UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Management, Inginerie Economică în Agricultură și Dezvoltare Rurală

Managementul Calității și Inovației în Domeniul Agroalimentar

LANȚUL DE
APROVIZIONARE ȘI LIVRARE

Îndrumător: Masteranzi:
Şef lucrări Dr. Silviu Ionuţ BEIA Nae Andreea Lidia
Nicolau Nicoleta Diana

BUCUREȘTI
2018
 CUPRINS

Introducere ....................................................................................................................................................3
1. Perspectiva managerială ....................................................................................................................4
2. Relaţia cu logistica ............................................................................................................................4
3. Relaţiile cu partenerii din canal .........................................................................................................4
4. Caracterul integrator ..........................................................................................................................5
Avantaje ale managementului lanţului de aprovizionare – livrare ................................................................6
A. Avantaje preponderent calitative .......................................................................................................6
B. Avantaje cantitative ...........................................................................................................................6
Factorii de influenţă asupra lanţului de aprovizionare – livrare ....................................................................7
1. Armonizarea strategică în cadrul lanţului de aprovizionare-livrare ..................................................7
2. Realizarea integrării cu furnizorii ......................................................................................................7
3. Certificarea furnizorilor .....................................................................................................................7
4. Perfecţionarea proceselor de fabricaţie .............................................................................................8
5. Asigurarea unui nivel înalt al comunicării între organizaţiile integrate ............................................8
Tendinţe viitoare în domeniul lanţului de aprovizionare - livrare .................................................................9
Concluzii .................................................................................................................................................... 10
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................................ 11

2
 Introducere

Managementul aprovizionării reprezintă activitatea prin care se asigură elementele

materiale şi tehnice necesare producţiei, în volumul şi structura care să permită realizarea
obiectivelor generale ale întreprinderii, în condiţiile unor costuri minime şi ale unui profit cât
mai mare.
Un lanț de aprovizionare este alcătuit din toate etapele implicate, directe sau indirecte,
pentru îndeplinirea unei cereri a clientului. Lanțul de aprovizionare nu include doar producătorii
și furnizorii, ci, de asemenea, transportatorii, depozitele, comercianții cu amănuntul și clienții
însiși.
În literatura de specialitate, cât şi în practica economică sunt utilizaţi termeni ca
achiziţionare, asigurare, aprovizionare, cumpărare, alimentare.
Livrarea cuprinde ansamblul activităţilor care se desfăşoară din momentul în care
produsul intră în depozitul de livrare al producătorului, în forma sa utilizabilă şi până la recepţia
lui de către consumator.
Livrarea are în vedere asigurarea disponibilităţii produsului. În concepţiile tradiţionale,
distribuţia este rezumată la plasarea produsului potrivit la locul potrivit şi la timpul potrivit.
Managementul lanţului de aprovizionare-livrare vizează atât integrarea internă a
activităţilor logistice (inclusiv integrarea cu celelalte funcţii ale organizaţiei), cât şi integrarea
externă, cu partenerii din amonte (furnizorii) şi, respectiv, cu partenerii din aval (cu clienţii).
Există 5 stadii evolutive distincte ale lanțului de aprovizionare-livrare: integrarea în
cadrul organizației, excelența corporativă, colaborarea cu partenerii, colaborarea în lanțul valorii
și conectivitatea completă în rețea.

3
 Definirea conceptului „Lanț de aprovizionare – livrare”

Conform definiţiei actuale, formulate de Council of Logistics Management (CLM) din

SUA, specialiştii consideră că managementul logistic este acea parte a managementului lanţului
de aprovizionare-livrare care planifică, implementează şi controlează, în mod eficient şi eficace,
fluxul direct şi invers, precum şi stocarea bunurilor, serviciilor şi informaţiilor conexe, între
punctul de origine şi punctul de consum, in vederea satisfacerii cerinţelor clienţilor.
În prezent, logistica este considerată de numeroşi specialişti, ca fiind parte integrantă a
lanţului de aprovizionare-livrare.
Conform definiţiei acceptate în prezent, formulată tot de Council of Logistics
Management (CLM), managementul lanţului de aprovizionare-livrare include planificarea şi
managementul tuturor activităţilor implicate de alegerea furnizorilor şt aprovizionare,
conversiune şi toate activităţile de management logistic.
Un aspect important este faptul că include, totodată, coordonarea şi colaborarea cu
partenerii din canal, care pot fi furnizori, intermediari, prestatori terţi de servicii şi clienţi. În
esenţă, managementul lanţului de aprovizionare-livrare integrează managementul livrării/cererii
în cadrul companiilor şi între acestea.
Această definiţie îndeplineşte un rol major în domeniul clarificărilor conceptuale, datorită
accentului pus pe următoarele puncte cheie:

1. Perspectiva managerială
Este formulată o definiţie care este centrată pe viziunea de management al activităţilor. În
consecinţă, putem considera că întregul ansamblu de activităţi şi relaţii din cadrul lanţului de
aprovizionare- livrare, precum şi alegerile de variante strategice, tactice sau operaţionale
contribuie la îndeplinirea unor obiective ale organizaţiei şi ale reţelelor de operatori care
colaborează în cadrul filierei de producţie şi comercializare.

2. Relaţia cu logistica
Este reliefată relaţia de la parte la întreg, în privinţa raportului dintre managementul
logistic şi lanţul de aprovizionare- livrare. Se precizează explicit faptul că managementul lanţului
de aprovizionare-livrare include toate activităţile de management logistic.

3. Relaţiile cu partenerii din canal

Un aspect considerat important de autorii definiţiei este coordonarea şi colaborarea cu
partenerii din canalul logistic. Este prezentată diversitatea categoriilor de parteneri care se află pe
4
diferitele niveluri ale lanţului de aprovizionare-livrare, respectiv, furnizorii, intermediarii,
prestatorii terţi de servicii şi clienţii.
Relaţiile cu partenerii constituie unul dintre elementele definitorii ale managementului
lanţului de aprovizionare-livrare.

4. Caracterul integrator
Esenţa conceptului de management al lanţului de aprovizionare-livrare este integrarea
ofertei şi cererii, a livrărilor şi solicitărilor clienţilor. Astfel, identificăm două planuri de
integrare. Pe de o parte, se realizează integrarea la nivelul fiecărei companii, pe care am putea să
o denumim o integrare internă. Pe de altă parte, din ideea de lanţ de aprovizionare-livrare
decurge integrarea activităţilor desfăşurate de organizaţiile componente ale lanţului.

5
 Avantaje ale managementului lanţului de aprovizionare – livrare

A. Avantaje preponderent calitative

 îmbunătăţirea relaţiilor cu furnizorii de bunuri,servicii şi informaţii;

 reducerea incertitudinii şi creşterea gradului de încredere;
 creşterea competitivităţii organizaţiei;
 îmbunătăţirea calităţii serviciilor;
 ameliorarea capacităţii de estimare a cererii;
 efectele sinergetice ale relaţiilor directe şi colaborării strânse dintre operatorii
parteneri;
 o mai bună corelare a ofertei cu cererea;
 îmbunătăţirea condiţiilor de adoptare a deciziilor.

B. Avantaje cantitative

 creşterea vitezei fluxului de bunuri, servicii şi informaţii;

 reducerea stocurilor,pe ansamblul lanţului de aprovizionare-livrare;
 reducerea costurilor datorate ineficientei;
 diminuarea termenelor de livrare şi respectarea în timp a termenelor de livrare;
 creşterea gradului de disponibilitate a produselor;
 creşterea productivităţii;
 reducerea costurilor administrative de desfăşurare a activităţii, între un număr
relativ;
 restrâns de organizaţii, între care se stabilesc relaţii de parteneriat;
 răspunsul rapid la cerinţele şi schimbările pieţei

6
 Factorii de influenţă asupra lanţului de aprovizionare – livrare

Specialiştii din domeniul logisticii au definit un set de factori critici ai succesului, în

managementul lanţului de aprovizionare-livrare, respectiv în procesul de integrare internă şi
externă.

1. Armonizarea strategică în cadrul lanţului de aprovizionare-livrare

Este necesară asigurarea echilibrului între sistemele de management al lanţului de
aprovizionare-livrare, pe de o parte, şi iniţiativele şi măsurile cu caracter strategic ale fiecărei
organizaţii, pe de altă parte.

2. Realizarea integrării cu furnizorii

Este insuficientă alegerea furnizorilor doar în funcţie de criteriul costului unitar. Succesul
este dependent de măsura în care organizaţia identifică furnizori capabili să dezvolte relaţii de
parteneriat, în cadrul lanţului de aprovizionare-livrare.
Sunt apreciaţi furnizorii împreună cu care organizaţia poate utiliza în comun abilităţi,
resurse, informaţii şi poate obţine avantaje semnificative din punctul de vedere al costurilor, dar
şi sub aspectul calităţii, flexibilităţii, vitezei de răspuns la cerinţele pieţei şi competitivităţii
globale.

3. Certificarea furnizorilor
Pentru realizarea unei integrări eficace cu furnizorii, organizaţiile de succes apelează la
certificare, ca la o modalitate de asigurare a condiţiilor necesare pentru îndeplinirea obiectivelor
strategice. Certificarea permite stabilirea unui limbaj comun între parteneri şi facilitează
creşterea încrederii între organizaţiile care cooperează în lanţul de aprovizionare-livrare.
Există diferite niveluri de certificare a furnizorilor:
 auditurile detaliate - pentru evaluarea capacităţii furnizorilor şi identificarea
posibilelor sinergii, înainte de selecţia sau certificarea furnizorului;
 reviziile operaţionale - desfăşurate pe parcursul colaborării, pentru recertifi- carea
furnizorului, în vederea asigurării continuităţii relaţiilor dintre părţi;
 eventuala renunţare la audituri - în cazul în care organizaţiile partenere îşi cunosc
reciproc procesele, într-un grad foarte detaliat şi precis.

7
 4. Perfecţionarea proceselor de fabricaţie
Partenerii din lanţul de aprovizionare-livrare colaborează pentru creşterea capacităţii de
furnizare a unor produse de calitate tot mai înaltă, în cantitatea solicitată de clienţi şi la
momentul adecvat. În consecinţă, operatorii din cadrul lanţului sunt interesaţi să identifice
organizaţia care are capacitatea de a realiza un anumit proces, la cel mai înalt nivel de calitate şi
la cel mai mic cost.

5. Asigurarea unui nivel înalt al comunicării între organizaţiile integrate

Experienţa organizaţiilor care au obţinut succese în domeniul managementului lanţului de
aprovizionare-livrare confirmă contribuţia comunicării la dezvoltarea parteneriatului dintre
membrii lanţului. Practica internaţională a consacrat diferite forme de comunicare, la diferite
niveluri organizaţionale.
Printre cele mai utile forme, se înscriu următoarele:
 crearea de echipe mulţi-funcţionale şi mulţi-organizaţionale - care facilitează
schimbul de idei şi informaţii, în vederea formulării şi realizării obiectivelor comune;
 interacţiunea cu principalii furnizori, la toate nivelurile organizatorice, în special
la nivelul managerial superior - pentru asigurarea cadrului de comunicare adecvat şi desfăşurarea
efectivă a procesului de comunicare, formă concretizată în crearea de comitete consultative şi
echipe de soluţionare a problemelor;
 detaşarea de personalul propriu, la nivelul unităţilor producătoare ale furnizorilor
- pentru a stimula lucrul în echipă, între membrii organizaţiilor din lanţul de aprovizionare-
livrare.

8
 Tendinţe viitoare în domeniul lanţului de aprovizionare - livrare

Opiniile specialiştilor referitoare la evoluţiile viitoare din domeniul lanţului de

aprovizionare-livrare sunt deosebit de diverse. Totuşi, au fost identificate o serie de tendinţe
majore, cu formulări variate de la o organizaţie la alta, de la o piaţă la alta. Există însă opinia
unanimă, conform căreia gradul de incertitudine sporeşte, iar singura constantă a mediului de
afaceri este schimbarea.
Conform unor perspective, se consideră că principalele tendinţe care se vor manifesta în
viitor, în domeniul lanţului de aprovizionare-livrare sunt următoarele:
 Concentrarea - manifestată în multe organizaţii sub forma reducerii numărului de
unităţi de comercializare cu amănuntul şi a numărului de centre de distribuţie, fapt ce are un
impact direct asupra serviciilor de transport.
 Dezvoltarea serviciilor logistice furnizate de terţi - ca urmare a externalizării
serviciilor logistice, în mod special a serviciilor de distribuţie şi depozitare.
 Echilibrul între costuri şi serviciul pentru client - ceea ce implică o creştere a
importanţei metodelor de măsurare a satisfacţiei clienţilor şi a celor de măsurare a costurilor.
 Globalizarea - facilitată şi de dezvoltarea internetului.
 Transportul intermodal - care permite oferirea unei game de servicii mai ample şi
a unor planuri de servicii special elaborate pentru un anumit client.
 Lanţul "verde" de aprovizionare - livrare - ca rezultat al preocupărilor şi legislaţiei
referitoare la desfăşurarea activităţilor în condiţiile respectării cerinţelor ecologice şi la
dezvoltarea durabilă.
 Logistica inversă - în conformitate cu legislaţia ce prevede creşterea
responsabilităţii fabricanţilor pentru produsele lor, la finele perioadei de viaţă utile şi potrivit
preocupărilor de rentabilizare a logisticii inverse.
 Logistica electronică, B2B, B2C, onorarea electronică a comenzilor - ca urmare a
dezvoltării comerţului electronic, în condiţiile în care internetul favorizează colaborarea între
diferiţii parteneri ai lanţului şi creşterea gradului de implicare a consumatorului în dezvoltarea
produsului şi în interacţiunea cu organizaţia.
 Managementul inter-organizaţional al costurilor - de-a lungul întregului lanţ de
aprovizionare-livrare, pe baza unor metode printre care se înscrie ingineria valorii, ce permite
estimarea preţului de vânzare şi identificarea de materiale care au caracteristicile tehnice şi de
calitate necesare, la preţul stabilit.

9
 Concluzii

Esenţa managementului lanţului de aprovizionare-livrare constă în coordonarea

următoarelor categorii de activităţi: management logistic (integrare internă a funcţiilor logistice
la nivelul organizaţiei), integrare externă, elaborarea unei strategii comune vizând desfăşurarea
activităţilor specifice diferitelor categorii de participanţi - parteneri în lanţul de aprovizionare -
livrare (furnizori de bunuri materiale, prestatori de servicii de bază şi suplimentare, producători şi
distribuitori ai produselor, prestatori-terţi de servicii, reprezentanţi ai autorităţilor publice şi ai
comunităţilor locale, consumatori).
Plecând de la rolul deţinut, de la poziţia specifică şi de la importanţa lor economică,
principala iniţiativă vizând asigurarea unui management eficient al lanţului de aprovizionare-
livrare revine operatorilor, fabricanţilor şi, totodată, angrosiştilor.
Dinamica pieței precum și cerințele ridicate ale consumatorilor în termeni de calitate și
disponibilitate a produselor au afectat profund modul de operare al economiei actuale. Aceste
cerințe au dus în final la evoluția conceptului de lanț de aprovizionare-livrare, de la o funcționare
proactivă, în care se pune baza pe o previziune a cererii și pe fluxuri materiale standard, la o
funcționare reactivă.
În acest mod de operare firmele implicate în lanțul de aprovizionare partajează informații
în timp real pentru a crește vizibilitatea cererii și pentru a diminua stocurile. Acest proces de
partajare în timp real a informațiilor trebuie susținut de un sistem puternic compus din resurse
IT, aplicații dedicate și tehnologii de marcare și urmărire inteligență (trasabilitate) a produselor.
De asemenea, pentru a putea evolua în mod constant, firmele participante la un lanț de
aprovizionare, precum și cele care supervizează funcționarea acestuia trebuie să dețină unelte de
evaluare operațională și funcțională a acestuia.

10
 BIBLIOGRAFIE

1. BĂŞANU GHE., PRICOP M. – Managementul aprovizionării şi desfacerii, Editura

Economică 2004;
2.
***https://conspecte.com/Logistica/managementul-lantului-de-aprovizionare-livrare.html
***https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/managementul-lantului-de-aprovizionare-supply-
chain-management-357793.html
***https://conspecte.com/Logistica/gestiunea-lantului-de-aprovizionare.html
*** https://www.scribd.com/managementul-aprovizionarii.

11