TRANSPORTUL ŞI LOGISTICA TRANSPORTURILOR

1. Transporturile de materii prime, materiale şi mărfuri: concept și conținut

Alegerea modului de transport este o parte fundamentală a managementului distribuţiei

şi trebuie analizată cu atenţie, datorită impactului său asupra eficienţei operaţionale a firmei.
Eşecul în identificarea celui mai potrivit mod de transport poate produce costuri mai mari
decât cele necesare.
Transportul bunurilor materiale, de la locul producţiei la cel al consumului productiv
sau neproductiv este un domeniu extrem de important al activităţii operative în
întreprinderile comerciale. Transportul reprezintă una din activităţile esenţiale ale
distribuţiei fizice, este considerată cea mai importantă componentă a mixului logistic
deţinând circa 2/3 din costurile afectate activităţii logistice.
Transporturile, apreciate ca un important subsistem al sistemului producţiei materiale
şi al serviciilor, au un rol important în asigurarea unei bune funcţionări a fluxurilor ce se
formează între componentele sistemului producţiei materiale şi ale serviciilor, acestuia
revenindu-i multiple sarcini în optimizarea spaţiului şi timpului economic, în reducerea
timpului necesar realizării binomului producţie – desfacere.
Transporturile de bunuri desfăşurându-se în sfera producţiei sau a circulaţiei,
determină existenţa a două feluri de transporturi: interioare, prin care se efectuează
deplasarea în spaţiu, de la o secţie la alta, în cadrul procesului de producţie, şi comerciale,
care se desfăşoară în şi pentru sfera circulaţiei.
Transporturile de mărfuri, fără să producă bunuri materiale, produc o utilitate,
respectiv deplasarea spaţială a produselor, care se consumă în chiar timpul procesului ei de
producţie, şi o valoare de schimb, determinată de valoarea mijloacelor de muncă vie şi
materializată consumată, care se adaugă la valoarea obiectului muncii în transporturi (
bunul material transportat). Având în vedere această ultimă particularitate a activităţii de
transporturi trebuie menţionat faptul că, în general, conducerea transporturilor are în vedere
executarea unor astfel de transferuri de materii prime, materiale şi mărfuri dintr-un loc în
altul , de la furnizor la beneficiar, care să se realizeze în timp util şi cu cele mai reduse
costuri, care să determine o cât mai mică valoare de schimb.
Prin conducerea ştiinţifică se urmăreşte creşterea aportului transporturilor la crearea
profitului prin satisfacerea nevoilor de produse ale întreprinderii atunci şi acolo unde
acestea apar, prin optimizarea într-o viziune globală a activităţii de transport. Acest
domeniu necesită luarea de decizii cu o frecvenţă ridicată şi care deseori trebuie
reconsiderată la intervale mici de timp datorită schimbărilor care apar. Printre cele mai
importante domenii decizionale privind activitatea de transport pot fi menţionate:
 Ce mijloc de transport şi ce prestator de transporturi îndeplinesc cel mai bine
cerinţele service-lui de livrare?
 Ce mijloc de transport şi ce prestator de transporturi efectuează service-ul de livrare
la preţurile cele mai avantajoase?
 Cum se stabilesc cantităţile de livrare astfel încât la o cerere dată să se obţină o
minimizare a costului de transport?
 Care este cel mai scurt traseu de transport?
 Care este încărcătura optimă a unui mijloc de transport?
 2. Criterii de bază în formularea politicii de transport în logistică

Costurile de transport. Costurile de transport includ toate costurile direct asociate

deplasării produsului de la o unitate la alta. Costurile de transport variază de la mai puţin de
1% pentru aparate la peste 30% pentru alimente din preţul de vânzare recomandat al
produsului, în funcţie de natura gamei de produs şi de piaţă. În orice caz, costul mediu de
transport este între 5-6% din preţul de vânzare cu amănuntul recomandat al produsului.
Transportul reprezintă un cost direct adăugat la preţul produsului şi orice reducere a
costului de transport va determina o creştere a profitului.
Alegerea mijlocului de transport. Mijlocul de transport folosit trebuie să
îndeplinească o serie de condiţii, din care menţionăm:
- regularitate
- capacitate de transport
- rapiditate
- cost redus.
Fiecare din sistemele de transport folosite ( feroviar, rutier, naval, aerian sau special)
răspund într-un mod specific acestor cerinţe în funcţie de particularităţile tehnico-
economice ale fiecăruia. În aceste condiţii alegerea mijlocului de transport sau a mijloacelor
de transport, devine o problemă a cărei corectă rezolvare face posibilă, în continuare,
optimizarea transporturilor.
Factorii care pot influenţa fundamental selecţia transportului pot fi grupaţi în patru
grupe:
- caracteristicile clientului;
- caracteristicile produsului;
- caracteristicile mediului;
- caracteristicile întreprinderii.
Caracteristicile clientului. Factorul principal legat de caracteristicile clientului este
rentabilitatea livrării. Aceasta înseamnă că suma costului de transport per comandă trebuie
să fie mai mică decât profitul brut obţinut pe comandă înainte de includerea costurilor de
distribuţie. Astfel, o comandă mică care străbate o distanţă mare pentru a fi livrată poate fi
nerentabilă, deoarece costul efectiv al livrării este mai mare decât suma profitului.
Principalele caracteristic ale clientului sunt:
 poziţia geografică, distanţa faţă de depozitul de unde se face livrarea
 trăsăturile punctului de livrare – acces
 restricţii de timp ( ziua şi ora trebuie respectate)
 mărimea comenzii
 cunoaşterea produsului pentru a evita deteriorarea înainte şi după transport
 echipamentul mecanic de manipulare folosit
 nivelul de servire solicitat.
 Cerinţele de servire post –vânzare.
Caracteristicile produsului. Toate caracteristicile produsului trebuie luate în
considerare, însă resursele de transport nu trebuie superspecializate în a se ocupa cu
transporturi de produse rare sau neobişnuite, îndeosebi acolo unde pot fi găsite alternative
sau unde transportul poate fi închiriat pentru acest scop. Principalele caracteristici ale
produsului sunt:
 Greutatea;
 Mărimea şi forma;
 Gradul de fragilitate;
  Uzura morală şi deteriorarea
 Pericol ( de ex produse toxice)
 Valoarea.
Caracteristicile mediului. Operaţiunile de transport pot fi afectate de factorii de
mediu în trei feluri diferite. În primul rând, alţi utilizatori ai drumurilor por avea o influenţă
semnificativă asupra eficienţei operaţionale, în mod deosebit atunci când cererea creează
aglomeraţie şi conduce la întârzieri de livrare. În al doilea rând, există constrângeri
operaţionale impuse de teren, condiţii meteo sau legislaţie care pot limita folosirea anumitor
tipuri de vehicule pe unele drumuri. În al treilea a rând, există schimbări tehnologice în
echipament şi infrastructură care pot îmbunătății productivitatea.
Caracteristicile companiei. Caracteristicile importante ale companiei care ar trebui
luate în considerare sunt:
 Strategia nivelului de servire
 Ariile de vânzări
 Amplasarea depozitelor
 Amplasarea unităţilor producătoare
 Politicile financiare
 Performanţa concurenţei.
Marele număr de factorii economici, pe de o parte, şi multitudinea mijloacelor pe de
altă parte, fac din alegerea mijlocului de transport o operaţie dificilă care presupune, calcule
laborioase pentru definitivarea criteriilor de alegere.

3. PARTICULARITĂŢILE TRANSPORTURILOR

1. TRANSPORTUL RUTIER/TERESTRU. Dacă prin transporturi interne se înţeleg

transporturile efectuate între localităţi sau în interiorul localităţilor unei ţări, prin
transporturi internaţionale înţelegem acele transporturi care traversează cel puţin o frontieră
de stat, punctele de expediere şi de destinaţie a mărfii fiind situate în ţări diferite.
Transportul rutier prezintă avantajul că se realizează direct din poartă în poartă şi cu o
mare rapiditate. Efectuarea transportului direct permite o mai bună conservare a mărfii şi
reducerea cheltuielilor cu ambalarea şi manipularea intermediară.
2. TRANSPORTUL FEROVIAR. În ultimii ani societăţile feroviare au depus mari
eforturi în dezvoltarea şi perfecţionarea materialului rulant, precum şi în organizarea şi
expedierea mărfurilor în vederea reducerii duratei de transport şi micşorării preţului de
transport.
În acelaşi timp, transporturile feroviare şi-au păstrat avantajele pe care le deţineau faţă
de alte modalităţi de transport cum ar fi:
- asigurarea unui flux continuu de transport, ceea ce permite o aprovizionare ritmică
şi eliminarea în mare parte a stocurilor la producător şi utilizator;
- obţinerea unei regularităţi în ceea ce priveşte timpul de transport datorită modului de
organizare, cât şi independenţei de condiţiile atmosferice;
- realizarea unei integrităţi mai mari a mărfurilor în timpul transportului, întrucât
riscurile de avariere a mijlocului de transport sunt mai mici la transportul feroviar
comparativ cu alte modalităţi de transport;
- încasarea mult mai rapidă a contravalorii mărfurilor exportate şi expediate pe calea
ferată, deoarece încărcarea mărfurilor se face imediat ce marfa a fost produsă, iar
negocierea documentelor se poate face, în principiu, după expedierea fiecărui vagon;
 - cheltuielile şi consumul de materiale cu ambalarea sunt mai mici, întrucât
manipularea şi fixarea se fac direct de către producător, cu personal specializat şi cu utilaje
specifice operaţiunilor de încărcare-descărcare.
Transportul pe calea ferată este mult mai complex decât celelalte modalităţi de
transport deoarece se realizează cu mijloace aparţinând mai multor administraţii de căi
ferate, traversează în tranzit mai multe ţări cu regimuri vamale diferite, gestiunea
transportului se face separat de fiecare cale ferată, iar predătorul sau primitorul mărfii
aparţine unor state diferite.
3. TRANSPORTUL MARITIM. Flota maritimă comercială aparţine unor firme
particulare sau unor societăţi mixte particulare de stat, sau unor societăţi supranaţionale.
Există multe firme particulare mici de familie care deţin 1-2 nave de capacitate mică dar se
observă o puternică concentrare a flotei în mâinile marilor companii. Acest lucru determină
tot mai mult întrepătrunderea între capitalul industrial şi cel din transporturi. Tot mai multe
firme de producţie ( firmele de prelucrare a petrolului, firmele producătoare de autoturisme
) precum şi unele bănci cumpără numeroase nave comerciale. În acelaşi timp armatorii
devin coproprietari de societăţi industriale şi de bănci.
4. TRANSPORTUL AERIAN. Transportul internaţional de mărfuri s-a dublat la fiecare
5-6 ani, reprezentând cea mai dinamică modalitate de transport. Avionul poate asigura
aprovizionarea ritmică a unor localităţi inaccesibile altor mijloace de transport, utilizarea
unor ambalaje uşoare şi ieftine, eliminarea cheltuielilor cu depozitarea mărfurilor înainte şi
după efectuarea transportului, evitarea transbordărilor excesive care duc la deteriorarea
mărfurilor. Tot mai multe sunt produsele care se pretează la transportul cu avionul,
începând cu cele a căror perisabilitate se manifestă în ore ( seruri, vaccinuri ) şi continuând
cu produsele perisabile obişnuite (legume şi fructe proaspete, carne proaspătă, brânzeturi ),
cu produse urgente la transport ( piese de schimb, documentaţii tehnice ).
În general, la transportul cu avionul se pretează o gamă largă de mărfuri, în special
mărfuri cu valoare unitară ridicată şi greutate sau volum redus. Pentru transportul mărfurilor
se folosesc atât avioane mixte, pentru pasageri şi mărfuri, cât şi avioane construite special
pentru transportul mărfurilor sau adaptate la astfel de transporturi. Tendinţa principală este
însă aceea a utilizării tot mai largi a avioanelor specializate. Cele mai multe dintre acestea
permit o încărcare rapidă a mărfurilor, în special a celor ambalate în containere speciale.
Utilizarea pe scară largă a containerelor a impulsionat într-o mare măsură dezvoltarea
traficului combinat, în special al celui aerian auto., în care mărfurile sunt aduse la aeroport
şi sunt preluate apoi la aeroportul de destinaţie, cu ajutorul autovehiculelor.
Pentru transportul pe calea aerului, mărfurile trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
- să fie admise la transport potrivit dispoziţiilor legale în vigoare
- mărfurile şi ambalajele lor să nu prezinte pericol pentru aeronavă, persoane sau
bunuri, iar în cazul transporturilor mixte, să nu tulbure sau să incomodeze pasagerii
- să fie cântărite la predare şi însoţite de toate documentele necesare
- ambalajul mărfurilor să fie corespunzător pentru transportul aerian şi să asigure
integritatea încărcăturii în cadrul manipulărilor obişnuite
- fiecare colet să aibă o etichetă care să indice numele şi adresa completă a
expeditorului şi destinatarului
- mărfurile să fie aduse la aeroport în orele stabilite prin programul de lucru al
acestuia sau la orele indicate de către transportator.
5. TRANSPORTUL PRIN CONDUCTE. Transportul prin conductă necesită o
investiţie iniţială ridicată pentru construirea conductei, dar reprezintă o modalitate ce
permite obţinerea unui cost marginal redus pentru transportul fluidelor şi a unor produse
chimice. Transportul ţiţeiului şi a gazelor naturale este asociat, în mod obişnuit cu
transportul prin conducte.
6. TRANSPORTUL MODAL. O tendinţă tot mai des întâlnită în legătură cu
transporturile o constituie extinderea transporturilor combinate sau multi-modale.
Transporturile combinate presupun utilizarea a cel puţin două modalităţi de transport şi pot
fi de tipul:
- piggyback – combină transportul rutier cu cel feroviar;
- fishyback – combină transportul rutier cu cel naval;
- trainship – combină transportul feroviar cu cel naval;
- airtruck – combină transportul rutier cu cel aerian.
Deşi fiecare din aceste combinaţii oferă anumite avantaje transportatorului, utilizarea
sistemului piggyback este mai răspândită, fiind mai ieftin ca utilizarea exclusivă a
transportului auto, flexibil, comod, mai puţin dăunător asupra mediului şi contribuie la
reducerea gradului de congestionare a căilor rutiere.
Dificultăţi în calea extinderii sistemului piggyback apar datorită problemelor legate de
transportul feroviar. Aceste probleme sunt legate de conflictele de interese dintre firmele
feroviare aparţinând unor ţări diferite, precum şi de preponderenţa proprietăţii publice
asupra acestor firme. De aceea, în domeniul transportului feroviar, în general şi a celui
european, în special, se impune o reformă care să aibă în vedere acordarea posibilităţii
firmelor feroviare particulare de a concura cu cele din sectorul public, precum şi apariţia
unei autorităţi a transportului feroviar pentru o regiune care să cuprindă mai multe ţări (de
exemplu, pentru întreaga Uniune Europeană). Această autoritate este necesară pentru a se
evita diferenţele tehnice dintre ţări, pentru eliminarea blocajelor reţelei, pentru coordonarea
intereselor membrilor.

4. Proiectarea transporturilor în strategia de implantare a infrastructurilor logistice

Transportul are o importanţă deosebită într-o infrastructură logistică, din motive cum
ar fi:
- costul său complet;
- timpul de indisponibilitate a mărfurilor în timpul transportului lor;
- implicaţiile fiecărei întreruperi de flux;
- partea de risc pe care o induce în evaluarea „calităţii totale” şi în general, în evaluarea
performanţei lanţului logistic.
Oferta de transport, la rândul ei, este multiplă în privinţa:
- mijloacelor pe care le utilizează;
- căilor de comunicaţie pe care le foloseşte;
- mărimii întreprinderilor care efectuează prestaţia de transport.
Alegerea mijlocului de transport este, în consecinţă, strategică şi face parte din decizia
globală de implantare a unei infrastructuri logistice, care include numărul, poziţia
geografică, dimensiunile şi tipologia depozitelor.
Ponderea tarifului de transport în costul complet al lanţului logistic a fost evaluat de
Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) în documentul „Referitor la Rezoluţia IRU –
Nu există comerţ fără transport rutier – adoptată în unanimitate de Adunarea Generală a
IRU – din 4 noiembrie 2005 de la Geneva. În această rezoluţie se arată că: „Transportul este
un motor esenţial al progresului economic şi social, deplasează mărfurile şi persoanele şi
contribuie la performanţa serviciilor pe plan mondial.
 Sectorul logistic participă cu aproximativ 6 % la PIB-ul mondial, cu o valoare totală a
operaţiunilor de logistică care depăşesc 10 % din comerţul mondial. În consecinţă,
contribuţia activităţilor logistice naţionale şi internaţionale, care asigură mobilitatea
mărfurilor pe planetă se ridică la mai mult de 2000 miliarde dolari SUA în 2016.
Transportul de mărfuri pe şosea reprezintă partea centrală a lanţului logistic, fie că este
considerat individual, fie în cadrul operaţiunilor multimodale. La nivel mondial, camioanele
transportă în jur de 80 % din încărcături pe rutele terestre. Astfel, orice măsură de facilitare
a transportului rutier are un impact benefic şi durabil asupra progresului economic şi social
şi a bunăstării naţiunilor”.
Costul transportului poate fi exprimat:
- pe kilometru parcurs;
- pe greutate sau volum transportat;
- pe număr de încărcături (colete, palete etc.) transportate;
- pe greutate-kilometru transportată (în general, la tonă-km).
Pentru distanţe şi greutăţi mari (dar şi pentru cantitatea de carburant şi gaz cu efect de
seră emis), ordinea de preferinţă în ceea ce priveşte costul transportului diferitelor moduri
de transport va fi, în general, următoarea:
- transport maritim sau fluvial;
- transport feroviar;
- transport rutier;
- transport aerian.
Trebuie constatat că în ceea ce priveşte viteza, ordinea este inversă.
Calitatea transportului reprezintă un concept relativ, care acoperă mai multe noţiuni,
mai mult sau mai puţin controlabile:
- durata transportului, care nu este pe deplin controlabilă în ceea ce priveşte alegerea
unui mod de transport sau anticipând eventualele riscuri (greve, lucrări de infrastructură,
riscuri climatice etc.). Durata întreruperii fluxului este inclusă în „termenul de livrare”;
- capacitatea de a menţine marfa transportată în bună stare (fără deteriorare, furt, avarie
etc.);
- impactul asupra mediului (fragmentarea ecologică, şosele deteriorate, emisii de gaz
cu efect de seră, poluarea indusă prin ciclul de viaţă al vehiculului etc.). Diverse etichete
(EMAS – Eco Management and Audit Scheme, ISO 14001 etc.) integrează calitatea
mediului şi îmbunătăţirea continuă în acest domeniu.
Alegerea unui mod de transport nu depinde întotdeauna doar de criterii dorite de
expeditori. Absenţa sau ineficacitatea relativă sau temporară a infrastructurilor necesare
impune uneori alegerea unei variante mai puţin favorabile. Oferta de transport trebuie deci,
analizată în contextul său spaţial şi temporal.
Având în vedere importanţa transportului rutier la nivel european, la nivelul UE există
o preocupare specială pentru acest domeniu, manifestată prin elaborarea unei legislaţii
unitare.
Tehnologii moderne de transport
Dacă avem în vedere că prin specializarea mijloacelor de transport bunurile în drumul
lor de la producător la beneficiar sunt, adesea, transportate de mai multe mijloace de
transport, folosindu-se transportul combinat, o serie de probleme ridicate de creşterea
eficienţei acestei forme complexe de transport pot fi rezolvate prin introducerea şi
extinderea tehnologiilor moderne de transport. Întreprinderile, în calitatea lor de beneficiari
pot realiza o serie de avantaje, cu consecinţe asupra costurilor, din paletizarea şi
conteinerizarea la furnizor a produselor contractate şi transportate.
 Paletizarea este o tehnologie de manipulare, depozitare şi transport a unităţilor de
încărcătură aşezate pe un suport ( paletă).
Unitatea de încărcătură se defineşte ca un tot constituit din unul sau mai multe
produse, identice sau diferite, care păstrează un caracter de permanenţă în timpul operaţiilor
de manipulare, depozitare, transport şi distribuţie, de la locul de formare până la locul de
utilizare, de-a lungul întregului proces de transport.
Constituirea unităţilor de încărcătură se realizează prin: forma produsului, a
ambalajului sau a paletei când se folosesc box - palete.
Folosirea paletizării generează o serie de avantaje dintre care menţionăm:
 Creşterea vitezei de circulaţie a produselor;
 Se păstrează, în condiţii superioare, calitatea şi integritatea produselor în procesul de
transport;
 Dă posibilitatea folosirii raţionale a capacităţii spaţiilor de depozitare, în special pe
verticală;
 Se scurtează durata operaţiunilor de încărcare - descărcare a produselor, prin
creșterea productivităţii muncii, datorită mecanizării operaţiunilor respective ( de ex.,
descărcarea manuală a unui vagon de citrice – 15 tone – se realizează cu o formaţie de 5
muncitori în două ore, în timp ce paletizat, acelaşi vagon se descarcă de 2 muncitori în 30
de minute)
Introducerea şi extinderea paletizării presupune pe lângă investiţii însemnate şi
modificarea unor tehnologii de manipulare şi depozitare.
Containerizarea este cea mai eficientă tehnologie modernă, ea asigură în condiţii
perfecte de securitate transportul, inclusiv combinat, al bunurilor de la producător la
consumator, folosind variate soluţii în funcţie de distanţă, calea aleasă şi mijloacele de
transport folosite.
Containerele sunt încăperi mobile pentru mărfuri comune acestora pe tot parcursul
transportului şi care de fapt constituie unitatea de încărcătură.
Avantajele folosirii containerelor, sunt, pe lăngă cele comune cu paletizarea:
 Măreşte coeficientul de utilizare a mijlocului de transport;
 Elimină ambalajele de transport;
 Simplifică formalităţile de predare primire, calculele, documentaţia necesară;
 Creşte viteza de transport a mărfurilor prin reducerea la minimum a timpului de
încărcare – descărcare;
 Reduce necesarul de investiţii pentru magazii acoperite.
Folosirea containerelor în Europa a condus, printre altele, la reducerea cheltuielilor
pentru ambalarea mărfurilor cu până la 70 % şi a celor de manipulare cu până la 40 % ceea
ce demonstrează containerizării şi necesitatea urgentă a utilizării şi în practica de transport
din ţara noastră.