asigură transportul persoanelor și mărfurilor pe mări si oceane, fluvii râuri, canale navigabile și lacuri, cu ajutorul mijloacelor de transport navale. MIJLOACELE DE TRANSPORT NAVAL
Mijloacele de transport navale sunt
vase, vapoare, șalupe, nave, etc VASELE DE CROAZIERĂ
Nava de croazieră este o navă de
pasageri pentru călătorii de agrement în care călătoria însăși și facilitățile oferite de navă sunt o parte integrantă a acesteia. Navele de croazieră operează cea mai mare parte rute pe care pasagerii revin la portul de plecare, astfel încât porturile de escală sunt, de obicei, într-o regiune determinată de un continent. ȘALUPA
Șalupă este o denumire generică a
tuturor ambarcațiunilor puntate, cu lungimea până la 20 m, autopropulsate prin motor. După destinație, șalupele pot fi: militare ale poliției de frontieră sanitare pentru agrement maritim, fluvial și de ape interioare navigabile. VAPORUL
Vaporul este o navă (sau vas)
propulsată de un motor propriu. Inițial, prin „vapor” erau desemnate navele propulsate de mașini cu abur. În sens strict tehnic, vaporul este o navă având ca mijloc de propulsie forța aburului (navă cu aburi), produs de un generator de abur, dar în limbajul curent termenul definește orice navă cu propulsie mecanică (autopropulsată). ȘANTIERUL NAVAL
Un șantier naval este o întreprindere complexă
de construcții și reparații nave cuprinzând: ateliere, cale, docuri, dane și numeroase instalații și mijloace tehnice capabile să asigure desfășurarea întregului proces de concepție, execuție și probe necesar construirii și lansării, precum și reparării navelor. Amplasarea șantierelor navale se face de regulă în acvatoriul porturilor maritime sau fluviale, sau în apropierea acestora, așa încât spațiul de pe țărm să permită montarea calelor de construcție, atelierelor, docurilor și tuturor instalațiilor tehnice implicate de construcțiile navale moderne, iar adâncimea apei și extinderea suprafeței acesteia să permită lansarea în siguranță a navelor de pe calele de construcție. PORTUL
Un port este, în general, un loc adăpostit în
care navele se pot refugia pe furtună și pot staționa în siguranță. Cu timpul însă termenul a căpătat un sens mai larg, identificându-se cu sfera mai cuprinzătoare a noțiunii „port", datorită faptului că pe lângă adăpostire, navele au trecut și la operațiuni de încărcare/ descărcare. În sens strict, termenul definește o suprafață de apă adăpostită de diguri și spargevaluri în care navele pot staționa și opera, dar care poate să nu fie împărțită în bazine specializate cu cheuri, dane, docuri utilate pentru manipularea mărfurilor. RUTA MARITIMĂ
Ruta maritimă este un traseu imaginar
la suprafața mărilor și a oceanelor pe care mijloacele de transport naval îl urmează pentru a ajunge dintr-un port in altul. Acest traseu invizibil, nemarcat, este urmat cu ajutorul mijloacelor de comunicații și navigație moderne. (GPS, comunicații radio, sateliți de navigație etc.) RUTA FLUVIALĂ
Ruta fluvială este mai ușor de urmat,
ea fiind, în mod evident, chiar albia fluviului sau a râului pe care se poate naviga. CANALELE NAVIGABILE
Canal se numește o cale maritimă artificială,
rezultată din săparea unei albii printr-un istm, care asigură comunicația între două oceane sau mări, scurtând un drum de navigație În funcție de importanța lor, în ceea ce privește navigația pe mare, canalele pot fi: naționale, când se găsesc în întregime pe teritoriul unui stat și în afara căilor maritime internaționale; internaționale, când, deși se găsesc pe teritoriul unuia sau mai multor state constituie verigi importante în sistemul căilor maritime mondiale. Aceste din urmă canale au un regim juridic special, care asigură libertatea navigației și pentru navele statelor neriverane. Fiecare canal are un regulament special de exploatare.