Creșterea broilerului de găină

Masterand
Nicolau Nicoleta Diana

Importanța creșterii broilerului de găină

Creşterea broilerului de găină în sistem intensiv permite realizarea unor producţii
ridicate de carne pe unitatea de suprafaţă, iar carnea obţinută este de calitate superioară,
asemănându-se, din punct de vedere organoleptic şi chimic, cu cea provenită de la
păsările crescute extensiv.
Din cauza populației mereu în creștere, a apărut necesitatea obținerii unor
producții mai mari de carne cu costuri mai reduse și într-un timp mai scurt. Datorită
procesului de ameliorare în zilele noastre există hibrizi care ajung la greutatea de
sacrificare la vârsta de 42 zile sau chiar mai devreme. Cum ar fi hibridul Ross 308, care în
cazul creșterii nesexate, ajunge la vârsta de 42 zile la o greutate de 2,8 kg.
Carnea de pasăre ocupă un loc important în alimentaţia omului datorită calităţii
sale. În comparaţie cu celelalte animale domestice producătoare de carne, pasărea prezintă
avantajul de a furniza, datorită greutăţii ei corporale reduse, carne mereu proaspătă.
Carnea de pasăre se prepară repede, uşor şi are numeroase însuşiri organoleptice şi
nutritive: este săracă în calorii şi bogată în proteine (carnea albă de pui de găină are un
conţinut ridicat de proteine 21-22% iar cea roşie de pui 19-20%).
Datorită structurii sale fine este uşor de masticat şi digerat, fiind un aliment ideal
pentru toate vârstele, iar pentru însuşirile sale dietetice este recomandată în alimentaţia
copiilor, bătrânilor şi convalescenţilor. De asemenea, grăsimea din carnea de pasare are o
cantitate mică de colesterol.
Carnea de pasăre conţine toţi aminoacizii esenţiali necesari alimentaţiei omului şi
nu are grăsime în interiorul sau între fibrele musculare. În plus, carnea şi organele de
pasăre constituie o sursă bogată în săruri minerale şi vitamine.
Pe plan mondial, carnea de pasăre a câştigat o poziţie foarte importantă între
alimentele de origine animală ale oamenilor atât datorită calităţilor sale nutritive cât şi a
costurilor reduse în comparaţie cu alte surse de proteine de origine animală.

1
Tehnologia de creștere a broilerului de găină
Creşterea puilor de carne pe aşternut permanent se face în hale oarbe, de regulă cu
suprafaţa de 1200m2, prevăzute cu cameră tampon şi împărţite în câte 6 ţarcuri (boxe)
delimitate prin plase de sârmă.
Pentru obţinerea unor rezultate bune, o atenţie deosebită trebuie acordată lucrărilor
de sanitaţie şi de pregătire a halelor pentru populare. Pregătirea halelor se face după
principiul “all in - all out” precum și prin aplicarea vidului sanitar.
La populare, puii de o zi se introduc în ţarcurile din PFL, în mijlocul cărora se
suspendă eleveuzele, la o înălţime de 40-50cm faţă de aşternut; tot aici se găsesc
hrănitorile şi adăpătorile de tip starter, dispuse intercalat.
Densitatea puilor la populare se stabileşte în funcţie de greutatea corporală medie
prevăzută a se realiza la livrare (800-1000 pui de o zi/ţarc).
Ca materiale pentru aşternut sunt recomandate paiele tocate, talajul sau cojile de
floarea-soarelui. Menţinerea, pe toată perioada ciclului de creştere, a calităţilor iniţiale ale
aşternutului, contribuie la păstrarea unui microclimat corespunzător, indispensabil
realizării parametrilor morfo-productivi doriţi, dar şi la obţinerea unor carcase de calitate
superioară.

Factorii tehnologici asigurați broilerului de găină

Regimul de temperatură. Păsările preferă o temperatură destul de ridicată, dar nu
constantă pe întreaga perioadă de creştere, deoarece variaţiile între anumite limite
stimulează apetitul şi cresc rezistenţa la îmbolnăvire.
Temperatura asigurată trebuie corelată cu vârsta puilor. Astfel, în primele zile de
viaţă, puii au nevoie de +32÷+35ºC, după care, temperatura este redusă treptat, în aşa fel
încât la vârsta de 12-14 zile să fie de +25ºC sub eleveuză; după această vârstă,
temperatura se reduce în funcţie de îmbrăcarea cu pene şi greutatea puilor, până la +18ºC,
nivel considerat optim (se menţine până la sacrificare).
La ecloziune, umiditatea din aparate este de 80% şi de aceea, pentru prevenirea
deshidratării puilor, este nevoie ca încă din primele ore de viaţă să se asigure în hale un
aer cu umiditatea relativă de 65-70%.

2
 Ventilaţia, are drept scop asigurarea unei atmosfere confortabile, favorabile
dezvoltării optime a puilor; pe timp de iarnă, ventilaţia reduce umiditatea din hale, iar în
sezonul cald, elimină excesul de căldură.
În practica avicolă există două sisteme de ventilare a adăposturilor:
 ventilaţia în presiune negativă (depresiune);
 ventilaţia în presiune pozitivă (suprapresiune).
Lumina îşi manifestă influenţa la nivelul proceselor metabolice şi endocrine, atât
prin durată, cât şi prin intensitate şi alternanţa ei cu întunericul. Faptul că nu există un
prag al zilei lumină, iar lumina artificială poate suplini anumite cerinţe ale păsărilor, a
permis stabilirea unor programe de iluminare specifice vârstei şi destinaţiei acestora, în
vederea creşterii cantitative şi calitative a producţiei de carne.
Se recomandă programele restricţionate de lumină, cu 18 ore/zi la populare şi
reducerea treptată până la 14½ ore/zi, la vârsta de sacrificare.
Hrănirea puilor pentru carne se face "ad libitum", cu nutreţuri combinate sub
formă de amestecuri complete şi omogene de materii prime furajere, rezultate din
asocierea furajelor de origine vegetală şi animală, cu adaos de substanţe minerale,
vitamine, preparate enzimatice, biostimulatorii etc.

Principii aplicate în creșterea broilerului de găină

Principiul all in - all out.
Pentru a realiza vidul sanitar este necesar ca tot ce este în hală să fie scos. Într-un
an se realizează circa 6,7 cicluri de creștere, durata unui ciclu este de 9 săptămâni, din
care 6 săptămâni perioada de creștere și 3 săptămâni vidul sanitar.
Este absolut necesar ca la sfărșitul fiecărei serii să se aplice acest principiu, în caz
contrar încărcătura microbiană pe unitatea de suprafață ar fi prea mare, așternutul ar fi
prea deteriorat, factorii tehnologici ar fi mai greu de asigurat, cu consum de energie mai
mare.
Toate acestea ar duce la o îmbolnăvire a păsărilor, cu o rată a mortalității mai
mare, ar crește consumul de furaje, cu un indice de conversie a hranei mai micm păsările
consumând mai mult furaj pentru depunerea unui kg spor/ greutatea vie.
În alte cuvinte, nerespectarea acestui principiu ar duce la o eficiențe economică
scăzută și la o creștere a ratei de îmbolnăvire, atât a păsărilor cât și a oamenlior. Carnea

3
obținută de la astfel de păsări fiind de calitate inferioară, crescând incidența depunerilor
de grăsime, fiind mai puțin fragedă. În cazul nerespectării densității la populare crește
incidența apariției higroamelor pectorale.
Vidul sanitar.
Popularea halelor este precedată de o perioada de 3 săptămâni de vid sanitar, timp
în care se efectuează o serie de lucrări specifice, astfel:
Săptămâna I:
 livrarea puilor la abator;
 evacuarea aşternutului;
 demontarea echipamentului tehnologic şi scoaterea lui în afara halei;
 spălarea halei cu apă sub presiune;
 curăţirea mecanică a echipamentului tehnologic;
 repararea şi completarea echipamentelor tehnologice;
 dezinfecţia halei şi a echipamentelor tehnologice;
 etanşeizarea halei şi executarea primei fumigaţii;
 dezinfecţia căilor de acces şi a incintei;
 deratizarea şi dezinfecţia fermei.
Săptămâna a II-a:
 controlul sanitaţiei sub raportul încărcăturii de germeni şi fungi;
 repetarea lucrărilor de dezinfecţie, dacă rezultatele analizelor sunt pozitive.
Săptămâna a III-a:
 deschiderea şi aerisirea halei;
 introducerea aşternutului şi dispunerea lui uniformă (8-10cm);
 introducerea în hală şi montarea echipamentului tehnologic;
 reetanşeizarea halei şi realizarea celei de-a doua fumigaţii;
 dezermetizarea halei la strictul necesar.

4
 Fig. 1.1. Hala în timpul vidului sanitar Fig 1.2. Hala după terminarea vidul sanitar

Fig. 1.4. Filtru sanitar pentru mașini Fig. 1.3. Platformă de gunoi

Fig. 1.5. Buncăr pentru distribuirea furajelor Fig. 1.6. Echipament pentru distribuirea apei și a
medicamentelor