiul intersectiei reperate, cazul in care aliniamentele se intersecteaza in unghi drept si se pot reconstitui optic sau mecanic ( prin intinderea de fire intre punctele corespondente. Operatiune necesita confectionare de dispozitive auxiliare de lemn folosite si la imprejmuiri, pe care urmeaza a fi marcate pozitiile axelor de baza, dar si a celorlalte

tipuri de axe. Acestea creaza conditiile fixarii precise a axelor si masurarii cu precizie a distantelor. Metoda consacrata in acest caz, este metoda coordonatelor rectangulare. Metode de trasare a constructiilor Metoda coordonatelor rectangulare Metoda coordonatelor polare Metoda intersectiei inainte Metoda coordonatelor rectangulare

Punctul de trasat prin metoda coordonatelor rectangulare, C, are coordonate date prin proiect, iar n teren exista punctele retelei de constructie 5, 6, 10, 11, ce alcatuiesc un ochi al retelei de constructie. Din coordonate, se va calcula marimea abscisei si ordonatei punctului C fata de punctul 10. , si fata de punctul C', la lungimea x se obtine pozitia punctului C.Pentru trasare, se va aplica n teren lungimea y, pe aliniamentul determinat de punctele 10 si 11 ( latura a retelei de constructie), obtinnd punctul C'. n acest punct se va trasa unghiul drept Este de remarcat ca exista si posibilitatea de a se aplica nti lungimea x pe latura 10-5 si apoi lungimea y. Daca s-ar proceda asa, erorile n pozitionarea punctului C ar fi mai mari ca n primul caz si s-ar datora exclusiv erorilor la trasarea unghiului drept. Concluzia este ca nu se recomanda trasarea unor laturi lungi din laturi scurte. Metoda este folosita n special la trasarea punctelor constructiilor. Metoda coordonatelor polare

Punctul de trasat prin metoda coordonatelor polare, C, are coordonate date prin proiect, iar n teren exista punctele retelei de constructie 5, 6, 10, 11, ce alcatuiesc un ochi al retelei de constructie.

Din coordonate, se vor calcula distanta ntre punctul retelei de constructie si punctul de trasat, precum si marimea unghiului polar. ; pe aceasta directie se traseaza lungimea dC-10, la capatul careia se va afla punctul C.Pentru trasare, se stationeaza cu teodolitul n 10, se vizeaza punctul 5 si se traseaza unghiul Precizia trasarii este legata att de precizia trasarii unghiului ct si de precizia trasarii lungimii. Ca si metoda coordonatelor rectangulare, metoda coordonatelor polare se foloseste la trasarea punctelor constructiilor. Metoda intersectiei inainte Punctul de trasat prin metoda intersectiei nainte, C, are coordonate date prin proiect, iar n teren exista punctele retelei de constructie, 5, 6, 10, 11, ce alcatuiesc un ochi al retelei de constructie.. Pentru trasare, se va stationa cu un teodolit n punctul 5 si un al doilea teodolit n punctul 10. Se vor trasa directiile 5-C si 10-C prin trasarea unghiurilor. La intersectia celor doua aliniamente se va afla punctul C.

Punctul de trasat prin metoda intersectiei nainte, C, are coordonate date prin proiect, iar n teren exista punctele retelei de constructie, 5, 6, 10, 11, ce alcatuiesc un ochi al retelei de constructie.. Pentru trasare, se va stationa cu un teodolit n punctul 5 si un al doilea teodolit n punctul 10. Se vor trasa directiile 5-C si 10-C prin trasarea unghiurilor. La intersectia celor doua aliniamente se va afla punctul C. Verificarea trasarii se face prin alegerea unei alte combinatii de trasare, de exemplu din punctele 10 si 11. n acest caz, se vor calcula unghiurile de intersectie corespunzatoare. Metoda se recomanda a fi folosita n special atunci cnd masurarea distantelor se face greu sau este chiar imposibila, datorita obstacolelor de pe traseul vizelor. Metoda intersectiei se poate folosi si n situatia n care n locul unghiurilor se folosesc distante: astfel din punctul 5 se va trasa un arc de cerc de raza R1 = d5-C care se va intersecta cu un al doilea arc de cerc de raza R2 = d10-C. Punctul C se va afla la aceasta intersectie. Instrumente i dispozitive pentru trasarea unghiurilor Pentru trasarea unghiurilor, att n plan orizontal ct i n plan vertical, se vor utiliza teodolite. Alegerea tipului se face n funcie de precizia aparatului i de cea avut n vedere la efectuarea msurtorii. Dintre diferitele tipuri existente, pentru trasarea lucrrilor de detaliu n construcii, se recomand:

-teodolitul-tahimetru electronic (statie totala) Leica TCR 407,care are o eroare medie patratica de 7 CC -teodolitul-tahimetru Theo 020" Carl Zeiss", care are eroarea medie patratic de 10 CC (3") pentru o direcie observat n cte dou poziii ale lunetei ; -teodolitul Theo 010 Carl Zeiss", care are eroarea medie patratic de 4 CC(+1,5 ) pentru o direcie observat n cte dou poziii ale lunetei; -teodolitul Wild T 2", care are o eroare medie patratic de + 3...6 CC pentru o direcie observat n cele dou poziii ale lunetei. Teodolitele-tahimetre pot servi n cadrul lucrrilor de trasare i la trasarea aliniamentelor n plan orizontal i vertical. Instrumente i dispozitive pentru trasarea cotelor Pentru transmiterea cotelor, atunci cnd ntre cele dou puncte exist vizibilitate perfect, se recomand : nivela Ni 030 Carl Zeiss ", care are o eroare medie patratic de 2 ... 3 mm pe kilometrul dublu de nivelment; nivela Ni 004 Carl Zeiss", care are o eroare medie patratic de 0,4 mm pe kilometrul dublu de nivelment ; nivela Ni 025 Carl Zeiss", care are o eroare medie patratic de 2,5 mm pe kilometrul dublu de nivelment ; mire verticale de 1,5 m i 3 m i mirete ; furtun de nivel. Instrumente i dispozitive pentru trasarea lungimilor Pentru trasarea direct a lungimilor se pot utiliza : panglica de oel cu seciunea de 0,4/12...20 mm i cu lungimea de 10, 20, 25, 50 i 100 m; diviziunile panglicei snt decimetrice, n interiorul crora centimetrii i milimetrii snt citii cu ajutorul unei rigle ; panglicile snt etalonate la temperatura de + 20C (necesitnd aplicarea coreciilor corespunztoare n cazul utilizrii n alte condiii de temperatur) i la o for de ntindere de 150 N (15 kgf) ; ruleta de oel sub form de band cu seciunea de 0,2/13 mm i cu lungime de 10, 20, 25 i 50 m ; diviziunile ruletei snt centimetrice ; ruletele snt etalonate la o temperatur de +20C i la o for de ntindere de 50 N (5 kgf) ; panglica i firul de invar utilizabile la msurarea foarte precis a lungimilor, fr a necesita aplicarea coreciilor din temperatur ; benzile au seciunea de 6/0,5 mm i lungimi e 24, 25 i 50 m, fiind prevzute la capete cu riglete de 60 mm ; firele au diametrul de 1,65 mm i lungime de 24 i 50 m, fiind prevzute la capete cu riglete de 80 mm. La utilizarea practic a instrumentelor de msurare direct a lungimilor rezultatele msurtorilor vor trebui s fie corectate dup caz, cu toate sau numai cu unele din urmtoarele corecii de : etalonare; temperatur ; nclinare a liniei de pant. Instrumente de tip electrooptice, care permit msurri de mare precizie ( 0,25 cm la 100 m) i care se bazeaz pe principiul determinrii timpului dus-ntors n care

microunde modulate (n general unde electromagnetice ultrascurte) parcurg distana de la staia emisie-recepie la reflector i napoi. Abateri admise la trasare Stalpii metalici trebuie sa se incadreze in urmatoarele valori: abaterea limita: +/- 5 mm pozitionarea stalpului: +/- 15 mm Inclinarea stalpilor la varf: +/- 20 mm Receptia lucrarilor de trasare se face in doua faze: receptia documentatiei de trasare si a bazei de trasare, aplicata pe teren de proiectant. receptia trasarii constructiilor, efectuata de constructor. La receptia lucrarilor executate de proiectant, beneficiarul si constructorul trebuie sa primeasca de la acesta planul de trasare, inventarul de coordonate, descrierile topografice ale punctelor bazei si memoriul tehnic. Dupa efectuarea receptiei, beneficiarul si constructorul raspund de conservarea (pastrarea) punctelor si reperelor primite pe teren, iar in caz de distrugere, si de reconstituirea lor. Pe toata durata executiei constructiilor, aceasta raspundere revine constructorului. UTILIZAREA TEHNOLOGIILOR MODERNE LA TRASAREA CONSTRUCTIILOR Cuprins: Date generale despre: Instrumente i aparate pentru msurarea unghiurilor Structura sistemului GPS Borne METODE DE DETERMINARE A POZIIEI PUNCTELOR PRIN MSURTORI GPS Metoda de msurare static Metoda cinematic Legaturi radio Retele Nationale Spatiale EXECUTIA MASURATORILOR PRIN METODA STATICA Exemplu de retea de sprijin de sprijin determinata prin masuratori GPS-metoda statica(reteaua de sprijin de la autostrada Arad-Timisoara, calea ferata SighisoaraAtel) Tehnologii moderne utilizate n topografia inginereasc Topografia inginereasc a cunoscut n ultimele decenii o dezvoltare remarcabil sub aspect tehnico-tiinific. Aceasta a permis lrgirea ariei de utilizare a topografiei inginereti i n alte domenii de activitate dect cel de ntocmire a planurilor hrilor topografice necesare proiectrii obiectivelor de construcii. n stadiul actual de industrializare a procesului de construcii, lucrrile de topografie inginereasca tind s se integreze n activitatea de construcii-montaj de pe antiere, iar prin aceasta a crescut simitor gradul de participare a topografiei inginereti la proiectarea i realizare investiiilor.

Instrumentele cu ajutorul crora se msoar unghiurile orizontale si verticale poart denumirea general de goniometre, iar cele folosite n geodezie i topografie se numesc teodolite i tahimetre. Teodolitul este un aparat care se folosete numai la msurarea valorilor unghiulare ale direciilor orizontale ntre dou sau mai multe puncte din teren, precum i a nclinrii unghiulare a acestor direcii cu precizie mare (2cc10cc) i foarte mare (0, 2cc2cc). Teodolitele sunt utilizate n lucrrile de determinare a reelelor geodezice de triangulaie, de ndesire a acestor reele, n trasarea pe teren a proiectelor i la urmrirea comportrii construciilor, adic n cadrul ridicrilor geodezice i ale topografiei inginereti. Tahimetrul este un aparat care se folosete att la msurarea unghiurilor orizontale i verticale, dar cu o precizie mai mic (20cc1c), ct i la msurarea indirect a distanelor, pe cale optic. Tahimetrele fiind de o precizie mai mic sunt utilizate n cadrul lucrrilor topografice curente, n care, precizia pe care o asigur este suficient. Tahimetrele electronice denumite i staii inteligente sau staii totale, reprezint o generaie nou de aparate care cuprind realizri de vrf ale mecanicii fine, ale electronicii i ale opticii. Concepia constructiv a unui astfel de tahimetru reunete n cadrul unei singure uniti portabile, de dimensiunile i aspectul unui teodolit obinuit, componentele necesare msurrii cu ajutorul undelor electromagnetice a urmtoarelor elemente: - unghiuri orizontale i verticale; - distane nclinate i / sau distane reduse la orizont; - coordonate rectangulare relative X i Y; - diferene de nivel H. Tahimetrele electronice permit rezolvarea unor game foarte diverse de aplicaii topografice. n cazul urmriri i msurrii n timp a comportrii unei construcii, staiile totale rezolv cu precizii ridicate problemele legate de crearea i verificarea periodic a variaiei i deplasrilor verticale i orizontale a punctelor de staionare care definesc reeaua de sprijin a obiectivului supus observrii. Sistemul GPS este conceput din 3 segmente principale : segmentul spaial: sateliii sistemului; semnalul transmis de satelii; segmentul de control: staiile de control staiile master; segmentul utilizator: aparatura utilizat. Segmentul spatial: Satelitul este constituit din dou pri: 1. Sistemul de transport 2. Sistemul de navigaie 1. Sistemul de transport propriu-zis const dintr-o structur compact tip cutie, de care sunt prinse dou panouri solare cu posibilitate de rotaie.

n plus, aceast structur poart: sistemul de control termic; sistemul de alimentare i distribuie; sistemul telemetric i de telecomand; sistemul de control al altitudinii i vitezei; sistemul de control al altitudinii i orbitei. 2. Sistemul de navigaie al fiecrui satelit GPS const n principal din: unitatea de amplificare a datelor de navigaie; dou emitoare de navigaie cu antene pe frecvenele L1 i L2; ceasuri atomice; memorie cu datele de navigaie pentru 14 zile. Sarcina principal a sateliilor este de a emite semnale, care s poat fi recepionate cu receptoare adecvate. Pentru aceasta fiecare satelit este prevzut cu ceasuri (oscilatoare), un microprocesor i o anten. Asigurarea cu energie este realizat de baterii solare. Satelitul GPS are un oscilator de nalt precizie cu frecvena fundamental de 10.23Mhz (banda L de frecvene). Toate celelalte frecvene deriv din aceasta: L1 la 1575.42 MHz = 19 cm L2 la 1227.60 MHz = 24 cm Segmentul de control are urmtoarele atribuii: Calcularea efemeridelor sateliilor; Determinarea coreciilor pentru efemeridele satelitare (inclusiv implementarea tehnicilor SA i AS la sistemul GPS); Meninerea standardului de timp, prin supravegherea strii de funcionare a ceasurilor satelitare i extrapolarea mersului acestora; Transferul mesajelor de navigaie spre satelii; Controlul integral al sistemului. Sistemul de control include: Staiile monitor care recepioneaz mesajul de navigaie; Staiile master (de control) care prelucreaz datele brute pentru a furniza; Poziiile precise ale sateliilor i coreciile de ceas; Staiile care sunt folosite pentru actualizarea memoriei sateliilor i retransmiterea subsecvent a datelor de la satelit la utilizator. Segmentul utilizator include diferite tipuri de receptoare i echipament periferic, necesare pentru operaiile de teren ale receptoarelor GPS i pentru prelucrarea datelor cu Programul de post procesare GPS ( GPPS ). Receptoarele GPS Receptoarele sunt componentele principale ale segmentului utilizator i cuprind: receptorul GPS propriu-zis; antena: platforma antenei i preamplificator; cablu conector; aprtori mpotriva semnalelor reflectate; cabluri (10, 20, 30m) baterie (intern i/sau extern) i bastoane de msurare a nlimii antenei. Antenele receptoarelor GPS pot fi: antene monopol; antene helix; antene spiral-helix i antene microstrip (cu band ngust). BORNELE cadastrale tip FENO Funcie de necesittile de amplasare pot fi alese mai multe modele de borne.

 Lungimea tijei de fixare va fi aleas n concordan cu structura solului unde urmeaz a fi amplasat borna, ea putnd fi de 350mm, 500mm sau 600mm. Greutate mica (o born echipat complet, cntrete cca 1,2 Kg) Borna poate fi montat de o singur persoan Nu mai sunt necesare materiale suplimentare la montaj (ciment, pietri, etc) Bornele cadastrale au dimensiuni de 16x16x10cm(l/L/i)si sunt confectionate din material plastic. Metode de determinare a pozitiei punctelor prin masuratori GPS Exist mai multe tehnici de msurare care pot fi folosite de majoritatea receptorilor pentru msurtori GPS. Geodezul ar trebui s aleag cea mai adecvat tehnic pentru realizarea msurtorilor. Metoda static folosit pentru linii lungi, reele geodezice, studiul plcilor tectonice, etc. Ofer o precizie mare pentru distane lungi, dar comparativ este lent. Metoda static rapid folosit pentru organizarea reelelor de control locale, ndesirea de reele, etc. Ofer o precizie ridicat pentru msurarea bazelor de pn la 20 km lungime i este mult mai rapid dect metoda static. Metoda cinematic folosit pentru msurarea de detalii i msurarea de mai multe puncte ntr-o succesiune rapid. Este o modalitate foarte eficient pentru msurarea mai multor puncte situate aproape unul de altul. n orice caz, dac exist obstrucii spre cer ca i poduri, copaci, cldiri nalte etc, i mai puin de 4 satelii pot fi observai, echipamentul trebuie reiniializat, fapt care poate lua 5-10 minute. O tehnic de procesare cunoscut ca On The-Fly (OTF) a fcut un mare progres n minimizarea acestei restricii. Metoda de msurare n timp real RTK RTK folosete o legtur de transmitere a datelor radio pentru a transmite datele de la satelit, de la baz la mobil. Aceasta face posibil calcularea coordonatelor i afiarea acestora n timp real, n timpul desfurrii msurtorilor. Este folosit pentru aplicaii similare metodei cinematice. Determinrile pot fi fcute relativ la un sistem de coordonate bine definit, de regul tridimensional, la care originea o constituie chiar centrul de mas al Pmntului, fie n raport cu un alt punct ce reprezint originea unui sistem de coordonate locale, diferit de centrul de mas al Pmntului i stabilit conform scopului i destinaiei urmrite. n metoda de msurare static rapid, este ales un punct de referin i unul sau mai muli roveri lucreaz n raport cu el. Caracteristic, metoda static rapid este folosit pentru ndesirea reelelor existente, stabilirea controlului, etc. n cadrul acestei metode nu se va observa o baz pe ora , ci n 5-20 minute .Timpul de observaie depinde de configuraia sateliilor, cat si de numarul acestora, dupa cum urmeaza: Metoda cinematic este de obicei utilizat pentru msurtori de detaliu, dei odat cu apariia metodei RTK popularitatea ei este pe o pant descresctoare. Tehnica implic mutarea receptorului mobil (rover) a crui poziie poate fi calculat relativ la receptorul fix (baz). n primul rnd, mobilul trebuie s ndeplineasc ceea ce este cunoscut ca iniializare. Aceasta este n fond acelai lucru ca i a msura un punct cu metoda static rapid. Baza i mobilul sunt pornii i rmn nemicai pentru 5-20 de minute, nregistrnd date. Timpul de staionare depinde de lungimea bazei de la receptorul fix i de numrul sateliilor observai.

Prescurtarea de RTK provine de la cinematic n timp real. Este o metod de msurare cinematic OTF ce se deruleaz n timp real. Staia fix are ataat o legtur radio i retransmite datele pe care le recepioneaz de la satelii. i mobilul are o legtur radio i recepioneaz transmisia de la staia fix. Mobilul recepioneaz de altfel date i direct de la satelii prin intermediul propriei sale antene GPS. Aceste dou seturi de date pot fi procesate mpreun de receptorul mobil n scopul rezolvrii ambiguitii i prin urmare se va obine o precizie ridicat relativ la receptorul fix. Procesul de iniializare este similar cu iniializarea realizat n cazul unei msurtori cinematice OTF, diferena principal fiind faptul c este dus la capt n timp real. Odat ce iniializarea este complet, ambiguitile sunt rezolvate i mobilul poate nregistra puncte i coordonate. n acest moment precizia de determinare a bazei este de cuprins n intervalul 1-5 cm. RTK a devenit foarte repede cea mai ntlnit metod de obinere a unor precizii ridicate, msurtori GPS de acuratee mare pe arii restrnse i poate fi utilizat i pentru aplicaii similare celor la care se folosesc staiile totale. LEGATURI RADIO Majoritatea sistemelor GPS RTK, folosesc mici modemuri radio pe frecvena UHF. Comunicaia radio este acea parte a sistemului RTK cu care majoritatea utilizatorilor ntmpin dificulti. Merit luat n considerare influena urmtorilor factori n momentul ncercrii optimizrii performanei legturii radio: Puterea transmitorului radio. n general vorbind, mai mult putere nseamn performan mai bun. Oricum, majoritatea rilor restricioneaz legal puterea de emisie la 0,5-2W. nlimea antenei transmitorului. Comunicaiile radio pot fi afectate de linia de vizare. Cu ct mai sus este poziionat antena, cu att este mai puin probabil s fie probleme cu linia de vizare. De asemenea va crete raza de aciune a comunicaiilor radio. Acelai lucru este valabil i n cazul antenei receptoare. Sistemul Naional de Referin Spaial este constituit din totalitatea reelelor de referin incluznd: Reele de control pe orizontal (2D) Reele de control pe vertical (1D) Reele GNSS (3D) Reelele de control pe orizontal sunt considerate la momentul actual, reelele de triangulaietrilateraie realizate cu ajutorul tehnologiilor de msurare clasice Reelele de control pe vertical sunt considerate reelele de nivelment realizate pn n prezent (prin metoda nivelmentului geometric de precizie, cu ajutorul unor instrumente specifice denumite nivele) i care asigur asigura o precizie de determinare a cotelor de ordinul milimetric 1-50mm. Dezavantajele majore al acesor reele sunt generate de faptul c reperii care materializeaz punctele acestor reele nu au determinate n majoritatea cazurilor i coordonate planimetrice, iar o mare parte a acestor reperi nu poate fi staionat (n special n localiti unde reperii sunt ncastrai n construcii). Se doreste o unificare a Reelelor de control pe orizontal cu cele de control pe vertical, n special pe baza tehnologiilor de tip GNSS1.

 Reelele de control GNSS Avantajele majore ale acestor reele de control sunt furnizate de determinarea unor poziii 3D ntr-un sistem de coordonate unic (pentru planimetrie i altimetrie),precizia relativ ridicat obinut (520mm) i posibilitatea de determinare a unor vectori spaiali cu lungimi de zeci de kilometri fr cerine de vizibilitate. Dezavantajul major al acestor reele de control este datorat sistemelor de referin utilizate, care sunt referite la un elipsoid geocentric (WGS84, GRS80) care nu coincide cu cel aflat n vigoare n prezent la noi n ar (Krasovski). De aici rezult, n cazul meninerii actualelor Sisteme de Referin Naionale (pentru planimetrie sistem Stereografic 1970 i pentru altimetrie sistem Marea Neagr 1975), dou probleme care necesit a fi rezolvate: trecerea coordonatelor elipsoidale de pe elipsoidul utilizat n Reelele GNSS pe elipsoidul naional trecerea altitudinilor elipsoidale de pe elipsoidul utilizat n Reelele GNSS n sistemul de altitudini naional ( M.N.1975). A doua problem cea a conversiei altitudinilor elipsoidale, nu va fi rezolvat pe deplin pn cnd nu va fi determinat n Romnia i un (cvasi)geoid. Iar acest lucru este dependent la rndul su n mare msur, de realizarea Reelei gravimetrice la o densitate corespunztoare determinrii (cvasi)geoidului cu o precizie relativ de ordinul centimetrilor. In prezent sistemul GPS este alctuit din sateliii blocurilor II, IIA i IIR. Pentru utilizatori exist dou moduri de a accesa serviciile de poziionare GPS i anume: Serviciul de Poziionare Standard (Standard Positioning Service - SPS) Serviciul de Poziionare Precis (Precise Positioning Service PPS) SPS se bazeaz pe codul C/A (Course/Acquisition) numai pe frecvena L1, iar PPS se bazeaz pe codul P (Precise Code) transmis pe ambele frecvene L1 i L2. Avnd n vedere criptarea introdus pentru modul PPS pentru sateliii din blocul II, IIA i IIR, ca metod de restricionare a accesului, SPS este singura opiune utilizabil n orice moment pentru marea majoritate a utilizatorilor civili. Exist dou metode prin care se poate determina poziia unei staii: poziionare relativa determinarea pozitiilor obiectelor mobile sau statice in raport cu un alt punct ce reprezinta originea unui sistem de coordonate locale,diferit de centrul de masa al Pamantului. pozitionarea absoluta-determinarea pozitiilor obiectelor mobile sau statice in raport cu un sistem 3D de coordonate.(cu originea in centrul de masa al Pamantului REALIZAREA RETELEI NATIONALE DE STATII GPS PERMANENTE (RN-SGP) Pentru cerinele curente i de perspectiv ale Geodeziei, Topografiei, Cadastrului, SIG (Sisteme Informaionale Geografice) .a., s-a proiectat i realizat o Reea Naional de Staii GPS Permanente (RN-SGP). O staie GPS permanent ndeplinete n principal trei funcii: a) detectarea i urmrirea automat a sateliilor; b) nregistrarea, stocarea i analiza calitativ automat a datelor; c) comunicarea cu exteriorul (beneficiari, alte staii permanente, etc.). Etapele dezvoltrii RN-SGP

Istoricul realizrii RN-SGP din Romnia poate fi prezentat ca avnd urmtoarele etape: Etapa 1 anul 1999 Realizarea primei staii GPS permanente din Romnia, inclus n reeaua european de astfel de staii (EUREF-EPN fig.2). Aceast staie a fost realizat n cadrul Facultii de Geodezie (Univ.Tehnic de Construcii Bucureti) cu sprijinul Ageniei Federale de Cartografie i Geodezie din Frankfurt (Germania); Etapa 2 - 2000-2003 Stabilirea RN-SGP ca reea pasiv (colectare a datelor satelitare i transferul lor prin mijloace clasice) incluznd un numr de 5 staii instalate la Brila, Cluj, Sibiu, Suceava i Timioara (fig.3); Etapa 3 2004-2005 Stabilirea Reele Naionale Extinse de Staii GPS Permanente (RNESGP), ca reea activ de colectare/transmisie a datelor (primare i derivate, transferate prin mijloace moderne internet, GSM, GPRS, radio) i extinderea sferei serviciilor furnizate, n special prin furnizarea de servicii DGPS (Diferential-GPS). S-au stabilit n anul 2004 nc dou astfel de staii (Craiova i Constana), alte 4 staii fiind n curs de instalare (fig.3); Etapa 4 2005 2008 Modernizarea i continuarea extinderii RN-SGP, concomitent cu pregtirea asimilrii noii tehnologii furnizate de sistemul european de navigaie GALILEO, Pn la nceputul anului 2008, n ara noastr a fost realizat Reeaua Geodezic Naional (RGN) GPS de clas A i B. RGN GPS de clas A este format din 28 staii permanente GPS (SP-GPS), determinate la un nivel de precizie de sub +/-1cm pe cele trei coordonate spaiale (3D) i care formeaz EUREF- RO. n cursul anului 2003 s-a realizat RGN - GPS de clas B, care n 2004 a fost completat cu un numr de 36 puncte determinate exclusiv pe puncte din reeaua de triangulaie de ord. l-IV, la acest moment RGN - GPS de clas B avnd un numr de 303 puncte din care 86 de puncte comune cu reeaua de triangulaie de ord. I-IV i 217 puncte noi, materializate de Oficiile de Cadastru i Publicitate Imobiliar (OCPI) judeene oordonate spaiale (3D) i care formeaz EUREFRO. Precizia de determinare a acestor puncte a respectat tolerana de +/-2cm n 3D i formeaz o reea care asigur n medie un numr de cca 7 puncte la nivelul fiecrui jude, din care minimum 2 puncte comune cu reeaua de triangulaie de ord l-IV. Necesitatea realizrii unei densiti uniforme a punctelor RGN - GPS, impune completarea reelei existente, de clas A i B, ntr-un sistem unitar de referin, ETRS89, care s asigure o densitate de cca 1pct/50km2, prin realizarea RGN-GPS de clas C. Proiectarea RGN - GPS de clas C, trebuie s respecte o serie de criterii tehnice: respectarea densitii de min. 1pct/50km2 toate punctele care fac parte din retea trebuie sa tina cont de conditiile de determinare cu ajutorul tehnologiei GPS, adic s nu aib obstrucii respectiv unghiul de elevaie nu mai mare de 15 pe tot turul de orizont. accesul la punctele proiectate s se fac cu mijloace de transport auto asigurarea prin observaii de legturi la toate punctele de clas A sau B din zona proiectului ;

 n 1990, pe baza rezoluiei 1, adoptat la ntlnirea de la Firenze, subcomisia Sisteme de referin europene recomand ca sistemul de referin terestru adoptat de ctre EUREF, i meninut cu ajutorul EPN, s fie unul tridimensional (3D) i s coincid cu sistemul ITRF la epoca 1989.0, fiind fixat pe partea stabil a plcii euro-asiatice. Acest sistem poart denumirea de Sistemul de Referin Terestru European 89 (ETRS 89 European Terrestrial Reference System 89). ETRS 89 este alctuit din datumul geodezic ETRS 89, bazat pe elipsoidul GRS 80 (Geodesic Reference System 1980 Sistem de Referin Geodezic 1980) i sistemul de coordonate geodezice elipsoidale. Criterii pentru alegerea pozitiei Punctelor retelei S nu fie obstrucionat la o elevaie mai mare de 15*; S nu existe in apropiere suprafee reflectante care s genereze efectul multipath(suprafetele reflectorizante sunt considerate acele suprafete la care rugozitatea este mai mica de 2 cm). S nu se afle in apropierea zonelor cu trafic intens i dac este posibil s se aleag locaii sigure; S nu se afle in apropierea releelor, a liniilor de inalt tensiune sau a cilor ferate electrificate Sa fie ferit de distrugere (indepartate de raza santierului de executie) "....BN 01A..." Sa fie usor accesibile (de preferinta cu masina) - (conditie care nu poate fi indeplinita in toate cazurile) Planificarea observaiilor se va face pentru fiecare punct stationat, corespunztor numrului de receptoare folosite, astfel incat s fie asigurate urmtoarele condiii: lungimea bazei numarul satelitilor vizibili geometria constelatiei satelitare (PDOP) raportul semnal/zgomot pentru semnalul satelitar Durata sesiunilor se dimensioneaza in functie de precizia care se dorecte sa fie atinsa, dar nu trebuie omis nici factorul economic. In timpul recunoaterii punctelor, se vor intocmi fie de recunoatere pentru fiecare punct. La recunoaterea terenului se vor stabili in detaliu i drumurile de acces la punct, precum i timpul de deplasare la punct, pentru a putea ine seama de aceasta in planificare observaiilor. In timpul efectuarii sesiunilor GPS statia de ref trb sa indeplineasca anumite conditii tehnice: Acumulatorii s fie complet incrcai; S se asigure conectarea unei a doua baterii sau s se utilizeze conectarea extern; Memoria trebuie s aib o capacitatea suficient pentru intreaga durat a sesiunii; Se va verifica inlimea antenei; Se vor verifica parametrii configurai dac sunt corecti i se potrivesc cu parametrii staiilor mobile entru fiecare sesiune de msurtori se va face planificarea, privind ora de incepere a sesiuni.

Metode de compensare folosite Dup ce s-a realizat procesarea datelor s-a trecut la compensarea reelei tot cu acelai program apeland opiunea AJUSTEMENT. Aceast opiune de procesare a datelor brute are urmtoarele avantaje: prelucreaz seturi de observaii redundante in funcie de reguli bine definite matematic i alege soluia cea mai bun din punct de vedere statistic; permite controlul calitii observaiilor; ofer indicatori calitativi pentru necunoscutele determinate ofer o estimare a fiabilitii reelei; In funcie de stabilirea punctelor de referin ale reelei, in cazul studiat s-au folosit dou metode de compensare: compensare condiionat intern (liber); compensare minim condiionat; Compensarea condiionat intern(liber) are urmtorul rol: Nici un punct al reelei nu este fix. Punctele de referin ale reelei se bazeaz pe coordonatele aproximative ale tuturor punctelor reelei; Estimrile erorilor reprezint precizia intern a reelei i nu sunt afectate de definirea sistemului de coordonate; Coordonatele compensate variaz cu schimbarea coordonatelor aproximative;dar structura reelei i toi indicatorii erorilor estimate sunt invariabili in raport cu coordonatele aproximative; Aceast compensare permite detectarea erorilor grosolane;

Tunelul planificat al proiectului Alp Transit companiei elvetiene de cai ferate (SBB) a fost o mare provocare pentru Geodezie si Geotehnica. Cu o toleranta admisa de mai putin de 10 cm in plan orizontal si 5 cm in plan vertical au adus procedeelle de masurare la un alt nivel. Compania SBB a realizat o noua cale ferata care traverseaza muntii Alpi din Nord spre Sud, aproximativ 2/3 din aceasta fiind tuneluri. Partea centrala a acestui proiect denumita AlpTransit , este Gotthard Base Tunnel cu o lungime de 57.5 km. In vederea realizarii acestui proiect intr-o perioada de 10 ani, excavatiile iau start simultan in 6 puncte: portalurile de intrare (Erstfeld si Bodio) , 3 tuneluri intermediare (Amsteg, Sedrum si Faido) si un acces de exploarare in regiunea Piora. O retea cu un total de 33 de puncte a fost stabilita in 1995. Reteaua este alcatuita din 6 statii permanente a retelei nationale GPS, LV95 . Deasemenea, in apropierea fiecarui portal de intrare si galerii de coasta exista:

 Un pilastru 3 puncte la 2 6 km distanta pentru orientare 3 puncte din reteaua de triangulatie de stat (LV03) In noiembrie 1995, au fost realizate masuratori GPS asupra tuturor celor 33 de puncte. S-au determinat cu precizie parametrii de transformare Helmert folosind cele 6 puncte din triangulatia nationala LV95 ca si puncte de transformare. Rezultatele obtinute au fost de mai putin de 7mm in plan si pana in 20 mm pe cota. Referitor la Datumul de referinta 2 solutii de baza au fost discutate Triangulatia de stat LV03 Reteaua de statii permanente GPS, LV95 Cu toate ca Reteaua LV95 ar fi avut multe avantaje, LV03 a fost aleasa din urmatoarele considerente: Toate masuratorile cadastrale si de cale ferata dar si toate hartile si planurile intocmite pe toata durata planificarii proiectului au fost realizate in Sistemul de Referinta LV03 Cu aceasta solutie adoptata, au fost acceptate deformatii ale retelei de peste 30 cm pe intinderea de 60 km a retelei de sprijin. Luand in consideratie toate aspectele proiectului, cele mai mici deformatii se afla in zonele portalurilor de Nord si de Sud ale tunelului, mai putin de 8cm, de 20cm in sectiunea Sedrum si 25cm in Faido. Pentru a evita realizarea lucrarilor de nivelment intre toate cele 6 portaluri, in relief muntos (>120 km nivelment), s-a decis de a folosi reteaua nivelitica de stat de ordin 1 (LN02) . Desi, trebuie luate in calcul cateva aspecte: LN02 a fost realizata in 1902 Masuratori gravimetrice nu a fost realizate Reteaua NU a fost compensata in intregime cu ajutorul metodei celor mai mici patrate Toate masuratorile de nivelment geometric au fost facute pentru a recalcula si a creste precizia retelei de nivelment de ordin 1. Recalcularea retelei include: Masuratori gravimetrice Compensare prin metoda celor mai mici patrate Model cinematic a cresterii Alpilor (aproximativ 1mm/an) Luarea in calcul a noului Geoid national (1997) Pentru transmiterea cotelor din reteaua nivelitica de stat catre cei 6 pilastri din apropierea portalurilor de acces (numai 30 km) de nivelment geometric a fost executat, in 1996 Pentru constrangerea retelei de trasare, in zona Sedrum, proiectul cere o transmitere precisa a coodonatei 3D si a directiei de la altitudinea (1340 m) la suprafata de nivel a tunelului (540 m).

 Acest obiectiv trebuie realizat cu ajutorul Firului cu Plumb si a masuratorilor de distanta in putul de control (vertical), cu un diametru de 8 m si o adancime de 800 m . Transmiterea directiei de la Reteaua de suprafata la nivelul tunelului va fi realizata cu ajutorul Gyroteodolitului, cum ar fi Gyromat. TEHNOLOGII MODERNE UTILIZATE IN TOPOGRAFIA INGINEREASCA Asa cum stim deja, inginerul geodez insoteste constructia de la inceputul ei , adica de la intocmirea studiilor tehnico-economice de fundamentare a temelor de proiectare, in timpul elaborarii proiectului apoi al executiei, terminnd cu exploatarea acestuia. Pentru rezolvarea problemelor speciale de constructii-montaj, la verificarea constructiilor inalte si cu forme speciale, la observatiilor asupra deformatiilor si deplasarilor constructiilor, etc., topografia inginereasca utilizeaza metode speciale, metode care au condus la realizarea unor dispozitive si aparate speciale. Faza de proiectare cuprinde intocmirea documentatiei topografice bazate pe ridicarea topografica a zonei in care urmeaza sa se realizeze constructia, pregatirea topografica a proiectului pentru aplicarea pe teren, precum si rezolvarea problemelor de sistematizare orizontala si verticala, calculul suprafetelor si volumelor de terasamente. In aceasta faza se poate utiliza urmatoarea aparatura: Leica GPS 1200+ Leica GPS1200 + poate fi utilizat att in cadrul procesului de proiectare si trasare, ct si pentru monitorizare. De asemenea, pe langa utilizarea sa in topografia inginereasca, acesta poate fi folosit si in lucrarile de cadastru, avnd astfel o varietate de intrebuintari. Leica GPS 1200+ prezinta mai multe functii, dintre care: SmartTrack + - a carei rol este de a detecta toate semnalele existente de la sateliti si a celor planificate pentru viitor. Aceasta include GPS L5, Galileo, GAGAN, WAAS, EGNOS, MSAS si Compass. Mai multi sateliti inseamna precizie mai mare, productivitate ridicata si fiabilitate. SmartTrack + receptioneaza informatiile de la sateliti in doar cteva secunde si este ideal pentru zonele urbane in care alte receptoare de cele multe ori nu functioneaza. SmartCheck + - acest sistem de monitorizare a integritatii verifica toate rezultatele imediat. El proceseaza toate masuratorile GNSS disponibile, simultan pentru o precizie centimetrica, 20 Hz RTK la 40 km si mai mult. SmartRTK Leica Geosystems si corectia de date RTCM 3.1 ofera o precizie deosebita chiar si in conditii neprielnice Leica GPS 1200+ poate colecta mai mult de 99% din observatiile furnizate de sateliti la o deschidere de doar 10 grade (unghi de elevatie). TPS1200+ beneficiaza de cel mai performant EDM, permite masurarea punctelor inaccesibile pna la distana de 1000 metri fara reflector i cu o precizie de 2mm pentru PinPoint. TPS1200+ lucreaza cu un senzor ATR (Automatic Target Recognition) care urmarete prisma cu mai multa precizie i fiabilitate, iar in cazul intreruperii semnalului senzorul, PowerSearch cauta din nou inta.

Receptorul GNSS ofera cea mai buna performanta de retea din clasa sa. Controlerul are integrat un modem 3.5G pentru conectarea la reteaua de statii referinta permanente, la reteaua de la birou sau la internet. Leica viva netrover se conecteaza imediat la reteaua din zona in care se realizeaza masuratorile. Avand la dispozitie formatul RTCM 3.1, pozitiile sunt furnizate in mod automat in coordonate locale. Penrtru a beneficia de functionalitatea sistemelor GNSS pentru statiile totale Viva TS15, de fiecare data cnd se doreste combinrea GNSS cu TPS se utilizeaza configurarea SmartStation fara a mai fi nevoie de puncte de control, traverse sau retrointersectie. Configurarea SmartPole poate fi folosita pentru a dubla productivitatea atnci cnd se realizeaza masuratori in paralel folosind TPS si GNSS. Leica Viva TPS sunt cele mai rapide statii totale cu camera foto incorporata. Avand functii complexe de prelucrare a imaginii si software-ul Leica Viva Smart Worx, TS15 este o statie totala foarte rapida. Are un senzor de prelucrare a imaginilor in plus fata optiunile deja consacrate. Image Notes permite capturarea si imbunatatirea imaginilor ce pot fi atasate in orice punct masurat din baza de date, permite accesul in timp real la ceea ce masoara, precum si masurarea de la distanta a punctelor fara a reveni la statia totala. Acest instrument este cel mai bun din clasa sa in cazul masuratorilor efectuate de o singura persoana. Combina optim senzorii statiilor totale: senzori de unghiuri, senzori de distante , senzori de recunoastere a tintei. Cautare functia de cautare gaseste prisma in cteva secunde Blocare - TS15 ramane blocat pe prisma in cele mai exigente conditii de mediu Masurare - PinPoint EDM se imbina perfect cu senzorii unghiurilor pentru a completa procesul de masurare Teodolite industriale Leica Geosystems sunt cunoscute in intreaga lume ca fiind cele mai exacte, cu cea mai mare acuratete unghiulara de 0,5". Proiectat cu tehnologia de ultima ora Leica Geosystems a reproiectat tehnologia de actionare directa pentru TM6100A Leica, folosind aceeasi tehnologie utilizata si pentru Leica TDRA6000 si Leica Tracker AT401. Aceste unitati noi directe ofera stabilit ate, flexibilitate, automatizare completa. Leica TDRA6000 Laser Station este dotata cu tehnologia ATR (Automatic Traget Recognition) ceea ce ii confera pozitia de cel mai performant instrument din clasa sa. ATR permite realizarea automata a unor studii ale deformatiilor, urmarirea unui reflector in cazurile masuratorilor realizate de o singura persoana. Acest instrument se utilizeaza in industria constructoare de nave maritime gigant, inspectia, pozitionarea si in procesul de asamblare a diferitelor masinarii, precum si in diferite procese legate de realizarea cailor pentru metrouri si trenuri care in ziua de astazi necesita masuratori de precizie ridicata.

O alta intrebuintare este cea in domeniu energiei regernerabile, eoliene, nuclare si solare, la realizarea unor masuratori precise si la urmarirea functionarii la potentialul maxim al acestor dispozitive. GRZ122 permite conectivitate la SmartAntenna Leica. In general acuratetea 3D este de 2,0 mm. Raza ATR de 600m. Corner Cube Reflector (CCR) este cel mai precis reflector, avand o precizie de 1,5. Acesta este compatibil cu Leica TDM5005, Leica TDA5005 and Leica Geosystems Laser Trackers utilizat la masuratori de inalta precizie si la masuratori automate. Leica DNA 03/DNA 10 Face parte din a doua generatie de nivele digitale lansata de inventatorii primei generatii de nivele digitale. Programul Leica Geo Office Tools ajuta la transferul de date, la configurarea instrumentelor, la crearea de liste de coduri, trasarea de cote si masuratori. Exista o optiune a Leica Geo Office care realizeaza prelucrarea datelor de nivelment intr-o maniera profesionala. Programul optional contine functii precum: calcularea liniilor, adaptarea si crearea de rapoarte. Datele si rezultatele sunt gestionate intr-o baza de date. DNA 03 - pentru masurarea cotei cu o deviatie standard de 0.3mm/Km (stadie de invar) si 1.0mm/km (stadie standard) dublunivelment. DNA 10 - pentru masurarea cotei cu o deviatie standard de 0.9mm/Km (stadie de invar) si 1.5mm/km (stadie standard) dublunivelment. Gatewing X100 (produs de compania Gatewing cu sediul in Gent,Belgia) este un aparat de zbor fara pilot, de dimensiuni mici, folosit pentru obtinerea de ortofotoplanuri i modele digitale ale terenului. Principiul de funcionare a conceptului Gatewing consta in parcurgerea a doi pai: -achiziionarea de imagini -procesarea imaginilor Partea de achiziionare a imaginilor se realizeaza cu ajutorul dronei echipate la bord cu o camera digitala care realizeaza 600 de fotografii pe kmp cu o rezoluie de 5cm (la o altitudine de 150m-precizie foarte ridicata). Avantajul consta in automatizarea totala a procesului, de la decolare pna la aterizare, nefiind necesare abilitai de pilotaj. Practic,operatorul, cu ajutorul unui sistem GPS i a unui soft special alege zona de fotografiat, locul de decolare i de aterizare. X100 este ridicat de la sol cu ajutorul unei piste de lansare ,tip catapulta, care propulseaza aparatul cu o viteza de 15m/s , iar pentru aterizare se recomanda alegerea unei zone de teren cu dimensiunile de 20x80m. Imaginile sunt prelucrate foarte simplu cu ajutorul unui pachet software special (Gatewing Stretchout) sau incarcand imaginile pe site-ul firmei producatoare, acestea urmand sa fie transformate in ortofotoplanuri sau in modelul digital al terenului(DTMDigital Terrain Model). La fel ca i in etapa de achiziionare a datelor, prelucrarea imaginilor se realizeaza automat, astfel ca nici pentru finalizarea acestui proces nu sunt necesare abilitai speciale. Dei un produs relativ nou pe piaa(se comercializeaza din 2010) drona X100 a fost utilizata cu succes att in Belgia ct i in alte ari (Australia, SUA, Canada, Chile etc.) fiind obinute rezultate extraordinare in: -ridicarile topografice din industria miniera,industria forestiera,agricultura;

-modelare 3D; -urmarirea bazinelor hidrografice; -realizarea de hari pentru cai de comunicaie terestre; -reambularea planurilor cadastrale din Flandra(Belgia); Trasarea topografica cuprinde lucrarile topografice la aplicarea pe teren a proiectului. Aceste lucrari necesita, de regula, baze topografice si metode de trasare de o precizie mai mare decat la ridicarea topografica. Astfel, in aceasta etapa se utilizeaza statii totale si GPS-uri de inalta precizie cum sunt cele prezentate mai sus. Asigurarea topografo-inginereasca a procesului tehnologic de constructii-montaj reprezinta o categorie de lucrari topografice ce au aparut recent, din necesitatea pentru constructor si tehnolog ca montarea prefabricatelor de beton, executarea industrializata a structurilor de beton armat monolit, cat si montajul tehnologic al agregatelor si masinilor din intreprinderile industriale sa se efectueze cu o precizie ridicata si intr-un timp scurt. Pozitionarea conform proiectului si verificarea modului in care s-a exacuat montajul in plan si in inaltime a elementelor de constructie si a pieselor agregatelor reprezinta categoria de lucrari topografice ingineresti de precizia cea mai mare. Pentru aceste lucrari se folosete, pe langa alte instrumente, statia TDRA6000, aceasta oferind precizia cea mai mare la ora actuala. Traim intr-o lume dinamica. Fie din cauza activitatilor umane precum efectuarea constructiilor, fie din cauza proceselor naturii precum scimbarea vremii, eroziune, lumea in care traim se afla intr-o continua schimbare. Dezvoltarea tehnicii masuratorilor a creat posibilitatea de a observa si pune in evidenta modul de comportare a constructiilor, valoarea deplasarilor acestora si compararea deplasarilor reale cu deformatiile si deplasarile probabile, prevazute in calcule inca din momentul proiectarii acestora. Observand modificarile in timp a constructiilor , din punct de vedere geometric deplasarile si deformatiile acestora se pot clasifica in trei categorii majore , si anume: - Deplasari si deformatii pe verticala - Deplasari si deformatii pe orizontala sau in plan -Rotiri sau inclinari ale constructiilor inalte. Leica TM30 este creat pentru a face fata celor mai inalte standarde de precizie. Masuratori precise combinate cu operatii rapide si silentioase asigura detectarea celei mai mici miscari in toate aplicatiile de monitorizare. Leica TM 30 este folosit pentru masurarea in continuu si este construit pentru a face fata conditiilor grele de lucru si pentru a lucra nesupravhegeat. Se caracterizeaza prin robustete, fiabilitate, minim de mentenanta si consum mic. Precizie ungiulara asiguata este de 0,5 , iar pecizia Pinpoint EDM este de 0.6 mm + 1 ppm, respectiv 2 mm + 2 ppm pe orice suprafata. Acest instrument este cel mai rapid in procesul de masurare. Un clinometru este un instrument folosit pentru masurarea unghiului de inclinare sau de panta al unui obiect faa de orizontala. Clinometrul poate masura att inclinaii pozitive ct i inclinaii negative. Pentru masurarea cu precizie a inclinaiei unei cladiri se utilizaeaza clinometrul. Clinometrul Leica Nivel 220 este un senzor precis pentru inclinatii, dispune de precizie la

inclinare si masoara direcia de inclinare i temperatura, fiind bazat pe un concept optoelectronic. Acest instrument masoara inclinarea absoluta cu o precizie de 0.2 ". Este destinat pentru monitorizare i ingineria structurilor mari, cum ar fi diguri, poduri i cladiri inalte informaiile referitoare la inclinare i direcia de deplasare trebuie sa fie foarte precise in cazul acestor tipuri de lucrari. In ultimii ani, pentru masuratorile topo-geodezice, controlul utilajelor si pozitionarea precisa, cat si pentru urmarirea comportarii in timp a structurilor sunt folosite din ce in ce mai mult statiile permanente de referinta GNSS. O statie permanenta GNSS indeplineste in principal urmatoarele functii: - Detectarea si urmarirea automata a satelitilor - Inregistrarea, stocarea si analiza calitativa automata a datelor - Comunicatii cu alte statii permanente si beneficiarii serviciilor Seria Leica GRX1200+ reprezinta o parte din noul sistem Leica 1200, este conceput special pentru utilizarea de catre statiile de referinta. Cu aceste receptoare noi, statiile de referinta GNSS devin mai precise, mai puternice, mai versatile si mai fiabile decat inainte, fiind mai usor de configurat. Leica CrossCheck este un serviciu bazat pe web pentru calculul coordonatelor statiilor de referinta GPS / GNSS, de monitorizare a integritatii si de monitorizare a deformarii. Specialisti de inalta calificare de la Leica Geosystems proceseaza datele GNSS utilizand cel mai recent software geodezic si algoritmi pentru a oferi estimari de mare precizie a coordonatelor miscarilor din santier. Operatorii de retea de statie de referinta pot asigura ca au intotdeauna coordonatele de cea mai buna calitate pentru reteaua lor si pot accesa informatii cu privire la stabilitatea statiilor de referinta prin intermediul internetului. Serviciul de monitorizare prevede detectarea si avertizarea miscarilor aproape in timp real pentru retelele de statii de monitorizare GNSS. Solutia este adaptata la nevoile proiectului, inclusiv intervalul de prelucrare, strategiile de prelucrare, controalele limita si continutul serviciului de securizare web on-line. Un email este trimis atunci cand o miscare semnificativa apare.

Trasarea construc iilor hidrotehnice

Constructii hidrotehnice definitii si clasificari Bazinul hidrografic al Romniei Generalitati asupra trasarii constructiilor hidrotehnice Retele de sprijin Metode de trasare Trasarea barajelor. Cazuri principale de trasare Trasarea barajelor in arc Trasare barajelor de pamant Trasarea barajelor de greutate Precizia restabilirii punctelor principale ale retelelor de sprijin ale constructiilor hidrotehnice fixate pe teren prin aliniamente reperate Trasarea ecluzelor Trasarea elementelor metalice ale constructiilor hidrotehnice Studiu de caz: Baraj pentru amenajare piscicola in judetul Neamt

Baraje semnificative

Constructiile hidrotehnice sunt lucrari complexe care se executa atat pentru folosirea resurselor de apa in diverse scopuri, cat si pentru combaterea efectelor distructive ale apei. Prin realizarea acestora, se urmareste folosirea apei in scopuri precum: alimentarea cu apa potabila si industriala; producerea de energie electrica; irigatii; atenuarea viiturilor; lucrari de aparare si drenare; dezvoltarea transportului pe apa, a pisciculturii si a sporturilor nautice; ameliorarea microclimatului si a mediului inconjurator. Principalele constructii caracteristice ale unui obiectiv hidrotehnic sunt: Centrala hidroelectrica Barajul Diguri Lacul de acumulare Canale Conducte si galerii de aductiune si evacuare Ecluze Bazine portuare Descarcatoare de ape mari Barajul reprezinta orice lucrare hidrotehnica, avand o structura existenta sau propusa, care este capabila sa asigure acumularea permanenta sau nepermanenta de apa, de deseuri industriale lichide sau solide depuse subacvatic (din industria chimica, industria energetica si din iazurile de decantare din industria miniera), a caror rupere poate produce pierderea necontrolata a continutului acumulat, cu efecte negative deosebit de importante asupra mediului social, economic si/sau natural. Bazinul hidrografic sau bazinul de recepie al unui curs de apa, este suprafaa de pe care este colectat debitul de apa al acelui curs de apa. Din punct de vedere hidroenergetic, teritoriul Romniei a fost mprit n 9 bazine hidrografice, aa cum este ilustrat n figura de mai jos: Generalitati asupra trasarii constructiilor hidrotehnice: Pentru realizarea trasarii constructiilor hidrotehnce sunt necesare urmatoarele documente: harta zonei constructiei hidrotehnice la scara: 1:50.000-1:100.000, in functie de natura lucrarii si de dimensiunle terenului pe care se executa constructia; planul general al constructiei hidrotehnice, cu curbele de nivel (fig.4) continand amplasamentul general al constructiilor, cailor de comunicatii etc; planul general de trasare si schemele de trasare a diferitelor obiecte ale constructiilor hidrotehnice, inclusiv ale elementelor de detaliu obtinute in urma pregatirii topografice a proiectului de constructie in vederea aplicarii lui pe teren . Lucrari topografice la proiectarea unui obiectiv hidrotehnic 1. ridicari topografice pentru intocmirea planurilor la scari mari;

2. asigurarea topografica a studiilor hidrologice, pentru intocmirea profilului longitudinal si a profilelor transversale ale albiei raului; 3. trasarea axelor drumurilor si a cailor de acces; 4. trasarea conturului proiectat al lacului de acumulare. Ridicarea topografica a vaii raului Aceasta etapa cuprinde: realizarea retelei de sprijin (planimetrice si altimetrice), alcatuita din puncte de drumuire principale; realizarea retelei de nivelment; ridicarea detaliilor planimetrice si altimetrice de pe maluri pe baza profilelor transversale (perpendiculare pe albie), iar intre profile prin metoda radierii. Reteaua de sprijin trebuie sa asigure reprezentarea planimetriei suprafetei terenului (obiectele existente, coturile si meandrele albiei, insulele si bancurile de nisip din albie, etc.), cat si reprezentarea reliefului terenului si a fundului albiei, sa permita determinarea cotelor nivelurilor apei in lungul raului si transversal pe rau, sa asigure prin masuratori adancimea navigatiei pe rauri, fluvii si litoralul maritim. Reteaua de sprijin pentru ridicarea vaii si albiei raului este alcatuita din drumuiri principale de teodolit-nivelment fixate pe un mal in lungul raului sau pe ambele maluri in cazul albiei mai lata de 300m. Traseul drumuirii principale este o drumuire intinsa cu laturi aproximativ egale, de circa 200 500 m lungime, sprijinita la capete pe puncte ale retelei de stat, la intervale de 3 20 km. Drumuirea principala de teodolit se proiecteaza, de obicei, pe sectoare corespunzatoare lungimilor pragurilor si grindurilor, acestea reprezentand importanta pentru transportul pe apa, unde problema de baza este asigurarea adancimii necesare pentru navigatie. In etapa studiilor definitive, pe teritoriul viitorului lac de acumulare se face marcarea pe teren a conturului lacului care este o linie sinuoasa. Marcarea pe teren se face cu stalpi de lemn si balize avertizoare (ultimele doar in locuri stabilite). Conturul lacului de acumulare este determinat de punctele corespunzatoare cotei remuului normal proiectat. Pe teren se traseaza linia franta a,b,c,d..., astfel ca abaterile in plan sa nu depaseasca valorile date in proiect ( de obicei 10-25 m). Pozitia punctelor A,B,C, de pe conturul lacului de acumulare se transpune pe teren prin nivelment geometric sau trigonometric. Aplicarea pe teren a conturului lacului de acumulare prin nivelment geometric se face conform figurii 6. Se admite ca fata de reperul de lucru A(Ha) trebuie gasit pe teren punctul a, de cota data Hb. Citirea b pe mira asezata in punctul a al conturului lacului de acumulare, care sa corespunda cotei proiectate Ha, se determina cu relatiile cunoscute.

Aplicarea pe teren a axelor principale ale constructiilor hidrotehnice: axele barajelor de beton si de pamant; axele turbinei centralei hidroelctrice; axele deversorului si ale evacuatorului de ape mari; axele canalelor de aductiune, de evacuare si derivatie; axele podurilor rutiere si de cale ferata; axele tunelurilor si galeriilor. 2. Lucrari topografice in timpul executiei terasamentelor: trasarea axei unui canal, de panta proiectata; trasarea debleelor (canale mari, ecluze, etc.); trasarea barajelor de pamant (ramblee); trasarea unor platforme orizontale si a planurilor inclinate; trasarea cotelor la adancimi mari. Pentru trasarea constructiilor hidrotehnice se proiecteaza : retea de sprijin planimetric, sub forma de triangulatie sau drumuiri poligonometrice; retea de nivelment. Retele de sprijin au o importanta mare in executarea constructiilor hidrotehnice deoarece ele permit: aplicarea proiectelor pe teren; asigurarea santierului cu puncte de sprijin necesare trasarii; executarea ridicarilor topografice de executie; urmarirea comportarii in timp a constructiilor hidrotehnice; Retelele trebuie sa satisfaca urmatoarele conditii principale: precizie mare; conservare indelungata; stabilitate mare a punctelor; asigurarea permanenta a controlului; orientarea retelei potrivit axelor principale ale constructiei. Retele de sprijin:

1.

Experienta acumulata la realizarea constructiilor hidrotehnice a dus la stabilirea urmatoarelor cerinte principale cu privire la retelele de sprijin: retelele de sprijin trebuie sa fie introduse in proiectele de ansamblu si de executie ale constructiilor hidrotehnice; laturile de triangulatie trebuie repartizate astfel incat sa coincida cu axele principale ale constructiei; laturile retelelor de trasare trebuie sa fie asezate paralele sau perpendiculare pe axele principale ale constructiilor; pozitia punctelor retelei trebuie sa se determine cu o eroare maxima de 5 mm; bazele se recomanda sa fie laturi ale retelei de triangulatie si sa fie masurate cu eroarea de ordinul 1:1 000 000; masurarea unghiurilor trebuie sa se faca cu o eroare maxima de 3cc pentru reteaua principala si 6cc pentru cea suplimentara; Este recomandat ca reeaua de sprijin n cazul barajelor s fie o reea de microtriangulaie, care respect principiile reelei de triangulaie a Romniei Format din triunghiuri echilaterale i dou baze de plecare; Se efectueaz msurtori unghiulare; Metodele de trasare n detaliu a construciilor sunt urmtoarele: metoda coordonatelor polare; metoda coordonatelor rectangulare; interseciei unghiulare napoi ; interseciei liniare; interseciei reperate; microtriangulaiei; poligonometriei; La alegerea metodei de trasare a punctelor construciei - n plan - se iau n consideraie urmtorii factori: densitatea punctelor reelei de sprijin; precizia necesar trasrii construciilor; dimensiunile i caracterul construciei; amplasamentul construciei (teren uscat sau cu ap); metodele de execuie a construciei Metoda coordonatelor polare Metoda de determinare a coordonatelor spaiale folosit este metoda coordonatelor polare. n contrast cu metoda interseciei spaiale, la care sunt necesare cel puin dou puncte de staie, la aceast metod este suficient un singur punct de staie pentru a rezulta coordonatele tridimensionale (3D). Coordonatele punctelor obiect se calculeaz din elementele msurate: unghiuri orizontale, unghiuri verticale (zenitale) i distana nclinat. Definirea sistemului local de coordonate: - originea sistemului n centrul de vizare al staiei totale din puncul de staie de coordonate (0, 0, 0); - axa Oy pe direcia spre punctul de referin. Principiul metodei const n msurarea, din punctul de coordonate (0, 0, 0) a laturii de sprijin a unghiului orizontal i a distanei orizontale, pn la punctul de

detaliu, cruia i vom determina coordonatele coordonatele rectangulare plane n funcie de coordonatele cunoscute i de elementele msurate pe teren. Metoda interseciei unghiulare napoi: Metoda interseciei unghiulare napoi se utilizeaz la trasarea cu precizie a unor puncte situate n zone greu accesibile, precum centrele infrastructurilor podurilor sau punctele fundamentale ale ploturilor barajelor de beton. Trasarea prin aceast metod presupune urmtoarele etape: se traseaz provizoriu punctul C, ale crui coordonate sunt indicate n proiect, prin metoda coordonatelor polare, metoda interseciei liniare sau prin alt metod, obinnduse pe teren un punct apropiat C; se staioneaz cu teodolitul n punctul C trasat provizoriu i se determin unghiurile orizontale din direciile orizontale msurate spre trei puncte A, B, E, din reeaua de trasare. Msurtorile se fac prin metoda seriilor, efectund 34 serii; se calculeaz coordonatele punctului C, prin retrointersecie; se calculeaz reduciile (coreciile) ce trebuie aplicate n punctul C, pentru a se obine poziia pe teren a punctului C. Aplicarea acestor corecii se face astfel: n cazul reduciilor polare se staioneaz cu teodolitul n punctul C, se traseaz, cu luneta n poziia I, unghiul orizontal , fa de direcia CE, iar pe direcia rezultat se va aplica distana orizontal CC. n cazul reduciilor rectangulare cu teodolitul instalat n punctul C se vizeaz punctul E, avnd introdus la cercul orizontal citirea , se rotete luneta pn cnd se va obine la cecul orizontal citirea 0g,00c00cc; aceast direcie coincide cu axa OX a sistemului rectangular de axe, pe ea aplicnduse corecia ; perpendicular pe aceast direcie se aplic corecia .

Controlul trasrii se poate efectua: prin trasarea punctului construciei i din alt punct al reelei de sprijin (de exemplu: trasarea punctului C din punctele reelei de sprijin A i B Fig. 9); trasarea punctului C prin alt metod de trasare; compararea distanelor i unghiurilor dintre punctele trasate, obinute prin msurarea pe teren cu cele indicate n proiect.

Barajele in arc reprezinta acele baraje care au in plan o forma curbilinie si lucreaza ca bolta sau arc, transmitand in cea mai mare parte malurilor sarcina orizontala provenind din presiunea apei si a aluviunilor; Se executa deseori prin nedeversoare si rareori deversoare; Majoritatea barajelor construite au un unghi la centru de aproximativ 140-160g, ceea ce se explica prin dificultatea de a adapta la conditiile topografice locale arce cu unghiuri la centru mari; Construcia barajului de beton arcuit se face pe ploturi; Fiecare plot cuprinde un numr de lamele suprapuse, fiecare de nlimea 1,50 ... 2,0 m.; Seciunile orizontale ale lamelelor sunt patrulatere la care dou laturi curbe (Fig. 11) sunt corespunztoare paramentului amonte i paramentului aval, iar celelalte dou laturi rectilinii sunt corespunztoare rosturilor dintre ploturile vecine Elementele componente ale unui baraj arcuit: a- plan; b- sectiune verticala prin plot; 1- plot; 2- lamela Trasarea barajelor in arc: Din punct de vedere geometric barajul arcuit este definit prin raza de curbur i unghiul la centru. Fiecare plot are cate un punct fundamental F situat pe una din verticalele plotului, astfel aleas nct s strbat un numr ct mai mare de lamele.In proiect se determin n sistemul reelei de trasare coordonatele rectangulare ale punctelor fundamentale Fi pentru fiecare plot al barajului. Fa de punctul fundamental F sunt calculate n proiectul de execuie elementele geometrice pentru montarea cofrajului necesar turnrii betonului la fiecare lamel. Dup turnarea betonului se execut trasarea n nlime a prii superioare a fiecrei lamele la cota proiectat. Trasarea n plan a punctului fundamental se repet pentru lamelele fiecrui plot deoarece, odat cu turnarea betonului, punctul fundamental Fi dispare ca poziie. Trasarea in plan a punctului fundamental F se efectueaza prin retrointersectie. Astfel se stationeaza cu aparatul in zona barajului, se vizeaza punctele retelei de sprijin si se determina coordonatele unui punct provizoriu F. Aceste coordonate se compara cu coordonatele punctului fundamental F din proiect.

Prin metoda coordonatelor polare se determina pozitia definitiva a punctului F fata de pozitia punctului provizoriu F. La final se stationeaza cu aparatul in noul punct determinat, se realizeaza din nou retrointersectia vizand punctele vechi ale retelei de sprijin si se verifica corectitudinea coordonatelor punctului fundamental F.

Cerina de baz a trasrii este materializarea rapid i cu precizie ridicat a poziiei punctului fundamental F succesiv pe toate lamelele plotului, chiar n timpul execuiei barajului. Din cauza preciziei ridicate (eroarea maxim 1,5... 2 cm) aplicarea pe teren a punctului fundamental proiectat F se efectueaz n dou etape: trasarea aproximativ i definitivarea trasrii Trasarea definitiv implic atat calculul coreciilor (rectangulare sau polare), cat i tehnica de aplicare pe teren a coreciilor pentru determinarea poziiei definitive a punctului fundamental F. Trasarea lamelei in timpul executiei se realizeaza in felul urmator: din punctul fundamental F se traseaz n plan prin metoda coordonatelor polare punctele de col 1, 2, 3 i 4 , cat i dou laturi retrase la 1 m n interiorul lamelei, paralele la direciile 14 i 2 3. Fa de aceste laturi se traseaz prin metoda coordonatelor rectangulare pe coard o serie de puncte pentru instalarea cofrajului curb necesar turnrii betonului lamelei respective. Trasarea la cota proiectat HF a lamelelor se face la baza plotului prin nivelment geometric dup care se continu prin nivelment trigonometric, folosind 3 sau 4 repere de nivelment (din reeaua de trasare). Trasarea barajelor in arc constituie o problema topografica speciala care, datorita unor conditii specifice, se deosebeste de trasarile circulare obisnuite. Corpul barajului se imparte in blocuri separate; barajul se construieste pe blocuri, pe zone sau trepte. Problema principala pentru trasarea barajelor in arc consta in stabilirea arcului de cerc corespunzator fiecarei zone, precum si a punctelor de legatura in care se va face pichetarea, astfel incat cofrajul fiecarui bloc sa fie ridicat pe locul indicat. Trasarea se executa in mod progresiv, odata cu constructia, modificandu-se continuu cotele care deseori au diferente de la fundul vaii pana la coronamentul barajului. Trasarea se executa in general, din puncte situate in afara barajului

Punctele care trebuie pichetate sunt calculate dinainte si sunt marcate prin semnale. Determinarea pozitiei acestor puncte se face prin intersectii. Din cauza inclinarilor mari ale vizelor precum si datorita necesitatii unei precizii superioare, vizele se efectueaza in cele 2 pozitii ale lunetei, iar punctul cautat se obtine la intersectia diagonalelor patrulaterului de erori rezultat.

In general se folosesc 2 instrumente, ceea ce reprezinta avantajul ca se elimina stationarea pe baraj, insa prezinta si dezavantajul ca cei 2 operatori trebuie sa-si coordoneze strict operatiile in conditiile dificile ale santierului, cu vizibilitati grele etc., ceea ce poate provoca greseli de trasare. Din cauza acestor dificultati se lucreaza cu un singur instrument cu care se va stationa pe baraj, in apropierea arcului care urmeaza a se trasa, executandu-se masuratori catre 3 puncte exterioare; in felul acesta se determina locul instrumentului si de la acesta se determina elementele necesare pichetarii curbei, prin inversarea formulelor de centrare. Astfel, din coordonatele punctului P de pe arc se determina valorile si ale unghiurilor determinate de cele 3 directii de la punctul P la punctele exterioare Pi (Fig 15).

In Fig. 16 se reprezinta schema nodului hidrotehnic de pe Nipru unde pentru executarea barajului in arc s-a impus realizarea unei triangulatii speciale, desfasurate pe ambele maluri. Din cele 20 de puncte de triangulatie (fig.16 b), 9 puncte au precizia corespunzatoare triangulatiei de ordinul I si 11 puncte precizia de ordinul II.

Fiecare bara cu lungimea de circa 600m a fost masurata cu o precizie de 1:2 000 000.

La inceput s-a trasat o axa in linie dreapta, care a servit ca baza initiala pentru trasarea gabaritelor constructiilor (Fig.17). Lungimea axei conventionale a barajului (tangenta la axa curba a barajului) s-a obtinut cu o precizie de 1:300 000, eroarea absoluta fiind de mm. Datele initiale pentru trasarea barajului au fost: coordonatele centrului barajului si punctul de pornire, punctul A. (Fig.17). Trasarea pilelor barajului s-a efectuat concomitent din ambele maluri si de aceea au fost necesare palplanse care aveau in interior pietre si nisip. Barajul s-a construit cu 47 de pile ale caror axe longitudinale au fost indreptate spre punctul O.

Tinand seama ca din sapaturile adanci nu s-au putut executa trasari ale pilelor, s-a recurs la construirea unui turn de beton (Fig.18), iar din partea superioara a acestuia s-a vizat la centrul geometric al barajului. Vizele se efectuau din varful turnului si se transmiteau in sapaturi. Trasare barajelor de pamant: Trasarea barajelor de pamant implica in general aceeasi problema ca la trasarea rambleelor.

 Trasarea barajului se executa materalizand la inceput axa sa, apoi de la axa in directie perpendicular pe aceasta, pe toti pichetii se masoara portiunile care corespund marimilor date ale picioarelor taluzurilor (Fig.19). Pe teren se determina inaltimea barajului si gradul de inclinare a taluzului, ca la ramble. De aceea se folosesc stalpisori provizorii din bile sau manele cu scanduri, care indica varfurile rambleului. Pe masura turnarii stratului de pamant de la fund ,stalpisorii se muta , schimbandu-se marcarea indicate pe ei. Inaltimea rambleului se verifica prin nivelment si prin asezarea mirelor in punctele respective . Pentru controlul realizarii marimlor proiectate ale taluzurilor se pot folosi si sabloane mobile care se deplaseaza pe masura ce rambleul creste. Acestea raman de obicei pe pozitie pana la intarirea taluzurilor. Notiunea de baraj de greutate este asociata, in practica de proiectare si executie a constructiilor hidrotehnice, componentei principale a amenajarii unui nod hidrotehnic, conceput in scopul acumularilor de apa pentru centrale hidroelectrice de diverse dimensiuni, lacuri de acumulare pentru alimentari cu apa a localitatilor, acumulari de apa proiectate in scopul evitarii dezastrelor naturale, amenajarilor piscicole, etc. Constructia unui baraj de greutate se poate concepe in mai multe variante: baraj de beton, baraj de anrocamente cu miez de beton, baraj de pamant cu miez de beton sau anrocamente. De regula, aceste constructii au forma liniara si sunt caracterizate, din punct de vedere topografic, de axa principala (longitudinala) a barajului, axele de baza si axele secundare (auxiliare) sau transversale, care in proiectul de executie, impreuna cu dezvoltarea pe verticala, ofera o imagine de ansamblu a formei si pozitiei spatiale a acestuia. Lucrarile topografice in timpul executiei barajelor de greutate se refera la aplicarea pe teren a acestor axe si la asistenta topografica de specialitate la executia lucrarilor de realizare a miezului barajului si a terasamentelor, care vor da, in final, forma acestuia, precum si la executia tuturor lucrarilor de arta aferente. In scopul indeplinirii acestor deziderate, intr-o prima faza, se proiecteaza si se materializeaza pe teren o retea planimetrica si altimetrica, care va constitui baza topografica a tuturor lucrarilor de constructie care se vor efectua. Realizarea bazei topografice, tinand cont de caracteristicile tehnice ale unui asemena tip de constructie, reprezinta unul din criteriile de baza care contribuie la succesul aplicarii pe teren a proiectului. Pornind de la considerentul ca o constructie masiva de beton se executa pe ploturi (sectiuni care formeaza corpul barajului), prevazute cu rosturi de dilatare intre ele, in faza de proiectare este necesar sa se tina seama de o serie de particularitati ale bazei de trasare: baza de trasare planimetrica se proiecteaza, de regula, ca o retea locala, conceputa ca o retea de microtriangulatie sau ca o retea combinata; amplasarea punctelor retelei se va face in zone cu teren stabil (din punct de vedere geotehnic) si in afara zonei de influenta a lucrarilor de constructie a viitorului obiectiv;

 sistemul de axe de coordonate se alege in asa fel incat axa pricipala a barajului sa reprezinte axa X, iar axa transversala a rostului central axa Y; axa principala a barajului sa reprezinte una din laturile retelei; se proiecteaza puncte care se vor marca cu borne, care sa materializeze axele rosturilor dintre ploturi. Pozitiile acestor puncte se determina in etapa de pregatire topografica a proiectului retelei; pentru fiecare rost se proiecteaza cate trei borne de fiecare parte a barajului (permanent amonte si aval), borne necesare pentru trasare si control permanent al lucrarilor de executie a barajului; din considerente de ordin economic si tehnic, punctele de trasare planimetrice vor indeplini si rolul bazei altimetrice de trasare. In acest scop, se vor efectua lucrari topografice de incadrare a acestor puncte in reteaua de nivelment oficiala. Calcule: se calculeaza unghiul de trasare a axei barajului si diferenta de orientari (r2-r1 r2-r2), cunoscand coordonatele punctelor R1, R2, 1, 2, 3, 4 care apartin retelei de trasare (fig.21.); se calculeaza coordonatele punctelor de capat A si B ale axei barajului, cunoscand distantele R1A, R2B, ab; se calculeaza limitele amprizei, in functie de pantele taluzurilor si de cota de executie a fiecarui punct luat de pe profilul longitudinal al terenului in lungul barajului. Modul de lucru: trasarea axei barajului din punctele R1 si R2. Operatiunea consta in trasarea punctelor A si B; se traseaza si se materializeaza punctele intermediare de pe axa longitudinala a barajului: puncte caracteristice, punctele care materializeaza rosturile, etc. se traseaza si se materializeaza cu borne punctele care apartin axelor transversale, corespunzatoare rosturilor, utilizand datele de la pregatirea topografica; se executa masuratori care au scop incadrarea acestor puncte in sistemul generat de reteaua de trasare a barajului; se traseaza latimea coronamentului b, cunoscuta, perpendicular pe axa barajului. In fiecare din punctele marcate in profilul longitudinal; se marcheaza latimea amprizei (a) in amonte si aval pentru fiecare punct din axul barajului, determinandu-se punctele de intersectie ale amprizei cu terenul natural In aceasta faza, lucrarile topografice de specialitate se efectueaza in scopul trasarii punctelor proiectate, utilizand metode si procedee cunoscute si trasari de distante pentru marcarea limitei amprizei si coronamentului. Trasarea pe inaltime a barajului (fig. 22.) se executa pe baza datelor continute in profilul longitudinal al terenului in lungul axei principale si a valorilor proiectate, atat pentru realizarea miezului barajului cat si pentru lucrarile de terasamente care se efectueaza ulterior. Cunoscand cota de executie a coronamentului si cotele teren ale punctelor din ax se calculeaza elementul de trasare (cota de lucru) in fiecare punct al profilului longitudinal:

Cl = Hex Ht In aceasta faza, lucrarile topografice constau in trasarea unei cote proiectate, urmarindu-se realizarea cotei finale a coronamentului si trasarea unor linii de panta proiectata, in scopul realizarii pantelor proiectate ale taluzelor.

Trasarea pe inaltime a barajelor Barajele de greutate prezinta o serie de avantaje, n raport cu alte tipuri de baraje, printre care: se pot construi n vi avnd sectiuni transversale foarte variate ca forma; pot fi realizate n conditii geologice mai putin bune; executia lor este simpla, nu necesita o manopera costisitoare si se poate folosi intens mecanizarea; pot fi executate si n zone cu conditii climatice grele; pot fi executate att ca baraje deversoare, ct si ca baraje nedeversoare; exploatarea barajelor de greutate este relativ simpla; Barajele de greutate au nsa si o serie de dezavantaje, cum ar fi: necesita volume mari de beton, fara a utiliza n suficienta masura capacitatea de rezistenta a betonului; coeficienti de siguranta redusi; consumuri mari de ciment si agregate, precum si o durata de executie mare; posibilitatea pierderii caracterului de monolit n cazul unei fisuratii avansate In tara noastra s-au realizat nca din 1909 dou baraje de greutate pe rurile Risca Mica si Sadu-Sibiu. Ulterior s-au mai realizat numeroase asemenea baraje, printre acestea remarcnd barajele: Valiug, pe rul Brzava, construit tot n perioada 1909-1910, cu naltimea de 27 m, permitnd o acumulare de 1,2 milioane si realizat din zidarie de piatra bruta cu mortar de ciment; Scropoasa, construit n perioada 1929-1933 n Cheile Orzei pe rul Ialomita; barajul nalt de 26 m, cu un volum de beton de 3000 Izvorul Muntelui - Bicaz, construit n perioada 1955 - 1960 pe rul Bistrita, avnd o naltime de 127 m, un volum de beton de 1.625.000 , lungimea la coronament de 435 m si realiznd o acumulare de 1.230.000.000 , lacul avnd o lungime de 35 km, si o suprafa de circa 35 hectare. O sectiune transversal prin acest baraj este prezentata in Fig. 23.

Precizia restabilirii punctelor principale ale retelelor de sprijin ale constructiilor hidrotehnice fixate pe teren prin aliniamente reperate Constructiile hidrotehnice de pamant au un numar foarte mic de axe si o forma geometrica foarte simpla. Punctele principale ale axelor constructiilor, marcate pe teren prin aliniamente reperate, pot fi usor restabilite in modul urmator: planul de colimatie al lunetei teodolitului, pus in statie in punctul 1 (Fig.24), se proiecteaza pe punctul de vizare asezat deasupra punctului 2. In zona unde va fi necesar, punctul A, planul de colimatie se materializeaza cu 2 tarusi (doua repere) a si a1. In punctul 3 al celui de-al doilea aliniament se executa aceeasi operatie ca din punctul 1 si se materializeaza si acest al doilea aliniament prin punctele b si b1. Punctul A care trebuie restabilit se va gasi la intersectia aliniamentelor aa1 si bb1.

Precizia restabilirii punctului A va depinde de erorile: m1- de centrare a teodolitului in punctul 1; m2- de excentricitate a punctului de vizare, in punctual 2; m3- de vizare; de lungimile d1 si d2; de valoarea unghiului intre alinimentele reperate. Daca se admite ca m1- eroarea de centrare a teodolitului, si m2- eroarea de excentricitate a punctului de vizare sunt egale, iar eroarea m3 de vizare se afla cu acestea in raportul m1=m2=Cm3, in care C este un coeficient oarecare, care arata de cate ori eroarea de centrare si reducere sunt mai mari decat m3 eroarea de vizare si rezulta M1=m3Q1 Eroarea de restabilire a punctului A se calculeaza cu formula erorii medii patratice pentru determinarea punctului din intersectia unghiulara inainte. Trasarea ecluzelor Trasarea ecluzelor se executa, in general, prin metodele si procedeele uzuale de trasare. Se determina axele longitudinale si transversale ale ecluzei, iar apoi se materializeaza pe teren punctele principale ale axelor A-B, M-N (Fig.25). Dupa aceea se traseaza contururile interioare ale constructiei.

Pentru contururile exterioare se utilizeaza capre sau imprejmuiri Pentru trasarea pe verticala se fixeaza repere de lucru si de control in vederea asigurarii preciziei mari necesare lucrarilor de montaj Trasarea elementelor metalice ale constructiilor hidrotehnice: Bazele pentru montarea elementelor metalice ale construciilor hidrotehnice sunt axele construciilor i mecanismelor aplicate n natur. Se deosebesc axe principale, care pot fii: axe principale, axe longitudinale sau axe transversale (acestea determin o direcie caracteristic i de importan pentru construcia respectiv). De exemplu, axa transversal a unei ecluze este linia care unete centrele a cinci elemente (Fig.26)

Baraje semnificativeBarajul Inguri din Georgia este al doilea cel mai inalt baraj in arc din lume, atingnd o nlime de 272 de metri(cel mai inalt: Nurek, Tajikistan, 300 m). Barajul Celor Trei Defilee: Proiectul a fost propus n 1914, ns din cauza revoluiei, a rzboiului i a instabilitii politice, construcia a fost amnat pn n 1994. Barajul Celor Trei Defilee, de pe rul Yangtze, din China, pe deplin operaional n 2011. Va fi cel mai mare proiect hidroelectric din lume. Iniiativa a fost foarte dur criticat deoarece peste 1,5 milioane de persoane au fost strmutate din locul unde acum este lac.

 Se mai crede c barajul a dus la exterminarea delfinului Baiji, o specie care tria n Rul Yangtze. Construia Barajului Celor Trei Defilee a nsemnat mutarea a 10 milioane de metri cubi de pmnt. Barajul Monticello, California Caracteristica acestui baraj este gura de scurgere de forma rotunda Aceasta permite scurgerea a 1370 de metri cubi pe secunda, dat fiind diametrul sau de circa 22 m. Barajul Vidraru Date tehnice: cel mai nalt baraj din ar; baraj din beton n dublu arc; naltimea 166 m volumul de beton 480 000 metri cubi grosimea/limea la strad, sus pe baraj, 6 metri, iar la baza 25 de metri; lungimea barajului, la coronament 307 metri; - suprafaa lacului de acumulare format 870 ha; - volumul apei din lac 465 de milioane de metri cubi; - lungimea lacului de acumulare, pna la poalele Fgraului 14 kilometri; - al aselea din Europa, la momentul construirii i al noulea din lume!

Trasarea cailor de comunicatie terestre

Caile de comunicatie construite in principal pe suprafata terenului natural se numesc cai de comunicatie terestre. Dintre acestea fac parte drumurile, caile ferate si eventual telefericele si funicularele Prin trasarea cailor de comunicatie se intelege pozitionarea si marcarea pe suprafata terenului a punctelor necesare pentru materializarea in plan si inaltime a caii de comunicatie, a profilului longitudinal si a profilurilor transversale ale drumurilor. Stabilirea unui traseu a unei cai de comunicatie terestre este o activitate de mare complexitate care necesita luarea in considerare a numerosi factori (de natura tehnica si economica). Rolul specialistului in masuratori topografice ingineresti incepe prin indentificarea traseelor posibile si probabile, se prelungeste pe tot parcursul realizarii proiectului, al trasarii acestuia pe teren si pe intreaga durata a executiei constructiei respective. Fiecare etapa de realizare a unei cai de comunicatie terestra presupune lucrari topografice specifice, in majoritatea cazurilor, de precizie ridicata. Lucrarile topografice necesare realizarii cailor de comunicatie terestre sunt strans legate de activitatile de proiectare, grupandu-se astfel in doua categorii mari: -lucrari topografice preliminare -lucrari topografice definitive Lucrari topografice preliminare Sunt specifice elaborarii studiului de prefezabilitate si studiului de fezabilitate. In cadrul studiului de prefezabilitate si a studiului de fezabilitate se urmareste stabilirea variantelor posibile de traseu si alegerea variantei optime tinandu-se cont de factori

economici, sociali, tehnici, turistici, ecologici etc.. Se incepe prin consultarea la birou a hartilor sau a planurilor existente pentru zona geografica respectiva, dupa care urmeaza schitarea pe ele a variantelor posibile de amplasamet a caii de comunicatie. In continuare se identifica si se traseaza prin masuratori sumare pe teren variantele studiate.Se poate ajunge eventual la studierea de noi solutii de amplasare a traseului pornind de la cele initiale. Lucrarile topografice preliminare cuprind urmatoarele etape: -Documentarea-culegerea de date necesare intocmirii documentatiei -Studiul traseului pe harta- are drept scop gasirea mai multor variante de traseu -Recunoasterea terenului -presupune identificarea pe teren a variantelor studiate. Se procedeaza la completarea hartii sau planului, cu modificari constatate atat din punct de vedere altimetric cat si planimetric si cu evidentierea avantajelor si dezavantajelor fiecareia dintre variantele studiate -Elaborarea studiului de prevezabilitate sau de fezabilitate Lucrarile topografice specifice acestei etape sunt: -materializarea pe teren a variantelor alese -proiectarea si realizarea retelei de sprijin pentru ridicarea topografica definitiva, care poate fi conceputa ca o retea de sprijin planimetrica sau altimetrica. Lucrari topografice definitive Au drept scop aplicarea pe teren a proiectului de executie pentru varianta optima.Aceasta faza cuprinde urmatoarele activitati obligatorii: -trasarea pe teren a elementelor caracteristice solutiei proiectate -realizarea ridicarilor topografice definitive in lungul traseului. -realizarea lucrarilor topografice pentru trasarea in plan a caii de comunicatie care constau in materializarea pe teren a pichetilor definitivi (materializarea axei proiectate) si trasarea racordarilor. -realizarea lucrarilor topografice pentru trasarea in plan verticala constructiei -realizarea lucrarilor topografice pentru trasarea profilurilor transversale curente, cu identificarea platformei, amprizei, si zonei caii de comunicatie terestre. Realizarea reelei de sprijin planimetrice i altimetrice Reeaua de sprijin planimetric se realizeaz de regul prin drumuiri poligonometric, efectuate de preferin cu staii totale. Aceste drumuiri vor fi ncadrate n reele de triangulaie sau reele realizate cu tehnologia GNSS (Global Navigation Satelite System), sprijinite pe puncte din reeaua geodezic naional. La realizarea retelei planimetrice se urmareste ca aceasta sa aiba o astfel de precizie, nct influenta retelei asupra trasarii punctelor caii de comunicaii terestre sa fie neglijabil. Precizia este data de marimea abaterii relative standard a distantelor sD si marimea abaterii standard de masurare a unghiurilor, su Ca metode de determinare a pozitiei in plan a punctelor bazelor reelei se folosesc: Microtriangulatia Microtrilateratia Poligonometria de precizie Retelele ughiular-liniare Retelele spatiale ingineresti Forma reelei poate fi lan de triunghiuri, ptrate sau romburi sau cu sistem central i serecomand pentru tuneluri, lucrri hidrotehnice (baraje), centrale subteranereea

poligonometric recomandat pentru lucrri inginereti liniare (ci de comuncaii,sisteme de irigaii i drenaje, amenajri ale cursurilor de ap) Retea de sprijin altimetrica Se realizeaza de regula pornind de la punctele de referinta cunoscute ale sistemului altimetric de stat. Pentru evitarea unor cheltuieli suplimentare,baza retelei altimetrice se alcatuieste concomitent cu reteaua planimetric. Proiectarea reelei altimetrice depinde de: 1. Natura construciei 2. Precizia solicitat la trasarea pe vertical 3. Tehnologiile de construcie 4. Condiiilee hidro-geotehnice n locurile de amplasare a reperilor Punctele reelei trebuie s indeplineasc concomitent 2 conditii principale:s fie amplasate ntr-un teren stabil i sa fie uor accesibile iar din acestea sa se poata executa trasarea elementelor CCT. Pentru indeplinirea primei conditii,punctele trebuie amplasate pe ct posibil n afara zonelor de influenta a lucrarilor de construcii,deci la adincimi apreciabile fata de acestea(la o distana de min.10 ori adncimea de fundaie i la 1-2 m sub limita de inghe a solului. Iar pentru indeplinirea celei de a doua conditii ele trebuie amplasate ct mai aproape de zona de lucru,pentru a permite transmiterea ct mai rapida i precis a cotelor. Pentru realizarea celor 2 conditii,se amplaseaza de regula 2 tipuri de repere de nivelment: Repere de control Reperele de nivelment de control se vor amplasa n lungul traseului la intervale de 510 km. Repere de execuie Reperele de executie vor coincide cu bornele de trasare din apropierea cii de comunicaie. Pentru ridicarea altimetrica se aduc cote prin nivelment geometric, dus si intors de la reteaua de sprijin, in zona posibila a traseului. Astfel, de exemplu, de la reperii de sprijin RNS1 si RNS2 se aduc cotele in zona cea mai probabila a traseului, materializandu-se reperii principali RNP1 si RNP2.

Prin trasarea cailor de comunicatie se intelege pozitionarea si marcarea pe suprafata terenului a punctelor necesare pentru materializarea in plan si inaltime a caii de comunicatie, a profilului longitudinal si a profilurilor transversale ale drumurilor.

Aceste puncte sunt de dou categorii : - puncte fundamentale, care care pot fi: punctele de capt ale drumului proiectat; vrfuri de unghi; puncte care asigur continuitatea axei n zonele lipsite de vizibilitate; puncte suplimentare folosite n cazul aliniamentelor lungi, distanate la maxim 500 m ntre ele - puncte curente, situate pe axa drumului, avnd rolul de a descrie ct mai complet nflexiunile acesteia i linia terenului n ax; Odat stabilit poziia diverselor puncte acestea se picheteaz, adic se materializeaz pe teren, n mod diferit n funcie de categoria punctului, astfel: - cu stlpi din lemn avnd lungimea de 1,5...2,0 m i diametrul de 15...20 cm sau borne din beton, care asigur durabilitatea pn la construcie, pentru punctele fundamentale. Dup materializarea acestor puncte este deschis frontul de lucru pentru trasarea i pichetarea punctelor curente i n continuare, executarea celorlalte operaiuni; - cu rui din lemn sau cuie metalice, n funcie de consistena pmntului, pentru celelalte puncte. ruii se infig n pmnt prin batere, pn la nivelul (la rasul) pmntului (fig. V.21), punctul geometric materializndu-se printr-un cui cu floarea lat, btut n ru. Pentru identificare se nfige un ru lateral, avnd o muchie teit pe care se scrie cu vopsea rezistent la ap, denumirea pichetului. Trasarea propriu-zisa: Se stationeaza cu teodolitul n punctul V si se vizeaza aliniamentul I, pe directia aceasta se traseaza distanta orizontala T, stabilindu-se pozitia punctului de intrare n curba, Ti Se stationeaza cu teodolitul n punctul V si se vizeaza aliniamentul II, pe directia aceasta se traseaza distanta orizontala T, stabilindu-se pozitia punctului de iesire din curba, Te Se traseaza unghiul orizontal (/2) fata de aliniamentul I sau II; pe aceasta directie se traseaza distanta orizontala b si se picheteaza punctul B Cu teodolitul n punctul Ti se vizeaza punctul V, pe aceasta directie se traseaza abscisa xB, pichetndu-se punctul care materializeaza piciorul perpendicularei duse din B pe directia VTi

Se muta teodolitul n acest punct, se vizeaza punctul V si fata de aceasta directie se traseaza unghi drept. Pe noua directie obtinuta se traseaza valoarea orizontala a ordonatei yB, pichetndu-se punctul B

PROFILUL LONGITUDINAL AL DRUMURILOR Profilul longitudinal reprezinta proiectia desfasurata pe un plan a intersectiei cu un plan vertical ce trece prin axa drumului cu suprafata terenului obtinndu-se o linie neregulata care se numeste linia terenului sau linia neagra si cu suprafata caii care se prezinta sub forma unei linii continue, regulate care se numeste linia proiectului sau linia rosie. Fiecare punct al traseului i corespunde n profil longitudinal o pereche de cote, raportate la un sistem de referinta , cota terenului si cota proiectului. Diferenta dintre cele doua cote se numeste cota de executie sau diferenta n ax; astfel drumul se afla n umplutura daca cotele de executie sunt pozitive sau n sapatura daca cotele sunt negative. Profilul longitudinal al unei cai ferate reprezint proiecia desfasurata pe un plan vertical a interseciei dintre suprafaa generata prin deplasarea verticalei n lungul caii prin mijlocul distantei dintre sine, fara supralargire si supranaltare n curba, cu suprafaa terenului natural si cu suprafaa generata de nivelul superior al inelor. Obinerea liniei terenului si trasarea liniei proiectului se efectueaza prin msurtori topografice specifice. Odata fixat traseul caii de comunicaie n plan, linia terenului rezulta n funcie de situatia topografica a regiunii (determinarea cotelor n fiecare pichet si a distantelor dintre acetia prin msurtori topografice specifice). Aceasta se prezint ca o linie poligonala (n realitate curba) cu nclinri foarte variate dupa relieful terenului strbtut. Linia terenului astfel obtinuta nu corespunde circulaiei vehiculelor, nici chiar la viteze mici Linia proiectului se traseaza pe baza unor principii de proiectare, astfel nct frnturile sa fie mult mai rare, nclinrile mai mici, mai uniforme si, n general, racordate ntre ele cu arce de cerc sau curbe progresive, pentru a permite o circulaie sigura si comoda a vehiculelor. Linia proiectului se traseaza pe teren prin msurtori topografice pornind de la cotele terenului determinate anterior n fiecare pichet si lund n considerare cotele proiectului obtinute pe baza respectrii condiiilor tehnice impuse construciilor de drumuri sau cai ferate . Aceste conditii sunt:

- declivitile s fie ct mai mici i pe distane ct mai mari; - n curbe, linia roie trebuie proiectat cu decliviti mai mici; - scurgerea apelor trebuie asigurat ; - la proiectarea liniei roii se vor avea n vedere punctele de cot obligat; - din motive economice, se recomand ca lucrrile de terasamente s fie ct mai reduse; - trebuie asigurat compensarea terasamentelor. -declivitatea maxima admisibila- este stabilita pe cale teoretica, functie de caracteristicile vehiculelor predominante n circulatie pe sectorul respectiv, de viteza de proiectare impusa,de rezistentele ntmpinate de vehicule, de puterea motorului necesara mpingerii lor. La proiectarea liniei rosii trebuie sa se tina seama si de valoarea declivitatii minima deoarece pe sectoarele de debleu trebuie asigurata scurgerea apelor. Sub acest aspect, scurgerea apelor trebuie sa aiba o declivitate minima de 0,5% si n mod exceptional 0,2%. -pasul de proiectare- reprezinta distanta dintre doua schimbari de declivitate a liniei rosii; din acest punct de vedere se recomanda ca pasul de proiectare sa nu coboare sub anumite valori minime, n scopul evitarii fragmentarii profilului longitudinal prin dese schimbari de declivitate. Lungimea minima a pasului de proiectare se mai determina si din conditia de a evita suprapunerea a doua tangente succesive. De asemenea este recomandabil ca punctele de schimbare de declivitate sa nu fie amplasate pe curbele din plan, la limita se admite ca schimbarile de declivitate sa se faca si n punctele de tangenta de intrare sau de iesire din curbele din plan sau, n mod exceptional, n punctele de bisectoare. -volumul de terasamente- se recomanda sa fie minim pentru reducerea cheltuielilor de investitie deoarece terasamentele reprezinta 30-50% din costul de executie. -compensarea terasamentelor- se face dupa calculul volumelor de terasamente dar practic se ncearca asezarea liniei rosii astfel nct sa determine cu linia terenului suprafete practic egale de sapatura si umplutura. Fata de o asemenea pozitie se ridica apoi linia rosie cu 0,10-0,15 m deoarece la aceeasi nclinare si la aceeasi cota de executie, volumul de sapatura este mai mare dect cel de umplutura. -cotele obligatorii- se refera la respectarea anumitor cote pentru a satisface anumite conditii de functionare (lucrarile de regularizare ale rurilor,zonele inundabile, terasamentele pentru poduri si viaducte impun anumite cote care trebuie respectate de drumul nou construit Orice cale de comunicaie are o origine si un punct final care determina sensul caii. Funcie de acestea se stabilesc noiunile de stnga si de dreapta, precum si noiunile de rampa si de panta. Lungimea caii de comunicaie se marcheaza prin borne kilometrice si hectometrice, astfel ca orice punct al caii este definit prin poziia sa kilometrica. Sectoarele de drum care urc n sensul kilometrajului se numesc rampe, sectoarele care coboar n sensul kilometrajului se numesc pante, iar sectoarele n plan orizontal sunt numite paliere. n funcie de nclinarea acestor sectoare fa de orizontal exist anumite decliviti admise pentru fiecare vitez de proiectare n parte, dup cum se vede n tabel:

Fig. 3.4. Reprezentarea declivittii. Declivitatea reprezinta de fapt inclinarea liniei rosii fata de orizontala si se masoara prin tangenta unghiului pe care il face aceasta cu orizontala. d= tg= h/L n care: - h este diferena de nivel dintre doua puncte oarecare, n m; - L - distanta pe orizontala dintre aceste puncte, n m. In mod obinuit, declivitatea se exprima la drumuri n procente (%) iar la cai ferate n promile (%o) si se obine nmulind raportul din relaia de mai sus cu 100, respectiv cu 1 000 (pentru calea ferata). Racordarea declivitatiilor n punctul n care se schimb dou decliviti consecutive, se realizeaz racordari verticale, pentru a face posibil circulatia, n general aceasta se realizeaz prin curbe arc de cerc. Aceste racordri pot s fie concave sau convexe. Determinarea razei racordarii verticale se face prin luarea in considerare a diferitelor criterii: confort, siguranta,vizibilitate. Racordarea a dou declivitati succesive prin curbe vertical se face atunci cand modulul diferentei algebrice dintre ele este: m=-0,5%. sau cnd m=+0,5%. Elementele unei racordri verticale sunt : t, b, r - t = tangenta t= [m]; - b = bisectoarea b= [m]; - r = raza r= [m].

PROFILUL TRANSVERSAL Profilul transversal al unei ci de comunicaie terestre reprezint o seciune vertical normal pe axa cii ntr-un punct oarecare al traseului.

Linia terenului din profilurile transversale ale cilor de comunicaie terestre se obine pe baza msurtorilor topografice de nivelment realizate n fiecare pichet al axei (traseului) de drum sau cale ferata.n urma proiectrii profilurilor transversale, specialistul topograf trebuie s traseze pe teren elementele caracteristice n profil transversal, astfel nct inginerul constructor s poata realiza lucrrile de infrastructur si suprastructur.

-Verticala OO este axa profilului transversal. Aceasta este una dintre verticalele ce genereaz planul vertical ce trece prin axa drumului (n plan i n profil longitudinal) i reprezint axa de simetrie a platformei n aliniament. Pe axa profilului transversal se definete cota de execuie CE, ca diferen ntre cota proiectului CP i cota terenului CT. Cota de execuie este elementul de legtur ntre profilul longitudinal i profilul transversal, fiecrui pichet din profilul longitudinal corespunzndu-i un profil transversal. -Linia proiectului cuprinde: poriuni practic orizontale, cu nclinarea de maxim 7 %, numite banchete.Cea mai lat banchet este platforma drumului, aceasta cuprinznd partea carosabil (calea) i acostamentele; poriuni nclinate, care au rolul de a racorda platforma cu terenul nconjurtor, numite taluzuri; dispozitive pentru colectarea i evacuarea apelor din precipitaii (anuri).

Tipuri de profiluri transversale Profil transversal in debleu Profil transversal in rambleu Profil transversal mixt Profil transversal n debleu Debleul este o sptur avnd forme regulate, executata pentru realizarea platformei unei cai de comunicaie terestre sub nivelul terenului natural. (platforma se afl sub linia terenului natural).

Profil transversal n rambleu (n umplutur) se numete acela la care platforma se afl cu cel puin 0,50 m deasupra terenului natural, nlimea rambleului fiind msurat la muchia platformei .

Profilul transversal mixt Profilul platformei se execut att sptur ct i umplutur, situaie ntlnit frecvent la drumurile amplasate pe terenuri plate sau pe versani.

Profile transversale recomandate Astfel de profiluri prezint avantajul compensrii transversale a pmntului,deci cheltuieli de transport mai mici, ns n general prezint dezavantajul cnecesit lucrri suplimentare, de pregtire a terenului pe care se aaz partea de drum n rambleu, sau de consolidare i sprijinire n cazul nclinrilor mari ale terenului. Adeseori pe partea din amonte a versantului este necesar construcia anurilor de gard. Dintre profilurile transversale menionate se recomand adoptarea pe ct posibil, a profilurilor n rambleu, deoarece: - drumul n rambleu este expus soarelui i vntului, infrastructura nu intersecteaz apele subterane, nu are anuri care n cazul scurgerii defectuoase a apei sunt o cauz a umezirii corpului drumului i a patului acestuia, nu se nzpezete. Pe total aceste profiluri au n exploatare o comportare mai bun. -pentru aceeai cot de execuie aria seciunii profilului transversal n rambleu este mai mic dect a celui n debleu, cantitile de lucrri fiind mai mici. Metode de trasarea a drumurilor Racordarile arc de cerc sunt cele mai simple care permit asigurarea continuitatii intre 2 aliniamente consecutive. Se folosesc ,in general, in cazul in care in varful de unghi, aliniamentele se intersecteaza cu unghiul interior superior valorii de 40g. Rezolvarea racordarii porneste de la masuratori topografeice efectuate in teren care permit determinarea directa sau indirecta a unghiului . Unghiul se citeste pe teren daca varful V este accesibil, adica daca poate fi vizat de pe aliniamente si daca poate fi folosit ca punct de statie. Daca acest lucru nu este posibil atunci unghiul se va determina prin masuratori auxiliare, urmate de calcule specifice, denuminudu-se varf inaccesibil. Trasarea punctelor principale ale curbelor de racordare cand vf de unghi este accesibil In situatia varfului accesibil, practic, se stationeaza cu aparatul in varful V si se determina unghiul(ca unghi orizontal). De asemenea specialistul topo trebuie sa indentifice si sa ridice toate elementele restrictive din zona analizata. Dupa raportarea elementelor masurate, trebuie gasita raza racordarii ce urmeaza a fi proiectata. Proiectantul isi schiteaza zona in care se poate desfasura racordarea

determinandu-si cateva elemente restrictive de la care poate porni sa calculeze raza racordarii: impus. Se stationeaza cu teodolitul n punctul V si se vizeaza aliniamentul II, pe directia aceasta se traseaza distanta orizontala T, stabilindu-se pozitia punctului de iesire din curba, Te Se traseaza unghiul orizontal (/2) fata de aliniamentul I sau II; pe aceasta directie se traseaza distanta orizontala b si se picheteaza punctul B Cu teodolitul n punctul Ti se vizeaza punctul V, pe aceasta directie se traseaza abscisa xB, pichetndu-se punctul care materializeaza piciorul perpendicularei duse din B pe directia VTi Se muta teodolitul n acest punct, se vizeaza punctul V si fata de aceasta directie se traseaza unghi drept. Pe noua directie obtinuta se traseaza valoarea orizontala a ordonatei yB, pichetndu-se punctul B

In continuare, proiectantul de specialitate are obligatia de a introduce un numar suficient de picheti pe racordarea calculata.Aceasta se poate calcula, in functie de situatia existenta prin diferite metode: metoda coordonatelor rectangulare pe tangenta, ordonate sau abscise egale metoda coordonatelor polare metoda coordonatelor rectangulare pe prelungirea coardei metoda tangentelor succesive, Toate aceste metode fiind riguroase, racordarea se mai poate realiza prin metode aproximative dar foarte rapide cum este metoda sfertului de sageata. Dintre metodele enumerate mai sus vom prezenta numai acelea care sunt cel mai des folosite. Metoda coordonatelor rectangulare pe tangenta, ordonate sau abscise egale Este posibil cea mai utilizata metoda in prezent ca urmare a bunei cunoasteri a acesteia de catre specialisti,a preciziei ridicate si a faptului ca erorile nu se cumuleaza de la un pichet trasat la urmatorul. Aceasta metoda se aplica doar in terenuri plane sau cu denivelari reduse, unde sa existe o buna vizibilitate in

exteriorul arcului de cerc trasat. Pentru materializarea pe teren a punctelor de detaliu, este necesar sa se calculeze, mai intai, elementele de trasare a acestora.

Metoda coodonatelor polare Este o met deosebit de importanta pentru trasarea de cct in general si in special a celor cu arc de cerc. Spre deosebire de metoda coordonatelor rectangulare, aceasta metoda se aplica in terenuri dificile,cu vizibilitate redusa,in rambleuri inalte, debleuri adanci, in tuneluri,pe lucrari de arta. In cadrul acestei metode,dezavantajul e ca erorile se cumuleaza de la un pichet la altul,deci trebuie sa se respecte conditia ca arcul de cerc partial dintre 2 picheti sa nu depaseasca valoarea de 0,1*R. Are 3 variante de aplicabilitate,insa prima metoda consta in calarea aparatului in Ti,Te, identificarea orientarii spre V si masurarea pentru inceput a unui unghi d= /2,urmata de masurarea pe aceasta directie pe orizontala a distantei c=aprox=cu s, obtinandu-se astfel pichetul1. Se introduce in aparat un nou unghi d si din pichetul 1 se mas pe oriz c=s pana ce acesta intersecteaza noua viza, urmand ca acel punct sa fie pichetul 2. Se introduce in aparat un nou unghi d si din pichet2 se mas c=s pana ce se intersect cu noua viza result pichet3. Datorita faptului ca erorile se cumuleaza dupa trasarea a 3-4picheti se va muta ap in ultimul pichet trasat, se identifica tg in acel pichet si pornind de la aceasta se continua trasarea ca pana aici.

Metoda coordonatelor rectangulare pe coard Metoda se aplic atunci cnd tangentele T sunt inaccesibile din cauza obstacolelor existente pe teren, dar in schimb exist vizibilitate si accesibilitate pentru msurarea distantelor pe direcia corzii TiTe

Trasarea serpentinelor In cazul terenurilor accidentate si a unghiului mic din aliniamente, racordarea aliniamentelor se face prin curbe exterioare complexe numite serpentine. Partile principale ale serpentinelor sunt: -curba circulara principala de raza r amplasata in exteriorul varfului ascutit V; -doua curbe auxiliare Ti-Bi-Te si Ti-B2-Te de raza R ; -doua aliniamente intermediare Te-D si D-Te. Pentru trasarea punctelor principale ale serpentinei , se stationeaza cu teodolitul in varful de unghi V , se da viza pe directia aliniamentului A1 cu zero in aparat si se traseaza unghiul( 200 - ) pe directia caruia se masoara distanta r. Pentru a obtine varfurile de unghi V1 si V2 aferente curbelor auxiliare , din punctul V pe directia celor doua aliniamente se masoara distanta S. Din V1 se masoara pe directia aliniamentului A1 tangenta T, obtinandu-se punctul de intrare in curba auxiliara Ti. Pentru a obtine punctul de iesire din curba auxiliara , pe directia ViD se masoara tangenta T. Pentru verificarese masoara distanta TeD, care trebuie sa fie egala cu 1.

Trasarea punctelor principale la racordarea in arc de cerc, cand varful V este inaccesibil. Varful inaccesibil apare in mod frecvent in reliefuri accidentate,unde traseul se desfasoara in defilee,in zone impadurite sau construite,pe lucrari de arta,in debleuri adanci sau rambleuri inalte. In mod practic,nu exista nicio diferenta fata de varful accesibil,singura particularitate este ca aparatul nu se caleaza in varful V ci in varful auxiliar accesibil de pe fiecare aliniament in parte.

Metoda sferturilor de sageata Este o metoda expeditiva cu aplicare simpla,eventual fara a dispune de aparate topografice dar cu erori de trasare relativ mari,motiv pentru care aceasta metoda e recomandata doar pentru lucrari provizorii sau pentru constructii de importanta foarte redusa. Aceasta metoda expeditiva presupune intercalarea punctelor de indesire pe arce de cerc intinse intre punctele intermediare fixate anterior la distante prea mari.

Calculul elementelor de trasare se va baza pe unele consideratii matematice.

Trimble S8 OPTIUNEA- acuratete ridicata OPTIUNEA- Sistem Robot cu camera video Detalii tehnice despre aparat OPTIUNEA- acuratete ridicata Msurare unghi .....................................0.5" / 1" Cea mai mica diviziune afisata.............0.1 " Compensator - activ pe dou axe Domeniul............ 5' (100 mgon) Acuratetea......... 0.5" (0.15mgon) Msurare distante Precizie: Cu prism: Modul Standard ... (0.8mm+1ppm) Tracking.....(5mm+2ppm) Citire laser (Direct Reflex): Modul Standard ... (3mm+2 ppm) Tracking....(10mm+2ppm) Timp de msurare: Cu prism: Modul Standard ..... 1.2 sec. Tracking.. 0.4 sec Citire laser: Modul Standard .... 3-15 sec Tracking..0.4 sec Msurare cu prism: 1 prisma.........................3000m 1 prisma long range mod......................5000m Msurare cu Laser (Direct Reflex) - (n conditii optime de vizibilitate) Kodak gri (reflexie 18%).......... 120m Kodak gri (reflexie 90%)........... 150 m Card Kodak Gri , Numr Catalog E1527795 Sursa laser pentru masurare distante .....clasa 1 Sursa laser pentru punctare (coaxial)......clasa2 Divergenta razei: Orizontal........................................... - 4 cm/100m Vertical............................................ 4 cm/100m

Corectia atmosferic : ntre 130 si 160 ppm continuu CARACTERISTICI SIMILARE Calare: Nivel circular situat n ambaza instrumentului Nivel electronic pe dou axe cu precizie de 0.3" afisata pe displayul unittii de control Sistem servo asistat de reglare fin pe orizontala si vertical MagDrive cu sensori electromagnetici Viteza de rotatie...................................128gon/sec Sistem de centrare Trimble 3-pin Centrare optica prin ocularul situat n ambaza instrumentului mrire - 2.4x Luneta: Mrire 30 x, Deschiderea 40 mm Fire reticulare iluminate variabil n 10 trepte Cea mai mic distant focusat: 1.5 m Leica viva netrover Usor de masurat orice punct. Leica Viva NetRover integreaza cele mai noi tehnologii de la Leica Geosystems, lider mondial in furnizarea de solutii de masurare. Toate componentele de Viva NetRover lucreaza perfect mpreuna, creand un NetRover pentru retele, usor si fara cabluri. Leica Viva NetRover va poate ajuta sa finalizati orice masuratoare. Deschideti-l si se va conecta imediat la reteaua din zona dumneavoastra. Avand la dispozitie formatul RTCM 3.1 , pozitiile sunt furnizate in mod automat in coordonate locale. Nivelment geometric efectuat cu Leica DNA03 care asigura o precizie de 0,3mm/km dublu de nivelment TUNELURI Tunelul este o constructie subterana, destinat s asigure continuitatea unei ci de comunicaie,care realizeaza o excavatie prin care o cale de comunicatie strabate, dupa un traseu stabilit, un teren sau un masiv de roca in scopul evitarii unor obstacole cum ar fi culmile de munti, boturile de dealuri, cursuri de ape, zone industriale, centre urbane aglomerate. Destinatia tunelurilor este foarte diversa: circulatia feroviara si rutiera, transportul in comun din orase mari, trecerile de pietoni in zone aglomerate, transportul pe apa, amenajarile hidroelectrice, alimentarile cu apa, canalizarile. Tunelurile sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. Primele tuneluri au fost cele naturale, formate n diferite peteri, avand seciuni transversale mici, iar la construirea lor se ntrebuinau metode rudimentare. Sptura se executa cu ajutorul trnacoapelor, rngilor i penelor btute cu ciocanul. Dup ce penele de lemn erau bine mpnate n stnc, ele se udau cu ap ca s se umfle i s poat sparge stnca. Metoda cu focuri ntrebuinat de romani a fost considerat ca o prim mbuntire adus n construcia tunelurilor. Metoda consta n nclzirea pn la otemperatur ridicat a suprafeei de front a galeriei. Dup aceasta, suprafaa era rcitbrusc cu ap sau cu oet. Crpturile formate ajutau mult la lucrrile de excavare.

A.Dupa scopul pentru care se construiesc, exista doua categorii principale de tuneluri si anume: 1.Tuneluri pentru cai de comunicatie : -tuneluri pentru ci ferate: aceste tuneluri reprezinta fara indoiala cea mai importanta categorie din cadrul acestei grupe. Ele strabat in general zone muntoase dar se intalnesc si pe sub orase, cursuri de apa sau stramtori. Ele pot fi pentru cale simpla sau dubla si pot avea sectiune transversala sub forma de potcoava circulara, dreptunghiulara sau bolti gemene in functie de metoda de executie utilizata. -tuneluri pentru metrouri: se executa in amplasementul marilor aglomerari urbane, de regula in pamanturi si adancimi mici de suprafata. Sectiunile transversale adoptate la metrourisunt de regula circulare, corespunzatoare metodei scutului si dreptunghiulare corespunzatoare metodelor de executie la zi. -tuneluri pentru drumuri publice i pentru circulaia automobil: - tuneluri pentru sosele principale si autostrazi; - tuneluri in intersectiile oraselor (pasaje) - tuneluri pe sub cursul apelor (subfluviale); -tuneluri cu gabarit redus pentru vehicule usoare -tuneluri pentru navigaie i plutrit. 2.Tuneluri sau galerii pentru transport : -tuneluri oreneti (galerii pentru canalizare, pot i telegraf, cabluri,conducte), -tuneluri apeduct, -tuneluri (galerii) pentru amenajari hidroelectrice. B. Dupa locul in care se construiesc se deosebesc: -tuneluri de munte (de baza, de creast, de coast). In aceasta categorie intra tunelurile feroviare, rutiere si cele de protect -tuneluri urbane (in orase) In aceasta categorie intra metrourile, pasajele rutiere si pasajele pietonale - tuneluri pe fundul apelor In aceasta categorie intra tunelurile realizate din elemente casetate plutitoare, lansate de la suprafata pe fundul apei . Primul tunel realizat in acest mod a fost executat in Detroit (SUA) in anul 1909, pentru cale ferata dubla si avind o lungime de 807 m. - tuneluri pe sub fundul apelor. c. dupa modul de dezvoltare in plan de situatie si profile transversale a.dupa forma traseului in plan -tuneluri in aliniament :Executia tunelurilor in aliniament este indicata atit din punct de vedere al executiei, cit si al exploatarii. Tunelurile in aliniament prezinta urmatoarele avantaje: lungimea tunelului este in general mica, constructia este mai economica si mai simpla, ventilatia si vizibilitatea suntsuperioare, iar rezistenta la tractiune se reduce in comparatie cu cea a tunelurilor in curba. (fig. a) - tuneluri in curba: au o serie de incoveniente cum ar fi: trasarea axei si mentinerea ei in timpul executiei sunt mai dificile, cresterea volumului de lucrari,ventilatia si vizibilitatea sunt ingreunate, iar rezistenta la tractiune se mareste.Introducere curbelor pe traseul unui tunel este impusa de o serie de factori cum sunt: evitarea zonelor geologice defavorabile, amplasarea corespunzatoare a punctelor de intrare in tunel. (fig. b)

-tuneluri in aliniament curba -tuneluri in bucla sau elice: sunt mai rare si se adopta cind este necesara cistigarea unei diferente de nivel mare intre cele doua portaluri. b.dupa pozitia in profil longitudinal: -tuneluri in palier cu o declivitate sau mai multe declivitati: prezinta avantajul unei rezistente la tractiune reduse, dar necesita executarea canalelor de scurgere a apei cu pante de min.2%o din mijlocul tunelului spre capete, limitind lungimea unor astfel de tuneluri. - tunelurile de virf sau de creasta strapung muntele aproape de creasta si au lungimi mici in comparatie cu traseul de acces care este lung si sinuos, cu raze mici, declivitati mari si numeroase alte lucrari (poduri, podete, ziduri de sprijin). c. Dupa pozitia in profil transversal - tuneluri de adincime : cele mai indicate din punct de vedere al executiei, dar sint mai lungi. (fig. A) - tuneluri de coasta pe zone de traseu desfasurat in lungul unei vai, unde conditiile topo si geologice nu permit realizarea la suprafata. Executia acestora este dificila datorita impingerilor nesimetrice dezvoltate de versantul inclinat (fig. B) - tuneluri in profil mixt : au si o executie mixta, zidul oval se executa la zi, iar bolta si piciorul armate se executa in subteran. (fig. C) - tuneluri de protectie (fig. D)

D.Dupa modul de constructie , tunelurile pot fi executate: -prin excavatie in subteran; -in transee deschisa; -prin procedee mixte. Elementele componente ale unui tunel: Plan de situatie (a), profil longitudnal (b). 1 - aripa; 2 - portal; 3 - inel; 4 - nisa mica; 5 - nisa mare; 6 - put ventilatie

1.Accesul caii de comunicatie catre tunel se face prin intermediul unor transei de acces , care pot fi mai lungi si deci marginite de ziduri de sprijin sau mai scurte si sustinute de aripi (1). 2.La capetele tunelului se realizeaza doua elemente constructive numite portaluri (2), care au atit rol constructiv de a prelua impingerea masivului in sens longitudinal, cit si rol estetic, avind o realizare arhitectonica care se incadreaza armonios mediului inconjurator 3.Tunelul propriu-zis este alcatuit din elemente constructive numite inele (3) a caror lungime depinde de natura rocilor strabatute si metoda de executie utilizata. 4.Tunelurile feroviare au prevazute in peretii inelelor locasuri numite nise (4) care au rol de a adaposti personalul de intretinere surprins de tren in tunel si care sint amplasate la 25 m de o parte si de alta a axului tunelului. 5.Pentru tunelurile mai lungi de 500 m se prevad si nise mari (5) cu rol de adapostire a utilajelor si materialelor de intretinere si care se amplaseaza la 250 m una de alta. 6.Tunelurile lungi pot fi, de asemeni, prevazute cu puturi de aerisire (6) pentru imbunatatirea ventilatiei in tunel. Intersecia obinut cu un plan perpendicular pe axul tunelului, relev elementele care alctuiesc seciunea transversal a unui tunel. Cptueala sau structura de rezistenta este destinat s preia ncrcrile date de masiv, fr deformaii meninnd seciunea liber a tunelului. Fundaiile cptuelii constitue elementul ce transmite la terenul de fundaie ncrcrile i mpingerile preluate de cptueal sub presiunea masivului muntos. Zidurile drepte (piciore drepte) sunt partea cptuelii cuprins ntre patrea superioar a fundaiilor i naterea bolii. Bolta alctuiete partea superioar a cptuelii i este cuprins ntre planurile naterilor i cheia bolii. Radierul alctuiete partea inferioar a cptuelii i este cuprins ntre cele dou fundaii ale zidurilor drepte. Prin construcia sub form de bolt interioar, ea asigur preluarea presiunilor de jos n sus, precum si meninerea distanei dintre fundaiile zidurilor drepte. Seciunea liber interioar constitue seciunea util i este denumit gabaritul tunelului. Gabaritul poate fi de construcie sau de circulaie Trasarea tunelurilor. Realizarea unui tunel pe o cale de comunicatie necesita un studiu al traseului in doua etape: 1.studiul pe harta care se incheie cu trasarea pe harta a variantelor de traseu;

2.studii de teren care comporta: - ridicari topografice pentru intocmirea unor planuri la scari mari in scopul studierii in detaliu a variantelor; - trasarea pe teren, pichetarea si reperarea variantelor studiate in birou, cu nivelment longitudinal si transversal; - trasarea pe teren in subteran a axului tunelului in timpul executiei. Trasarea axei tunelului in exterior Trasarea axei tunelului in exterior se realizeaza prin urmatoarele procedee: - trasarea directa, peste masiv pentru un tunel scurt si teren putin accidentat; - trasare prin ocolirea masivului, cu ajutorul metodei poligonometriei; - trasarea cu ajutorul metodei triangulatiei. A. Trasarea directa a axei unui tunel. Aceasta se poate face atit in cazul unui tunel in aliniament cit si a unui tunel in curba. a. Trasarea axei unui tunel in aliniament. In prima etapa se fixeaza locul reperilor de baza de la cele doua capete. Acestia sint reperi atit de cota cit si de axa si se amplaseaza cite trei la fiecare capat, la 20m unul de altul si la 40-100m de portal. Operatiunea de trasare completeaza axa tunelului intre reperii de la cele doua capete. Concomitent cu trasarea se realizeaza si nivelmentul si kilometrajul. Masuratorile se repeta de cel putin trei ori. In functie de configuratia terenului pe zona tunelului se pot intilni mai multe situatii de trasare a axei: Cazul 1 Cind dintr-un punct de pe creasta se pot viza direct reperii de baza de la cele doua capete Cazul 2. Cind masivul are doua creste si apare necesitatea unei statii suplimentare C Cazul 3. Cand configuratia terenului nu permite vizarea reperilor de capat si sunt necesare statii suplimentare C si F.

b. Trasarea axei unui tunel in curba. Trasarea curbelor, in plan sau in profil longitudinal, se poate realiza prin mai multe metode, dintre care amintim: - metoda coordonatelor rectangulare pe tangente sau pe coarde; - metoda coardelor succesive (poligonul coardelor); - metoda tangentelor succesive; - metoda secantelor etc. Alegerea uneia dintre aceste metode depinde de conditiile locale, de precizia trasarii si preferinta topometrului. Metoda coordonatelor rectangulare pe tangente prezinta doua variante: - cu abscise egale, ordonatele y calculindu-se cu relatiile y1 = R - R - X y2 = R - R - (2X)

B. Trasarea axei unui tunel prin metoda poligonometriei. In cazul unui teren accidentat, la care trasarea directa nu poate fi utilizata se intrebuinteaza o drumuire poligonala (poligon inchis) , care se desfasoara lateral de axa tunelului, pe un culoar (vale, drum) existent. Se alege un sistem de axe rectangulare yAx, cu prima latura pe axa x. Masurind unghiurile si laturile poligonului se pot calcula coordonatele x si y ale virfurilor. Se determina apoi valoarea unghiului , (tg 1 = y/x) si n = 180 (n-2) - i - 1 si distanta AB, AB = x - y Lungimea optima a laturilor este de cca. 300m iar numarul lor <30. Marirea preciziei acestei metode se face

prin indesirea numarului de masuratori pentru unghiuri si laturi si prin trasarea a doua sau mai multe poligoane. Metoda este recomandabila la tunele de max 3km lungime.

C. Trasarea axei unui tunel cu ajutorul triangulatiei. Metoda triangulatiei se foloseste ca baza de trasare la executarea tunelurilor foarte lungi (>3km), care strabat masive foarte accidentate. Reteaua de triangulatie denumita si canevas, se proiecteaza de regula sub forma unui lant de triunghiuri sau patrulatere cu diagonale observate. Aceasta retea se poate dezvolta in doua trepte, ca retea principala cu lungimile laturilor de 3 - 7 km si ca retea secundara (care indeseste pe cea principala) cu lungimile laturilor de 0.3 - 3km. Precizia masurarii unghiurilor este determinata de precizia necesara la trasarea tunelului, de aparatura existenta pe santier, calificarea personalului, distantele mici intre puncte. Masurarea lungimilor bazelor se face prin diferite procedee, inclusiv cele foarte precise. Trasarea propriu-zisa a axei tunelului se face prin legarea in citeva puncte, in special la capete de reteaua de triangulatie si de reperele retelei de nivelment. Un exemplu de trasare a axei unui tunel bazat pe o retea de triangulatie este dat in figura de mai jos:

Trasarea axei tunelului in subteran in timpul executiei. La inceperea executiei unui tunel toate elementele necesare pentru trasarea axei in subteran (punctele de legare de reeaua de triangulaie sau drumuirea poligonala i reperii de axa si de cota de la cele doua capete ) trebuie sa fie cunoscute si materializate pe teren. Operaiile care intervin la trasarea unui tunel sint: - materializarea in galerie a axei si niveletei prin reperi de directie (plan de situatie) si de cota (profil in lung). - determinarea profilelor transversale, in front pentru realizarea excavatiei si la inelele ce se executa pentru asigurarea inscrierii gabaritului. 1. Materializarea axei caii si niveletei in tunel. Proiectul de executie al unui tunel trebuie sa prezinte pentru realizarea trasarii, axa tunelului in plan si niveleta in profil longitudinal. Axa tunelului coincide cu axul traseului pentru un tunel in aliniament si prezinta o deplasare spre interiorul curbei, la tunele in curba. Niveleta caii intr-un tunel este amplasata fata de axul ipotetic al acestuia, in functie de forma sectiunii transversale. Conducerea trasarii unui tunel in subteran trebuie sa tina seama de aceste elemente si deasemeni de metoda de executie utilizata. Pentru metodele clasice, trasarea se realizeaza in galeriile de inaintare (de baza sau de crestet), pe cind la metoda scutului trasarea urmareste scutul si captuseala ramasa in urma acestuia. Masuratorile in subteran pornesc intotdeauna de la reperii de baza de la capete care sint legati la reteaua de triangulatie si au coordonatele legate la cele mai apropiate semnale topografice din zona.

In timpul executiei, tunelistii verifica inainte de excavare cota si directia galeriei cu ajutorul firului cu plumb fixat de tavan. Trasarea axei in aliniament este usor de executat, facindu-se cu semnale de vizare luminoase (firul cu plumb este luminat). Pozitia axei se materializeaza prin reperi fixati la o distanta de 50 - 100m. Verificarea axei provizorii se face periodic, functie de viteza de inaintare si numarul de schimburi. La inceperea verificarii, se instaleaza teodolitul in punctul de plecare, se vizeaza spre reperul de baza de la capat si apoi se indreapta luneta spre reperii din interiorul tunelului. Semnalul luminos si firul cu plumb se deplaseaza pina ce se suprapun cu firul reticular al aparatului. Atunci se marcheaza reperul de directie. La fiecare 1000m de galerie, topometrul verifica inaintarea frontului, axul si cota si da elemente de trasare noi. Trasarea axei tunelelor in curba, este mai dificila datorita deschiderii mici a galeriei si deci a distantei de vizare limitate. Metoda cea mai utilizata pentru trasarea in curba a unui tunel, in subteran, este metoda polara sau a unghiurilor succesive. 2. Trasarea profilelor transversale. In cadrul lucrarilor de trasare a unui tunel un rol important revine si urmaririi trasarii conturului excavatiei in front, a evolutiei deplasarilor spre interior a acestuia (masuratori de convergenta) si a formei profilelor transversale a inelelor executate. Toate aceste masuratori sint necesare in principal pentru o inscriere corecta si in siguranta a gabaritelor de circulatie a vehiculelor ce circula prin tunel. Tipul de masuratori adoptate depinde de metoda de executie utilizata si dotarea constructorului. Dintre metodele intrebuintate la trasarea profilelor transversale, mai cunoscute si utilizate sint metoda coordonatelor rectangulare si metoda coordonatelor polare. Bazat pe tehnici de masurare 3D optice, tehnologia de monitorizare a fost imbunatatita intr-un asemenea grad, incit urmarirea constructiei unui tunel in cele mai dificile conditii a devenit o rutina, accidentele fiind mai rare iar costul mai redus. Cea mai favorabila procedura pentru colectarea de date este asa numita statie libera flexibila in care statia este amplasata in cea mai convenabila pozitie din punct de vedere al vizibilitatii si fara intreruperea activitatii in tunel.

Statie libera flexibila pentru urmarirea optica a deplasarilor 3D. Sectiunile de masurare sint uzual amplasate la 10 - 20m, fiecare sectiune continind 5 - 7 reperi reflectorizanti si permit interpretarea comportarii tunelului si in sectiune longitudinala. Pentru tunele de CF sau rutiere, o zona de urmarire de 80m poate fi usor realizata. Mai nti se stabilesc coordonatele 3D si orientarea statiei, utilizind un set de puncte de referinta stabile, apoi se vizeaza si se centreaza viza pe primul reper, inregistrind citirea. Datele obtinute din masuratori sint convertite apoi in informatii adecvate inginerului tunelist, cu ajutorul unor programe specializate. Unul din produsele acestor programe il

constituie reprezentarea profilelor transversale realizate ale tunelului si compararea cu cele proiectate . Datele obtinute din masuratorile de convergenta servesc la stabilirea momentului optim de introducere in opera a captuselii definitive iar profilele transversale stabilesc grosimile si volumele de beton din captuseala. Metoda scutului, cea mai utilizata metoda de executie, prezinta trasaturi specifice in ceea ce priveste trasarea, date de particularitatile acestei metode. Principala trasatura specifica o constituie dependenta de caracteristicile de inaintare ale scutului (controlabilitate si dirijare). Controlabilitatea scutului, care influenteaza inscrierea corecta a acestuia pe traseul proiectat, depinde de urmatorii factori si interactiunea lor: - raportul diametru / lungime (D/L); - evazarea cutitului; - forta de impingere disponibila; - rezistenta pe conturul cutitului; - rezistenta la inaintare pe suprafata invelisului; - calitatea captuselii exterioare de a rezista la forta de impingere. Dirijarea scutului contine doua faze distincte: - navigatia, operatia de reperare topograficaa scutului; - pilotajul, operatia de conducere propriuzisa a scutului. Reperarea topografica a scutului in timpul inaintarii, necesita verificarea cu grija a urmatoarelor elemente : a) planul niveletei Li, pentru asigurarea ca tunelul este in pozitie corecta in planul liniei; b) planul vertical Le, pentru asigurarea ca tunelul este in pozitie corecta in plan vertical; c) directia niveletei S, pentru asigurarea ca scutul este in directia liniei (nu are devieri stinga - dreapta); d) firul cu plumb P, pentru asigurarea ca tunelul este in pozitie corecta in directia verticala corecta (nu are ridicari sau coboriri); e) rasucirea, pentru asigurarea ca cheia este in pozitie corecta. f) forma, pentru asigurarea ca forma circulara (a scutului si a captuselii exterioare ) nu a suferit modificari. Determinarea acestor elemente se poate face prin diverse sisteme, printre care si cel prezentat , care consta dintr-un sistem de oglinzi astfel pozitionate pe interiorul constructiei metalice a scutului, incit o raza laser este reflectata pe un ecran de control al inaintarii scutului, special gradat, care indica deviatiile scutului in plan vertical si orizontal. Faza de pilotaj consta in: a - inregistrarea diferentelor dintre pozitia teoretica si cea reala a scutului; b - actionarea preselor in timpul avansului functie de aceste diferente; c - montarea unor boltari speciali adaptati nevoilor dirijarii; d - realizarea unei excavatii in extraprofil functie de nevoile dirijarii. Obiectivul final al dirijarii scutului este obtinerea unei captuseli cit mai apropiata de pozitia proiectata. Realizarea profilelor transversale ale captuselii exterioare, in spatele scutului, se face cu aceleasi mijloace ca si la celelalte metode. Realizarea acestor profile si compararea lor cu cele teoretice, permite analizarea inscrierii gabaritului de circulatie si stabilirea grosimii captuselii interioare.

In cazul unor abateri mai mari de la traseul proiectat, pot fi adoptate solutii de realiniere a niveletei in plan vertical sau retrasare a axului in plan de situatie.