CAP. 3.4.

GEOMETRIA CĂII PENTRU VITEZE MARI

3.4.1. GENERALITĂŢI

Principiile de bază la alcătuirea geometriei căii pentru viteze mari sunt aceleaşi
ca şi pentru vitezele uzuale (de până la 140 km/h).
Desigur, că pentru proiectarea traseelor cu viteze de peste 140 km/h apar
condiţionări şi prescripţii speciale, care pe lângă asigurarea deplinei siguranţe a
circulaţiei, se impun şi cerinţe suplimentare tehnice, tehnologice şi de confort.
Din punctul de vedere al traficului şi al vitezelor de circulaţie, la nivelul
României se prevăd a se construi sau moderniza următoarele categorii de linii:
a. linii cu trafic mixt cu vitezele trenurilor de călători de 80 – 120 km/h;
b. linii cu trafic mixt cu vitezele trenurilor de călători de 120 – 160 km/h;
c. linii cu trafic mixt cu vitezele trenurilor de călători de 160 – 200 km/h;
La aceste linii, pentru stabilirea şi definirea condiţiilor de proiectare,
construcţie, exploatare şi întreţinere, pentru diferitele categorii de trafic elementul
determinant este viteza de circulaţie.
La proiectarea structurii unei astfel de căi ferate se au în vedere următorii
parametri:
• proprietăţile mecanice ale căii:
- caracteristicile geometrice ale şinei
- caracteristicile fizico - mecanice ale şinei
- calitatea oţelului din şină
- natura, dimensiunile şi tipul traverselor
- tipurile prinderilor şinelor de traverse
- tipurile prinderilor la capete ale şinelor
- natura, dimensiunile, caracteristicile mecanice şi geometrice ale
prismului de piatră spartă
- istoricul prismului de piatră spartă
- calitatea, natura, dimensiunile, caracteristicile mecanice şi geometrice
ale substraturilor de pietriş şi nisip
- calitatea, natura, dimensiunile, caracteristicile mecanice şi geometrice
ale terasamentului
• caracteristicile materialului rulant şi ale traficului:
- sarcina statică şi dinamică pe osie
- masele suspendate şi nesuspendate
- caracteristicile sistemului de suspensie - amortizare
- caracteristicile geometrice ale bandajelor roţilor
- numărul osiilor şi modul lor de cuplare
- viteza de circulaţie
• caracteristicile geometrice ale traseelor în curbe:
- raze
- curbe de racordare
- supraînălţări
- insuficienţa / excesul de supraînălţare
- supralărgiri
 • caracteristicile de întreţinere a căii:
- calitatea geometriei căii
- procedee de măsurare, înregistrare, restituire a geometriei căii
- calitatea geometriei profilului şinei
- uzura şinelor

Principalii parametri de proiectare a traseului sunt:

- raza curbei R (m) (*)
- supraînălţarea h (mm) (*)
- insuficienţa supraînălţării I (mm) (*)
- excesul supraînălţării E (mm)
- acceleraţia transversală necompensată în planul căii γ (m/s2) (*)
- variaţia supraînălţării funcţie de lungime dh/dl (mm/m) (*)
- variaţia supraînălţării funcţie de timp dh/dt (mm/s)
- variaţia insuficienţei de supraînălţare funcţie de timp dI/dt (mm/s)
- lungimea elementelor de traseu (aliniamente şi curbe circulare) Li (m)
- lungimea în plan a curbelor de racordare progresivă L (m)
- razele curbelor de racordare verticală Rv (m)
- acceleraţia verticală av (m/s2)
- viteza V (km/h) (*)
Notă: (*) parametri definitorii în siguranţa circulaţiei

Valori ale parametrilor

Pentru fiecare din parametrii susmenţionaţi, există câte două tipuri de valori
limită:
• valoare recomandată
• o valoare limită maximală cu următoarele semnificaţii:
- pentru parametrii specifici siguranţei circulaţiei sunt limitele maxime
absolute admise. Această valoare limită absolută este strict legată de
siguranţa circulaţiei şi poate conduce – în anumite limite acceptabile –
la reducerea nivelului confortului prescris. Valoarea acestor parametri
poate fi redusă cu maximum 10 %, iar ca „valori excepţionale”, pot fi
utilizaţi doar în anumite situaţii strict concrete, cu asumarea şi
analizarea critică a riscurilor astfel create. De exemplu, dacă se
efectuează încercări in situ pentru studierea comportării dinamice a
unui vehicul cu supravegherea continua a reacţiilor acestuia, poate fi
autorizată depăşirea anumitor valori limită – în special a insuficienţei
de supraînălţare – cu asigurarea menţinerii stării căii în anumite limite
strânse de toleranţe. În acest caz, se impun următoarele: asigurarea
stabilităţii căii prin consolidarea acesteia, supravegherea şi asigurarea
geometriei căii prim mijloace moderne de măsurarea – restituire şi
întreţinere a acesteia, etc.
- pentru parametrii care nu influenţează siguranţa circulaţiei, valorile
limită sunt impuse de confortul călătorilor care poate fi afectat şi care
deci impune întreţinerea liniei în limite de toleranţe mai strânse. În
general, pot fi adoptate astfel de valori ale parametrilor, dar fără a
 periclita în nici un fel siguranţa circulaţiei. De regulă, se pot adopta
valori limită în special pentru supraînălţare sau pentru insuficienţa de
supraînălţare.

3.4.2. VALORI LIMITĂ RECOMANDATE ŞI VALORI LIMITĂ

MAXIME (MINIME) ALE PARAMETRILOR DE PROIECTARE A
TRASEELOR PENTRU VITEZE MARI

I. Supraînălţările în curbele traseelor de mare viteză

a. Supraînălţarea normală (hn) (mm)
Supraînălţarea normală se calculează funcţie de raza curbei, viteza maximă a
trenurilor de călători şi insuficienţa de supraînălţare cu relaţia:
2
Vmax
hn = 11,8 x . cal
−I (mm)
R
Unde:
- hn = supraînălţarea normală (mm)
- Vmax. căl. = viteza maximă a trenurilor de călători (km/h)
- I = insuficienţa de supraînălţare (mm)
- R = raza curbei (m)
Valoarea maximă a supraînălţării normale „hn” este de 150 mm.
În cazul în care din calcule rezultă supraînălţarea normală „hn” mai mare de
150 mm, se adoptă valoarea de 150 mm.
b. Supraînălţarea limită (hlim) (mm)
Valoarea supraînălţării limită rezultă pe baza următoarelor considerente:
- o supraînălţare mare în curbele cu raza mică poate spori riscul deraierii
vagoanelor de marfă care circulă cu viteze reduse. În această situaţie,
încărcarea pe roata conducătoare (anterioară de pe firul exterior) este mult
redusă, mai ales în cazul lăsăturilor bruşte
- o supraînălţare de peste 160 mm poate produce deplasarea încărcăturii
precum şi inconfortul accentuat al călătorilor în cazul opririi fortuite pe
aceste sectoare. Totodată, vehiculele cu centrul de greutate ridicat şi care
circulă cu viteze reduse – în special maşinile grele de cale – se pot răsturna
- o supraînălţare prea mare sporeşte excesul de supraînălţare în curbele cu
diferenţe mari între trenurile de călători şi cele de marfă.
Valorile limită (hlim) ale supraînălţărilor sunt:
Categoria traficului a. Linii cu a. Linii cu a. Linii cu
trafic mixt cu trafic mixt cu trafic mixt cu
V = 80 ... 120 V = 80 ... 120 V = 80 ... 120
km/h km/h km/h
Valoarea limită recomandată 160 160 160
Valoarea limită maximă 180 180 180

Notă: - Pentru evitarea riscului de deraiere a vagoanelor cu rigiditate sporită în

curbele cu raze reduse, se impune ca supraînălţarea efectivă să nu
depăşească valoarea limită de:
 R − 50
hlim = (mm)
1,5
- Pe liniile din staţii situate între peroane, se impune ca supraînălţarea
efectivă să nu depăşească valoarea limită de 110 mm
- De asemenea, pot exista limitări ale supraînălţărilor pe pasajele de nivel, pe
poduri şi în tuneluri
c. Supraînălţarea maximă (hmax.) (mm)
Este cea mai mare supraînălţare care poate fi aplicată pe o curbă şi depinde de:
- viteza medie ponderată a trenurilor de marfă „V med. marfă” (km/h)
- intensitatea traficului de marfă „T” (mii tone brute / zi) care practic
determină valoarea excesului de supraînălţare „E” (mm).
Valoarea supraînălţării maxime „hmax.” se determină cu relaţia:
2
Vmed
hmax = 11.8 x . marfa
+E (mm)
R
Unde:
- R = raza curbei (m)
- E = excesul de supraînălţare (mm)
- Vmed. marfă = viteza medie ponderată a trenurilor de marfă în km/h calculată
cu relaţia:
n1 x V1 + n2 x V2 + n3 x V3 ....
Vmed . marfa = (km / h)
n1 + n2 + n3 ...
Unde:
- n1, n2, n3 ... = numărul zilnic al trenurilor de marfă
- V1, V2, V3 ... = vitezele de circulaţie ale fiecărui tren de marfă

II. Insuficienţa de supraînălţare „I” (mm), excesul de supraînălţare „E”

(mm) şi acceleraţia transversală necompensată „γt” (m/s2)
a. Insuficienţa de supraînălţare „I” (mm) şi acceleraţia transversală
necompensată „γt” (m/s2)
Acceleraţia transversală necompensată „γt” (m/s2) este determinată de
Insuficienţa de supraînălţare „I” şi are valoarea:
t =
I
150
x (1 + S ) (m / s )
2

Unde:
- „γt” = acceleraţia transversală necompensată (m/s2)
- I = Insuficienţa de supraînălţare „I” (mm)
- S = coeficientul de supleţe al materialului rulant. Conform fişei UIC 703 are
valoarea S = 0,4.
Insuficienţa de supraînălţare „I” şi acceleraţia transversală necompensată „γt”
au valori diferite pentru:
- Condiţii normale I = 70 mm şi γt = 0,65 m/s2. Aceste valori se adoptă la
proiectarea curentă a traseelor de căi ferate noi şi pentru modernizarea
traseelor de căi ferate existente în condiţii uşoare de relief (câmpie) şi fără
condiţii limitative de amplasament
- Condiţii maximale I = 90 mm şi γt = 0,85 m/s2. Aceste valori se adoptă la
proiectarea curentă a traseelor de căi ferate noi şi pentru modernizarea
 traseelor de căi ferate existente în condiţii medii de relief (câmpie şi deal)
sau cu condiţii limitative de amplasament
- Condiţii maximale I = 150 mm şi γt = 1,40 m/s2. Aceste valori se adoptă la
proiectarea curentă a traseelor de căi ferate noi şi pentru modernizarea
traseelor de căi ferate existente în condiţii grele de relief (deal şi munte) sau
cu condiţii limitative de amplasament.
Folosirea în exploatare a acestor valori (I = 150 mm şi γt = 1,40 m/s2) este
recomandabilă numai cu utilizarea materialului rulant corespunzător condiţiilor
impuse acestuia şi numai pe baza unor încercări şi experimentări preliminare.
Pentru valori precise ale razei „R” şi a supraînălţării „h”, insuficienţa de
supraînălţare „I” determină viteza maximă de circulaţie pe curba circulară conform
relaţiei:
2
I = 11,8
Vmax
− h  I lim (mm)
R
Insuficienţa de supraînălţare limită „Ilim” poate fi înlocuită cu acceleraţia
transversală necompensată limită „γt. lim” conform relaţiei:
(m / s )
2
Vmax g xh I I
t = − =   t . lim = lim 2

12,96 R 1500 153 153

Unde:
- Vmax = viteza maximă a trenurilor de călători
- g = acceleraţia gravitaţională (9,81 m/s2)
- h = supraînălţarea efectivă
- 1500 = distanţa dintre axele şinelor
Valorile limită ale insuficienţei de supraînălţare „Ilim” sunt:
Categoria de trafic Valoarea limită recomandată (a) Valoarea limită maximă
(viteza în km/h) (mm) (mm)
Marfă Călători Marfă Călători
a R < 650 110 130 130 160
R ≥ 650 110 150 130 165
b 120 < V ≤ 160 110 150 160 (b)
165
c 160 < V ≤ 200 110 150 160 (b)
165
Nota:
- Pentru căile ferate noi, valoarea insuficienţei de supraînălţare trebuie
prevăzută prin tema de proiectare
- Valori speciale numai pentru vagoanele de marfă cu caracteristici mecanice
similare vagoanelor de călători
- De regulă, se recomandă a se adopta valori ale insuficienţelor de
supraînălţare cu 20 mm mai mici decât valorile limită recomandate
- În tabelul de mai sus sunt valorile limită maxime ale insuficienţelor de
supraînălţare „I” atât pentru liniile noi cât şi pentru cele existente supuse
modernizării prin sporirea vitezelor de circulaţie sau optimizarea vitezelor
pe liniile pe care circulă trenuri de călători şi de marfă
b. Excesul de supraînălţare „E” (mm)
În curbele cu rază mare există diferenţe semnificative între vitezele trenurilor
de călători (Vmax) şi a celor de marfă (Vmin).
 Rezultă că pentru trenurile de marfă apare un exces de supraînălţare cu
valoarea:
2
E = h − 11,8
Vmin
(mm)
R
Valoarea excesului de supraînălţare „E” are mare o importanţă deoarece în
aceste cazuri sunt supraîncărcate firele (şinele) interioare ale căii. Efectul este cu atât
mai pregnant cu cât sarcinile pe osie la trenurile de marfă sunt superioare celor
corespunzătoare trenurilor de călători.
Pe lungimea arcelor de cerc sporeşte sarcina pe roata interioară conform
relaţiei:
Q 2 x E x hg
=
QN l2
Unde:
- ΔQ = Variaţia totală a sarcinii pe osie (N)
- QN = Sarcina nominală pe osie (N)
- E = excesul de supraînălţare (mm)
- hg = înălţimea centrului de greutate a vagonului (mm)
- l = distanţa dintre cercurile de rulare pentru roţile unei osii (≈ 1500 mm)
Funcţie de vitezele de circulaţie şi de traficul zilnic, excesul de supraînălţare
„E” are valorile:
Viteza Excesul „E” (mm)
V = 80 ... 120 V = 120 ... 160 V = 160 ... 200
Trafic zilnic
km/h km/h km/h
< 30.000 t 70 90 90
30.000 ... 60.000 60 80 80
> 60.000 50 70 70
Valorile limită ale excesului de supraînălţare „E” sunt:
- valoare limită recomandată E = 110 mm
- valoare limită maximă E = 130 mm
c. Variaţia supraînălţării în funcţie de timp dh/dt (mm/s)
Aplicarea – deci şi variaţia – supraînălţării se realizează de regulă pe curbele de
racordare. În cazul inexistenţei curbelor de racordare, aplicarea supraînălţării se face
pe aliniamente.
În ambele situaţii, se impune asigurarea variaţiei supraînălţării după o anumită
lege, cu o pantă uniformă, conform relaţiei:
dh h x Vmax  dh 
=   (mm / s )
dt 3,6 x L  dt lim
Unde:
- dh/dt = variaţia supraînălţării în funcţie de timp (mm/s)
- Δh = variaţia supraînălţării pe lungimea curbei de racordare între aliniament
şi arcul de cerc sau între două curbe succesive
- Vmax = viteza limită maximă în curbă a trenurilor rapide
- L = lungimea curbei de racordare sau a rampei supraînălţării
Pentru supraînălţări cu panta variabilă, dh/dt nu este constantă, având valoarea
maximă la mijlocul rampei supraînălţării.
 Variaţia supraînălţării dh/dt trebuie să aibă la bază calitatea la mers şi
asigurarea deplinei siguranţe a circulaţiei pe zonele pe care se manifestă viteze
sporite de ridicare a roţii sau de rotaţie a şasiului în jurul axei verticale.
Funcţie de categoria traficului, există valori limită ale variaţiei supraînălţării cu
rampa liniară conform tabelului:
Categoria de trafic V = 80 ... V = 120 ... V = 160 ...
(viteza în km/h) 120 km/h 160 km/h 200 km/h
Valoare limită recomandată (mm/s) 50 50 50
Valoare limită maximă (mm/s) 55 60 60
Funcţie de categoria traficului, există valori limită ale variaţiei supraînălţării cu
rampa variabilă conform tabelului:
Categoria de trafic V = 80 ... V = 120 ... V = 160 ...
(viteza în km/h) 120 km/h 160 km/h 200 km/h
Valoare limită recomandată (mm/s) 55 55 55
Valoare limită maximă (mm/s) 70 70 70
Nota:
- Se impune ca supraînălţarea să varieze după aceeaşi lege ca şi curbura
- Racordările cu rampa variabilă au lungimea mai mare decât cele cu rampa
liniară
d. Variaţia supraînălţării în funcţie de lungime dh/dl (mm/m)
Se impune utilizarea celei mai restrictive situaţii care satisface considerentele
de siguranţă şi confort după cum urmează:
- respectarea exigenţelor privind siguranţa circulaţiei. În curbele de racordare
scurte valoarea maximă a rampei supraînălţării dh/dl rezultă din condiţia de
siguranţă a circulaţiei pentru trenurile lente
- respectarea exigenţelor privind confortul impune următoarele valori limită:
▪ valoare limită recomandată = 2,25 mm/m
▪ valoare limită maximă = 2,50 mm/m
e. Variaţia insuficienţei de supraînălţare în funcţie de timp dI/dt
Pentru curbele de racordare cu variaţia uniformă a curburii şi a rampei
supraînălţării rezultă relaţia:
dI
=
Vmax
(mm / s )
dt 3,6 L
 dI 
I    (mm / s )
 dt lim
Unde:
- dI/dt = variaţia limită a insuficienţei de supraînălţare în funcţie de timp
- L = lungimea curbei de racordare sau a rampei supraînălţării
- ΔI = variaţia totală a insuficienţei de supraînălţare pe lungimea curbei de
racordare între aliniament şi arcul de cerc sau între două curbe succesive
Variaţia acceleraţiei transversale necompensate „γt” rezultă din variaţia totală a
acceleraţiei transversale necompensate „Δγt” pe lungimea curbei de racordare
conform relaţiei:
d t V
= max
 dI 
 t    (m / s )
dt 3,6 x L  dt lim
Unde:
- dγt/dt = variaţia în timp a acceleraţiei transversale necompensate
- Δγt = variaţia totală a acceleraţiei transversale necompensate pe toată
lungimea curbei progresive
- (dI/dt)lim = variaţia limită a insuficienţei de supraînălţare în funcţie de timp
Variaţiile dI/dt şi dγt/dt nu sunt constante pentru racordările cu variaţii ale
curburii şi supraînălţării neliniare. Ele ating valorile maxime în mijlocul curbei de
racordare.
Variaţia acceleraţiei transversale cvasi-statică paralelă cu podeaua vehiculului
(dγj/dt) care se reflectă în variaţia acceleraţiei simţite de călător – care este de fapt un
coeficient de confort – este superioară acceleraţiei transversale necompensate din
planul căii (dγo/dt) conform relaţiei:
dj d
dt
= (1 + s ) t
dt
(m / s )
3

Unde:
- s = coeficientul de supleţe al vehiculului
Valoarea maximă a acceleraţiei transversale necompensate dγ/dt variază între
0,5 şi 0,8 m/s3.
Valoarea variaţiei limită a insuficienţei de supraînălţare în funcţie de timp
(dI/dt)lim trebuie să ţină cont de coeficienţii de supleţe ale vagoanelor rapide şi este
prezentată în tabelul:
Categoria de trafic V = 80 ... V = 120 ... V = 160 ...
(viteza în km/h) 120 km/h 160 km/h 200 km/h
Valoare limită recomandată (mm/s) 55 55 55
Valoare limită maximă (mm/s) 90 90 90

III. Lungimea elementelor de traseu

Lungimea efectivă a tuturor elementelor de traseu, în afară de curbele de
racordare trebuie să fie mai mare decât valorile minime din tabelul următor:
Categoria de trafic (viteza în km/h) a b c
Valoarea limită recomandată (m)
*
Vmax/3 **

Valoarea limită maximă (m)*

Vmax/5**
Notă:
*
Se recomandă pe cât posibil să se unească două curbe circulare de sens
contrar printr-o curbă de racordare continuă în locul unui aliniament şi două
curbe de racordare. Practic, aliniamentul va avea lungimea zero
**
Lungimea minimă este de 30 m
a.Razele curbelor circulare
Pe liniile de mare viteză cu trafic mixt – de călători şi de marfă – viteza
trenurilor de marfă are o mare importanţă în stabilirea razelor minime ale curbelor
adică a razelor care nu limitează circulaţia trenurilor de călători cu vitezele prescrise.
În acest sens, „Planul Director European” prin Normele UIC impune calcularea razei
minime recomandate cu următoarea relaţie:
. cal. − Vmed .marfă
2 2
Vmax
Rmin = 11,8 x (m)
I+E
Unde:
 - Rmin = raza minimă a curbelor circulare (m)
- Vmax. căl. = viteza maximă a trenurilor de călători (km/h)
- Vmed. marfă = viteza medie a trenurilor de marfă (km/h)
- I = insuficienţa de supraînălţare (mm)
- E = excesul de supraînălţare (mm)

b. Curbele de racordare
Pentru valori ale supraînălţării „hn” rezultate din calcul mai mici sau egale cu
15 mm, între aliniamente şi curbele circulare NU se introduc curbe de racordare.
Pentru valori ale supraînălţării „hn” rezultate din calcul mai mari de 15 mm,
între aliniamente şi curbele circulare se introduc curbe de racordare de formă
parabolă cubică, clotoidă sau alte forme de curbe de racordare conform gradului de
confort dorit.
Lungimea curbelor de racordare rezultă plecând de la valorile limită impuse
pentru:
- dI/dt = variaţia limită a insuficienţei de supraînălţare în funcţie de timp
- dh/dt = variaţia supraînălţării în funcţie de timp (mm/s),
precum şi cu relaţiile:
−1
 dI 
L
Vmax
I   (m)
3,6  dt 
−1
 dh 
L  h   (m)
 dl 
Unde:
- ΔI = variaţia totală a insuficienţei de supraînălţare pe lungimea curbei de
racordare între aliniament şi arcul de cerc sau între două curbe succesive
- dI/dt = variaţia limită a insuficienţei de supraînălţare în funcţie de timp
- Δh = variaţia totală a supraînălţării pe lungimea curbei de racordare între
aliniament şi arcul de cerc sau între două curbe succesive
- dh/dl = variaţia supraînălţării în funcţie de lungime (mm/m)
Lungimea curbei de racordare este valoarea maximă rezultată din valorile dI/dt
şi dh/dl impuse.
Pe lungimea curbelor de racordare supraînălţarea şi curbura variază liniar, deci
nu se utilizează parabola de gradul patru.
Din condiţia vitezei de ridicare a roţii corespunzătoare parabolei cubice,
lungimea curbei de racordare rezultă:
Lcr = 0,01 x hmax x Vmax cal (m)
Unde:
- Lcr = lungimea curbei de racordare corespunzătoare razei minime a curbei
circulare (Rmin) care permite circulaţia trenurilor cu viteza maximă
- hmax = supraînălţarea maximă (mm)
- Vmax căl = viteza maximă a trenurilor de călători (km/h)
Variaţia rampei supraînălţării pe lungimea curbei de racordare este liniară
conform relaţiei:
p=
h
(mm / m)
L
Unde:
 - p = rampa supraînălţării (mm/m)
- h = supraînălţarea curbei (mm)
- L = lungimea curbei de racordare (m)
Rampa supraînălţării – definită ca raport dintre supraînălţarea efectivă „hef” şi
lungimea „L” a curbei de racordare – trebuie să satisfacă relaţia:
p=
1.000
(m / m )
n x Vmax cal
Unde:
- n = coeficient = 10 pentru circulaţia cu viteze mari pe linii cu confort sporit
- Vmax căl = viteza maximă a trenurilor de călători (km/h)
În condiţiile acceptării unui confort mai redus, coeficientul de confort se
reduce şi panta minimă rezultă:
pmin =
1.000
(m / m )
8 x Vmax cal
Lungimea aliniamentelor intermediare dintre curbele de racordare succesive
(indiferent de sensul acestora) rezultă conform relaţiilor:
La = 0,5 x Vmax căl (m) pentru Vmax căl ≤ 160 km/h
La = 0,7 x Vmax căl (m) pentru Vmax căl = 160 ... 200 km/h
Unde:
- La = lungimea minimă a aliniamentului între punctul de tangenţă
„Racordare – Aliniament al curbei 1” – RA1 şi punctul de tangenţă
„Aliniament – Racordare al curbei 2” – AR2 (m)
- Vmax căl = viteza maximă a trenurilor de călători (km/h)
Lungimea curbelor circulare cu supraînălţare constantă sau fără supraînălţare
rezultă conform relaţiilor:
Lc = 0,5 x Vmax căl (m) pentru Vmax căl ≤ 160 km/h
Lc = 0,7 x Vmax căl (m) pentru Vmax căl = 160 ... 200 km/h
Unde:
- Lc = lungimea minimă a curbei circulare cu supraînălţare constantă sau fără
supraînălţare (m)
- Vmax căl = viteza maximă a trenurilor de călători (km/h)

IV. Racordarea declivităţilor în profil în lung

Curbele de racordare pe verticală a elementelor de profil se fac de regulă fără
curbe progresive.
Nu sunt necesare racordări verticale la elementele de profil la care diferenţele
de declivitate sunt mai mici de 2 ‰.
Razele curbelor de racordare verticală se calculează cu relaţia:
2
Vmax
Rv = cal
 Rv lim
13 av
Unde:
- Vmax căl = viteza maximă a trenurilor de călători (km/h)
- av = acceleraţia în plan vertical (m/s2)
- R v lim = raza verticală limită
 Razele curbelor de racordare verticală corespund tabelului:
Viteza (km/h) Raza (m) în condiţii
normale minimale
≤ 160 10.000 7.000
161 ... 200 16.000 10.000
sau,
Categoria de trafic (viteza în km/h) a b c
Valoarea limită recomandată (m) 0,35 V2max* 0,35 V2max
Valoarea limită minimă (m) 0,25 V2max**
Notă:
*
Pe liniile pe care există posibilitatea unor călători care stau în picioare este
recomandabil ca Rv ≥ 0,77 V2max
**
Raza minimă admisibilă este 2.000 m
Conform Normelor UIC 703, acceleraţia verticală are valoarea normală de 0,2
m/s sau în condiţii minimale, av = 0,3 m/s2.
2

Aceste valori limită rezultă din considerentul calităţii la mers şi a siguranţei la

deraiere. Siguranţa la deraiere poate fi afectată dacă sunt depăşite valorile limită ale
acceleraţiei verticale, conform tabelului:
Categoria de trafic (viteza în km/h) a b c
Valoarea limită recomandată (m/s ) 2
0,22 *
0,22
Valoarea limită minimă (m/s ) 2
0,31
Notă:
*
Pe liniile pe care există posibilitatea unor călători care stau în picioare este
recomandabil ca av ≤ 0,1
Între tangentele curbelor în plan vertical şi cele corespunzătoare ale curbelor în
plan (AR) sau (RA) vor exista următoarele distanţe minime:
d = 0,35 x V max căl (m) pentru condiţii normale
d = 0,25 x V max căl (m) pentru condiţii minimale
Aceleaşi condiţii sunt impuse şi în zonele aparatelor de cale, între prima joantă
(PJ), respectiv ultima joantă (UJ) şi tangentele curbelor în plan vertical.

V. Profilul în lung

Lungimea minimă a elementelor de profil trebuie să fie egală cel puţin cu suma
tangentelor celor două curbe verticale, dar nu mai mică de 200 m.
Schimbarea declivităţilor se face de regulă pe aliniamente, sau cel mult pe
arcul de cerc rămas pe curba în plan.
Este cu desăvârşire interzisă:
• suprapunerea racordărilor în plan orizontal cu racordările în plan vertical
• suprapunerea zonei aparatelor de cale cu racordările în plan vertical
Dacă linia este „în cocoaşă”, se recomandă ca diferenţa de declivitate să nu
depăşească valoarea declivităţii caracteristice: Δi ≤ ic (fig. 1).
Dacă linia este „în covată”, se recomandă ca diferenţa de declivitate să nu
depăşească jumătate din valoarea declivităţii caracteristice: Δi ≤ ic /2 (fig. 2).
 i2
i1
Δi = │i1│- │i2│
i1 i2 Δi = │i1│- │i2│

Fig. 1 Fig. 2

Unde:
- Δi = diferenţa algebrică de declivitate
- ic = declivitatea caracteristică a liniei