CURS NR.

3,4

VEHICULE RUTIERE ŞI MIŞCAREA LOR PE DRUM

La proiectarea, construcţia şi întreţinerea drumurilor trebuie să se ţină seama de modul

în care acestea sunt solicitate de trafic, respectiv de circulaţia autovehiculelor.
Elementele geometrice ale drumului în plan, în profil longitudinal şi în profil transversal
sunt determinate de viteza cu care circulă în deplină siguranţă şi confort, de dimensiunile şi
numărul vehiculelor ce circulă pe drumul respectiv. Greutatea vehiculelor, ritmul trecerii,
modul de contact dintre roată şi cale(partea carosabilă) influenţează direct dimensionarea
structurii (sistem) rutiere.
Traficul determină pe lângă elementele geometrice ale fiecărei clase de drum şi planul
de dezvoltare rutieră a regiunii respective.

1 Caracteristicile traficului

Pentru stabilirea elementelor geometrice şi constructive ale unui drum este necesar să se
cunoască modul de comportare şi de mişcare a vehiculelor în circulaţia rutieră precum şi
caracteristicile traficului de pe drumul respectiv.
Prin trafic se înţelege totalitatea mijloacelor de transport, ce se deplasează în ambele
sensuri pe un sector de drum, împreună cu pietonii care utilizează drumul.
Caracteristicile traficului, care interesează în studiul drumurilor, sunt: componenţa
traficului, intensitatea traficului, viteza de circulaţie şi caracteristicile constructive ale
vehiculelor

a) Componenţa traficului
Practic pentru toată rețeaua rutieră din țara noastră este caracteristic traficul mixt,
constând din vehicule cu tracțiune mecanică și vehicule cu tracțiune animală, la care se adaugă și
vehicule acționate de către om (biciclete). Doar pe unele căi rutiere (autostrăzi) este interzisă
circulația vehiculelor cu trcțiune animală. Vehiculele cu tracțiune mecanică (autovehicule) sunt
de mai multe feluri, și anume:
- autovehicule pentru transport :de bunuri.(cu caroseria deschisă, cu caroseria închisă,
cu croserie specială), de persoane (autoturisme, microbuze, autobuze);
- autovehicule pentru prestare de servicii: autovehicule tehnice (automacarale,
autogredere, autopluguri etc.), autovehicule cu destinație specială (sanitare , pompieri
etc).;
- autovehicule militare;
- vehicule tractate.

b) Intensitatea traficului
Reamintim faptul că pentru stabilirea clasei tehnice a drumurilor publice se folosește
intensitatea medie zilnică anuală (MZA) a traficului de perspectivă, exprimată în vehicule etalon
de tip ușor (autoturisme), clasele de trafic fiind :foarte intens, mediu, ușor, foarte ușor (tabelul 2,
cursul 1)
Pentru dimensionarea structurilor rutiere noi și a celor ranforsate traficul se clasifică în
funcție de media zilnică anuală exprimată în numărul de osii standard de 115kN în 24 ore (nos /
24ore) și in funcție de volumul traficului (Nc) , exprimat în milioane osii standard (m.o.s.) de
115kN pe o bandă de circulație, în perioada de perspectivă conform tabelului 1

1
 Tabelul 1 Clasificarea traficului
Tex T0 T1 T2 T3 T4
Excepțional Foarte greu greu mediu Ușor Foarte ușor
nno.s / 24ore > 1500 550...1500 150...550 50...150 20...50 < 20
Nc,în m.o.s >3,00 1,00....3,00 0,30...1,00 0,10...0,30 0,03...0,10 <0,03
pe bandă

Pentru a putea compara acţiunile diferite, ale diverselor tipuri de vehicule, asupra
drumului şi pentru uşurinţa calculului de dimensionare a sistemelor(structurii) rutiere, s-a
introdus noţiunea de vehicul unitate sau vehicul etalon.
Vehiculul etalon este un vehicul convenţional utilizat pentru echivalarea diferitelor tipuri
de vehicule fizice care circulă pe un drum; drept vehicul etalon se utilizează:
- autoturismul -Vt , în scopul clasificării drumurilor după intensitatea traficului (clasa
tehnică) și a capacității de circulație a căilor rutiere ;
- vehiculul de calcul A13,( cu sarcina pe osia de calcul de 91kN;
- vehicul R 10 (cu sarcina pe osia de calcul de 100 kN);
- osia standard OS-115 (cu sarcina pe osia de calcul de 115kN.
Transformarea diferitelor vehicule în vehicule etalon se face pe baza principiului că două
traficuri se consideră echivalente dacă produc asupra unui drum aceeaşi deformaţie.
În general, intensitatea traficului se determină cu ajutorul recensământului de circulaţie,
care se face periodic în diferite puncte ale unei reţele rutiere şi constă în înregistrarea tuturor
vehiculelor, pe tipuri, care trec printr-o anumită secţiune. Pentru transformarea vehiculelor fizice
în vehicule etalon se face pe baza unor coeficienţi de transformare .De exemlu, se determină
numărul de autoturisme etalon ce poate înlocui diversele categorii de vehicule fizice. Astfel, o
motocicletă este echivalentă cu 0,5 autoturisme, un autocamion uşor cu 1,5 autoturisme, o căruţă
cu 4…6 autoturisme, iar un vehicul greu cu 2…4 autoturisme
În tabelul.2 sunt prezentate caracteristicile vehiculelor etalon
Tabelul 2
Tipuri de vehicule etalon
Denumire Sarcina totală Diametrul Presiunea Produsul p.D, în
vehicul/osie Sarcina pe osie, suprafeței specifică în daN/cm
etalon în daN echivalente de amprentă (p), în
contact, D, in cm daN/cm2
A13 13000
34,00 5,00 170
9100
R10 16000
34,00 5,50 185
1000
OS-115kN 11500 34,25 6,25 -

c) Viteza traficului
Viteza de deplasare, în general, se exprimă în m/s și se noteză cu v, iar viteza traficului se
exprimă în mod curent în km/h și se notează cu V. Între aceste viteze există relația:
V km / h
vm / s  
3,6
Un element de trafic foarte important, care stă la baza proiectării elementelor geometrice
ale drumului, este viteza de proiectare, V.
Viteza de proiectare este viteza maximă cu care pot circula , în condiţii de siguranţă,
autovehiculele fără remorcă, în sectoarele cele mai dificile ale drumului, în ipoteza că starea
drumului este bună şi condiţiile atmosferice favorabile. Ea reprezintă o valoare directivă, care se
stabileşte în funcţie de configuraţia terenului şi intensitatea traficului (tabelele 2,3 cursul 1) şi,
serveşte la determinarea elementelor geometrice şi constructive ale drumului.
2
 Conform normelor tehnice românești viteze de proiectare are valori cuprinse între 120 şi
25km/h, în funcţie de clasa tehnică a drumului (I V) şi relieful regiunii străbătute (tab.3, curs 1)
Pentru drumurile de utilitate privată (de exploatare şi tehnologice) sunt specifice
următoarele viteze de proiectare :50-40-25-20-15-10km/h.
Viteza de bază este viteza cu valoarea cea mai redusă a vitezei de proiectare adoptată pe
lungimea unui drum, care se desfășoară în condiții de relief diferite, pentru care se adoptă viteze
de proiectare diferite.

2. Caracteristicile vehiculelor rutiere

a) Caracteristicile constructive ale vehiculelor

În proiectarea drumurilor interesează masa vehiculelor şi modul ei de repartizare pe osii,
dimensiunile de gabarit şi caracteristicile rezultate din contactul dintre roată şi drum

Vehicule cu tracţiune animală. Cel mai răspândit vehicul cu tracţiune animală este
căruţa. Tipurile de căruţe sunt normalizate în cea ce priveşte dimensiunile, capacitatea de
încărcare şi greutatea totală. Încărcarea căruţei se repartizează egal celor patru roţi şi este
transmisă căii prin intermediul bandajului metalic sau al pneurilor. Bandajul metalic fiind rigid
are o acţiune distructivă, de zdrobire a suprafeţei căii.
Căruța are un sistem de frânare, prin acționarea manuală asupra roților din spate, pentru
asigurarea la coborâre (deplasarea în pantă).
Căruța se folosește pentru transporturi locale, pe distanțe scurte, prezintă avantajul că nu
necesită consum de carburanți și dezavantajul că se deplasează cu viteză redusă (maxim 10-
15km/h).

Vehicule cu tracţiune mecanică(autovehicule).Vehiculele cu tracţiune mecanică se

deplasează prin intermediul unui mecanism care transformă energia produsă prin arderea unui
combustibil, în lucru mecanic.
Din punct de vedere constructiv, la un autovehicul se disting trei părţi principale:
caroseria, motorul şi şasiul.
Caroseria se montează pe şasiu şi are forme diferite în funcție de tipul și destinația
vehiculului și deservește pasagerii sau încărcătura;
Șasiul, alcătuit dintr-un cadru metalic, rigid, susține caroseria și diverse subansambluri;
- sistemul de propulsie alcătuit din motor,( care transformă în lucru mecanic energia
produsă prin arderea carburantului sau energie electrică) , care pune în mişcare
autovehiculul printr-un cuplu motor ce învârte osia motoare;
- sistemul de rulare, alcătuit din osii și perechi de roți pe pneuri. Osiile , respectiv
perechile de roți pot fi: trase sau directoare (cele din față) și motoare(cel mai frecvent
roțile din spate) Distanţa dintre cele două osii se numeşte ampatament. Un
autovehicul are cel puţin una din osii motoare; el poate avea însă şi două sau chiar
toate osiile motoare. În acest caz, osia din faţă este atât motoare cât şi directoare.
Osiile sunt fixe faţă de axul longitudinal al vehiculului, înscrierea acestuia în curbă,
făcându-se prin schimbarea direcţiei roţilor directoare şi prin rotirea cu viteze diferite
a roţilor din spate. Roţile, care servesc la rularea autovehiculului pe cale, sunt
prevăzute cu pneuri, alcătuite din anvelope (bandaje pneumatice din cauciuc) şi
camere de cauciuc umplute cu aer la presiunea de 1…7 daN/cm2. În cazul tractoarelor
şi utilajelor terasiere se întâlnesc şi roţi metalice cu nervuri sau colţi, precum şi şenile.
Distanţa dintre roţi se numeşte ecartament.
- sistemul de transmisie, care are rolul de a transmite momentul de torsiune de la motor
la roțile motoare și este alcătuit din ambreaj (pentru cuplarea și decuplarea
motorului); cutia de viteze (pentru variația vitezei la mersul înainte și pentru mersul

3
 înapoi); diferențial(pentru rotirea roților motoare cu aceeași turație sau cu turații
diferite, după cum vehiculul se deplasează în aliniament sau în curbă);
- sistemul de suspensie, format din arcuri și amortizoare, care au rolul de a prelua și
amortiza (în anumite limite) șocurile care apar în timpul deplasării vehiculului,
asigurând mersul cât mai lin al acestuia;
- sistemul de direcție, care asigură transmisia la roțile directoare a direcției comandate
de la volan.
- sistemul de fânare, ese alcătuit din frâna hidraulică (de serviciu) și frâna mecanică
(acționată manual).

b) Repartizarea sarcinii, la vehiculele cu două osii, se face, pentru o mai bună aderenţă,
în raportul 1/3 pe osia directoare şi 2/3 pe osia motoare; uneori raportul poate fi 1/4 şi 3/4 sau 2/5
şi 3/5; autocamioanele cu trei osii au repartizate pe osia directoare 1/6 din greutatea totală, iar pe
osiile motoare 5/6.

3.Tonaje şi gabarite

Sarcinile admise pe osie, în scopul protejării căilor de rulare sunt limitate. Valorile limită
ale tonajelor admise sunt date în anexa 2 din Legea privind regimul drumurilor - Legea nr.
82/1998.
Tabelul 3
Limitele maxime ale tonajelor pe osii

Categoria de drumuri din Distanţa între osiile alăturate

punct de vedere al Tipul de osie < 1,40 ≤ 2,00 > 2,00
sistemului rutier
Drumuri modernizate, Simplă 10,0(11,0)
europene (E) şi alte drumuri Dublă (tandem)
deschise traficului greu Triplat (tridem) 22,00 16,0(18,0)
Simplă 8,0
Alte drumuri modernizate Dublă(tandem) 14,5
Triplat(tridem) 20,0
Simplă 7,5
Drumuri impietruite Dublă(tandem) 12,0
Triplat(tridem) 16,5

Presiunea specifică pe îmbrăcămintea drumului nu trebuie să depăşească 6,0 daN/cm2

pentru osia nemotoare şi 7,0 daN/cm2 pentru osia motoare.
Tonajele totale maxime admise pentru vehicule sunt:
Autovehicule:
 cu două axe, având distanţa dintre axe:
- mai mică de 4.0 m 16,0t
- egală sau mai mare de 4,0 m 17,0t (18,0t)
- cu trei axe 22,0t (24,0t)
- cu patru axe 24,0 t(30,0t)
- autobuz articulat cu trei axe 26,0t
Remorci:
 cu două axe, având distanţa dintre axe:
- mai mică de 4,0 m 16,0t
- egală sau mai mare de 4,0m 17,0t
- cu trei axe 22,0t
4
Combinaţii de vehicule:
 autotractor cu şa şi semiremorcă:
- cu trei axe 30,0t
- cu patru axe, având distanţa dintre axe:
o sub 2,0 m 34,0t
o egală sau mai mare de 2,0 m 36,0t
- cu cinci şi şase axe (indiferent de distanţa dintre axe)40,0t
- autotren (autovehicul + remorcă = total patru axe) 34,0t
- combinaţie având cinci sau mai multe axe 40,0t

Notă:
Tonajele din paranteză se aplică în cazul autovehiculelor cu suspensie pneumatică, pe măsura
reabilitării drumurilor.

Dimensiunile maxime de gabarit (inclusiv încărcătura) sunt:

 lăţimea 2,50m
 (dar 2,60m pentru vehicule frigorifice, cu caroseria izolată termic)
 înălţimea 4,00m
 lungimi:
- vehicul fără remorcă 12,0m
- remorcă 12,0m
- vehicul articulat 16,0m
- autobuz 18,0m
- autovehicul cu remorcă (autotren) 18,0m
- tramvaie 30,0m

4.Contactul dintre roată şi drum

Greutatea proprie a vehiculului plus încărcătura sa, respectiv sarcina utilă, se transmit
drumului prin suprafaţa de contact dintre roată şi drum; calea şi roata se influenţează reciproc.
Acţiunea drumului asupra vehiculului depinde de natura şi starea suprafeţei de rulare şi se
manifestă prin rezistenţa pe care o întâmpină acestea la înaintare, şocuri, oscilaţii ale părţilor
vehiculelor, precum şi, uneori, prin patinarea roţilor. Această acţiune, în cazul drumurilor cu o
stare proastă a suprafeţei de rulare, provoacă o uzură prematură a vehiculelor.
La rândul lor roţile vehiculelor acţionează direct asupra căii, creând pe suprafaţa acesteia
solicitări verticale şi orizontale. Intensitatea acţiunii este proporţională cu încărcarea pe roată şi
cu viteza de circulaţie. De asemenea influenţa roţilor este cu atât mai pronunţată cu cât calea este
mai denivelată şi cu cât este mai mare rigiditatea roţii
La vehiculele cu bandaj metalic, datorită rigidităţii acestuia şi a lăţimii mici, suprafaţa de
contact este foarte mică, de forma unui dreptunghi cu o latură de 1…8 cm, în funcţie de
deformabilitatea drumului (fig. 1a).Pe suprafeţele neregulate cu proeminenţe, întreaga greutate se
transmite acestora, ceea ce face ca presiunile să fie foarte mari (100…1000 daN/cm2), având o
acţiune de zdrobire a proeminenţelor. De aceea se recomandă ca bandajele metalice ale căruţelor
să fie mai late de 5 cm. În prezent, numărul căruţelor cu roţi cu bandaje metalice este în continuă
descreştere, ca urmare a înlocuirii lor cu roţi cu pneuri.

5
 Fig. 1 Suprafaţa de contact dintre roată şi drum
a - bandaj metalic; b - bandaj pneumatic (pneu) ; c- diametrul cercului echivalent

La autovehicule, pneurile oferă o suprafaţă de contact mult mai mare şi prezintă avantajul
că absorb mai bine neregularităţile drumului, măresc aderenţa dintre roată şi drum şi repartizează
mai favorabil presiunile. Urma lăsată de pneu pe suprafaţa de rulare este o elipsă.
Pentru calcule se consideră drept urmă de contact un cerc cu o suprafaţă echivalentă cu
suprafaţa elipsei (fig.1b). Diametrul cercului echivalent variază între 20…30 cm la vehiculele cu
roţi simple şi 30…40 cm la vehiculele cu roţi duble (fig.1c).
Roţile nemotoare (trase, conduse) au asupra căii o acţiune mai mult verticală, de
zdrobire-presare, pe când roţile motoare au mai mult o acţiune de roadere-şlefuire. Pentru
limitarea acestor acţiuni se recomandă ca presiunea specifică să nu depăşească 150 daN/cm la
cauciucurile pneumatice şi 120 daN/cm la cauciucurile pline (bandaje).
Datorită interacţiunii dintre roată şi drum, pe suprafaţa urmei roţii iau naştere forţe
verticale şi orizontale. Forţele verticale apar atât sub acţiunea sarcinilor statice cât şi a celor
dinamice, depind de mărimea acestora şi sporesc considerabil în curbele cu raze mici, în urma
supraîncărcării roţilor exterioare din cauza forţei centrifuge. Forţele orizontale apar datorită
frecării dintre roată şi drum şi sunt reprezentate prin forţa tangenţială (forţa de tracţiune şi forţa
de frecare) precum şi de forţa tangenţială transversală, care ia naştere în timpul mişcării pe
traiectorii curbe.
Forţele transversale, având în general o durată scurtă de acţionare, provoacă solicitări mai
mult în straturile superioare ale sistemului rutier, ducând la deformaţii şi la uzura îmbrăcămintei
şi pneurilor. La viteze mărite, pe drumurile împietruite, în special pe drumurile cu declivităţi şi
cu suprafeţe denivelate, forţele tangenţiale smulg prin acţiuni repetate pietrele din îmbrăcăminte
şi le proiectează înapoi sau lateral. Forţele verticale solicită straturile sistemului rutier pe o
adâncime mai mare decât forţele tangenţiale. De aceea, în calculele de dimensionare a sistemelor
rutiere se ţine seama numai de acţiunea forţelor verticale, care acţionează timp îndelungat, sau se
repetă de foarte multe ori.
Degradări puternice ale părţii carosabile se produc de către tractoarele care au roţi cu
nervuri sau cu colţi. În aceste cazuri este necesar ca roţile să fie îmbrăcate cu saboţi de lemn,
aplicaţi în spaţiile dintre nervuri.
La tractoarele cu şenile, deşi suprafaţa de contact dintre şenilă şi drum este mare, iar
presiunile transmise sunt mici (0,4…1,0 daN/cm2) suprafaţa drumului este degradată de
nervurile şenilelor, în special în timpul rotirii (întoarcerii) acestor vehicule.
În ceea ce priveşte remorcile, influenţa lor asupra căii se manifestă sub forma unor sarcini
verticale suplimentare, ce acţionează în mod repetat asupra drumului.

6
ÎNTREBĂRI

1.Cum se de finește traficul ?

2.Care sunt tipurile de vehiculele care circulă pe drumurile publice?
3.Ce se înțelege prin vehicul etalon. Câte tipuri de vehicule etalon sunt?
4.Care sunt părțile componente a unui vehicul?
5.Cum se repartizează sarcina pe osie?
5. Arătați între ce valori variază tonajele la autovehicule și remorci?
6. Care sunt dimensiunile maxime de gabarit
7..Ce este diametrul cercului echivalent și ce valori are?