UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

FACULTATEA DE CHIMIE APLICATA SI STIINTA MATERIALELOR

TRANSPORTURI RUTIERE

STUDENT:
DUTA FLORENTINA

1
 Transporturile rutiere

Prin transport rutier se înţelege orice operaţiune de transport care se realizează cu

vehicule rutiere pentru deplasarea mărfurilor sau a persoanelor chiar dacă vehiculul rutier este,
pe o anumita porţiune a drumului, transportat la rândul său pe/de un alt mijloc de transport.

Importanta transportului rutier a crescut datorita construirii unei adevarate retele de sosele
si a variatelor inovatii tehnice si tehnologice din industria autovehiculelor. Escaladarea
permanenta a problemelor ecologice, inclusiv pericolul incalzirii globale, cauzata, in parte, de
arderea combustibililor, cum ar fi petrolul, a determinat multa lume sa considere ca utilizarea
autovehiculelor pe sosea ar trebui drastic limitata. Traficul intens, zgomotul si vibratiile datorate
camioanelor de mare tonaj reprezinta alte dezavantaje. Transportul rutier constituie si un mare
consumator al unor resurse naturale din ce in ce mai sarace. Fata de transportul pe caile
ferate, transportul rutier are o eficienta de doar o zecime, atunci cand ambele sisteme lucreaza
la o capacitate maxima.

Folosirea pe scara tot mai larga a automobilelor a avut numeroase efecte asupra societatii.
Cresterea numarului de automobile detinute de catre persoanele particulare a contribuit mult la
dezvoltarea suburbiilor, locuite de cei care lucreaza in marile orase, dar carora nu le place sa
locuiasca intr-un mediu urban. Masinile sunt raspunzatoare si de acele aglomerari ale traficului
rutier care apar mai ales la orele de varf. Pentru a putea face fata unui trafic rutier din ce in ce
mai intens, a fost necesara construirea unor retele de sosele mult mai late, ele ducand, insa, si
la o crestere a poluarii aerului, a prafului, a zgomotului si a vibratiilor.

Tipurile de transporturi rutiere, spre deosebire de celelalte tipuri de transport pot patrunde si
in regiunile dificil de strabatut ale planetei, facilitand astfel legaturile si comunicatiile, indeosebi
pe distante mici si mijlocii. Repartitia geografica a cailor rutiere este mai echilibrata decat a
celor feroviare si in consecinta acestea au preluat o mare parte a transportului de marfuri, in
tarile dezvoltate reprezentand mai mult de 60% din total.

Pentru a inlezni legaturile rutiere au fost construite poduri, tunele, viaducte ca si in cazul
transporturilor feroviare.

2
 Exista mai multe categorii de cai rutiere, in functie de importanta lor :

- drumuri de interes local ;

- drumuri nationale ;
- sosele continentale ;
- sosele transcontinentale ;
- autostrazi
Lungimea drumurilor modernizate este in prezent de peste 15mil km, iar cea a autostrazilor
se apropie de 100000km.

De asemenea soselele urca pana la mari inaltimi, ajungand la 4000-5000m in Podisul Tibet
si M-tii Anzi si la cca. 2500m in M-tii Alpi.

Magistrale rutiere exista pe toate continentele, unele avand dimensiuni impresionante :

- Panamericana de peste 27000km care strabate America de la N la S pe latura

pacifica ;
- Transamazonianul de 5500km ;
- Transsaharianul de 3200km care leaga tarile din N cu cele din sudul celui mai intins
desert al Planetei.
Cele mai mari retele de cai rutiere si densitati ridicate in domeniu se afla in Europa, mai ales
in Europa de V si America de N. La polul opus, exista intinse regiuni in care reteaua cailor
rutiere este putin dezvoltata, cum sunt : Siberia, nordul canadian, podisurile Pamir si Tibet,
deserturile Sahara, Gobi si cele australiene, cea mai mare parte a Peninsulei Arabia, intinsele
paduri tropicale din America de S si Africa.

3
 Transporturile rutiere in Romania

Începând cu anul 1992, Ministerul Transporturilor a demarat o serie de programe de

reabilitare a reţelei rutiere din România, cu asistenţă acordată de principalele instituţii financiare
europene, la care s-a adăugat contribuţia Guvernului României, şi care, până în prezent, s-a
concretizat în refacerea infrastructurii şi a suprastructurii rutiere pe o lungime totală de 1.031
km .

Autostrazi:

 total: 153.170 km
 pavate: 78.117 km (inclusive 113 km de autostrazi expres)
 nepavate: 75,053 km (1995 est.)

Reteaua rutiera: Urmatoarele drumuri nationale fac legatura intre Romania si

alte orase europene importante:

E 81 (Berlin-Varsovia-Budapesta-Petea);

E 60 (Viena-Praga-Budapesta-Bors);
4
 E 68 (Viena-Praga-Budapesta-Arad);

E 70 (Trieste-Belgrad-Portile de Fier);

E 79 (Atena-Tirana-Sofia-Calafat);

E 85 (Atena-Istanbul-Sofia-Giurgiu);

E 85 (Varsovia-Kiev-Cernauti-Siret);

E 87 (Istanbul-Tirana-Sofia-Vama Veche);

E 581 (Moscova-Kiev-Chinisau-Albita)

Regiunea S-V Oltenia are o infrastructură de transport relativ bine dezvoltată.

Teritoriul Regiunii este străbătut de trei drumuri europene:

E70 - dinspre Iugoslavia (Moraviţa) - Timişoara - Bucureşti - nordul ţării;

E79 - dinspre Ungaria - Oradea (Borş) şi face legătura cu sudul ţării;

E81 - tranzitează judeţul Vâlcea spre Ungaria.

Drumurile judeţene şi comunale de pe teritoriul Regiunii au o pondere de 80,6% din totalul

drumurilor publice, din care 10,0% sunt modernizate şi 32,7% au îmbrăcăminţi uşoare rutiere.
Regiunea este traversată de 9.951 km de drumuri publice, din care 2.488 km reprezintă
drumuri naţionale. Cu toate acestea, infrastructura rutieră necesită modernizare şi reabilitare.

Comparativ cu statele membre UE şi cu unele ţări est-europene, sistemul de transport

românesc este insuficient dezvoltat şi de calitate slabă.

Analiza sistemului de transport românesc duce la următoarele concluzii:

 transportul intern, deşi diversificat, are o capacitate insuficientă de transport al

bunurilor şi pasagerilor, în special în unele zone şi în anumite perioade ale anului (sezonul
de vară, sfârşitul de săptămână);
 infrastructurile de transport din România nu sunt suficient dezvoltate şi
necesită investiţii importante pentru a fi la nivelul standardelor europene,

 accesul la coridoarele vest-europene, ca şi la cele din Europa de Est şi de

Sud-Est, este limitat şi dificil, din cauza capacităţii reduse de transport şi a calităţii
infrastructurii fizice specifice (numai 100 km de autostrăzi, drumuri naţionale
nemodernizate etc.);

5
 localizarea României la intersecţia a numeroase drumuri care leagă Europa
de Vest şi cea de Est, ca şi Europa de Nord cu cea de Sud, precum şi situarea ţării pe
axele de tranzit între Europa şi Asia, subliniază importanţa existenţei unei infrastructuri
dezvoltate;

 accesul României la Marea Neagră şi la Dunăre reprezintă o oportunitate şi un

argument pentru a creşte volumul transporturilor pe apă, luându-se în considerare
costurile scăzute ale acestui tip de transport, comparativ cu transportul pe uscat sau
aerian.

Caracteristici tehnico-economice
Transportul rutier este un mod de transport terestru si totodata un subsistem al
sistemului national al transporturilor care asigura deplasarea in spatiu a marfurilor si
persoanelor cu ajutorul autovehiculelor (mijloace de transport auto-propulsate) si al
mijloacelor tractate (remorci, trailere etc.).

Autovehiculele se caracterizeaza printr-o mobilitate deosebita, nefiind legate de

instalatii speciale fixe cum este cazul in transportul feroviar, de pilda (linii de cale
ferata, depouri, triaje etc.). Datorita acestui fapt, ele pot patrunde in locuri unde alte
mijloace de transport nu au accesibilitate, constituind o componenta indispensabila a
transporturilor multimodale.

Cu ajutorul autovehiculelor se pot organiza transporturi directe de la furnizor si pana

la beneficiarul marfurilor din tara sau strainatate, evitandu-se transbordarile pe
parcurs si consecintele acestora: manipulari costisitoare; pierderi cantitative si
calitative; rataciri de colete; sustrageri etc. Totodata, devine posibila folosirea unor
ambalaje mai usoare si mai ieftine, scurtarea perioadei de timp cat marfa se afla in
procesul de circulatie.

Mijloacele de transport auto dezvolta viteze tehnice si comerciale ridicate, fapt ce are
o mare importanta in transportul de marfuri perisabile, al celor care presupun un
anumit grad de urgenta etc. In transporturile pe distante mari, cum sunt cele
internationale, rulajul mijloacelor de transport auto este de doua ori mai ridicat decat
cel al vagoanelor de cale ferata (trei curse pe luna fata de numai 1,5 curse, in
medie), ceea ce contribuie la accelerarea proceselor de productie si desfacere, la
cresterea eficientei utilizarii autovehiculelor.

Numeroase mijloace de transport auto asigura temperaturi optime pentru

conservarea calitatii marfurilor pe parcursul transportului (intre –20 0C si +200C). La
export, de pilda, carnea congelata trebuie sa aiba –18 0C masurate la os pentru a
intruni conditiile de receptie la destinatie, pe cand fructele si legumele proaspete se
transporta la temperaturi de 3 –4 0C. Datorita temperaturilor optime asigurate de
instalatiile de dotare, perisabilitatile nu depasesc 1 – 2% in transportul auto, fata de
circa 8 – 10% in transportul pe calea ferata.

Mijloacele auto pot asigura livrari succesive, la termene stabilite, care-l scutesc pe
beneficiar sa creeze stocuri de siguranta importante. Se elimina astfel depozitarea
6
excesiva, deprecierea marfii in timpul depozitarii, imobilizarea unor importante
fonduri banesti in stocuri prea mari si se creeaza posibilitatea utilizarii lor in alte
scopuri; importatorul ofera un pret mai avantajos pentru asemenea livrari „in grafic”.

Autovehiculele pot fi redirijate usor in parcurs, in functie de conjunctura pietei externe

sau alte considerente. In comertul international de legume si fructe proaspete, de
exemplu, in contractele de vanzare- cumparare externa se practica clauza preturilor
curente din ziua livrarii marfii la destinatie. Un autofrigorifer cu legume timpurii, de
pilda, care trebuie sa livreze marfa la Paris, poate fi redirijat in parcurs spre un alt
oras din Franta unde preturile sunt mai ridicate.

Productia mijloacelor auto necesita investitii specifice mai mici, iar pregatirea
conducatorilor auto se realizeaza cu cheltuieli mai reduse si intr-un timp mai mic
decat la calea ferata sau in transportul naval si aerian.

Pentru tarile care-si produc singure mijloacele auto de care au nevoie si dispun de
combustibili lichizi din productia proprie, cum este cazul tarii noastre, cheltuielile in
valuta pentru transporturile internationale sunt mai mici comparativ cu alte moduri de
transport. Singurele cheltuieli in valuta sunt taxele de sosele, alimentarea cu
combustibil pe parcurs extern, diurna si cazarea conducatorilor auto, alte taxe.

Mijloacele de transport auto prezinta insa si anumite limite:

• capacitatea lor de transport relativ redusa, in comparatie cu cea a trenurilor

de marfa sau a navelor comerciale, determina costuri specifice pe tona-
kilometru de cateva ori mai ridicate decat in transportul feroviar si naval;

• eficienta in transportul auto se realizeaza indeosebi pe distante scurte;

• transportul auto este afectat in mod deosebit de actuala criza energetica pe plan
mondial intrucat consuma combustibili costisitori si greu de procurat.

Tendintele care se manifesta in prezent in transportul auto din Romania si din alte
tari sunt generate tocmai de preocuparile specialistilor de a face acest mod de
transport mai economic si mai rentabil. In acest sens, mentionam:

• tendinta de crestere a puterii si capacitatii de transport a mijloacelor auto.

Autocamioanele moderne de mare capacitate se caracterizeaza prin robustete, grad
redus de uzura, perioada de timp mai mare intre doua reparatii, autonomie mai mare
de alimentare si costuri specifice de transport mai mici in comparatie cu
autovehiculele de capacitate medie si mica;

• tendinta de extindere a tractiunii diesel, mult mai economica decat cea pe

baza de benzina;

• adancirea specializarii mijloacelor de transport auto atat in legatura cu

cresterea partizilor de

marfa, cat si cu exigentele impuse de specificul transportului diverselor marfuri;

7
 • cresterea preocuparilor pentru construirea unor mijloace de transport auto cu
consumuri specifice

de carburanti cat mai mici si extinderea cercetarilor pentru proiectarea si construirea

unor autovehicule capabile sa functioneze prin utilizarea altor surse de energie.

Componentele procesului de transport rutier

Procesul de transport al marfurilor pe sosele are trei componente de baza: drumul,

autovehiculul si conducatorul auto.

Drumul

Ca suport material pe care se deruleaza circulatia autovehiculelor, drumul

conditioneaza prin calitatile sale mobilitatea autovehiculelor si eficienta exploatarii lor
tehnice si comerciale.

Un drum este cu atat mai bun cu cat solicita din partea autovehiculului o forta de
tractiune mai mica, permite circulatia cu viteza mare in limitele legale admise,
prezinta un grad de uzura minim si o siguranta maxima pentru circulatie.

Totalitatea drumurilor situate pe intreg teritoriul tarii formeaza reteaua rutiera. In

cadrul acesteia, din punct de vedere al importantei economice si administrative,
deosebim:

• drumurile publice, respectiv acele cai de comunicatie terestra, cu exceptia

cailor ferate, amenajate pentru circulatia vehiculelor si aflate in administrarea
unui organ de stat, daca sunt deschise circulatiei publice si satisfac cerintele
de transport rutier ale intregii economii nationale si ale populatiei;

• drumurile de exploatare, care satisfac cerintele de transport ale unor unitati

economice (agricole, forestiere etc.).

La randul lor, drumurile publice se impart in:

a) drumuri de interes republican si b) drumuri

de interes local.

Din categoria drumurilor de interes republican fac parte autostrazile si

drumurile nationale. Autostrazile sunt drumuri de mare capacitate, rezervate
exclusiv circulatiei autovehiculelor. Ele sunt prevazute cu cai de rulare
unidirectionale separate printr-o banda mediana, intersecteaza denivelat orice
alta cale de circulatie, evita pe cat posibil localitatile, iar accesul si iesirea
autovehiculelor sunt permise numai prin locuri special amenajate.

8
Drumurile nationale fac legatura intre principalele orase ale tarii si intre acestea si
punctele de frontiera cele mai importante.

Din categoria drumurilor de interes local fac parte: drumurile judetene, cele comunale
si reteaua stradala a oraselor tarii. Drumurile judetene fac legatura intre principalele
localitati ale judetelor, iar cele comunale se ramifica din cele judetene.

Caracteristic transporturilor rutiere din tara noastra, dar si din alte tari, este faptul ca
drumurile si autovehiculele se afla in administrare diferita.

Autostrazile si drumurile nationale, respectiv drumurile de interes republican, se afla

in administrarea regiei autonome Administratia Nationala a Drumurilor (A.N.D.).
Drumurile judetene se afla in administrarea primariilor judetene, cele comunale in
administrarea primariilor comunale, iar reteaua stradala a oraselor – in administrarea
primariilor oraselor respective.

Administratia Nationala a Drumurilor este organizata si functioneaza in

conformitate cu Legea nr. 15/1990 si cu regulamentul de organizare si functionare al
acesteia. Ea este persoana juridica finantata de la bugetul statului iar Ministerul
Transporturilor este imputernicit sa reprezinte interesele statului roman in cadrul
A.N.D.

Administratia Nationala a Drumurilor are ca obiect de activitate administrarea,

intretinerea si exploatarea autostrazilor si drumurilor nationale in scopul desfasurarii
traficului rutier in conditii de siguranta a circulatiei si coordoneaza dezvoltarea unitara
a intregii retele de drumuri in concordanta cu cerintele economiei nationale si cele de
aparare. Ea este imputernicita sa aprobe constructia si modernizarea drumurilor
nationale potrivit competentelor si indeplineste functia de avizare, coordonare si
control a activitatii pe reteaua de drumuri locale si de exploatare.

Documentatiile tehnice privind lucrarile de investitii referitoare la modernizarea,

constructia si sistematizarea drumurilor nationale trebuie avizate de Ministerul
Apararii Nationale, prin Marele Stat Major.

Administratia Nationala a Drumurilor are ca principale atributii urmatoarele:

• elaboreaza studii, prognoze si programe pentru dezvoltarea si sistematizarea

retelei de drumuri si

constructia de autostrazi in Romania pentru a satisface nevoile economice si

cele de aparare;

• emite norme tehnice obligatorii pentru toate organele si organizatiile ce au in

administrare sau in

folosinta drumuri publice sau de exploatare;

• asigura gestiunea si repartizarea fondurilor alocate de la buget pentru

constructia, modernizarea,

9
 exploatarea si intretinerea drumurilor si podurilor;

• organizeaza licitatii pentru finantarea si executia lucrarilor de constructii, de

drumuri si autostrazi

in scopul realizarii programelor aprobate;

• asigura cooperarea si intretinerea de relatii pe plan tehnic si economic in

domeniul drumurilor si

autostrazilor, cu organisme si organizatii internationale.

In structura organizatorica a Administratiei Nationale a Drumurilor

functioneaza directii, servicii,

oficii si birouri, precum si unitati exterioare.

Administratia Nationala a Drumurilor este condusa de un consiliu de

administratie numit prin Ordin1

al ministrului transporturilor.

Administratia Nationala a Drumurilor isi acopera cheltuielile in intregime din

alocatia bugetara, nu

calculeaza, nu vireaza amortismente si nu are ca scop obtinerea de profituri.

In scopul realizarii ritmice a lucrarilor de intretinere si siguranta a circulatiei si a

repunerii in stare de

functionare a unor drumuri nationale, A.N.D. poate utiliza credite bancare.

Administratia Nationala a Drumurilor are in exploatare o retea de 14.683 km

drumuri nationale. In prezent sunt sectoare de drumuri nationale cu doua
benzi de circulatie in care capacitatea retelei nu mai satisface fluenta si
siguranta in circulatie, avand un trafic ce depaseste limita de 7500 vehicule
fizice in 24 ore (Bucuresti-Brasov, Bucuresti-Giurgiu, Craiova-Pitesti etc.) 2.

Potrivit aprecierilor specialistilor din Ministerul Transporturilor, in prezent se circula in

regim de saturatie pe cca 1/3 din lungimea drumurilor nationale. Va creste in
continuare traficul greu si foarte greu, ceea ce duce la scaderea capacitatii portante a
structurii drumurilor existente si la pierderi de sute de miliarde de lei pe an pentru
utilizatorii drumurilor.

De altfel, starea actuala necorespunzatoare a retelei de drumuri produce consumuri

suplimentare de carburanti pentru autovehicule care se ridica la 1,2 milioane tone/an.

Comparativ cu tarile europene dezvoltate din punct de vedere rutier, Romania

continua sa se mentina pe o treapta inferioara in ceea ce priveste asigurarea
fondurilor necesare pentru intretinerea si repararea retelei de drumuri publice, spre
10
deosebire de marea majoritate a tarilor europene care au aplicat taxe utilizatorilor
drumurilor acoperind integral cheltuielile necesare.

De aceea se impune cu necesitate promovarea unui act legislativ si in tara noastra

pentru sustinerea financiara a infrastructurii transporturilor rutiere si realizarea unor
obiective strategice care sa asigure pe termen lung:

• imbunatatirea starii tehnice a retelei de drumuri publice existente prin

masuri de intretinere si ranforsare;

• crearea conditiilor necesare pentru aducerea retelei rutiere la nivelul

standardelor europene si asocierea Romaniei in Comunitatea Europeana
prin mari lucrari de modernizare;

• dezvoltarea etapizata a unei retele de autostrazi si drumuri expres pe baza

unui program, care sa aiba la baza studii aprofundate de fezabilitate.

Autovehiculul

Autovehiculele si remorcile acestora pot circula pe drumurile publice din Romania

numai daca starea lor tehnica corespunde normelor si standardelor nationale de
siguranta rutiera si protectie a mediului inconjurator 1.

Pentru a putea fi mentinute in circulatie, autovehiculele si remorcile inmatriculate

trebuie supuse periodic, de catre proprietari, unei inspectii tehnice. De exemplu,
automobilele utilitare, cele specializate si speciale, autoremorcherele si remorcile
acestora, avand masa totala maxima autorizata mai mare de 3,5 t, precum si
tractoarele rutiere si remorcile acestora sunt supuse inspectiei tehnice la cel mult un
an.

Inspectia tehnica se efectueaza in statii de inspectie tehnica autorizate si consta in

verificarea starii tehnice a autovehiculului, fara demontare, utilizandu-se aparatura
adecvata.

Daca vehiculul corespunde normelor prescrise, statia de inspectie tehnica

consemneaza in anexa certificatului de inmatriculare data pana la care trebuie
efectuata urmatoarea inspectie tehnica si aplica ecusonul de inspectie tehnica pe
placa de inmatriculare.

Daca starea tehnica nu corespunde in totalitate normelor prescrise, statia de

inspectie tehnica poate permite circulatia pe o perioada care nu poate depasi 30 de
zile.

Statiile de inspectie tehnica executa inspectiile tehnice la un tarif unic, corespunzator

categoriei autovehiculului.

11
Autovehiculele si remorcile care urmeaza sa fie inmatriculate pentru prima data in
Romania, trebuie sa fie omologate pentru circulatia pe drumurile publice prin
Registrul Auto Roman.

Omologarea pentru circulatia pe drumurile publice trebuie solicitata de catre

producatori sau reprezentantii autorizati ai acestora ori, dupa caz, de persoanele
care le importa sau le construiesc din piese detasate si poate fi individuala sau de tip.

Omologarea individuala se acorda pentru autovehiculele si remorcile care au fost

anterior inmatriculate in alte tari, celor noi, construite in tara sau importate in serie
mai mica de zece bucati de acelasi tip, pe an, precum si celor construite din piese
detasabile. Ea se acorda de catre reprezentantul Registrului Auto Roman din cadrul
statiei de inspectie tehnica autorizata in acest sens, din judetul sau municipiul
Bucuresti unde isi are domiciliul (sediul) persoana care solicita omologarea. Daca
autovehiculul corespunde normelor tehnice de siguranta a circulatiei si de protectie a
mediului inconjurator, precum si folosintei careia ii este destinat, reprezentantul
Registrului Auto Roman elibereaza cartea de identitate a autovehiculului.

Omologarea de tip se acorda pentru autovehiculele si remorcile noi, construite in tara

sau importate in serie mai mare de 10 bucati de acelasi tip, pe an.

Daca tipul de autovehicul corespunde normelor tehnice de siguranta a circulatiei si

de protectie a mediului inconjurator precum si folosintei careia ii este destinat,
Registrul Auto Roman elibereaza un certificat de omologare pentru circulatie,
continand descrierea sumara a elementelor care caracterizeaza acest tip de
autovehicul. Producatorii sau reprezentantii autorizati ai acestora trebuie sa
mentioneze in cartea de identitate pe care o elibereaza pentru fiecare autovehicul pe
care il livreaza, conformitatea cu caracteristicile tehnice cuprinse in certificatul de
omologare pentru circulatie.

Pentru verificarea indeplinirii conditiilor tehnice de catre autovehiculele si remorcile

acestora care circula pe drumurile publice, Ministerului Transporturilor ii revin
urmatoarele atributii:

• elaborarea, impreuna cu Ministerul de Interne, a conditiilor tehnice pe care

trebuie sa le indeplineasca autovehiculele, precum si a metodologiei de
inspectie tehnica si omologare pentru circulatie a autovehiculelor si
remorcilor acestora;

• autorizarea, impreuna cu Ministerul de Interne, a infiintarii si functionarii

statiilor de inspectie tehnica, tinand seama de dotarea materiala si nivelul de
calificare profesionala a personalului acestora;

• stabilirea tarifului pentru inspectia tehnica in functie de categoria

autovehiculelor;

• controlul modului cum se desfasoara activitatea statiilor de inspectie tehnica

si dispunerea

masurilor corespunzatoare;
12
 • asigurarea specializarii profesionale a personalului statiilor
de inspectie tehnica;

• controlul la producator sau vanzator in ce priveste conformitatea

caracteristicilor tehnice ale autovehiculelor cu tipul omologat pentru circulatie
si dispunerea retragerii omologarii pentru circulatie, in caz de
neconcordanta;

• sa solicite producatorului sau reprezentantului autorizat al acestuia sa

remedieze, pe cheltuiala sa, defectiunile de fabricatie constatate in mod
repetat la mai multe vehicule de acelasi tip, care pun sau pot pune in pericol
siguranta circulatiei sau protectia mediului inconjurator. Daca defectiunile
sunt grave, poate dispune, impreuna cu Ministerul de Interne, interdictia de
folosire pana la remediere sau retragerea din circulatie a tuturor
autovehiculelor de tipul respectiv.

Toate acestea nu scutesc producatorul sau reprezentantul autorizat al acestuia de

raspunderea ce-i revine, potrivit legii, pentru pagubele produse proprietarilor prin
interdictia de folosire ori retragerea din circulatie a autovehiculelor respective.

In actuala etapa de tranzitie de la economia hipercentralizata la economia de piata

libera transporturile rutiere din tara noastra se caracterizeaza prin:

• structurarea parcului de autovehicule in societati comerciale de dimensiuni

mai mici, independente din punct de vedere economic si administrativ;

• liberul acces al intreprinzatorilor la activitatea de transport in general, si la

cea de transport rutier, in particular, ceea ce a condus la crearea unui sector
privat dinamic, in continua crestere;

• practicarea libera a profesiunii de transportator, fara ingradirea zonei de

activitate sau a categoriei de prestatii;

• crearea unui climat concurential prin practicarea unor tarife libere nu numai
intre transportatorii auto, dar si intre sistemele de transport (auto, cale
ferata);

• multiplicarea partenerilor in cadrul pietei transporturilor ca urmare a

liberalizarii structurilor administrative in toate sectoarele economiei.

Societatile comerciale de transporturi auto infiintate in temeiul legii nr. 15/1990

privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati
comerciale constituie in prezent principalii agenti economici in acest sector de
activitate. Treptat, dupa 1990, acestea au fost privatizate in cea mai mare parte.

Obiectul de activitate al acestor societati comerciale pe actiuni consta, in:

• executarea de transporturi de marfuri in trafic intern si international cu

mijloacele auto din dotare,

13
 pentru agentii economici de stat sau privati, romani sau straini;

• efectuarea in atelierele proprii a lucrarilor de intretinere si reparatii la parcul

din dotare si activitate

service pentru autovehicule, indiferent de detinatorii acestora (agenti

economici de stat sau privati, romani sau straini);

• pregatirea soferilor
profesionisti si amatori;

• transporturi de calatori si
turistice;

• inchirieri de autovehicule;

• expeditii de marfuri, aprovizionare-desfacere, servicii si alte

activitati in domeniul auto.

Conducerea societatilor comerciale de transporturi auto se realizeaza prin adunarea

generala a actionarilor si consiliul de administratie.

Adunarea generala a actionarilor este organul de conducere al societatii care decide

asupra activitatii acesteia si asigura politica ei economica si comerciala.

Adunarea generala a actionarilor are urmatoarele atributii principale:

• aproba structura organizatorica a societatii si numarul de posturi, precum si

normativul de

constituire a compartimentelor functionale si de productie;

• alege membrii consiliului de administratie si ai comisiei de cenzori, le

stabileste atributiile si ii

revoca;

• numeste directorii, le stabileste

atributiile si ii revoca;

• aproba si modifica programele de activitate si bugetul societatii;

• analizeaza rapoartele consiliului de administratie privind stadiul si

perspectivele societatii, cu

referire la profit, pozitia pe piata interna si internationala, nivelul tehnic si

calitatea serviciilor etc.; • hotaraste cu privire la contractarea de imprumuturi
bancare si la conditiile de acordare a garantiilor;

14
 • examineaza, aproba sau modifica bilantul si contul de profit si pierderi dupa
analizarea rapoartelor consiliului de administratie si comisiei de cenzori,
aproband repartizarea profitului intre actionari; • hotaraste cu privire la
infiintarea si desfiintarea de sucursale si filiale;

• hotaraste cu privire la majorarea sau reducerea capitalului social, precum

si la transformarea formei juridice a societatii;

• hotaraste cu privire la comasarea, divizarea sau dizolvarea

societatii;

• hotaraste cu privire la executarea de reparatii capitale si

realizarea de investitii noi;

• hotaraste, cu prilejul stabilirii bugetului, asupra modului de remunerare a

membrilor consiliului de administratie;

• hotaraste asupra salariilor si primelor directorilor;

• hotaraste cu privire la actionarea in justitie a membrilor consiliului de

administratie, directorilor si cenzorilor, pentru paguba pricinuita societatii etc.

Conducatorul autovehiculului

Autovehiculele pot fi conduse pe drumurile publice numai daca, pe langa indeplinirea

conditiilor tehnice necesare, sunt inmatriculate la organele de politie si conducatorii
lor poseda permise de conducere valabile pentru categoria din care face parte
autovehiculul condus.

Inainte de plecarea in cursa, conducatorul autovehiculului este obligat sa verifice

starea tehnica a acestuia si in special sistemele de transmisie, directie, franare,
rulare, lumini si semnalizare. Daca autovehiculul nu indeplineste conditiile tehnice,
conducatorul sau nu va pleca in cursa1.

In timpul conducerii, conducatorul autovehiculului trebuie

sa aiba asupra sa: • permisul de conducere, cu anexa
acestuia;

• certificatul de inmatriculare a autovehiculului;

• foaia de parcurs pentru autovehiculele apartinand

intreprinderilor;

• dovada verificarii tehnice anuale sau, dupa caz, talonul cu reviziile tehnice
ale autovehiculului. El trebuie sa respecte riguros, in timpul conducerii,
semnificatia mijloacelor de semnalizare rutiera, semnalele agentilor de
circulatie si ale conducatorilor de vehicule. De asemenea, trebuie sa execute
in siguranta si cu respectarea normelor legale manevrele privind incadrarea
15
 autovehiculului in mers, depasirea altor vehicule, acordarea prioritatii de
trecere, intoarcerea si mersul inapoi, trecerea la nivel cu liniile de tramvai si cu
cele de cale ferata, oprirea si stationarea voluntara, parcarea s.a. Totodata
conducatorul autovehiculului trebuie sa aiba in permanenta o conduita
preventiva si o etica profesionala deosebita.

Autoritatea de stat in domeniul transportului rutier

Ministerul Transporturilor, in calitate de organ de specialitate al administratiei publice

centrale, este autoritate de stat in domeniul transportului rutier si reprezinta
autoritatea competenta care asigura realizarea, modernizarea, dezvoltarea si
siguranta transporturilor rutiere.

In calitate de organ de specialitate al administratiei publice centrale, Ministerul

Transporturilor are urmatoarele atributii:

• elaboreaza strategiile de dezvoltare a activitatilor de transport rutier si

reglementarile specifice acestui mod de transport;

• elaboreaza programe de dezvoltare si modernizare a sistemului national de

transport rutier, de siguranta rutiera si de protectie a mediului;

• asigura conditiile unui mediu concurential normal in activitatea de transport

rutier, in corelatie cu celelalte moduri de transport;

• stabileste norme obligatorii pentru operatorii de transport, conditiile tehnice

pe care trebuie sa le indeplineasca vehiculele rutiere, metodologia de
omologare pentru circulatie a autovehiculelor si cea de inspectie tehnica
periodica a acestora; controleaza respectarea reglementarilor specifice de
catre utilizatorii infrastructurilor si de catre operatorii de transport rutier.

Ministerul Transporturilor, in calitate de autoritate de stat in domeniul transporturilor

rutiere, are urmatoarele atributii:

• exercita autoritatea de registru si inspectie in transporturile rutiere si tine

evidenta tuturor tipurilor de vehicule admise in circulatie (cu exceptia celor a
caror evidenta este tinuta de M. Ap. N., M.I. etc);

• certifica incadrarea vehiculelor rutiere in normele tehnice privind siguranta

circulatiei rutiere, protectia mediului si folosinta conform destinatiei;
omologheaza pentru circulatie vehiculele rutiere si poate dispune, daca este
cazul, suspendarea sau anularea certificatului de omologare;

• certifica sau omologheaza echipamentele, piesele de schimb si materialele

pentru vehiculele fabricate in tara sau importate si dispune, in caz de
neconcordanta, suspendarea sau anularea certificatului de conformitate sau
de omologare;

16
 • certifica incadrarea in normele de poluare si siguranta a circulatiei a
vehiculelor rutiere, precum si sistemele de calitate ale producatorilor de
vehicule rutiere; autorizeaza agentii economici care presteaza servicii de
reparatii auto si de inspectie tehnica si controleaza activitatile acestora;

• stabileste norme obligatorii privind organizarea si desfasurarea

transporturilor rutiere si controleaza respectarea reglementarilor interne si
internationale in activitatile transporturilor rutiere;

• acorda licenta de transport operatorilor de transport public si licenta de

executie pe vehicul, in functie de categoriile si tipurile de transport rutier;

• autorizeaza infiintarea si functionarea centrelor de pregatire si

perfectionare a personalului din sectorul de transporturi rutiere (cu exceptia
celor care apartin M. Ap. N, M.I., S.R.I. etc.); stabileste norme metodologice
si organizeaza pregatirea, examinarea si atestarea profesionala a
instructorilor.

Ministerul Transporturilor este autoritatea competenta pentru aplicarea acordurilor si

conventiilor internationale, bilaterale sau multilaterale, din domeniul transporturilor
rutiere international, la care Romania este parte.

Reglementari si institutii in
traficul rutier international al
marfurilor

Dupa cel de al doilea razboi mondial, pe masura dezvoltarii si modernizarii

rutiere pe plan mondial

si a cresterii schimburilor economice dintre diferitele tari ale lumii, s-a simtit tot mai
mult necesitatea constituirii unei organizatii internationale a transporturilor rutiere,
care sa promoveze acest gen de transporturi si sa apere interesele membrilor sai.
Acest deziderat a fost realizat la 23 martie 1948, cand a luat fiinta la Geneva,
Uniunea Internationala a Transporturilor Rutiere (International Road Transport Union
– I.R.U.).

Actul de consituire al acestei asociatii neguvernamentale a fost semnat de delegatii

asociatiilor nationale din opt tari europene: Belgia, Danemarca, Franta, Anglia,
Norvegia, Olanda, Suedia si Elvetia. In prezent, I.R.U. cuprinde 62 de membri activi
(uniuni nationale) si 26 membri asociati. Tara noastra este afiliata la I.R.U. din anul
1963.

In anul 1949 I.R.U. a primit, din partea Consiliului Economic si Social al O.N.U.
(ECOSOC), statut de organ consultativ al acestuia.

In aceasta calitate, chiar in perioada de debut pe arena internationala I.R.U. a facilitat

punerea in aplicare a Acordului cu privire la suprimarea restrictiilor si libertatea

17
circulatiei rutiere, cunoscut in practica sub numele de „Libertatile rutiere de la
Geneva”.

In continuare, I.R.U. a adus o contributie remarcabila la elaborarea instrumentelor

tehnico- comerciale menite sa promoveze transporturile auto si pe plan international.
In domeniul transporturilor de marfuri, trebuie mentionata contributia I.R.U. in
legatura cu:

• punerea in aplicare in 25 de tari a Conventiei vamale privitoare la

transportul international de marfuri sub acoperirea carnetelor T.I.R.;

• elaborarea scrisorii de trasura internationale in conformitate cu Conventia

privitoare la contractul de transport international rutier de marfuri (C.M.R.);

• crearea Asociatiei internationale pentru transportul de marfuri perisabile

(Transfrigoroute Europe); • crearea Serviciului de Asistenta mutula
internationala (A.M.I.); • colaborarea la elaborarea altor conventii
internationale, referitoare la: circulatia si semnalizarea

rutiera; transportul marfurilor periculoase (A.D.R.); transportul de marfuri in

containere etc.

In continuare ne vom ocupa de unele dintre cele mai importante reglementari ale
traficului international rutier de marfuri.

Conventia vamala referitoare la transportul international sub acoperirea carnetelor

T.I.R. Conventia T.I.R. incheiata la Geneva, la 15 ianuarie 1959, acorda
transportatorilor avantaje de ordin vamal, menite sa faciliteze traficul international de
marfuri. Tara noastra a aderat la aceasta conventie in anul 1963.

Autovehiculele care circula sub acoperirea carnetelor T.I.R. beneficiaza de

eliminarea operatiunilor de deschidere in punctele vamale ale tarilor de tranzit pentru
controlul vamal, ceea ce determina reducerea duratei transportului si diminueaza
posibilitatea degradarii marfurilor perisabile. De asemenea, carnetul T.I.R. scuteste
transportatorii de depunerea unor garantii vamale, proportionale ca marime cu
valoarea marfurilor transportate.

Pentru fiecare vehicul rutier se intocmeste un carnet T.I.R., valabil pentru o

singura calatorie. Organele vamale din tara de expediere, dupa controlul
vamal al autocamionului respectiv, aplica

acestuia sigiliile T.I.R. Organele vamale din tarile de tranzit controleaza

autocamioanele numai sumar, verificand in special starea sigiliilor. In cazuri extreme
ele pot ordona desfacerea unor sigilii, care apoi vor fi inlocuite cu altele, a caror serie
va fi mentionata in carnetul T.I.R., purtat de conducatorul autocamionului respectiv.

Conventia referitoare la contractul de transport international al marfurilor pe calea

rutiera (C.M.R.), semnata la Geneva, la 19 mai 1956, C.M.R. apartine seriei de
conventii internationale initiate de Comisia Economica O.N.U. pentru Europa
(C.E.E.). Prin aceasta conventie sunt reglementate, in mod uniform, conditiile
18
generale in care se incheie si se executa contractul de transport rutier de marfuri,
reprezentat de Scrisoarea de trasura C.M.R.

C.M.R. se aplica oricarui transport international de marfuri cu vehicule, in cazul in

care pentru un astfel de transport a fost incheiat un contract de transport de marfuri
pe sosele, cu titlu oneros, daca locul primirii marfurilor si locul prevazut pentru
eliberare, asa cum sunt indicate in contract, sunt situate in doua tari diferite, din care
cel putin una este tara contractanta, independent de domiciliul si de nationalitatea
partilor contractante.

Tara noasta a aderat la aceasta conventie in baza Decretului 451/20.XI.1972.

Acordul european privitor la transportul marfurilor periculoase pe sosele

(A.D.R.). Acest acord a

fost semnat la 30 septembrie 1957, fiind in vigoare in Anglia, Austria, Belgia, Elvetia,
Franta, Italia, Luxemburg, Iugoslavia, Olanda, Portugalia si R.F.G. El se aplica
transporturilor efectuate (chiar si in tranzit) pe teritoriul a cel putin doua tari, parti ale
acordului si numai pe teritoriul lor. Romania a aderat la A.D.R. in 1994.

Asociatia internationala pentru transportul de marfuri perisabile (Transfrigoroute

Europe). Organizatia intereuropeana a transportului profesional rutier de marfuri
perisabile sub temperatura dirijata, Trnasfrigoroute, fiinteaza de la 28 martie 1955, ca
urmare a initiativei Comisiei Economice a O.N.U. pentru Europa.

Infiintata sub auspiciile I.R.U., aceasta organizatie si-a propus realizarea

urmatoarelor obiective:

• coordonarea si schimbul de experienta cu intreprinderile si gruparile

nationale aderente; • elaborarea unor studii pe probleme legate de transportul
rutier de marfuri sub temperatura dirijata,

a tarifelor si conditiilor de transport pentru marfuri perisabile;

• publicitatea si coordonarea acesteia in vederea promovarii transportului

rutier al marfurilor

perisabile;

• studiul tarifelor si al conditiilor de transport referitoare la transportul rutier

european cu vehicule

sub temperatura dirijata.

Transfrigoroute Europe nu este o simpla asociatie, ci un organism care

favorizeaza cooperarea

economica si tehnica pe plan european, elaborarea unor conventii tarifare,

uniformizarea conditiilor de transport etc. Acestui organism i se datoreaza elaborarea

19
Acordului european pentru transportul marfurilor perisabile, in anul 1959, care
prevede procedura de admitere a produselor producatorilor si importatorilor afiliati.

De asemenea, Transfrigoroute Europe poate pune la dispozitia membrilor sai

avantajele unei retele europene de aprovizionare cu carburanti a autocamioanelor
(fara o plata imediata), datorita unui contract incheiat cu Deutscher Kraft-verkehr
(D.K.V.).

In tara noastra nu este constituit un grup national al intreprinderilor care au ca obiect

de activitate transportul marfurilor perisabile, desi acest lucru s-ar impune, datorita
importantei crescande a transporturilor de produse perisabile.

Conventia asupra circulatiei rutiere si Protocolul privind semnalizarea rutiera.

Acestea au fost elaborate in cadrul Conferintei Natiunilor Unite cu privire la traficul
rutier (Geneva, 1949) si imbunatatite la

Conferinta de la Viena (1968). Ele contin dispozitii referitoare la caracteristicile

tehnice ale autovehiculelor

si la codurile de semnalizare rutiera. Romania a aderat la aceste reglementari rutiere

prin Decretul nr.442/1968.

Acorduri si conventii bilaterale incheiate de tara noastra cu diferite tari europene. Prin
intermediul acestora, partile contractante isi acorda reciproc o serie de avantaje cum
sunt: 1) necontingentarea numarului de curse si scutirea reciproca de orice fel de
taxe si impozite; 2) scutiri reciproce de orice fel de taxe si impozite pentru un numar
contingentat de calatorii, pe baza de autorizatie; 3) reducerea partiala a taxelor si
impozitelor pentru un numar contingentat de calatorii; 4) acordarea unor contingente
de calatorii pe baza de autorizatie, cu plata integrala a taxelor si impozitelor.

In general, inlesnirile pe care partile si le acorda reciproc depind de regimul

autorizatiilor de transport statuat in acordul sau conventia respectiva.

Aceste autorizatii pot fi:

• permanente, asigurand dreptul efectuarii unui numar nelimitat de curse dus-

intors, intr-o perioada

determinata de timp, de regula un an calendaristic;

• pe calatorie, care dau dreptul la o singura calatorie dus-intors in perioada de

valabilitate respectiva. Acordurile si conventiile bilaterale cuprind si alte
clauze, cum ar fi cele referitoare al documentele de transport, decontarea
platilor, procedura privind schimbul de documente etc. Ele au o importanta
deosebita pentru alegerea celor mai eficiente rute de indrumare a
transporturilor rutiere de marfuri in functie de: regimul autorizatiilor de
transport; nivelul taxelor de utilizare a soselelor si a altor taxe accesorii;
formalitatile vamale, de frontiera; posibilitatea aprovizionarii avantajoase cu
combustibili; asistenta tehnica acordata autovehiculelor etc.

20
 

21