SAPTAMÂNA I

CURS 1,2

NOŢIUNI GENERALE

Producerea de bunuri materiale, schimbul de mărfuri, ca şi legăturile culturale, politice

şi sociale dintre oameni se asigură prin transport.
Realizarea transporturilor presupune existenţa unui mijloc de transport şi a unei căi de
transport. Prin mijloc de transport se înţelege vehiculul, care, acţionat de o forţă de tracţiune,
transportă bunuri materiale şi oameni de la un loc la altul, iar prin cale de transport sau cale de
comunicaţie se înţelege mediul suport, care, într-o formă naturală sau special amenajată,
serveşte la circulaţia oamenilor şi a diferitelor tipuri de vehicule.

1. Generalităţi

Căile de transport pot fi clasificate după mai multe criterii. Astfel, în funcţie de mediul în
care se realizează transportul şi după felul mijlocului de transport, se deosebesc:
- căi de transport terestre :căi ferate, drumuri, cu cablu etc.,
- căi de transport navale: maritime, fluviale etc.;
- căi de transport aeriene.
Transportul de mărfuri şi de persoane are pondere diferită, pe cele trei categorii de căi de
transport, de la o ţară la alta. În Europa transportul de mărfuri se face astfel: 77% rutier, 13%
feroviar şi 10% aerian şi naval. În România transportul de mărfuri este distribuit astfel: 83%
rutier, 13% feroviar şi 4% naval şi aerian; pentru transportul de persoane procentajul este
următorul: 65% rutier, 32% feroviar şi 3% aerian şi naval.
Drumurile sunt căi de transport terestre. Cuvântul drum provine din limba greacă, de la
cuvântul dromos, şi exprimă noţiunea, cu totul generală, a unei fâşii de teren rezervată exclusiv
circulaţiei, indiferent de gradul ei de amenajare sau consolidare; astfel prin drum se înţelege o
cale, de la potecă până la autostrada cea maii modernă.
Cuvântul şosea provine din limba franceză – chaussee- şi se referă la un drum lucrat,
consolidat; deci, noţiunea de şosea exprimă un drum amenajat în vederea circulaţiei. Când
şoseaua traversează o localitate, ea capătă, în general, denumirea de stradă. Cuvântul stradă
provine din limba latină, via strata, care înseamnă o şosea executată în straturi, sistem tipic
roman pentru executarea drumurilor.
Ele pot fi publice (de interes general) şi de exploatare (de interes special). Drumurile de
exploatare, după Legea nr. 82/1998 privind regimul drumurilor, sunt definite ca drumuri de
utilitate privată destinate satisfacerii cerinţelor proprii de transport rutier în activităţile
economice.
Pentru asigurarea transporturilor rutiere, România dispune în prezent de o reţea de
drumuri de 153.426 km, din care circa 56% sunt drumuri publice, iar restul sunt drumuri de
exploatare (industriale, forestiere, agricole etc.).
Drumurile sunt părţi componente ale infrastructurii unei țări, destinate asigurării
comunicaţiilor terestre. In acest sens, ele intră în categoria indicatorilor de evaluare a nivelului
de civilizaţie a respectivei țări.
La nivelul unei zone a ţării, căile de transport rutier fac parte din planul de sistematizare
şi de organizare a teritoriului .Ele sunt folosinţe ne-agricole cu destinaţie specială.
Definit tehnic, drumul este acea fâşie de teren special amenajată, care este destinată
transportului terestru cu vehicule pe pneuri şi se caracterizează prin lungime mare şi lăţime mică.
Caracteristicile constructive a unui drum rezultă din proiecția în plan (aliniamente și
curbe), în profil longitudinal (declivități :rampă-urcă- și pantă-coboară).și profil transversal.

1
 Fiecare drum are o origine –kilometrul zero. În raport cu originea și direcția de creștere
a kilometrajului, drumul capătă un sens, față de care se definesc (declivitățile) rampele și pantele,
stânga dreapta drumului, intrările și ieșirile din localități etc.

2 Scurt istoric

Drumurile – cele mai vechi căi de comunicații terestre – asigură legătura între
colectivitățile umane din imediata vecinătate sau cele situate la distanțe mari.
Evoluția drumurilor, de la potecă la autostradă, a însoțit istoria popoarelor , constituind
dovezi ale dezvoltării comerțului, construcțiilor, culturii și forței militare.
Primele drumuri datează de acum cca.7000 de ani, de la sfârșitul epocii primitive.
Din antichitate avem: drumurile pentru construcția piramidelor din Egipt (piramida lui
Kheops, anii circa 3000 î.e.n), drumurile adiacente Zidului Chinei (anii circa 1000 î.e.n) și
drumurile romane (sfârșitul secolului al IV-lea î.e.n).
Via Apia – primul drum roman construit în anul 312 î.e.n – a constituit un model pentru
construcția rețelei de drumuri militare și comerciale a Imperiului Roman (circa 200 000km.),
asigurănd o viteză de deplasare de 45...60 kilometri pe zi. De la romani există reguli tehnice
pentru construcția și exploatarea drumurilor, dintre care unele au valabilitate și în prezent.
Pe teritoriul Daciei apariția și dezvoltarea drumurilor a fost impulsionată după perioada
cuceririlor romane. Se menționează construcția în anii 102....105 e.n. a podului peste Dunăre, la
Drobeta, de către Apolodor din Damasc și în continuare a drumului până la Apulum(Alba Iulia)
și până la Napoca (Cluj- Napoca), precum și în alte direcții.
Evul Mediu a însemnat o nouă perioadă de dezvoltare a drumurilor pe teritoriul țării
noastre. Pe lângă vechile trasee ale drumurilor romane au apărut altele noi, asigurând legătura
între Transilvania, Moldova și Țara Românească, precum și legătura acestora cu porturile de la
Dunăre.
Un moment istoric în dezvoltare rețelei de drumuri pe teritoriul țării noastre este apariția,
în anul 1832, a Regulamentului Organic, care conține măsuri oficiale de organizare a construcției
și întreținerii drumurilor. Astfel, până la Unirea din anul 1859, în cele doua principate s-au
șoseluit (pietruit) 682 km de drumuri.
În anul 1868 a fost promulgată prima Lege pentru drumuri din țara noastră, când acestea
au fost clasificate astfel: naționale ;drumuri județene; drumuri comunale și drumuri vicinale.
Cu unele modificări și completări această lege a rămas în vigoare până în anul 1906 , perioadă în
care s-au executat 25 000km de drumuri pietruite. Un rol important în această perioadă a avut
inginerul român Elie Radu.
Apariția automobilului la începutul secolului al XX-lea a revoluționat transporturile pe
drumuri, Legea drumurilor din 1906 aducând o serie de reglementări în această direcție.
În anul 1929, după Marea Unire(1918), a apărut o nouă lege a drumurilor, prin care s-a
renunțat la categoria de drumuri vicinale. La acea dată , pe teritoriul țării existau circa 57 000km
drumuri pietruite.
Construcția drumurilor modernizate, care să asigure condițiile de circulație pentru
autovehicule a început în anul 1932, prin intermediul unor firme străine.
Prin Legea nr. 13 – Legea drumurilor- din anul 1974, pentru toate drumurile, clasificate
în categoriile: naționale, județene, și comunale, Ministerul Transporturilor a devenit organ de
autoritate, coordonare și control.
În perioada 1944-1985, rețeaua rutieră din țara noastră s-a modernizat prin realizarea
îmbrăcăminților moderne, lungimea acestora ajungând la circa 35 000km.
Concomitent cu acțiunea de modernizare a drumurilor, s-au realizat lucrări rutiere
remarcabile și anume: prima autostradă din România, București –Pitești, în lungime de circa
113km (anul 1972); drumul care taversează munții Făgăraș(Transfăgărașanul) în lungime de
96km, care atinge cota maximă de 2043m(anul 1974); autostrada București- Fetești care ulterior
a fost prelungită până la Constanța, autostrada București – Ploiești. Transalpina între Rânca și
2
Obârșia Lotrului, și face legătura între orașele Novaci (jud. Gorj) și Sebeș(jud. Alba), traversează
Munții Parâng și se găsește la peste 2000m altitudine.
A început construcția autostrăzii europene nord-sud (TEM), care pe teritoriul țării
noastre va avea lungimea de 870km.

3 Clasificarea drumurilor
Se folosesc mai multe clasificări ale drumurilor, în funcție de mai multe criterii,
drumurile făcând concomitent, obiectul mai multor clasificări.
Prin Ordonanța nr.43/97 și Legea nr.82/1998 este stabilit regimul juridic al drumurilor
din țara noastră.
a) Clasificarea după Legea drumurilor
Drumurile se clasifică, după Legea drumurilor nr. 82 din 1998 din punct de vedere:
- al destinaţiei;
- al circulaţiei;
- funcţional şi administrativ-teritorial.
Din punct de vedere al destinaţiei, drumurile se împart în:
- drumuri publice, obiective de utilitate publică destinate circulaţiei rutiere, în scopul
satisfacerii cerinţelor de transport unitar al economiei naţionale, ale populaţiei şi de
apărare a ţării. Acestea sunt proprietate publică;
- drumuri de utilitate privată,(proprietate privată) destinate satisfacerii cerinţelor
proprii de transport rutier în activităţile economice,( forestiere, petroliere, miniere,
agricole, energetice, industriale etc.), de acces în incinte, ca şi cele din interiorul
acestora, precum şi cele pentru organizările de şantier. Ele sunt administrate de
persoanele fizice sau juridice care le au în proprietate sau în administrare.

Din punct de vedere al circulaţiei, drumurile se împart în:

- drumuri deschise circulaţiei publice, care cuprind toate drumurile publice şi acele
drumuri de utilitate privată care servesc obiectivele turistice ori alte obiective la care
publicul are acces;
- drumuri închise circulaţiei publice, care cuprind acele drumuri de utilitate privată
care servesc obiectivelor la care publicul nu are acces.
Din punct de vedere funcţional şi administrativ-teritorial, drumurile publice se împart
în următoarele categorii:
- drumuri de interes naţional,
- drumuri de interes judeţean;
- drumuri de interes local.
În tabelul 1 sunt prezentate denumirea drumurilor publice pentru fiecare sferă de interes,
indicativul (denumire prescurtată) și administratorul.
Tabel 1
Categori functionala și administrativ - teritorială Administrare
Spera de interes Denumire Indicativ
De interes național Autostratazi A CNAIR
Drumuri expres DN
Drumuri europene DN+E
Nationale principale DN
Nationale secundare DN
De interes județean Drumuri judetene DJ Prefecturi
De interes local Drumuri comunale DC Primării comunale și
Drumuri vicinale - orășenești

3
 Drumurile de interes naţional aparţin proprietăţii publice a statului şi cuprind drumurile
naţionale care asigură legătura cu Capitala ţării, cu reşedinţele de judeţ, cu obiectivele de interes
strategic naţional, între ele, precum şi cu ţările vecine.
Autostrăzile sunt căi rutiere destinate numai circulației autovehiculelor, care circulă în
cele doua sensuri pe căile unidirecționale (fiecare având cel puțin două benzi de circulație),
separate de bandă mediană. Pentru staționarea accidentală a autovehiculelor există benzi de
staționare. Accesul autovehiculelor pe autostradă se face numai prin puncte special amenajate,
iar intersecția cu alte căi de comunicații se face denivelat, pentru evitarea întretăierii fluxurilor de
circulație. Localitățile sunt ocolite sau se traversează denivelat.
Drumurile expres sunt drumuri naționale de mare viteză, la care intersecția cu alte căi de
comunicație se face denivelat.Ele au două sau mai multe benzi de circulaţie, accesibile numai în
puncte amenajate în acest scop, care poat fi interzise anumitor utilizatori de vehicule.
Drumurile europene sunt drumuri naționale, inclusiv autostrăzi și drumuri expres, care
sunt deschise traficului internațional. Încadrarea în acestă categorie se face conform Acordului
European privind Marile Drumuri pentru Trafic internațional, care obligă la asigurarea
caracteristicilor tehnice corespunzătoare acstui scop.
Drumurile principale sunt drumuri naționale care fac legătura între capitala țării cu
reședințele de județ, fac legătura reședințelor de județ între ele, precum și cu principalele puncte
de control de frontieră. Includerea în această categorie se face dacă intensitatea medie zilnică
anuală a traficului (MZA), inregistrată la ultimul recesământ general de trafic, a fost mai mare
de 3500 vehicule fizice.
Drumurile secundare sunt toate celelalte drumuri naționale, care nu au fost incluse în
categoriile menționate, intensitatea medie zilnică anuală a traficului fiind mai mică decât 3500
vehicule fizice.

Drumurile de interes judeţean (D.J)fac parte din proprietatea publică a judeţului şi

cuprind drumurile judeţene care asigură legăturile între:
- reşedinţele de judeţ cu municipiile şi cu oraşele, cu reşedinţele de comună, cu
staţiunile balneo-climaterice şi turistice, porturile, aeroporturile, obiectivele
importante legate de apărarea ţării şi obiectivele istorice importante;
- oraşe şi municipii;
- reşedinţe de comune.

Drumurile de interes local aparţin proprietăţii publice a unităţii administrative pe

teritoriul căreia se află şi cuprind:
- drumurile comunale (D.C)care asigură legăturile:
o între reşedinţa de comună cu satele componente sau alte sate;
o între oraşul cu satele care îi aparţin, precum şi cu alte sate;
o între sate.
- drumuri vicinale sunt drumuri ce deservesc mai multe proprietăţi, fiind situate la
limitele acestora;
- străzile sunt drumuri publice din interiorul localităţilor indiferent de denumire: stradă,
bulevard, cale, chei, splai, şosea, alee, fundătură, uliţă etc.
Drumurile naţionale, judeţene şi comunale îşi păstrează categoria funcţională din care fac
parte, fiind considerate continue în traversarea localităţilor, servind totodată şi ca străzi.
În realitate, majoritatea drumurilor nu pot fi separate în categoriile de mai sus, ele
îndeplinind în acelaşi timp necesităţi diverse de trafic: internaţional, naţional, local, turistic etc.

b) Clasificarea tehnică

Clasa tehnică este independentă de toate celelalte categorii, fiecare drum având
concomitent o clasă tehnică și o categorie funcțională și administrativă.
4
 Pentru clasificarea tehnică se se ia în considerare intensitatea traficului, exprimată prin
intensitatea medie zilnică anuală(MZA- număr de vehicule în 24 ore) și prin intensitatea orară de
calcul(I0c) a traficului de perspectivă(perspectiva de 15 ani) (tabelul 2).
Intensitatea traficului se exprimă în vehicule etalon-autoturisme-și în vehicule fizice
(reale, efective). Vehiculul etalon este un vehicul convențional, cu caracteristici bine
determinate, în care se transformă (după anumite criterii, coeficienți de transformare) vehiculele
fizice, pentru utilizarea în anumite scopuri.
Tabelul 2

Clasificarea tehnică a drumurilor în funcţie de intensitatea traficului

Caracteristicile traficului de perspectiva

Intensitatea medie zilnică anuală Intensitaea orară de calcul,
Clasa Intensitatea MZA IOC
tehnica traficului Numarul de vehicule
Etalon Fizice Etalon Fizice
autoturisme (efective) autoturisme (efective)
I Foarte intensă peste 21.000 peste 16.000 peste 3.000 peste 2.200
II Intensă 11.001-21.000 8.001-16.000 1.401-3.000 1.000-2.200
III Medie 4.501-11.000 3.500-8.000 550-1.400 400-1.000
IV Redusă 1.000-4.500 750-3.500 100-550 75-400
V Foarte redusă sub1.000 sub750 sub 100 sub 75

Clasificarea tehnică nu se aplică străzilor şi drumurilor de exploatare şi tehnologice

(drumuri de utilitate privată)
Fiecărei clase, în funcţie de relief, îi corespunde o anumită viteză de proiectare (tabel 3).
Prin viteză de proiectare se înţelege viteza maximă cu care poate circula un autovehicul
în punctele cele mai dificile ale traseului în deplină siguranţă a circulaţiei, în ipoteza că starea
suprafeţei drumului este bună, condiţiile atmosferice favorabile, iar traficul normal.
Clasificarea tehnică este independentă de încadrarea în categorii administrative,
drumurile urmând să aibă în acelaşi timp o clasă tehnică şi o categorie administrativă.
În funcţie de viteza de proiectare se determină elementele geometrice ale unui drum nou
sau se sistematizează elementele geometrice ale celui existent, adică acele elemente care definesc
forma lui în plan, în profil longitudinal şi transversal.
În funcţie de posibilităţile înscrierii elementelor geometrice ale unui drum în formele de
relief - care se face cu atât mai greu şi mai costisitor cu cât relieful este mai accidentat - se
admite, la aceeaşi clasă tehnică, adoptarea de viteze de proiectare diferite (tabel 3).

Tabelul 3
Viteza de proiectare în funcţie de clasa tehnică a drumurilor şi relief

Viteza de proiectare în km/h în regiune de

Clasa tehnică
şes deal munte
I 120 100 80
II 100 80 60
III 80 50 40
IV 60 40 30
V 60 40 25

5
c) Clasificarea după felul suprastructurii
Este calasificarea percepută de toți utilizatorii. Se diferențiază trei categorii:
- drumuri de tip inferior (rudimentar), în care se încadrează drumurile de pământ
natural sau amenajate, pe care în anotimpurile ploioase circulația este dificilă sau
imposibilă.
- drumuri de tip intermediar sau tranzitorii alcătuite de regulă din împietruiri din
pietriş, balast sau piatră spartă cilindrată;
- drumuri de tip superior sau moderne în care se încadrează drumurile al căror traseu
este sistematizat, iar partea carosabilă are un sistem rutier(structură rutieră) alcătuit
după principii moderne.
Drumurile moderne pot avea îmbrăcăminte din mixtură asfaltică, beton de ciment sau
pavaje din piatră şi sunt capabile să suporte un trafic auto intens.

d). Clasificarea drumurilor de exploatare De(de utilitate privată)

Drumurile de exploatare se clasifică după mai multe criterii.

După relieful regiunii :
- drumuri de şes, în regiunile de câmpie până la 200 m altitudine;
- drumuri de deal, între 200 şi 800(600) m altitudine;
- drumuri de munte, la altitudini mai mari de 800(600) m.
În cazul drumurilor de deal şi de munte, ţinând seama de amplasarea drumului, se
deosebesc:
- drumul de vale, când drumul se dezvoltă în lungul unei văi, la baza unuia dintre
versanţi;
- drumul de coastă, când traseul se dezvoltă pe versant perpendicular pe curbele de
nivel, sau paralel cu ele;
- drumul de culme, care se desfăşoară în apropierea liniei sau pe linia de cumpăna apei;
- drumul de trecere dintr-un bazin în altul, care escaladează versantul şi traversează
culmea despărţitoare printr-o şa.
După importanţă şi funcţionalitate:
- drumuri magistrale;
- drumuri principale;
- drumuri secundare;
- poteci, drumuri de solă, alei etc.
După modul de exploatare:
- drumuri permanente, pe care transporturile se fac în tot timpul anului;
- drumuri sezoniere, pe care transporturile se fac numai în anumite perioade ale anului.
După numărul total al benzilor de circulaţie:
- drumuri cu o singură bandă de circulaţie, pentru trafic mediu şi redus;
- drumuri cu două benzi de circulaţie, pentru trafic intens.
După modul de amenajare a părţii carosabile

După felul suprastructurii, în special a gradului de perfecţionare tehnică a îmbrăcămintei,

drumurile se clasifică în următoarele categorii:
- drumuri naturale, create prin trecerea repetată pe aceleaşi urme a vehiculelor şi care
au calea amenajată sau eventual parţial amenajată, în anumita puncte dificile pentru
circulaţie;
- drumuri de pământ, la care infrastructura şi lucrările de artă sunt executate pe baza
unui proiect, iar platforma este amenajată din pământ luat de pe loc şi, de cele mai
multe ori, ameliorat prin diferite procedee;
6
 - drumuri împietruite, care au partea carosabilă executată din materiale din piatră şi se
pot prezenta sub două forme: împietruiri simple (cu balast, pietriş natural, piatră
spartă poligranulară etc.) şi împietruiri de tip macadam (cu piatră spartă
monogranulară);
- drumuri moderne în care se încadrează drumurile al căror traseu este sistematizat, iar
partea carosabilă are un sistem rutier (structură rutieră) alcătuit după principii
moderne. Drumurile moderne pot avea îmbrăcămintea din macadam realizat cu lianţi
bituminoşi, mixtură asfaltică, beton de ciment sau pavaje din piatră şi sunt capabile să
suporte un trafic auto intens.
După durata de exploatare a îmbrăcăminţilor:
- drumuri cu îmbrăcăminte provizorie, cu durata de exploatare de până la 7 ani cu
sisteme rutiere uşoare, capabile să reziste unui trafic sub 1000t/zi;
- drumuri cu îmbrăcăminte semipermanentă, cu o durată de exploatare de 8…12 ani şi
care corespund unor sisteme rutiere mijlocii, capabile să suporte un trafic de
1000…1500t/zi;
- drumuri cu îmbrăcăminte permanentă, cu o durată minimă de exploatare de 12…15
ani sau chiar mai mult şi care corespund unor sisteme rutiere, capabile să suporte un
trafic de peste 2500t/zi.
În afară categoriile enumerate, drumurile de exploatare mai pot fi clasificate şi după
viteza de proiectare. În conformitate cu prevederile referitoare la stabilirea normelor privind
proiectarea, construirea şi modernizarea drumurilor de exploatare, acestora le sunt specifice
următoarele viteze de proiectare: 50-40-25-20-15 şi 10 km/h.

ÎNTREBĂRI
1. Definiți noțiunile de: drum, șosea și stradă.
2. Ce reprezintă kilometrul zero?
3. Ce reglementări oficiale stau la baza construcției , exploatării și clasificării drumurilor în
țara noastră ?
4. Clasificarea drumurilor după Legea drumurilor: din punct de vedere al destinaţiei,
circulaţiei şi funcţional-administrativ.
5. Clasificarea după clasa tehnică.
6. Clasificarea drumurilor de exploatare după: relieful regiunii, importanţă, mod de
exploatare, număr de benzi, mod de amenajare a părţii carosabile și durata de
exploatare.