ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII UNITĂŢILOR DE

CONSTRUCŢII MONTAJ

CAPITOLUL 1.
Producția de construcții-montaj și caracteristicile ei

1.1. Obiectul de construcții-montaj

Construcțiile reprezintă acel domeniu al sferei producției materiale în cadrul

căruia rezultatele muncii sociale se concretizează în bunuri imobile, în fixarea la sol a
unor fonduri fixe în industrie, agricultură etc., în menținerea la un nivel cât mai apropiat
de cel inițial, a caracteristicilor tehnico-funcționale ale acestora, precum și prestări de
servicii.
Rezultatele finale ale activității din construcţii poartă denumirea generală de
obiecte de construcţii (staţiile de pompare, amenajări interioare, baraje, diguri etc.).
Obiectul de construcţii reprezintă rezultatul muncii sociale, concretizat într-un
bun imobil delimitat din punct de vedere spaţial, independent din punct de vedere al
utilizării sale şi având o alcătuire constructivă definitivă, corespunzătoare unei anumite
destinaţii funcţionale (poduri, drumuri, silozuri, staţii de pompare, canale de aducţiune
etc.).
Obiectul de construcţii se detaliază pe părţi de obiecte (ansambluri,
subansambluri, elemente), corespunzător stadiilor fizice, ţinându-se seama ca fiecare
parte de obiect să corespundă unor stadii fizice de executare, în succesiunea
tehnologică de realizare.
Ansamblul reprezintă o parte a obiectului care are funcţiuni omogene sau
conţinut similar la lucrărilor de construcţii montaj (terasamente, căptuşeli la canalele
de aducţiune, suprastructura sau infrastructura clădirii staţiei de pompare etc.).
Subansamblul este acea parte a ansamblului care se poate executa simultan şi
cu continuitate (structura de rezistenţă la clădirea staţiei de pompare etc.).
Elementul de construcţie este definit ca cea mai mică parte a obiectului de
construcţie, delimitată spaţial şi care are o funcţie precisă (stâlpii din structura de
rezistenţă a staţiei, secţiunea canalului etc.).
Articolul de deviz (de lucrări) reprezintă un proces de muncă care foloseşte
tehnologii, materiale şi utilaje similare, forţă de muncă cu o calificare asemănătoare
(săpătură manuală în spaţii înguste, săpătură mecanică cu excavatorul, betonul din
stâlpi, armătura etc.).
Obiectul de construcţii nu trebuie confundat cu obiectivul de investiţii care
cuprinde în principal, un ansamblu de obiecte de construcţii (amenajarea pentru irigaţii
a unei suprafeţe de ......... ha, în perimetrul A, judeţul B etc.).
Pentru executarea unui obiect de construcţii este necesară realizarea uneia sau
a mai multor categorii de lucrări (construcţii, instalaţii interioare, electrice, sanitare,
terasamente etc.).
Nu se consideră obiect de construcţii o instalaţie tehnologică care ocupă mai
multe clădiri, fiecare dintre acestea - cu echipamentul respectiv din dotare - constituind
un obiect de construcţii obişnuit.
 În general, un obiect de construcţii nu se poate găsi în interiorul altuia, excepţie
constituind instalaţiile tehnologice (conductele tehnologice, cele de automatizare a
proceselor tehnologice, cele electrice tehnologice interioare (inclusiv accesoriile
acestora) etc., care se consideră obiecte separate de cele în cadrul cărora se execută.
De asemenea, constituie obiecte separate de construcţii acele obiecte în cadrul
cărora se execută fundaţiile şi elementele de susţinere a maşinilor, utilajelor
tehnologice, conductelor şi cablurilor.
Nu se încadrează în grupa obiectelor de construcţii lucrările efectuate la
obiectele existente (racordarea la reţeaua electrică sau la cea de apă).
Delimitarea exactă a fiecărui obiect de construcţii se stabileşte în cadrul
devizului pe obiect.
Clasificarea obiectelor de construcţii se face în funcţie de următoarele criterii,
astfel:
a) după stadiul de execuţie:
- obiect în continuare, a cărui execuţie a început într-o perioadă anterioară
a anului curent, putându-se termina sau nu în anul respectiv;
- obiect început în cursul anului curent, execuţia sa urmând a fi finalizată în
anul respectiv sau într-o perioadă următoare;
- obiect terminat, a cărui execuţie se va finaliza în cursul anului curent de
către unitatea de construcţii-montaj, fiind întrunite formele legate de admitere a
recepţiei preliminare sau procesul verbal de predare-primire;
b) după destinaţia funcţională (vezi tabelul 1.1):
- halele, care sunt obiecte de construcţii având un singur nivel suprateran,
una sau mai multe deschideri şi o arie desfăşurată de minimum 500 mp (în cazul în
care trama are cel puţin 72 mp) sau de minimum 1000 mp (pentru trame de orice
mărime, care se repetă).

Tabelul 1.1
Clasificarea generală a obiectelor de construcţii după destinaţia lor funcţională
Categoria de obiecte
- Hale, clădiri şi construcţii speciale industriale
- Hale, clădiri şi construcţii speciale hidrotehnice şi energetice
- Hale, clădiri şi construcţii speciale pentru depozitare
- Hale, clădiri şi construcţii speciale pentru activităţi social-culturale
- Hale, clădiri şi construcţii speciale pentru transporturi şi clădiri pentru poştă şi telecomunicaţii
- Clădiri de locuit
- Linii de transport şi energie electrică şi de telecomunicaţii
- Linii de căi ferate
- Poduri, tuneluri şi construcţii speciale pentru susţineri (sprijiniri) şi consolidări de terasamente
- Conducte pentru produse petroliere, gaz, aer, fluide tehnologice etc.
- Construcţii speciale pentru alimentări cu apă şi canalizare
- Lucrări de foraj
- Construcţii speciale pentru îmbunătăţiri funciare
- Clădiri şi construcţii speciale pentru alte destinaţii
- Lucrări de organizare a şantierelor

Trama are un modul utilizat de proiectare, rezultat ca produs între deschidere

(distanţa dintre doi stâlpi de rezistenţă pe axul transversal) şi travee (distanţa dintre
doi stâlpi de rezistenţă de pe axul longitudinal al halei).
În componenţa halelor pot intra şi anexe sau părţi - cu unul sau mai multe
niveluri - în cazul în care rezolvarea lor constructivă este dependentă de hală;
 - clădirile, care sunt obiecte de construcţii ce delimitează şi amenajează un
anumit spaţiu, cu scopul de a crea condiţiile de mediu necesare desfăşurării normale
a diferitelor activităţi economico-sociale (productive sau neproductive). Ele creează
condiţiile necesare de muncă, de locuit, de servire social-culturală, de păstrare a
valorilor materiale etc. În componenţa clădirii, în afara elementelor principale de
construcţii (fundaţii, pereţi, planşee, scări, tranşe etc.), intră şi toate celelalte
componente de natura instalaţiile interioare (electrice, sanitare, de încălzire, de
ventilaţie, de apă etc.) sau a mijloacelor de transport şi de ridicat (ascensoare, poduri
rulante etc.), în măsura în care acestea nu servesc unor procese tehnologice şi care
alcătuiesc un tot unitar împreună cu clădirea propriu-zisă, concurând la realizarea
funcţiei pentru care aceasta a fost construită;
- construcţiile speciale, care sunt obiecte de construcţii cu caracteristici
constructive şi funcţionale specifice. În cadrul acestora se includ: drumuri, piste,
platforme, silozuri, estacade, căi ferate, canale de aducţiune a apei, reţele de apă, de
canalizare, electrice, rezervoare, castele de apă, coşuri de fum etc.
c) după omogenitatea soluţiilor constructive (vezi tabelul 1.2): construcţii
industriale, agrozootehnice civile (exclusiv clădirile de locuit); locuinţe, reţele
alimentare, îmbunătăţiri funciare, drumuri şi căi ferate, reţele de transport, de energie
şi de telecomunicaţii; poduri, viaducte, tuneluri etc.

Tabelul 1.2

Clasificarea generală a obiectelor de construcţii după omogenitatea soluţiilor constructive

Grupa de obiecte Codurile de clasificare

Grupa I - Construcţii industriale 712, 713, 714, 715, 718, 722, 723, 724,
725, 728, 742, 744, 746, 755, 761 (20-30-
40-50-60), 762, 763, 765 (20-50-60-70-80)
Grupa II - Construcţii agrozootehnice 711, 721, 741
Grupa III - Construcţii civile (exclusiv clădiri de 716, 717, 719, 726, 727, 729, 732, 733,
locuit) 734, 735, 749, 772
Grupa IV - Locuinţe 731
Grupa V - Reţele alimentare 758, 759, 765 (13-14-20), 795 (340-400)
Grupa VI - Canalizări (colectoare principale) 765 (11-12-40)
Grupa VII - Drumuri (inclusiv reparaţii capitale) 752
Grupa VIII - Căi ferate (inclusiv reparaţii capitale) 751
Grupa IX - Reţele de transport, de energie şi de 756, 757
telecomunicaţii
Grupa X - Lucrări miniere 765 (15-16), 794 (300-400)
Grupa XI - Hidroamelioraţii 761 (10-63-64-65-70-80), 764
Grupa XII - Poduri, viaducte, tuneluri 753, 754
Grupa XIII - Montaj de utilaj tehnologic 793
Grupa XIV - Reparaţii capitale la obiectele de 795
construcţii din toate grupele exclusiv VII,
VIII, IX
Grupa XV - Lucrări de organizare de şantier 739, 779

1.2. Lucrările de construcţii-montaj

Lucrările de construcţii-montaj constituie ansamblul de operaţii succesive prin

care se asigură executarea, întreţinerea şi repararea obiectelor de construcţii, montajul
utilajelor, al instalaţiilor şi al altor elemente de construcţii, precum şi prestarea unor
servicii de specialitate.
Clasificarea lucrărilor de construcţii-montaj se face în funcţie de mai multe
criterii, după cum urmează:
a) după categoriile de lucrări la care acestea se referă:
- lucrări de construcţii şi de instalaţii;
- lucrări de montaj al utilajelor;
- lucrări de reparaţii capitale ale clădirilor sau ale altor obiecte de construcţii;
- lucrări de întreţinere, reparaţii curente şi de prestări servicii în construcţii.
a.1. Lucrări de construcţii şi instalaţii
Această categorie de lucrări se referă la:
a.1.1. Construirea şi reconstruirea, refacerea, dezvoltarea şi transformarea de:
- hale şi clădiri industriale, energetice, agrozootehnice, pentru transporturi,
pentru poştă şi telecomunicaţii, pentru activităţi social-culturale, clădiri de locuit, pentru
învăţământ, pentru ştiinţă, pentru cultură şi artă, pentru ocrotirea sănătăţii, pentru
asistenţă socială, pentru educaţie fizică şi sport, clădiri administrative, clădiri provizorii
pentru organizarea şantierelor, toate acestea împreună cu instalaţiile aferente (de apă,
de canalizare, de încălzire, de ventilaţie, de gaze, electrice etc.);
- construcţii industriale speciale, energetice, agrozootehnice, pentru
depozitare, pentru îmbunătăţiri funciare, pentru alimentări cu apă şi canalizări, pentru
telecomunicaţii, pentru organizarea de şantier, construcţii de linii de cale ferată, de
drumuri, poduri, tuneluri, piste şi platforme pentru susţineri (sprijiniri) şi pentru
consolidări de terasamente, construcţii de funiculare, de planuri înclinate subterane,
de linii pentru transport şi instalaţii electrice tehnologice, de conducte pentru aer, de
baraje (inclusiv construcţiile anexe acestora) şi alte construcţii speciale;
a.1.2. Lucrări de amenajare şi de pregătire a terenului şantierului (demolări,
defrişări, nivelări etc.);
a.1.3. Foraje pentru alimentări cu apă;
a.1.4. Lucrări de montaj al elementelor de construcţii, cum sunt lucrările de
fasonare, asamblare şi montare a părţilor de construcţii metalice ale halelor, clădirilor
şi altor construcţii (grinzi, stâlpi, lonjeroane etc.), a rezervoarelor care nu fac parte din
utilajul tehnologic, precum şi montajul elementelor prefabricate din beton, lemn etc.
a.2. Lucrările de montaj al utilajelor cuprind:
a.2.1. Lucrările de asamblare şi de montare a utilajului tehnologic, a celui
energetic, de automatizare, de telecomunicaţii, de transport şi de ridicat etc. (inclusiv
probele mecanice şi rodajul mecanic de mers în gol);
a.2.2. Lucrările pentru instalarea conductelor (industriale, electrice, termice, de
apă şi altele care intră în componenţa utilajului ce se montează);
a.2.3. Lucrările pentru instalarea platformelor şi a scărilor de servire;
a.2.4. Lucrările de izolare şi de protecţie anticorozivă a utilajelor instalate;
a.2.5. Lucrările de demontare a utilajelor şi a instalaţiilor de natura celor
enumerate.
a.3. Lucrările de reparaţii capitale ale clădirilor sau ale altor obiecte de
construcţii
Această categorie include ansamblul de lucrări care se execută în condiţiile
prevăzute în "Nomenclatorul şi normativele tehnice pentru repararea fondurilor fixe" în
scopul menţinerii lor în funcţiune pe toată durata de utilizare.
Lucrările de reparaţii capitale ale clădirilor sau ale altor obiecte de construcţii se
execută la: clădiri administrative, social-culturale, clădiri de locuit, construcţii speciale
(conducte, baraje, castele de apă, diguri, bazine, silozuri, drumuri, poduri, căi ferate
etc.).
a.4. Lucrările de întreţinere-reparaţii curente şi prestări servicii în construcţii se
referă la:
- lucrări de întreţinere, reparaţii curente şi prestări propriu-zise pentru
populaţie;
- prestări de natura producţiei de construcţii-montaj executate pentru
populaţie.
Volumul lucrărilor de întreţinere-reparaţii curente şi prestări în construcţii
cuprinde următoarele categorii de lucrări:
a.4.1. Lucrările de întreţinere şi reparaţii curente la clădirile şi construcţiile
aparţinând sectorului de stat (cum sunt: locuinţe proprietate de stat, aflate în
administraţia primăriilor; clădiri şi construcţii ale altor unităţi de stat etc.).
a.4.2. Prestări pentru populaţie, care se clasifică astfel:
a.4.2.1. Prestări care se pot executa de către întreprinderi de stat (lucrări de
reparaţii la clădiri de locuit, lucrări de branşare şi racordare la reţele de gaze, apă,
canal şi electricitate, lucrări de instalaţii interioare, apă, canal, gaze, energie electrică).
a.4.2.2. Prestări care se pot executa de către unităţile cooperatiste şi/sau
particulare:
- lucrări de reparaţii la clădiri;
- lucrări noi şi reparaţii la instalaţiile de apă, canal, gaze, încălzire centrală,
ventilaţie.
a.4.2.3. Lucrări de natura producţiei de construcţii-montaj (lucrări noi de
construcţii şi reparaţii capitale la obiectele de construcţii), exercitate pentru populaţie.
b) după modul de execuţie a lucrărilor
b.1. Lucrări de construcţii-montaj realizate în antrepriză, prin preluarea de către
o subdiviziune organizatorică (brigadă complexă, brigadă specializată de antrepriză
sau echipă, în funcţie de volumul şi complexitatea lucrărilor), a unor obiecte de
construcţii (clădiri de locuit, hale, drumuri, construcţii agrozootehnice, staţii de
pompare, amenajări interioare etc.) sau a unor părţi de obiecte complexe, în vederea
executării integrale a acestora, până la recepţionarea şi darea lor în folosinţă.
b.2. Lucrările de construcţii-montaj realizate în regie, de către unităţi economice
cu altă activitate de bază decât cea de construcţii-montaj. Aceste unităţi pot executa
lucrări proprii de construcţii-montaj, în funcţie de volumul şi importanţa lor, nu numai
în antrepriză, ci şi în regie prin contracte încheiate cu colective de lucrători din cadrul
respectivelor unităţi sau prin angajarea unor echipe de constructori (din unităţi de stat
sau particulare).

1.3. Producţia de construcţii-montaj

Producţia de construcţii-montaj este rezultatul material în care se concretizează

lucrările de construcţii, de instalaţii şi de montaj a utilajelor realizate într-o anumită
perioadă de timp, al reparaţiilor capitale, al întreţinerii şi reparaţiilor curente ale
obiectelor de construcţii, precum şi al prestării unor servicii de profil.
Producţia de construcţii-montaj se materializează în obiecte de construcţii.
Clasificarea producţiei de construcţii-montaj se poate face în baza următoarelor
criterii, astfel:
a) după specificul şi natura producţiei de construcţii-montaj obţinută:
 a.1. Producţie de bază din construcţii-montaj este rezultatul proceselor de
punere în operă a materialelor şi a elementelor de construcţii, în forma în care acestea
au fost aduse sau prelucrate pe şantier, al proceselor de montare a utilajelor şi
instalaţiilor, de întreţinere şi de reparare a obiectelor de construcţii, precum şi al unor
prestări de servicii în profil;
a.2. Producţia auxiliară de construcţii-montaj, concretizată în rezultatele
activităţii de către unităţi productive (delimitate din punct de vedere organizatoric, în
cadrul antreprizelor sau al altor unităţi de construcţii-montaj) care au ajutat la realizarea
lucrărilor de bază, fără a participa în mod direct la executarea acestora. În această
categorie se includ producţia obişnuită în atelierele de confecţionare a cofrajelor, a
armăturilor şi a prefabricatelor, precum şi cea rezultată în urma activităţilor de
întreţinere, de reparaţii, de transport utilaje etc.
b) după modul de realizare şi profilul de bază al activităţilor executante:
b.1. Producţia de construcţii-montaj în antrepriză, care reprezintă producţia
realizată prin forţe proprii de către întreprinderile antrepriză, trusturile şi centralele de
antrepriză generală, precum şi de către brigăzi din subordinea unor întreprinderi cu alt
profil decât cel de construcţii-montaj.
Producţia de construcţii-montaj în antrepriză cuprinde atât valoarea lucrărilor
executate pentru alte unităţi, cât şi cea a lucrărilor realizate din fondurile de investiţii
sau din cele de reparaţii capitale proprii.
b.2. Producţia de construcţii-montaj în regie reprezintă producţia realizată prin
forţe proprii ale unităţilor cu altă activitate de bază decât cea de construcţii-montaj,
beneficiare de investiţii sau de reparaţii capitale care îşi asumă obligaţia executării de
lucrări în regie.
Se consideră producţie de construcţii-montaj executată în regie şi lucrările de
profil realizate de populaţie prin forţe proprii pentru locuinţe şi construcţii gospodăreşti,
precum şi cele efectuate de asociaţiile agricole.
c) în raport cu stadiul de realizare în care se află, producţia de construcţii-montaj
poate fi:
c.1. Producţia terminată, ce cuprinde valoarea lucrărilor de construcţii-montaj
realizate, respectiv a stadiilor fizice executate şi acceptate de beneficiar, lucrări care
îndeplinesc condiţiile legale de decontare;
c.2. Producţia neterminată, care cuprinde producţia nedecontată, adică
valoarea stadiilor executate dar nedecontabile, întrucât nu îndeplinesc condiţiile legale
de plată.

1.4. Caracteristicile producţiei de construcţii-montaj în general

Deşi activitatea de construcţii-montaj prezintă multe asemănări cu unele din

ramurile producţiei industriale, asemănări care se accentuează tot mai mult pe măsura
promovării progresului tehnic, totuşi prin esenţa ei prezintă o serie de particularităţi
care îi atestă caracterul de ramură a economiei naţionale.
În comparaţie cu alte ramuri ale producţiei materiale şi în special cu cele
industriale, se pot distinge următoarele caracteristici principale ale producţiei de
construcţii-montaj:
1. Procesul producţiei de construcţii-montaj este mobil, în timp ce produsul este
fix, spre deosebire de alte ramuri ale producţiei materiale şi în special de ramurile
industriale unde procesul de producţie este fix, muncitorii lucrând în unităţi de producţie
stabile cu locuri de muncă bine precizate pe traseul fluxului tehnologic. Mobilitatea
procesului producţiei de construcţii-montaj se manifestă atât în diferitele faze de
executare a lucrărilor din cadrul unui obiect de construcţie (de exemplu: din cadrul unei
staţii de pompare) când muncitorii se deplasează pe orizontală şi pe verticală, pe
măsura înaintării execuţiei la obiectul respectiv fixat în teren şi când mijloacele de
muncă şi obiectele muncii trebuie aduse la locurile de producţie respective, cât şi după
terminarea lucrărilor date în sarcina unor echipe la un obiect, când echipele şi
mijloacele de muncă respective trebuie să treacă la executarea de lucrări la alt obiect
fie în cadrul aceluiaşi şantier, fie din cadrul altui şantier, la distanţe mai mult sau mai
puţin importante.
Caracterul mobil al producţiei de construcţii-montaj creează probleme specifice
în special în ceea ce priveşte:
a) Planificarea execuţiei lucrărilor atât pe şantierul respectiv, cât şi în corelaţie
cu alte şantiere din cadrul organizaţiei, astfel încât echipelor şi utilajelor de construcţii
să li se asigure front de lucru continuu, fără întreruperi (sau cel mult cu întreruperile
strict necesare pentru deplasare), fie la acelaşi sau la un alt obiect din cadrul
şantierului, fie la alt şantier. În acest mod se asigură folosirea deplină şi eficientă a
forţei de muncă şi a utilajelor, contribuind la stabilizarea forţei de muncă;
b) Organizarea care trebuie să se facă din nou pentru fiecare şantier care se
înfiinţează, în vederea asigurării condiţiilor de cazare pentru muncitori, de depozitare
pentru materiale şi utilaje, de prelucrare şi punere în operă a materialelor etc., precum
şi de căi de comunicaţie şi transport în interiorul şantierului şi, în multe cazuri, chiar şi
în afara şantierului;
c) Dotarea cu maşini şi utilaje, acestea trebuind să aibă şi ele un caracter mobil,
spre a putea fi deplasate de la un punct de lucru la altul, fie în întregime, fie
demontându-se şi remontându-se acolo unde sunt necesare.
Asigurarea de forţe de muncă şi personal tehnic şi economic de alte specialităţi
şi administrativ care de asemenea trebuie să aibă caracter de mobilitate pentru a putea
fi deplasat de la un loc de muncă la altul şi de la un şantier la altul; în acest scop sunt
necesare unele măsuri specifice atât din punct de vedere educaţional, cât şi din punct
de vedere al acordării unor indemnizaţii specifice muncitorilor şi personalului, când
aceştia trebuie să se deplaseze din locurile de domiciliu, în vederea executării lucrărilor
de construcţii-montaj în alte localităţi.
d) Aprovizionarea tehnico-materială, care necesită aducerea unui mare volum
de materiale, de mare diversitate la locurile de muncă, cu mijloacele de transport de
capacitate corespunzătoare cât mai eficiente şi pe traseele cele mai raţionale. De
asemenea, ţinând seama de marele volum de materiale care se folosesc, este
necesară crearea condiţiilor de adăpostire şi de bună gospodărire a acestora.
e) Asigurarea condiţiilor de trai materiale şi social-culturale pentru personalul
şantierului, în condiţiile de mobilitate ale acestuia.
f) Cheltuieli de producţie, care sunt în multe privinţe diferite faţă de alte ramuri
ale producţiei materiale, cum ar fi: cheltuieli pentru organizarea şantierului, cheltuieli
pentru indemnizaţiile personalului nelocalnic, cheltuieli pentru demontarea, transportul
şi remontarea utilajelor de construcţii, cheltuieli pentru evacuarea materialelor rămase
la terminarea lucrărilor etc.; cheltuieli care sunt specifice ramurii de construcţii-montaj.
g) La aceste probleme se adaugă şi problemele rezultând din faptul că producţia
de construcţii-montaj nu se poate desfăşura în mod uniform şi folosind aceleaşi
mijloace, obiecte şi forţe de muncă, acestea fiind diferite - atât după felul lucrărilor, cât
şi după stadiul lucrărilor care se execută în diferite perioade.
Unele aspecte specifice caracterului mobil al producţiei de construcţii-montaj
produc efecte negative, în special în ceea ce priveşte stabilitatea şi gradul de calificare
al forţei de muncă, folosirea eficientă a utilajelor şi materialelor, mărimea cheltuielilor
de producţie, calitatea lucrărilor. Pentru atenuarea în cât mai mare măsură a acestor
efecte negative, s-a introdus prefabricarea elementelor de construcţii (grinzi, stâlpi,
planşee etc.) şi se urmăreşte extinderea ei ce permite executarea în condiţii industriale
a unei părţi importante din producţia de construcţii-montaj, având ca efect
transformarea şantierelor în locuri de montaj şi reducerea duratei activităţii lor în
condiţii de mobilitate.
2. Procesul producţiei de construcţii-montaj are în general un caracter mai
complex decât cel din alte ramuri ale producţiei materiale, complexitate ce rezultă din
folosirea unui număr mare de muncitori din meserii diferite şi a unor utilaje de tipuri şi
capacităţi diferite.
Pentru a ilustra complexitatea procesului producţiei de construcţii-montaj este
suficient să se menţioneze că Nomenclatorul materialelor care pot fi utilizate în acest
scop se ridică la circa 160.000 sortimente şi tipodimensiuni, al meseriilor la circa 100,
iar al tipurilor de utilaje la circa 200, în afara sculelor şi uneltelor individuale.
Această complexitate a impus:
a) Elaborarea unui număr important de prescripţii şi normative tehnice,
cuprinzând caracteristicile lucrărilor de construcţii-montaj, materialele necesare şi
tehnologiile de execuţie.
b) Necesitatea ca pentru fiecare lucrare să se analizeze soluţiile tehnice şi
tehnologice posibile pentru satisfacerea cerinţelor şi adoptarea unei decizii pentru
soluţia cea mai eficientă.
Pentru atenuarea efectelor negative ale complexităţii procesului producţiei de
construcţii-montaj, a fost introdusă şi se iau măsuri pentru extinderea tipizării în
construcţii.
3. Caracterul de unicat pe care îl mai păstrează multe din lucrările de construcţii-
montaj constituie o altă caracteristică importantă a acestei activităţi.
Diversitatea obiectelor de construcţii-montaj - care conferă acestora caracterul
de unicate - este legată atât de complexitatea construcţiilor, în special de cerinţele pe
care acestea trebuie să le îndeplinească şi de soluţiile tehnice şi tehnologice pentru
executarea lor, cât şi de amplasamentul diferit al fiecărui obiect de construcţii. Astfel,
dacă - în cazul executării unor obiecte după proiecte tip, directive sau refolosibile -
caracterul de unicat al acestora este în parte înlăturat, acest caracter nu poate fi
complet înlăturat din cauza amplasamentului diferit al obiectelor, ceea ce creează
diferenţieri şi între obiectele care se execută după acelaşi proiect tip, directiv sau
refolosibil, necesitând adaptări ale acestuia în funcţie de amplasamentul respectiv
(natura terenului, gradul de seismicitate etc.).
De asemenea, amplasamentele diferite ale obiectelor de construcţii creează
diferenţieri între obiecte de acelaşi fel şi din punct de vedere al cheltuielilor de
producţie, cum sunt:
- cheltuielile de transport în funcţie de distanţe, de existenţa şi starea căilor de
comunicaţii;
- cheltuielile de organizare a şantierelor în funcţie de necesitatea aducerii forţei
de muncă din alte localităţi, precum şi în funcţie de posibilităţile de folosire a unor
obiecte şi căi de comunicaţie existente sau puse la dispoziţie de beneficiarul lucrării.
Caracterul de unicat creează o serie de probleme specifice acestei producţii,
cum sunt:
a) Necesitatea analizării şi alegerii dintre amplasamentele corespunzătoare din
punct de vedere social-politic şi economic, a amplasamentelor care prezintă condiţiile
cele mai avantajoase din punct de vedere al rezistenţei terenului - în care scop sunt
necesare studii geotehnice, precum şi din punct de vedere al eficienţei economice;
b) Necesitatea proiectării distincte sau adaptării proiectelor tip, directive sau
refolosibile la fiecare amplasament concret stabilit;
c) Necesitatea proiectării lucrărilor şi cheltuielilor de organizare a şantierelor în
funcţie de posibilităţile pe care le creează locul de desfăşurare a producţiei de
construcţii-montaj;
d) Necesitatea planificării şi dimensionării cheltuielilor de producţie, în funcţie
de lucrare şi de amplasament;
e) Necesitatea întocmirii unei documentaţii economice pentru stabilirea preţului
de deviz al fiecărui obiect în parte sau al părţii adaptabile a acestuia.
Prin acţiunea de proiectare tip şi prin extinderea acesteia, o parte din efectele
negative ale caracterului de unicat al producţiei de construcţii-montaj - cum este cazul
proiectării separate a fiecărui obiect în întregime - sunt înlăturate. Ele vor putea fi
diminuate tot mai mult, pe măsură ce tipizarea va cuprinde tot mai multe părţi şi
elemente de construcţii interschimbabile (fundaţii, elemente de acoperiş etc.) care să
poată fi folosite prin asamblări directe în diversele situaţii concrete ale lucrărilor.
4. Spre deosebire de industrie, o parte importantă a procesului de producţie în
construcţii-montaj se desfăşoară în aer liber. Datorită acestui fapt, procesul de
producţie este influenţat direct de o serie de factori atmosferici (căldură, frig, umiditate,
intemperii), ceea ce are repercusiuni atât asupra muncitorilor, îngreunându-le
activitatea, cât şi asupra unor procese tehnologice, cum sunt lucrările de betoane, de
tencuieli etc., care necesită anumite condiţii pentru executarea lor.
Pentru a evita efectele negative ale factorilor atmosferici asupra producţiei de
construcţii-montaj se poate acţiona pe diferite căi. Astfel, printr-o planificare raţională
a lucrărilor este posibil, în multe cazuri, să se prevadă executarea anumitor procese
de producţie în perioadele de timp în care factorii atmosferici nu le influenţează negativ
(exemplu: executarea tencuielilor sau izolaţiilor exterioare în perioada de timp
nefriguros) sau pregătirea unui studiu al lucrărilor care să permită executarea unor
lucrări pe timp friguros în interiorul obiectivelor respective (de exemplu: tencuieli
interioare, zugrăveli, vopsitorii etc.).
De asemenea, dezvoltarea pe scară largă a prefabricării, precum şi creşterea
gradului de mecanizare a lucrărilor conducând la creşterea substanţială a volumului
de procese umede, evită în mare măsură influenţa negativă a factorilor atmosferici.
O altă măsură reprezintă aplicarea unor metode tehnologice speciale de
executare a proceselor umede (betoane, tencuieli, zidării pe timp friguros), metode
intrate în practica curentă care necesită însă un plus de cheltuieli (încălzirea apei şi a
agregatelor pentru betoane şi mortare, protejarea termică a acestora etc.).
5. Durata relativ mare a ciclului de producţie, aceasta fiind determinată de
dimensiunile mari, în suprafaţă şi înălţime, ale obiectelor de construcţii, de numărul
foarte mare de procese de lucru, de succesiunea tehnologică care condiţionează
întreruperi în procesul de producţie.
Durata mare a ciclului de producţie creează o serie de probleme specifice
procesului de producţie de construcţii-montaj, cum sunt:
a) Necesitatea concentrării unor cantităţi importante de materiale şi a creării din
nou pentru fiecare şantier a condiţiilor de adăpostire şi de buna gospodărire a
acestora;
 b) Necesitatea concentrării unor forţe de muncă importante pe durate relativ
îndelungate şi crearea pentru fiecare şantier a condiţiilor de trai materiale şi social-
culturale;
c) Programarea desfăşurării proceselor de producţie astfel încât să se evite
unele vârfuri peste cele necesare din punct de vedere tehnologic, ceea ce ar duce la
concentrări mai mari decât cele necesare şi la cheltuieli neeconomice;
d) Programarea aprovizionării cu mijloace şi obiecte ale muncii, precum şi cu
forţe de muncă, în strictă corelare cu desfăşurarea procesului de producţie, spre a se
evita imobilizările în stocuri supranormative, goluri în producţie, cheltuieli neeconomice
etc.;
e) Durata mare a ciclului de producţie impune ca finanţarea şi decontarea
lucrărilor de construcţii-montaj să se efectueze periodic (lunar şi trimestrial) şi nu pe
baza produselor finite (obiecte de construcţii), ca în alte ramuri ale producţiei materiale.
Prin folosirea prefabricatelor, mecanizarea lucrărilor şi organizarea ştiinţifică a
producţiei şi a muncii se obţin reduceri ale duratei de execuţie a lucrărilor.
6. Produsele ramurii de construcţii au o greutate foarte mare comparativ cu
produsele altor ramuri, fapt care implică deplasarea unor importante volume de
materiale de greutate mare (pietriş, nisip, cărămidă, ciment, oţel etc.), precum şi
evacuarea unor cantităţi mari de pământ. În prezent aproape 50% din tonajul
transportat pe calea ferată şi şosea reprezintă materiale de construcţii.
În sfera caracteristicilor construcţiilor legate de natura produselor şi a procesului
de producţie, construcţiile mari prezintă, prin obiectul şi destinaţia lor, caracteristici
intrinseci deosebite de cele ale unor produse industriale obişnuite şi anume:
- construcţiile sunt destinate să satisfacă una din cele trei necesităţi vitale ale
oamenilor - adăpostul (alături de hrană şi îmbrăcăminte) - în care omul îşi petrece mare
parte din viaţă (muncă, comunicaţii, odihnă şi divertisment), fapt care conferă
construcţiilor de tot felul un rol principal în realizarea calităţii vieţii; construcţiile
condiţionează şi exprimă standardul de viaţă al unui popor;
- construcţiile reprezintă produse scumpe şi durabile, a căror durată mare de
viaţă şi de exploatare ajunge la zeci de ani în comparaţie cu durata de folosinţă a
produselor industriale;
- soluţiile noi de construcţii necesită verificări experimentale la sferă naturală,
nu numai sub aspectul procesului de execuţie, dar în special sub aspectul comportării
de exploatare.
Toate aceste particularităţi ale activităţii de construcţii-montaj şi ale produselor
ei fac din această activitate o ramură distinctă a economiei naturale.

1.5. Caracteristicile producţiei de construcţii-montaj din sectorul de

îmbunătăţiri funciare

Principalele caracteristici ale procesului de producţie din şantierele de

îmbunătăţiri funciare se referă la:
a) Răspândirea lucrărilor pe suprafeţe întinse de ordinul zecilor şi sutelor de mii
de hectare, cu o densitate redusă de construcţii pe unitatea de suprafaţă, ceea ce face
ca în condiţiile inexistenţei unor reţele de drumuri şi a lipsei dotărilor social-culturale,
zonele respective fiind uneori pentru prima dată puse în valoare, procesele de muncă
să se desfăşoare greoi, la discreţia condiţiilor climatice şi cu posibilităţi reduse de
îndrumare şi control tehnic.
 Construcţiile, în general în sectorul de îmbunătăţiri funciare, se desfăşoară
liniar, fiind absolut necesar ca o lucrare începută să fie terminată în cel mai scurt timp
posibil prin concentrarea proceselor tehnologice succesive, deoarece orice întrerupere
şi reluare a proceselor de muncă necesită noi eforturi organizatorice şi consum
suplimentar de materiale, utilaje şi forţe de muncă.
b) Caracterul de unicat al producţiei - canale, conducte, staţii de pompare
reprezintă caracteristici atât ca geotehnie, hidrologie, pedologie, cât şi soluţii
tehnologice.
c) Durata relativ îndelungată a procesului de producţie cu un volum de investiţii
de ordinul sutelor de milioane sau zecilor de miliarde lei, constituie un factor
caracteristic lucrărilor de îmbunătăţiri funciare care determină blocarea mijloacelor
materiale pe perioade îndelungate, deci costuri ridicate şi uzură morală.
S-au luat măsuri în ultimii ani de industrializare a lucrărilor prin utilizarea pe
scară largă a prefabricatelor şi dare în funcţiune parţială a unor capacităţi care vor
permite accelerarea ritmului de execuţie şi scurtarea termenelor.
d) Desfăşurarea procesului de producţie sub cerul liber face ca pe întreaga
perioadă de execuţie producţia să fie supusă unor intemperii, mai ales toamna-iarna,
când productivitatea maşinilor terasiere este afectată considerabil de condiţiile
atmosferice.
e) Complexitatea procesului de producţie impune o anumită organizare a
producţiei pe activităţi distincte, de bază şi auxiliare, unităţi specializate pe categorii de
lucrări: terasamente, betoane, conducte, armături etc., iar utilizarea eficientă a forţelor
umane, a materialelor şi utilajelor nu mai este în prezent posibilă fără folosirea unor
metode moderne de programare şi urmărire a execuţiei, aşa cum sunt analizele de
drum critic sau metodele de programare liniară.
f) Volumul şi greutatea mare a construcţiilor se caracterizează prin utilizarea
unui important volum de materiale care reprezintă în medie peste 3000 t/mil. lei.
Este necesar să se diminueze treptat din greutate prin utilizarea de materiale
uşoare, folosirea de mijloace mecanice de transport şi manipulare care să asigure o
mare productivitate a lucrărilor.
g) Consumul mare de manoperă în execuţia lucrărilor este o caracteristică
importantă a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare (volumul mare la finisarea
terasamentelor, pozarea şi probarea conductelor, uneori la prepararea şi punerea în
operă a betoanelor).
h) Cea de-a treia dimensiune a construcţiilor ce se realizează în îmbunătăţiri
funciare este în general adâncimea de fundare dictată de obicei de considerente
tehnologice: cote de aspiraţie la staţiile de pompare, cote de fund la canale etc.
Dacă la acestea se mai adaugă şi apa subterană prezentă de obicei de la câţiva
metri în jos, iar acolo unde nu o întâlnim avem de-a face aproape sigur cu terenuri
leosoide sensibile la înmuiere, ne putem da seama de gradul de dificultate al acestor
lucrări.
Măsurile ce trebuie luate pentru combaterea acestui factor nefavorabil sunt
cunoaşterea cât mai precisă, din timp a condiţiilor hidrogeologice, geotehnice şi de
amplasament, utilizarea unor procedee de fundare cât mai diversificate în funcţie de
teren şi dotarea şantierelor cu mijloace eficiente de acţiune şi intervenţie în probleme
de fundaţii.
În concluzie, efectele nefavorabile a caracteristicilor lucrărilor de îmbunătăţiri
funciare se înlătură în principal prin următoarele măsuri:
- extinderea folosirii elementelor prefabricate;
- mecanizarea complexă a lucrărilor;
 - tipizarea în construcţii;
- introducerea unor tehnologii noi de execuţie şi reducerea termenelor de
punere în funcţiune;
- organizarea pe baze noi a producţiei materiale.