8.capitolul III.

Optimizarea voiajelor maritime cu ajutorul prognozelor de lungă durată
CAPITOLUL III. Decrierea tehnică a navei: Descrierea echipamentelor și a mijloacelor receptive a informărilor
hidrometeorologice
CАPІTOLUL ІII
DESCRIEREA TEHNICĂ A NAVEI: DESCRIEREA ECHPAMENTELOR

ȘI A MIJLOACELOR RECEPTIVE A INFOMĂRILOR
HIDROMETEOROLOGICE
În optimizarea voiajul m-am folosit de toate opțiunile softului SPOS, astfel am reușit să creez
ruta și să monitorizez evoluția factorilor hidrometeorologici în timp real și cu valori
meteorologice reale oferite de către meteorologii de la MeteoGroup.
Canalul PANAMA
Canalul Panama (spaniolă: Canal de Panamá) este un canal important care traversează istmul
Panama în America Centrală, legând oceanele Atlantic și Pacific. Construcția canalului a
reprezentat unul dintre cele mai mari proiecte de inginerie întreprinse vreodată. A avut un impact
enorm asupra navigației, deoarece navele nu mai trebuie să treacă pe drumul periculos prin
Pasajul Drake și Capul Horn în punctul cel mai sudic al Americii de Sud. O navă care pleacă de
la New York către San Francisco, dacă trece prin canal, parcurge în total 9.500 km, mult sub
distanța de 22.500 km pe care o presupunea ruta ocolitoare pe la Capul Horn (strâmtoarea
Magellan).
Deși conceptul unui canal în Panama datează de la începutul secolului al XVI-lea, prima
încercare de construcție a avut loc începând cu 1880 sub conducerea francezului Ferdinand de
Lesseps. După ce această încercare a eșuat, lucrul a fost terminat în cele din urmă de Statele
Unite, și canalul s-a deschis în 1914. Construcția canalului, de o lungime de 77 km, a fost
presărată de probleme, cum ar fi bolile (în special malaria și febra galbenă) și enormele alunecări
de teren. Se estimează că la construcția canalului au murit până la 27 500 de muncitori.
De la deschidere, canalul a avut un succes enorm, și este în continuare un element indispensabil

al navigației internaționale. În fiecare an prin canal trec mai mult de 14 000 de nave,
transportând mai mult de 20378 milioane de tone de marfă.
35
hidrometeorologice
Descriere
Canalul taie istmul Panama de la Oceanul Pacific în partea de sud-est la Oceanul Atlantic în
partea de nord-vest.
Canalul Panama face legătura între Golful Panama din cadrul Oceanului Pacific cu Marea
Caraibelor și Oceanul Atlantic. Din cauza formei de S a istmului Panama, canalul pleacă din sud-
est, din capătul dinspre Pacific, către nord-vest, la capătul dinspre Atlantic; pentru a evita orice
confuzie, autoritățile au clasificat tranzitul prin canal ca spre nord (din Pacific în Atlantic) și spre
sud (din Atlantic în Pacific).
Prin canal pot trece vase, de la iahturi private mici până la nave comerciale destul de mari.
Dimensiunea maximă a vaselor care pot folosi canalul este cunoscută sub numele de Panamax;
tot mai multe nave moderne depășesc această limită, ele fiind cunoscute ca nave post-Panamax.
O traversare obișnuită a canalului de o navă comercială ia în jur de nouă ore. 14 011 vase au
trecut prin canal în 2005, cu o capacitate totală de 278,8 milioane tone, cu o medie de aproape 40
de vase pe zi.
Plan
Canalul e format din două lacuri artificiale, câteva canale artificiale și trei seturi de ecluze. Un alt
lac artificial, Lacul Alajuela, are rol de rezervor pentru canal. Dispunerea canalului, din punctul
de vedere al unei nave care îl traversează din Pacific către Atlantic, este cum urmează:
Datorită geografiei locale, principala direcție de navigație este către nord-vest, însă direcția în
general din Pacific către Atlantic este spre est.
De la începutul intrării în canal, marcată cu balize, navele navighează 13,2 km pe canal, până la
ecluzele Miraflores trecând pe sub Podul Americilor
Sistemul de ecluze cu două trepte de la Miraflores, incluzând peretele de apropiere, are 1,7 km
lungime, cu o diferență totală de altitudine de 16,5 m la jumătatea mareei.
Lacul artificial Miraflores este următoarea etapă, de 1,7 km lungime, și aflat la 16,5 m deasupra
nivelului mării
36
hidrometeorologice
Ecluza Pedro Miguel, cu o singură treaptă, are 1,4 km lungime, și ridică navele cu 9,5 m, până la
nivelul principal al canalului.Tăietura Gaillard (Culebra) taie 12,6 km prin istm, la o altitudine de
26 m, și trece pe sub Podul Centenar. Râul Chagres (Río Chagres), un curs de apă natural,
modificat prin construcția unui baraj al lacutului Gatún, curge către vest circa 8,5 km, vărsându-
se în Lacul Gatun. Lacul Gatun, un lac artificial format prin costruirea Barajului Gatun, duce
navele pe o distanță de 24,2 km
Ecluzele Gatún, un set de ecluze în trei trepte, de 1,3456 km lungime, coboară navele înapoi la
nivelul mării. Un canal de 3,2 kilometri lungime reprezintă secțiunea premergătoare a ecluzelor
din partea atlantică. Golful Limón (Bahía Limón), un port natural uriaș, reprezintă un loc de
ancorare pentru unele nave aflate la intrarea în canal, și se întinde pe 8,7 kilometri până la
Oceanul Atlantic.
Lungimea totală de la canalul de intrare în Pacific până la ieșirea în Atlantic este de 76,9 km.
Cea mai mare diferență de maree înspre Oceanul Pacific este de la +3.35 metri până la -3.20
metri; prin urmare, înălțimea câștigată la Miraflores variază între 13,1 metri la flux și 19,7 la
reflux. Diferența de maree pe partea atlantică nu depășește 60 tone . Nivelul normal al mării la
capătul dinspre Pacific al canalului este în medie cu 20 cm mai înalt decât cel dinspre Atlantic.
Golful Limón, pe partea atlantică, este un loc de ancorare adăpostit, protejat de un dig; totuși,
spațiul din interiorul golfului nu mai este adecvat pentru numărul și dimensiunea navelor care
folosesc canalul, și multe nave așteaptă la ancoră în afara golfului. Locul de ancorare în partea
pacifică este deschis, deși este protejat de topografia închisă a Golfului Panama.
Ecluzele Canalului Panama.
Cea mai impresionantă parte a canalului e dată de ecluzele sale. Secțiunile ecluzelor au o lățime
de 33,53 metri și o lungime folosibilă de 304,8 metri. Adâncimea apei în ecluze este variabilă,
însă cea mai mică adâncime este de 12,55 metri în partea sudică a ecluzelor Pedro Miguel.
Aceste dimensiuni determină mărimea maximă a navelor care pot tranzita prin canal; această
mărime este cunoscută sub numele de Panamax. Toate ecluzele din canal sunt perechi; există
două seturi paralele de ecluze în fiecare loc, permițând în principiu trecerea a două nave în
direcții opuse simultan. Navele mari, însă, nu pot traversa în siguranță pe la Tăietura Gaillard; în
practică traficul naval se desfășoară alternativ, folosind fiecare "bandă" a ecluzelor într-o singură
direcție la un moment dat.
37
hidrometeorologice
Fiecare secțiune a ecluzei necesită 101 000 metri cubi de apă pentru a se umple;această apă intră
cu ajutorul gravitației, printr-o rețea de conducte sub fiecare cameră a ecluzei. Navele sunt
transportate prin ecluze de mici locomotive numite mulas (asini, numite astfel după animalele
care înainte trăgeau barjele), mergând pe șine pe pereții ecluzelor; navele mai mici, cum ar fi
iahturile private sau vaporașele, nu sunt transportate tot cu locomotivele, ci de remorchere.
Lacurile Gatún și Alajuela
Lacul Gatún și râul Chagres, (Río Chagres), canalizat, sunt componente de bază ale canalului,
transportând navele pe o distanță apreciabilă peste istm. Lacul are de semenea rol de rezervor,
stocând apa pentru a permite funcționarea ecluzelor și în timpul sezonului secetos. Formarea
lacului și adâncirea și lărgirea râului s-au făcut prin construcția Barajului Gatun pe râul Chagresr.
Acest lucru a inundat valea împădurită inițială; aproape un secol mai târziu, cioturile vechilor
arbori încă mai pot fi văzute ridicându-se din apă, constituind un pericol pentru navele care se
îndepărtează de canalele marcate.
Există o mică "scurtătură" prin canal, numită "Tăietura Banana", care permite un drum ușor mai
scurt; ea este folosită de navele aparținând canalului și de iahturi, precum și pentru a evita
traficul naval greu. Mai multe insule se află în cadrul secțiunii Lacului Gatún din Canalul
Panama, cum ar fi Insula Barro Colorado, unde se află cunoscutul Smithsonian Tropical
Research Institute (STRI).
Volumul apei utilizată de navele care trec prin ecluze, împreună cu natura sezonieră a ploilor în
Panama, face dificilă menținerea nivelului apei Lacului Gatún, în special în sezonul secetos. Din
acest motiv, a fost construit un alt baraj, Barajul Madden, peste râul Chagres, deasupra Lacului
Gatun. Acest baraj a creat Lacul Alajuela — numit și Lacul Madden — care asigură mai multă
apă pentru canal.
Puncte de traversare
Există mai multe puncte de traversare peste canal. La capătul dinspre sud (Pacific), se află Podul
Americilor, un pod rutier important deschis în 1962; pentru mult timp, acesta a fost singurul
punct de trecere a canalului. Înainte de construcția sa, erau folosite feriboturi pentru traversare.
Către nord, la ecluzele Miraflores, există un pod rutier/feroviar culisant, deschis în 1942, însă nu
poate prelua traficul decât atunci când nu circulă nicio navă, fiind astfel foarte rar folosit. În
38
hidrometeorologice
același punct, un mic pod rutier culisant este construit în structura ecluzelor Miraflores; acesta
este de asemenea rar folosit.
Cel mai nou pod este Podul Centenar, care traversează Tăietura Gaillard la nord de ecluzele
Pedro Miguel; acest pod rutier cu șase benzi a fost terminat în 2004, deși a fost deschis traficului
abia în 2005. În sfârșit, un alt pod rutier culisant a fost construit în structura ecluzelor Gatún;
acest pod este folosibil numai când ecluzele sunt închise și are o capacitate foarte redusă.
În afară de traversările deschise publicului, lucrătorii canalului pot traversa și pe porțile

ecluzelor, atunci când sunt închise.
Noul canal
După 6 ani de studii de fezabilitate, eficiență economică și impact asupra mediului, în septembrie
2007 au început lucrările la un nou canal, paralel cu cel vechi. Dacă vechiul canal permitea
trecerea navelor care transportă maximum 5000 TEU, noul canal va permite nave cu capacitatea
de 13.000-14.000 TEU, dublând astfel capacitatea totală de traversare a sistemului de canale
Panama.
Canal Panama este cel mai important bazin din țară, datorită producției sale de apă pentru
funcționarea canalului și consumului uman în orașele Panama și Colon.
Hidrologie și soluri în bazinul hidrografic al Canalului Panama
Prin descrierea exactă a bazinului hidrografic este ușor de înțeles că „Chagres ca râu principal și
lucrările Canalului Panama îl împart fizic în două sectoare: unul estic, alcătuit de formă a unui
semicerc larg care are drept bazine hidrografice la nord și la est linia de vârfuri muntoase sau
dealuri care constituie limita dintre provinciile Panama și Colón, iar la sud, lanțul muntos Cerro
Azul și alte înălțimi inferioare. Celălalt sector, cel de vest, are o formă foarte neregulată. De pe
dealurile din Nuevo Emperador, aproape de Canal, urcă pe înălțimile Cerro Campana și ajunge
pe versanții sectorului nordic al Valle de Antón, unde la înălțimi de aproximativ 1000 de metri
vede nașterea și alerga între dealuri abrupte. doi afluenți principali ai acestui sector, râurile Cirí
și Trinidad. Ulterior, pe cursul ei nordic, diviziunea se desfășoară foarte aproape de lacul Gatun
de astăzi până ajunge pe coasta Caraibelor, foarte aproape de gura Chagres. Ansamblul râurilor
care alcătuiesc bazinul a permis construirea a două mari rezervoare, lacurile Gatún și Alajuela și
39
hidrometeorologice
micul lac Miraflores, destinate să furnizeze apa necesară funcționării Canalului și să satisfacă
consumul de apă al zonelor metropolitane. din Panama şi Colon. 1
Legea organică 19 din 1997 a Organizației Canalului Panama, a definit bazinul hidrografic al
Canalului ca fiind „zona geografică ale cărei suprafețe și zone subterane se varsă în Canal sau
sunt deversate în acesta, precum și în rezervoarele și lacurile acestuia.
1
Carmen A. Miró G., Jorge Castillo și Álvaro Uribe 1997: „The Panama Canal Hydrographic Basin”, Tasks
Magazine No.96, mai – august 1997, Panama
40
hidrometeorologice
Figura 3.1 Temperatură medie - canal Panama
Sursa: https://www.holiday-weather.com/
41
hidrometeorologice
Figura 3.2 Temperatură medie/ridicată - canal Panama
42
hidrometeorologice
Figura 3.3 Media precipitațiilor - canal Panama
Figura 3.4 Media orelor cu soare pe zi - canal Panama
43
hidrometeorologice
Figura 3.4 Temperatura medie a apei - canal Panama
44
hidrometeorologice
Canalul BUSAN
Busan este situat în vârful de sud-est al Peninsulei Coreene. Este situat pe litoral, ceea ce a
determinat dezvoltarea întregului oraș în sine. Distanța de la Busan la Seul este de aproximativ
314 km (195 mi). Busan se învecinează cu munții joase la nord și la vest, iar mările la sud și la
est. Delta râului Nakdong este situată în partea de vest a orașului, iar Geumjeongsan, cel mai
înalt munte din oraș, se află în nord. Râul Nakdong, cel mai lung râu din Coreea de Sud, curge
prin vest și se varsă în strâmtoarea Coreea. Regiunea de sud-est, numită Yeongnam în Coreea,
cuprinde atât provinciile Gyeongsang, cât și 3 orașe metropolitane Busan, Daegu și Ulsan. Ulsan
se află la nord-est de Busan. Populația combinată depășește 13 milioane.[citare necesară]
Cea mai apropiată zonă de peste mări de Busan este Tsushima, Japonia, cu o distanță de
aproximativ 49,5 km. Cea mai apropiată zonă continentală japoneză de Busan este Fukuoka, iar
distanța de la Busan la Fukuoka este de aproximativ 180 km (112 mile). Busan și Fukuoka sunt
orașe surori.
Figura 3.5 Temperaturi medii pe timp de zi și de noapte- canal Busan
Sursa: https://www.worlddata.info/asia/south-korea/climate-busan.php/
45
hidrometeorologice
Figura 3.6 Ore de soare pe zi - canal Busan
Numărul de ore de soare se referă la momentul în care soarele este de fapt vizibil. Adică fără
nicio obstrucție a vizibilității de către nori, ceață sau munți. Cu 8 ore pe zi, luna mai este cea mai
însorită lună din regiunea Busan. În septembrie, soarele strălucește cel mai puțin.
Figura 3.7 Zile de ploaie pe lună - canal Busan
O zi cu ploaie este o zi în care cad cel puțin 0,1 mm precipitații (=0,1 litru) pe metru pătrat.
Aceasta poate fi ploaie, zăpadă, grindină sau chiar rouă. Deci nu trebuie să plouă toată ziua. Cu
12 zile de ploaie, iulie oferă cele mai multe zile de ploaie, în timp ce ianuarie are cele mai puține.
46
hidrometeorologice
Figura 3.8 Cantitatea de precipitații în mm/zi- canal Busan
Cantitatea de precipitații se măsoară în milimetri pe metru pătrat. Astfel, la doi mm/zi, doi litri de
apă cad pe un metru pătrat în decurs de 24 de ore. Cu doar 0,9 mm, cea mai mică cantitate de
ploaie cade în ianuarie. Iulie, pe de altă parte, are cele mai multe ploi.
Figura 3.9 Umiditatea relativă % - canal Busan
Aerul cald poate absorbi mai multă umiditate decât aerul rece. Umiditatea relativă indică cât de
multă umiditate poate fi conținută fizic în aer. La umiditate ridicată, o persoană se simte
inconfortabilă și percepe acest lucru ca fiind opresiv. În general, o umiditate relativă de 40-60%
47
hidrometeorologice
se simte plăcută. Cu o umiditate medie de 85%, iulie este cel mai inconfortabil. În ianuarie, în
schimb, este mai ușor de suportat.
Figura 3.10 Umiditate absolută în g/m³- canal Busan
În lunile calde, există și o umiditate absolută mai mare aproape peste tot. La o temperatură de
25°C, aerul poate absorbi până la 23 de grame de apă pe metru cub. La 20°C, este doar 17,3
grame. O umiditate relativă de 40% la 25°C corespunde astfel unei umidități absolute de 9,2
grame de apă. Dintr-o proportie de aprox. 13,5 grame, oamenii percep aerul ca fiind amețit.
Această limită este atinsă timp de 4 luni în Busan, deși acestea sunt valori medii, iar o lună este
rareori complet sau deloc umedă.
Figura 3.11 Humidex - canal Busan
48
hidrometeorologice
„Humidex” (indicele de umiditate) este un indice de bunăstare în zonele mai calde, calculat din
temperatura aerului, umiditatea relativă și punctul de rouă. Indicele corespunde aproximativ
temperaturii resimțite. La temperaturi ridicate, corpul transportă căldura prin transpirație. La
umiditate ridicată, aerul ambiental poate absorbi doar o cantitate mică de transpirație și astfel ne
simțim inconfortabil. Un indice de 20-29 este considerat confortabil. Până la 39 de ani, oamenii
percep aerul ca fiind ușor inconfortabil, iar peste 40, ca foarte inconfortabil. Valorile peste 45
sunt periculoase pe termen lung și duc adesea la insolație.
3.2 Algoritmul de optimizare a voiajului pe ruta Panama - Busan prin utilizarea softului SPOS
3.2.1 Selectarea elementelor de afisaj
Canalul Panama se afla in punctul de coordonate 8°58′2″N 79°32′23″E este capitala si cel mai
mare oras al Republicii Panama. Constructia Canalului i-a marit preosperitatea. Ciudat de
Panama nu mai este astazi un port, comertul fiind realizat prin Portul Balboa.
49
hidrometeorologice
3.2.2 Viteza navei ......
3.2.3 Calculul combustibilului .......
Consumul minim de combustibil cu ora de sosire fixă - traseul va fi optimizat pentru consumul
minim de carburant pe traseu, cu o oră fixă de sosire în portul de destinație.
Optimizarea cu consumul minim de carburant este, de fapt, o optimizare minimă pe rută, cu o

viteză dată, fixă, pe mare calmă, care nu depășește turația critică a sistemului de propulsie
principal al navei. În sistemul SPOS, este disponibilă doar o optimizare minimă pe rută. Viteza
navei pe mare calmă trebuie să fie definită de utilizator. Există trei opțiuni pentru intervalul de
calcule pentru cursul isocron disponibil: 5 ° (scăzut), 3 ° (mediu) și 1 ° (ridicat). În sistemul Bon
Voyage, o colecție de rute poate fi creată manual numai prin programarea greoaie a fiecărui
traseu separat. Pe lângă metoda de programare a rutelor, al doilea factor care afectează eficiența
rutei în procesul de optimizare este caracteristica de viteză a navei pe valuri și vânt. Producătorii
ambelor sisteme prezintă o abordare diferită a acestui subiect. Sistemul Bon Voyage oferă
utilizatorului o serie de curbe implicite de încetinire a vitezei pentru o varietate de tipuri diferite
de nave: bulk-uri ( handymax, panamax, ULOC, VLOC), transportator auto, containere (feeder,
50
hidrometeorologice
feedermax, feeder mic, noi panamax, panamax, post panamax, ULCC), vase de pescuit, nave de
marfuri generale, transportator OBO, nave de pasageri, frigidere, nave roro, transportatoare
chimice, ambarcațiuni de gaz (LNG, GPL), tancuri (aframax, panamax, suezmax, VLCC,
ULCC), yacht de navigație și yacht cu motor.
Gradarea forței vântului este în conformitate cu scala Beaufort, de la 0 la 12. Gradarea hulei este
de la 0 la 18 m. Valoarea implicită a curbei rapide pentru un container postpanamax este
prezentată în figura de mai jos.
Fig.3.12 Curba de încetinire a vitezei în sistemul Bon Voyage
Sursa :Applied Weather Technologies, 2014
Un element important pentru optimizarea rutei privind consumul cel mai mic de
combustibil cu timpul de sosire fix este cunoașterea unui rezervor de combustibil pentru diverse
viteze ale navei prin intermediul apei sau a diferitelor RPM ale sistemului principal de propulsie
al navei. În sistemul SPOS, care utilizează doar optimizarea timpului pe rută, consumul de
combustibil se calculează în funcție de consumul zilnic rata programată în sistem de către
51
hidrometeorologice
utilizator. Viteza medie necesară pe traseu, în funcție de ETA cerut, poate fi calculată numai
manual de către utilizator.
În sistemul Bon Voyage, utilizatorul are două tipuri de optimizare a combustibilului:

consumul cel mai mic de combustibil și consumul cel mai mic de combustibil cu ETA fix.
Consumul de combustibil este utilizat de un consum zilnic declarat la NCR ( Rata Nominală
Continuă ) și un standard, implicit de consum de combustibil, același, disponibile pentru toate
tipurile de nave. Sistemul nu oferă posibilitatea vizualizării curbei de combustibil și nici
modificării acesteia.
3.2.4 Compozitia atmosferei
Fig .Presiunea atmosferică
Sursa: NP 15 Australia Pilot Vol.3-2005 [ 7 ]
Deasupra teritoriului Oceanului Pacific se datorează locației sale în toate curelele climatice, cu
excepția polarului. Majoritatea precipitaților cade în zona ecuatorului - până la 2000 mm.
52
hidrometeorologice
Datorită faptului că Oceanul Pacific este protejat de pământ de influența Oceanului Arctic, partea
sa de nord este mai caldă spre sud.
Oceanul Pacific, în ciuda numelui său, este cel mai hectic de pe planetă. În partea centrală a
acestuia, vânturile comerciale domină și în circulația vestică-somnoroasă, cunoscută pentru
uraganele tropicale distructive/taifunul. Există adesea furtuni în sud și în sud.
Pacific Tifine - fenomen spontan in natura, ceea ce duce la distrugerea și moartea semnificativă a
oamenilor. Ei aduc anual pe japonezi. Insulele Filipine, coasta de est a Chinei și Vietanm.
Pentru a preveni pericolul, a fost creat un serviciu internațional de observare a tsunami. Stațiile
seismice determină timpul și locul de agitare a terenurilor, evaluează posibilitățile de formare a
tsunami și în cazul unui pericol observați abordarea valurilor.
zonele de presiune atmosferică care afectează circulația atmosferică: minimul aleutian; Nord-
Pacific, Pacificul de Sud, Maxima Antarctica;
- circulația atmosferică: mat comercial (latitudini tropicale, subtropicale), care provoacă tifun;
Vest (latitudini moderate), în latitudini moderate în nord-estul, circulația musonică severă.
O lungime semnificativă a oceanului de la nord la sud determină determinarea temperaturilor

medii anuale de apă la suprafață de la -1 până la +30 ° C. Datorită pierderii unei cantități
semnificative de precipitații care depășesc cantitatea de apă de evaporare, salinitatea apelor de
suprafață nu este cel puțin mai mică decât în \u200b\u200balte oceane.
În partea de nord-est a oceanului, se observă oțeluri mari, pun pe continent sub formă de valuri
albe uriașe. Această "țară de ceață" se numește Marea Bering.
În partea de nord a Oceanului Pacific, nu există aproape nici o gheață plutitoare, deoarece
strâmtoarea îngustă Bermengov limitează legătura cu Oceanul Nord Arctic, unde se formează.
Doar okhotsk și iarna de mare Bering sunt acoperite cu gheață.
Curenții din Pacific corespund schemei generale a educației lor în Oceanul Mondial .Datorită
faptului că oceanul este foarte tras de la vest la est, există mișcări semnificative latitudine de apă
în ea. Material de la site.
Principalele caracteristici deasupra oceanului liniștit sunt determinate de cinci regiuni cu

presiune ridicată și joasă. În latitudinile subtropicale ale ambelor emisfere asupra Oceanului
Pacific, două zone dinamice de înaltă presiune sunt Maxima de la Nord-Pacific, fie Hawaii și
53
hidrometeorologice
Pacificul de Sud, centrele care sunt situate în partea estică a oceanului. În latitudinile anvatorieri,
aceste zone sunt împărțite într-o zonă dinamică constantă de presiune redusă, dezvoltate mai
mult în vest. La nordul și la sud de înălțimile subtropicale în latitudini superioare există două
minime - aleutian cu centrul insulelor aleutiene și, alungite de la est la Occident, în zona
Naruttructică. Primul există numai în timpul iernii în emisfera nordică, al doilea - pe tot
parcursul anului.
Subtropic Maxima determină existența unui sistem constant de vânturi comerciale în latitudinile
tropicale și subtropicale ale Pacificului, a respectat pasatul de nord-est în emisfera nordică și sud-
est în sud. Zonele de vânturi comerciale sunt împărțite curea ecuatorială Îndepărtarea vânturilor
slabe și instabile prevalează cu repetiții mari ale calmului.
Partea nord-vestică a Pacificului este o regiune pronunțată a musonului. În timpul iernii, mussul
nord-vestic, aducând aer rece și uscat din continentul asiatic, este dominat aici, în vara -
Mussonul de Sud-Est, purtând cald și aer umed Din ocean. Monsoanele încalcă circulația de
transmisie și conduc la fluxul de aer în timpul iernii din emisfera nordică la sud, în vara - în
direcția opusă.
Cea mai mare putere vânturile permanente Ei au latitudini moderate și mai ales în emisfera
sudică. Repetabilitatea furtunilor din emisfera nordică este la latitudini moderate de la 5% în
timpul verii la 30% în timpul iernii. În latitudinile tropicale, vânturile constante ajung la puterea
furtunii extrem de rar, dar uneori sunt tropicale -. Cel mai adesea se întâmplă în jumătatea caldă
a anului în partea de vest a Oceanului Pacific. În emisfera nordică, Typhhuns se îndreaptă în
principal din zona situată în est și nord-vest, la sud - din zona insulelor, noi hebride și samoa. În
partea estică a oceanului Typhoon este rară și sunt doar în emisfera nordică.
Distribuția aerului este subordonată la cea a latudinală totală. Temperatura medie din luna
februarie scade de la + 26 -I- 28 "cu zona Ecuatorială până la - 20 ° C în strâmtoare. Temperatura
medie din luna august este variată de la + 26 - + 28 ° C în zona de anchetă la + 5 ° C în
strâmtoare.
Modelul scăderii temperaturii de la latitudini mari din emisfera nordică este încălcat sub
influența fluxurilor și vântului cald și reci. În acest sens, există diferențe mari între temperatura
din est și la vest pe aceleași latitudini. Cu excepția zonei adiacente Asiei (în principal zona de
anchetă), aproape toată centura de tropice și subtropicele, adică, în cea mai mare parte a
oceanului, Occidentul este mai cald al Orientului pentru mai multe grade. Această diferență se
54
hidrometeorologice
datorează faptului că, în centura specificată, partea de vest a Oceanului Pacific este încălzită de
fluxurile de comerț (și australianul estic) și, în timp ce partea estică este răcită de curenții din
California și Peruiană. În centura de emisferă nordică, dimpotrivă, Occidentul în toate sezoanele
este mai rece decât est. Diferența atinge 10-12 ° și este cauzată în principal de faptul că aici
partea de vest a Pacificului este răcită rece, iar căldura estică încălzește curgerea caldă din
Alaska. În latitudinile moderate și înalte ale emisferei sudice sub influența vânturilor occidentale
și prevalența peste toate sezoanele vântului cu componenta vestică a schimbărilor de
temperatură, există o diferență naturală și substanțială între est și Occident.
Cea mai mică cantitate de precipitații cade pe marginea estică a zonelor subtropicale de presiune
ridicată, în cazul în care fluxurile de aer în aval dominante și nefavorabile la condensarea
umidității. În aceste zone, cantitatea de precipitații este: în emisfera nordică la vestul peninsulei
din California - mai puțin de 200, în sud la vest - mai puțin de 100 și, în anumite puncte, chiar
mai puțin de 30 mm. În partea vestică a regiunilor subtropicale, cantitatea de precipitații crește la
1500-2000 mm. În latitudinile mari ale ambelor emisfere datorită evaporării slabe la temperaturi
scăzute, cantitatea de precipitații scade la 500-300 mm și mai puțin.
În Oceanul Pacific, ceații se formează în principal în latitudini moderate. Ele sunt cele mai
frecvente în zona adiacentă lui Kuril și Aleutian, în sezonul de vară, când apa este mai rece decât
aerul. Repetabilitatea aici este în vara de 30-40, iarna, 5-10% și mai puțin. În emisfera sudică în
latitudini moderate, repetabilitatea celor cețuri în cursul anului este de 5-10%.
Oceanul Pacific este cel mai mare rezervor de apă din lume. El se întinde de la nordul planetei la
sud, ajungând la malurile din Antarctica. Cea mai mare lățime ajunge la ecuator, în zona
tropicală și subtropicală. Deoarece climatul Oceanului Pacific este mai definit ca fiind cald,
deoarece majoritatea este parte a tropicelor. În acest ocean, există atât calde, cât și depinde de ce
fel de continent într-unul sau altul este potrivirea golfului și ce fluxuri atmosferice sunt formate
peste el.
În multe privințe, climatul Oceanului Pacific depinde de presiune atmosferică care se formează
deasupra lui. În această secțiune, geografii alocă cinci domenii principale. Printre acestea sunt
zone și o presiune ridicată și scăzută. În subtropicele din ambele emisfere ale planetei asupra
oceanului, se formează două regiuni de înaltă presiune. Acestea sunt numite maximul Pacificului
de Nord sau Maximul Hawaiian și Pacificul de Sud. Cu cât este mai aproape de ecuator, cu atât
55
hidrometeorologice
este mai mică presiunea devine. De asemenea, menționăm că dinamica atmosferică este mai
mică decât în \u200b\u200bestul. În nord și în sudul oceanului, se formează dinamică minimă -
aleutiană și, respectiv, antarctică. Nordul există numai în sezonul de iarnă, iar sudul pentru
caracteristicile sale atmosferice este stabil pe tot parcursul anului.
Iar precipitații în cursul anului sunt cele mai mari din zonele cu coaste reduse și apropiate,
deoarece în cele și în alte zone există o creștere semnificativă a fluxurilor de aer. În latitudini
moderate, noroiul este de 70-90, zona ecuatorială este de 60-70%, în zonele de vânturi
comerciale și în zonele subtropicale de înaltă presiune, acesta scade la 30-50 și în zonele separate
din emisfera sudică la 10%.
Cele mai mari caderi în zona întâlnirii Passatavelor situate la nord de ecuator (între 2-4 și 9 ~
18°C.), unde se dezvoltă curenți intensi ascendenți ai umidității aerului bogat. În această zonă,
cantitatea de precipitații este mai mare de 3000 mm. În latitudini moderate, cantitatea de
precipitații crește de la 1000 mm în vest la 2000-3000 mm și mai mult în est.
56
hidrometeorologice
În versiunea clasică este obișnuit să credem că acest rezervor de apă are trei mări - japoneze,
bering și Okhotsk. Aceste rezervoare sunt separate de rezervorul principal al insulelor sau
peninsulelor, ele sunt adiacente pe continente și aparțin țărilor în acest caz. Clima lor este
determinată de interacțiunea oceanului și a sushiului. În medie, temperatura deasupra suprafeței
apei în luna februarie este de aproximativ 15-20 sub zero, în zona de coastă - 4 sub zero. Marea
japoneză este cea mai caldă, deoarece există o temperatură în el în termen de +5 grade. Cele mai
severe ierni trec prin nord, termometrul poate arăta sub -30 de grade. În vara mării s-au încălzit o
medie de 16-20 de peste zero. Firește, Okhotsk în acest caz va fi rece - + 13-16, iar japonezii se
pot încălzi până la +30 sau mai mult.
Concluzie
Oceanul Pacific, care este în esență cel mai mare obiect geografic al planetei, se caracterizează
printr-un climat foarte divers. Indiferent de timpul anului deasupra apelor sale, un
anumit influența atmosferică care generează scăzut sau temperaturi mari, vânturile puternice sau
cele mai îndepărtate.
Toată lumea știe că apa ia o jumătate de mare glob cel mai oceanul mare. În lume în zonă și în
profunzime este Oceanul Pacific. Se extinde de la nord și America de Sud Înainte de continent,
Eurasia, în sud, este spală Antarctica. Prin urmare, factorii care afectează climatul Oceanului
Pacific sunt foarte diverse.
Efectul curelelor climatice de teren asupra climatului Pacificului
Deoarece grupul de apă al Oceanului Pacific este imens, afectează totul curele climatice Pământ.
De exemplu:
tropical;
subechatori;
57
hidrometeorologice
ecuatorial;
subarctic;
moderat;
subtropical;
subanartic.
Centurile climatice, datorită efectului continentelor și radiației solare, împărțiți condiționat

oceanul pe zone cu presiune atmosferică diferită. De exemplu, se observă o zonă de presiune
redusă la ecuator. Apoi, acesta este înlocuit de zona de înaltă presiune din direcția sudică și
nordică. Ca rezultat, există alternanțe de zone și sub această influență atmosfera apare vânturi
(vânturi comerciale) și curge în ocean.
Influența vânturilor și precipitațiilor asupra climei
Masele de aer, trecând peste suprafața oceanului, saturată cu umiditate. Este interesant de
observat că cantitatea de precipitații care se încadrează în zonele de coastă a Oceanului Pacific
variază, de asemenea, în funcție de distanța de la ecuator.
Luați în considerare principiul furtunilor. Datorită diferenței de presiune asupra

frontierelor zonele climaticePe lângă influența continentului asiatic, din care se formează aerul
uscat și rece, uraganele puternice și taifun sunt formate în emisfera sudică a Pământului. Uneori
poartă acțiuni distructive. Nu numai economia țărilor din Asia-Pacific suferă, dar pot fi, de
asemenea, sacrificiile umane. Uraganele puternice atribuie nume, de exemplu:
Dolphin (format în mai 2015);
Muifa (aprilie 2017);
Talim (septembrie 2017);
Hanun (octombrie 2017);
Dale (noiembrie 2017).
În forțele Pacificului de la 30 la 80 tifoni pe an. Cele mai periculoase luni în care numărul de
uragane este maxim - din iunie până în octombrie.
58
hidrometeorologice
Umanitatea nu a învățat încă să oprească puterea distructivă a tifunilor, dar definiția lor în timp
util, cu ajutorul sateliților meteorologici, face posibilă evitarea numeroaselor sacrificii, deoarece
oamenii au timp să părăsească zona periculoasă.
Circulația atmosferei formează un circuit puternic de fluxuri de suprafață în Oceanul Pacific.

Deci, în latitudinile tropicale ale emisferei nordice. Și sub influența zonei de presiune
atmosferică constantă asupra Hawaii, masele apoase (precum și aerul) se mișcă în sensul acelor
de ceasornic, aducând apă caldă din ecuator. În emisfera sudică, în circulația contrară, aerului și
a apei apar în sens invers acelor de ceasornic datorită zonei de presiune atmosferică constantă în
est a centurii tropicale. Circulația maselor de aer și de apă din emisfera sudică determină diferite
temperaturi de apă în est și la vest de ocean.
În Pacific, a fost format cel mai mare număr de curenți de suprafață.
Cald: Kurosio, North-Pacific, Alaska, Passatom de Sud, Passatom de Nord, East Invustralian.
Rece; Peruvian, California, Kuril, Vânturile de Vest.
. De asemenea, climatul Pacificului depinde de fenomenele atmosferice care sunt formate peste
aceasta sau în zona sa. Creșterea fluxurilor de aer este observată în zone de joasă presiune,
precum și în zonele de coastă unde există o zonă montană. Cu cât este mai aproape de ecuator,
cu atât mai puțin norii merg pe ape. În latitudini moderate, acestea sunt cuprinse în 80-70%, sub
subtropicele - 60-70%, în tropice - 40-50% și la ecuator doar 10%.
59
hidrometeorologice
3.2.5 Precipitatiile
- precipitațiile medii la ecuatorul de 3000 mm, în curele moderate - de la 1000 mm în vest la

2000-3000 mm în est;
În Oceanul Pacific, sunt prezentate toate tipurile de mase de apă.

Deci, latitudinea este alocată ecuatorială, tropicală, moderată și polară.
La adâncime - fund, adânc, intermediar și suprafață
Acum, luați în considerare ceea ce este oceanul liniștit în sine. Curelele arată că cea mai mare
umiditate este aici pe zonele tropicale și subtropicale care sunt la nord de ecuator. Aici cantitatea
de precipitații este egală cu 3000 mm. În latitudini moderate, acest indicator este redus la 1000-
2000 mm. De asemenea, observăm că în climatul de vest este întotdeauna mai uscat decât în \
u200b\u200best. Cea mai aridă regiune a oceanului este zona de coastă din apropierea peninsulei
60
hidrometeorologice
din California și coasta Peru. Aici, din cauza problemelor de condensare, cantitatea de
precipitații este redusă la 300-200 mm. În unele zone este extrem de scăzut și este de numai 30
mm.
3.2.6 Masurarea temperaturii aerului
61
hidrometeorologice
Temperatura medie a aerului peste oceanul liniștit în timpul iernii de la + 26 ° C la ecuator la -

20 ° C deasupra strâmtoarei de bere; În timpul verii, conform +8 ° С ... +27 ° С
- temperatura medie a apei în Oceanul Pacific 2 ° C mai mare decât în \u200b\u200bIndian și
Atlantic, care este explicată prin plasarea cea mai mare parte a oceanului într-o centură de
căldură la cald;
Partea mai mică este în curele climatice moderate și subarctice;
Proprietățile principale ale maselor acvatice sunt temperatura și salinitatea lor.
Asa de, temperatura medie Apa de pe suprafață în luna februarie este + 26 ° ... + 28 ° C la
ecuator și -0,5 ° ...- 1 ° C în Kuril; În luna august, temperatura apei este de 25 ° ... + 29 ° C la
ecuator și + 5 ° ... +8 ° C - în strâmtoarea Bering.
Există cea mai mare salinitate a apei în latitudini subtropicale (35,5-36,5% O), și la latitudini
moderate scade (33,5-30% O).
Gheața este formată în nord și la sud de ocean, cea mai mare parte a coastei Antarctica. În timpul
iernii, aisbergii ajung la 61 ° -64 ° YU. sh., în timpul verii - până la 46 ° -48 ° SH Oceanul
fluxuril
Un astfel de factor, ca Passat, este în mare parte afectat de climatul Oceanului Pacific. Pe scurt,
astfel de morile de vânt sunt formate în tropice și subtropici în ambele emisfere. Acolo, de-a
lungul secolelor, a fost stabilit un sistem de vânturi comerciale, ceea ce provoacă o temperatură
stabilă a aerului cald. Ele sunt separate de o bandă de ambreiaj ecuatorial. În această zonă, ei
predomină, dar uneori apar vânturi minore ușoare. În partea de nord-vest a oceanului, cei mai
frecvenți oaspeți sunt monsoni. În timpul iernii, vântul suflă de pe continentul asiatic, aducând cu
aer rece și uscat. Vara suflă vântul oceanic, datorită cărora umiditatea și temperatura crește. O
centură climatică moderată, precum și toate emisferele sudice, începând cu un climat subtropical,
sunt supuse unor vânturi puternice. Clima Oceanului Pacific în aceste zone se caracterizează prin
taifun, uragane, vânturi gusty.
Pentru a înțelege în mod clar ce temperaturi se caracterizează Oceanul Pacific, cardul va veni să
ne ajute. Vedem că acest rezervor este situat în toate curelele climatice, începând cu nordul,
gheața, trecând prin ecuator și terminând cu sudul, de asemenea gheață. Deasupra suprafeței
întregului climat al ramurii de apă este supus zonalelor și vântului latudinal care aduc
temperaturi calde sau reci la cele sau alte regiuni. În latitudini ecuatoriale, termometrul arată de
la 20 la 28 de grade în luna august, aproximativ aceiași indicatori sunt observați în februarie. În
62
hidrometeorologice
latitudini moderate, temperaturile din februarie a atins -25 Celsius, iar în august, termometrul
ridică la +20.
3.2.7 Viteza medie a vantului
Vântul este cel care determină aceste curenți oceanici să se deplaseze dintr-o zonă în alta. Pentru
ca acest lucru să se întâmple, vântul trebuie să fie aproape de suprafața oceanului și să aibă
suficientă forță pentru a putea conduce curenții care circulă apa prin bazinele oceanului.
Variațiile densității apei se datorează în principal salinității regiunilor. Mișcarea curenților de apă
datorită modificărilor densității apei este cunoscută sub numele de circulație termohalină. Acest
lucru este cunoscut colocvial ca o bandă transportoare oceanică. Și aici vedem că curenții sunt
conduși de diferențele de densitate a apei datorate atât variațiilor de temperatură, cât și variațiilor
de salinitate din regiuni.
Știm că nu este același lucru să comparăm apele oceanelor în funcție de aria lor. Salinitatea
provoacă o schimbare a mișcării apei. Rețineți că curenții conduși sub diferențele de densitate
apar la niveluri mai adânci și mai adânci. Acestea fac ca apa să se miște mult mai lent decât
curenții de maree, valurile de vânt. Adică, nu vom vedea o umflătură puternică pentru simplul
fapt că apele au densități diferite.
În cele din urmă avem mareele. Aceste maree sunt creșterile și căderile nivelului apei în funcție
de mișcarea lunii. Această deplasare a apelor generează curenți puternici mai ales în apropierea
coastelor. De obicei, aceste mișcări ale apei sunt, de asemenea, afectate de climatul global. Acest
lucru se datorează faptului că circulațiile apei cu temperaturi mai calde sunt văzute din zonele
ecuatorului către alte zone mai reci din apropierea polilor.
3.2.8 Valurile
Unul dintre trăsăturile deosebite ale Oceanului Pacific este valurile uriașe - tsunami, care rezultă
din subacvatic din versetele de vulcani și cutremure. Aceste valuri, spre deosebire de vânt,
acoperă întreaga grosime a apei. Trecerea la o viteză uriașă (peste 1000 km / h), rămân aproape
inconsecvenți, deoarece au o înălțime de numai 0,5-1,0 m, dar crește la zeci de metri în apă puțin
adâncă
63
hidrometeorologice
Diametrul Typhoon ezită de la 200 la 1800 km. Și în centrul său este adesea calmă și chiar clară.
La periferia aceluiași taifun există ploi de furtună, suflă vânturile uraganului, iar valurile de
furtună ajung la celulele You-celule 10-12 m..
Ilustrație a rezonanței valurilor
Rezonanța de undă și influența sa asupra siguranței unei nave în timpul călătoriei sale
trebuie să facă parte din fiecare proces de optimizare a voiajului. Un neajuns foarte grav din
sistemul SPOS este o lipsă totală de considerație a acestor informații. Sistemul permite doar
prezentarea unei situații meteorologice în poziția navei și poziția cursorului . Mai multe
informații despre vreme sunt disponibile în poziția cursorului decât în poziția navei, ceea ce
reprezintă, de asemenea, o preocupare.
În sistemul Bon Voyage, această problemă este rezolvată în mod satisfăcător. Analiza de
rezonanță a undelor și prezentarea situației meteorologice într-o poziție a navei este posibilă în
panoul Snapshot (Figura 3.20). Următoarele date pot fi programate:
Stabilitatea inițială a navei (GM - înălțimea inițială metacentrică).
Perioada de rulare a navei, calculată după introducerea GM conform formulei IMO. Cu toate
acestea, acesta poate fi modificat și în funcție de documentația disponibilă de la bordul navei sau
observațiile de la bord. Pescajul mediu calculat pe baza sumelor declarate înainte și după.
Cel mai agreater ocean este între 40-50 ° Yu. SH.: AICI Înălțimea valurilor atinge uneori 15-20
m. În Oceanul Pacific, cele mai înalte valuri de vânt au fost înregistrate - până la 34 m.
Abaterile în locație și diferențele locale sunt cauzate de particularitățile suprafeței subiacente

(fluxuri calde și reci) și gradul de influență al continentelor adiacente, cu circulația care se
dezvoltă asupra lor.
3.2.9 Hula
Pe timpul verii la 25° S hula este predominantă din SE exceptând regiunea strâmtorii
Torres unde este din NW. Între 25° şi 30° S, hula este predominantă din E şi în sudul regiunii
este o creştere a frecvenţei hulei de SW în partea de E la 155°. Înălţimea valului de hulă a fost
raportat ca fiind de 2 m.
64
hidrometeorologice
Pe timpul iernii hula este predominantă din SE spre N la 25° S. Ca şi pe timpul verii înălţimea
valului de hulă işi păstrează aceeaşi valoare.
Fig. Distribuţia valurilor de hulă
Sursa: NP 15 Australia Pilot Vol.3-2005 [ 7 ]
3.2.10 Curenti oceanici
Sunt acele mișcări orizontale ale apelor care aparțin oceanelor sau marilor mari. În mod normal,
acestea sunt măsurate în funcție de viteza pe care o vor mișca și de obicei se utilizează m / s sau
noduri. Studiul curenților oceanici este important pentru a înțelege climatul planetei și
transportul energiei dintr-o zonă în alta. Trebuie să știți că aceste mișcări ale apei sunt
determinate de factori precum vântul, variațiile densității apei și mareele.
Factorii curnetilor oceanici
65
hidrometeorologice
Pentru ca curenții oceanici să existe, trebuie să acționeze mai mulți factori, care îi determină să
se deplaseze cu o anumită viteză. Aceste transporturi de apă ajută atât migrația animalelor,
transportul de energie dintr-o zonă în alta, cât și reglarea climatului planetei. Printre factorii care
am constatat că sunt factorii determinanți pentru originea curenților oceanici sunt următorii: vânt,
variația densității apei și a mareelor.
Efectul Coriolis
Unul dintre efectele cunoscute a fi unul dintre principalii factori ai curenților oceanici este
efectul Coriolis. Deși nu este un factor de mișcare ca ceilalți pe care i-am numit, trebuie luată în
considerare performanța acestuia. Este despre un factor de mișcare care apare ca o consecință a
rotației Pământului. Acest lucru face ca apele oceanului să se rotească și să curgă spre diferite
regiuni și direcții în funcție de locația geografică.
Mișcarea produsă de poarta Coriolis nu va fi aceeași în toate regiunile planetei. În zonele aflate
mai departe de ecuator, mișcarea curenților oceanici datorată acestui efect este mult mai lentă.
Cu toate acestea, în zonele cele mai apropiate apele se întorc mai repede. Prin urmare, putem
concluziona că efectul Coriolis este responsabil pentru devierea curenților oceanici spre dreapta
66
hidrometeorologice
în emisfera nordică și spre stânga în emisfera sudică. Abaterea devine mai mare pe măsură ce se
apropie de poli și este zero la ecuator.
Tipuri de curenți oceanici
Există diferite tipuri de curenți oceanici în funcție de unele caracteristici principale. Să vedem
care sunt:
Curenții de coastă
Sunt cele care curg paralel cu coasta. Nu depășesc de obicei viteza unui nod, deși este posibil să
depășim această viteză atâta timp cât privim în interiorul zonei de umflare. În mod normal,
intensitatea acestor curenți de coastă scade departe de coastă. Se pot prezenta un pericol pentru
înotători și scafandri care intră în zone cu zone stâncoase.
Rip curenți
Sunt cunoscuți și ca curenți de retur. Acești curenți sunt cunoscuți deoarece marea încearcă să-și
găsească propriul nivel. Acești curenți pot rRulați distanțe de la 25 de metri la un kilometru, în
funcție de puterea valurilor. Cu cât bilele sunt mai mari aproape de țărm, cu atât sunt mai mari
curenții de rupere. Trebuie avut în vedere faptul că forța acestui curent este mai puternică în
timpul calmului valurilor.
Curentul de retur se formează prin ruperea neregulată a valurilor de-a lungul creastei sale.
Trebuie să știm că valurile înainte de a se rupe au multă energie de mișcare. Prin urmare, această
energie revine la mare printr-un canal format de mișcarea continuă a valurilor.
Curenții de vânt
Sunt acelea care sunt cunoscute și sub denumirea de curenți de suprafață. În acest caz, vântul
este responsabil de suflarea straturilor de suprafață ale apei pentru a le deplasa spre o direcție
specifică. În mod normal, viteza curenților de vânt își pierde intensitatea cu cât distanța parcursă
este mai mare. De asemenea pierd intensitate pe măsură ce adâncimea crește. Acest lucru se
datorează faptului că vântul exercită atât de multă forță în zonele adânci. Vântul face treaba
suficient de puternic pentru a putea influența mișcările oceanelor din întreaga lume.
Viteza curenților vântului depinde de constanță, durata vânturilor și intensitate.
Curenți de convecție
67
hidrometeorologice
Sunt cele care sunt parțial conduse de vânt, deși principala lor caracteristică este variația
temperaturilor apei. Acest lucru este la fel ca în cazul curenților de convecție din mantaua
Pământului. Când există o diferență de temperatură, există mișcare pentru a echilibra
temperatura și acestea sunt distribuite diferit.
Sper că cu aceste informații puteți afla mai multe despre curenții oceanici.
Caracteristicile curenților, efectul lor asupra temperaturii
Particularitățile climatului Oceanului Pacific sunt că, în unele latitudini, în același timp pot exista
vremuri diferite. Deci, totul se dezvoltă deoarece oceanul este alcătuit din diferite curenți, care
sunt cicloane calde sau reci din continent. Deci, pentru începuturi, luați în considerare în banda
de tropice partea de vest a rezervorului este întotdeauna mai caldă estică. Acest lucru se
datorează faptului că în vestul apei sunt încălzite de vântul comercial și curenții din Kurosio și de
Est australian. În est, apa este răcită de tendințele peruvian și din California. În banda climat
moderat, dimpotrivă, încălzirea estică a Occidentului. Apoi partea de vest este răcită de curentul
Kuril, iar est-ul se încălzește datorită lui Alaska. Dacă luăm în considerare emisfera sudică,
atunci nu vom găsi o diferență semnificativă între vest și est. Aici totul se întâmplă în mod
natural, deoarece vântul comercial și vânturile latitudinilor mari distribuie temperatura deasupra
suprafeței apei în mod egal.
3.3 Realizarea rutei de navigatie cu ajutorul softului
3.4 Riscuri de schimbare a climei
68

8.capitolul III.

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

8.capitolul III.

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Optimizarea voiajelor maritime cu ajutorul prognozelor de lungă durată

DESCRIEREA TEHNICĂ A NAVEI: DESCRIEREA ECHPAMENTELOR

De la deschidere, canalul a avut un succes enorm, și este în continuare un element indispensabil

Ecluzele Canalului Panama.

Lacurile Gatún și Alajuela

În afară de traversările deschise publicului, lucrătorii canalului pot traversa și pe porțile

Hidrologie și soluri în bazinul hidrografic al Canalului Panama

Figura 3.1 Temperatură medie - canal Panama

Figura 3.2 Temperatură medie/ridicată - canal Panama

Figura 3.3 Media precipitațiilor - canal Panama

Figura 3.4 Media orelor cu soare pe zi - canal Panama

Figura 3.4 Temperatura medie a apei - canal Panama

Figura 3.5 Temperaturi medii pe timp de zi și de noapte- canal Busan

Figura 3.6 Ore de soare pe zi - canal Busan

Figura 3.7 Zile de ploaie pe lună - canal Busan

Figura 3.8 Cantitatea de precipitații în mm/zi- canal Busan

Figura 3.9 Umiditatea relativă % - canal Busan

Figura 3.10 Umiditate absolută în g/m³- canal Busan

Figura 3.11 Humidex - canal Busan

3.2.1 Selectarea elementelor de afisaj

3.2.2 Viteza navei ......

3.2.3 Calculul combustibilului .......

Optimizarea cu consumul minim de carburant este, de fapt, o optimizare minimă pe rută, cu o

Fig.3.12 Curba de încetinire a vitezei în sistemul Bon Voyage

Sursa :Applied Weather Technologies, 2014

În sistemul Bon Voyage, utilizatorul are două tipuri de optimizare a combustibilului:

3.2.4 Compozitia atmosferei

Fig .Presiunea atmosferică

Sursa: NP 15 Australia Pilot Vol.3-2005 [ 7 ]

O lungime semnificativă a oceanului de la nord la sud determină determinarea temperaturilor

Principalele caracteristici deasupra oceanului liniștit sunt determinate de cinci regiuni cu

Efectul curelelor climatice de teren asupra climatului Pacificului

Centurile climatice, datorită efectului continentelor și radiației solare, împărțiți condiționat

Influența vânturilor și precipitațiilor asupra climei

Luați în considerare principiul furtunilor. Datorită diferenței de presiune asupra

Dolphin (format în mai 2015);

Muifa (aprilie 2017);

Talim (septembrie 2017);

Hanun (octombrie 2017);

Dale (noiembrie 2017).

Circulația atmosferei formează un circuit puternic de fluxuri de suprafață în Oceanul Pacific.

În Pacific, a fost format cel mai mare număr de curenți de suprafață.

Rece; Peruvian, California, Kuril, Vânturile de Vest.

- precipitațiile medii la ecuatorul de 3000 mm, în curele moderate - de la 1000 mm în vest la

În Oceanul Pacific, sunt prezentate toate tipurile de mase de apă.

3.2.6 Masurarea temperaturii aerului

Temperatura medie a aerului peste oceanul liniștit în timpul iernii de la + 26 ° C la ecuator la -

3.2.7 Viteza medie a vantului

Ilustrație a rezonanței valurilor

Stabilitatea inițială a navei (GM - înălțimea inițială metacentrică).

Abaterile în locație și diferențele locale sunt cauzate de particularitățile suprafeței subiacente

Fig. Distribuţia valurilor de hulă

Sursa: NP 15 Australia Pilot Vol.3-2005 [ 7 ]

3.2.10 Curenti oceanici

Factorii curnetilor oceanici

Tipuri de curenți oceanici

Viteza curenților vântului depinde de constanță, durata vânturilor și intensitate.

Caracteristicile curenților, efectul lor asupra temperaturii

3.3 Realizarea rutei de navigatie cu ajutorul softului

3.4 Riscuri de schimbare a climei

S-ar putea să vă placă și