Curs - CONSTRUCTII INDUSTRIALE

Curs 1.
CONSTRUCTII INDUSTRIALE
1. INTRODUCERE
1.1. Clasificarea constructiilor
Constructiile pot fi impartite in doua mari categorii:
1. Constructii civile (arhitecturale)
Sunt constructiile la care alegerea formei depinde exclusiv de conceptia arhitectului, inginerul
avand in acest caz rolul de a dimensiona structura de rezistenta.
In aceasta categorie de constructii intra cele cu functiune principala de adapostire si de activitate
sociala umana, spre exemplu: locuinte, spitale, cladiri social-culturale, cladiri administrative, etc.
2. Constructii ingineresti
Constructiile ingineresti sunt acele constructii la care, cu exceptia cerintelor functionale, conceptia
revine inginerului constructor si tehnolog, acestea trebuind sa corespunda procesului tehnologic
care a condus la necesitatea realizarii lor.
O grupare a constructiilor ingineresti dupa functiunea principala a acestora, fara a cuprinde
integralitatea tipurilor existente, este prezentata in continuare:
Curs 1. CONSTRUCTII INDUSTRIALE
 Obiective industriale si tehnologice (hale industriale, rezervoare, silozuri, turnuri de racire, etc.)
 Constructii edilitare
 Constructii conexe activitatilor de transport (poduri, viaducte, tuneluri, etc.)

 Constructii portuare si offshore (platforme marine)

 Stalpi pentru transportul energiei electrice si pentru sustinerea generatoarelor de curent eoliene
 Constructii din industria de producere a energiei electrice

1.2. Interactiunea arhitectura – inginerie structurala
In momentul actual, domeniile de preocupari ale arhitectului si ale constructorului trebuie sa fie
convergente, in sensul de a exista un anumit grad de intelegere din partea arhitectului referitor la comportamentul
mecanic al structurii de rezistenta.
Acest aspect este foarte important in cazul constructiilor cu deschidere mare si foarte mare, sau constructii foarte
inalte, acestea vand uneori o structura de rezistenta neconforma cu conceptia “clasica” privind alcatuirea unei structuri.
In zona constructiilor care acopera suprafete foarte mari, sau in cel a constructiilor foarte inalte pot fi mentionate
urmatoarele:
- Sali polivalente
- Aerogari
- Constructii care adapostesc activitati sportive (Sali de sport) peroane, gari

- Constructii foarte inalte pentru locuit sau birouri

- Turnuri si piloni cu diferite destinatii

- Stadioane
- Hangare de avioane, elicoptere sau obiective militare

- Constructii de arta sau decorative

Criteriile majore care stau la baza alegerii unei structuri de rezistenta sunt urmatoarele:
- Asigurarea unei deschideri si travei suficient de mari, pentru a oferi, din punct de vedere functional, desfasurarea
optima a proceselor tehnologice
- Rezolvarea corespunzatoare din punct de vedere mecanic, cu rezerve pentru solicitari neprevazute, scheme
mecanice clare, la care sa fie eventual posibila si o comportare in domeniul elasto-plastic
- Criteriul economic, materializat printr-un efort material cat mai eficient
- Respectarea conditiilor de siguranta in exploatare
- Minimizarea cheltuielilor de intretinere
- Timp redus de executie a investitiei
Proiectarea unei constructii este o activitate creatoare, in care alegerea formei structurale si rezolvarea detaliilor de
executie, depind in mare masura de calitatile factorului uman, iar metodele de calcul si tehnologia folosita sunt, de cele
mai multe ori, situate in planul secundar.
TIPURI DE STRUCTURI PORTANTE
Structurile portante utilizate pentru alcatuirea unei constructii sunt variate si se afla intr-o continua evolutie.
In imaginile urmatoare sunt prezentate cateva din tipurile structurale utilizate in domeniul constructiilor civile si
industriale.
In imaginile urmatoare sunt prezentate cateva din tipurile structurale utilizate pentru acoperirea unor suprafete mari
(stadioane, Sali polivalente, etc)
In cazul structurilor metalice, cu deosebire cele realizate din otel, se utilizeaza solutii constructive de tipul celor
prezentate in figurile urmatoare.
MATERIALE. ACTIUNI
- OTELUL STRUCTURAL
- Produse din otel
Produsele semifabricate si laminatele finite se obtin prin urmatoarele procedee de fabricatie:
Laminarea, ce consta in trecerea repetata a lingourilor, incalzite in prealabil la 1100ºC, printre cilindrii laminatoarelor
pana la obtinerea laminatelor finite.
Turnarea, permite obtinerea pieselor atat din fonta cat si din otel. La constructii se folosesc piese turnate intr-o masura
reusa. Se realizeaza piese turnate pentru placi de rezemare, rulouri pentru articulatii din otel, sau fonta in trecut.
Forjarea, este operatia care consta in a da piesei o anumita forma geometrica prin lovire sau presare. Se executa la
temperaturi de 770-970ºC.
Matritarea, este operatia de forjare caracterizata prin aceea ca deformarea se face intr-un dispozitiv numit matrita.
Ambutisarea, este operatia de indoire si rasfrangere a unei table pentru a-I da o anumita forma. Ambutisarea se face
la cald, prin acest procedeu abtinandu-se capacele si fundurile de recipienti.
Tragerea sau trefilarea, este operatia prin care se confectioneaza sarmele. Ea consta in trecerea unui element de
sectiune mica si lungime mare printr-un calibru fix cu sectiunea orificiului mai mica decat a elementului. Prin tragere se
obtin tevi, bare profilate cu pereti subtiri, sarme. Tragerea sarmelor se numeste trefilare si se executa la rece. Piesele
obtinute prin tragere si trefilare au dimensiuni mai precise si prezinta fete mai netede si mai curate decat cele obtinute
prin laminare.
Formarea la rece, se foloseste pentru elemente de constructie cu pereti sutiri, cu diferite forme ale sectiunii
transversale.
- Dintre materialele utilizate pentru constructii, aliajele fier-carbon sunt cele care ofera cea mai mare capacitate
portanta in raport cu marimea sectiunii elementului.
- Raportul mare rezistenta-greutate, gama de aplicare deosebit de variata, comportarea buna in timp,
posibilitatea de a realiza practic orice forma structurala si arhitecturala dorita, sunt cateva din caracteristicile
otelului care il fac sa fie considerat competitiv in raport cu alte materiale de constructie.
- Multe dintre avantajele utilizarii otelului in constructii sunt legate, pe de o parte, de continua imbunatatire a
performantelor obtinute in industria de producere a otelului (metalurgica)iar, pe de alta parte, in cea a
industriei confectiilor metalice.
- La inceput, otelul se producea dupa un sir de procese manufacturiale, in urma carora rezulta un material cu o
compozitie chimica si structurala aproape necontrolata si cu caracteristici deosebit de variate.
- O evolutie importanta se constata in ceea ce priveste obtinerea produselor laminate la cald prin largirea
gamei de produse, cu tolerajte mici de fabricare, suprafete exterioare de calitate si o compozitie omogena a
materialului, cateva din tipurile de laminate sunt prezentate in figurile urmatoare.
Tratamentele termice aplicate in linia de fabricare si controlul automat, conduc de asemenea la imbunatatirea
caracteristicilor mecanice ale produsului.
Laminarea la rece este utilizata pentru obtinerea unor benzi laminate subtiri din care se realizeaza o gama deosebit de
variata de produse obtinute prin deformare la rece, cum sunt prezentate si cele din figura de mai jos.
Produsele obtinute prin deformare plastica la rece se pot utiliza ca atare, ca sectiuni unitare sau pentru obtinerea unor
elemente cu sectiune compusa, realizate din doua sau mai multe profile alaturate.
Elemente solicitate axial realizate din profile deformate la rece

Elemente solicitate la incovoiere realizate din profile deformate la rece

COROZIUNEA CONSTRUCTIILOR DIN OTEL
Clasificare:
Coroziunea este fenomenul natural de degradare in timp a unor materiale metalice, datorita reactiilor
acestora cu mediul inconjurator. In constructiile din otel ea afecteaza calitatea acestora prin urmatoarele: reducerea
durabilitatii, scaderea capacitati portante si micsorarea sigurantei.
Prevenirea coroziunii se poate face prin doua cai principale:

- alcatuirea constructiva rationala
- utilizarea unor acoperiri protectoare
Aceste doua metode nu pot insa sa inlature total producerea coroziunii, ci doar o pot atenua.
Dupa natura procesului de coroziune exista:

- Coroziune chimica, are loc in medii agresive neelectrolitice de gaze uscate si care este rar intalnita in
constructiile din otel
- Coroziune electrochimica, care se produce in mediii electrolitice si constituie aproape integral
mmodalitatea de producere a coroziunii in constructiile din otel.
Coroziunea electrochimica se produce in cea mai mare parte la suprafata otelului, numai in prezenta umiditatii si cu
atat mai intens, cu cat mediul inconjurator contine factori agresivi in concentratie mai mare. Acesti factori pot fi: gazosi,
lichizi sau solizi si prin dizolvare formeaza solutii electrolitice, care acopera suprafata elementelor din otel.
Pentru producerea coroziunii otelului este absolut necesara prezenta simultana a apei si a oxigenului. In absenta unuia
dintre cei doi factori coroziunea electrochimica nu se poate produce. In cazul otelului, umiditatea relativa a aerului,
necesara pentru producerea coroziunii este de aproximativ 70%.
INFLUIENTA MEDIULUI ASUPRA COROZIUNII
Compozitia chimica. Mediile interioare sau exterioare in care sunt exploatate constructiile de otel pot contine factori
agresivi in diverse concentratii, factori care, conditii de umiditate, intensifica coroziunea electrochimica.
In functie de actiunea lor asupra elementelor si structurilor supraterane din otel, mediile agresive se clasifica in 4 clase
de agresivitate, conform tabelului de mai jos.
Incadrarea in clasele de agresivitate a mediilor interioare si exterioare, cu factori agresivi in stare gazoasa se face in
functie de umiditatea relativa a aerului Ur, temperatura si caracteristica gazelor conform tabelului de mai jos.
In conformitate cu GP 111-04: Ghid de proiectare privind protectia impotriva coroziuniii a constructiilor din otel, actiunea
mediilor agresive atmosferice asupra constructiilor din otel supraterane si a elementelor lor componente se clasifica in
sase clase de corozivitate si anume:
- C1 – foarte slaba
- C2 – slaba
- C3 – medie
- C4 – ridicata
- C5-1 – foarte ridicata-industriala
- C5-M – foarte didicata-marina
Echivalenta intre clasele de corozivitate si clasele de agresivitate este prezentata in tabelul de mai jos.
Protectia anticoroziva
Protectia prin vopsire.
Deoarece otelul din constructii este un material predispus coroziunii si adesea lucreaza in medii prielnice producerii
acesteia, el trebuie practic protejat de contactul direct cu aceste medii. Aceasta protectie se realizeaza prin acoperire
cu vopsele sau alte metale rezistente la coroziune.
Sistemele protectoare de acoperire constituite din totalitatea straturilor care realizeaza protectia anticoroziva, se pot
clasifica conform tabelului de mai jos.
Alegerea sistemului de acoperire protectoare se face de catre proiectant, in functie de: durata de folosinta a
elementului ce se protejaza, clasa de agresivitate a mediului si durata de viata a protectiei conform tabelului de mai jos.
Conform tabelului prezentat, pentru fiecare clasa de agresivitate a mediului corespund trei categorii de durata a
protectiei. In cazul acoperirilor metalice si a celor combinate, duratele acoperirilor protectoare corespund cu cele de pe
liniile aferente gradului I de curatire
Pregatirea suprafetelor pentru aplicarea acoperirilor prin vopsire
Inainte de aplicarea acoperirilor protectoare este necesara pregatirea suprafetelor, atat pentru constructiile noi, cat si
pentru cele aflate in exploatare, a caror protectie anticoroziva este deteliorata si necesita refacere.
In functie de starea initiala de ruginire, suprafetele pieselor noi din otel se pot clasifica in 4 categori, conform tabelului
de mai jos.
Aplicarea sistemelor de acoperiri prin vopsire
Aplicarea straturilor sistemelor de acoperiri prin vopsire cu uscare la aer Ava, se face respectand urmatoarele conditii:
- concentratie cat mai redusa a gazelor agresive

- temperatura aerului si a pieselor cuprinse intre 5 si 50 grade celsius
- umiditatea relativa a aerului sub 70%
- inainte de aplicarea straturilor sistemelor de acoperire prin vopsire si uscare la aer toate discontinuitatile,
rostruile si denivelarile trebuie astupate prin chituire.
- pregatirea materialelor de protectie si aplicarea straturilor componente ale sistemului se face cu
respectarea prescriptiilor stabilite de producatorul acestora.
- straturile succesive ale sistemelor de acoperire prin vopsire se aplica numai pe suprafete curate si
uscate
- acoperirile prin vopsire cu uscare in cuptor se apica conform tehnologiilor specifice si doar la elementele
cu pereti subtiri.
Prevenirea prin proiectare a coroziunii structurilor metalice
Principalele criterii pentru stabilirea si alegerea solutiilor de protectie impotriva coroziunii sunt urmatoarele:
- corelarea intre caracteristicile materialului si clasa de corozivitate a mediului

- durabilitatea sistemelor si produselor de protectie anticoroziva utilizate
- simplitatea verificari calitatii la executie si performanta in timp a protectiei
- accesibilitatea
- raportul eficacitate/cost total
- raportul cost initial/cost intretinere
In ceea ce priveste forma si pozitia relativa a pieselor componente in sectiune, se va avea in vedere sa nu fie
favorizata initierea si dezvoltarea fenomenului de coroziune, respectiv se vor evita posibilitatile de acumulare a apei si
a condensului din admosfera.
Se recomanda urmatoarele principii constructive:
- Profile concave vor fi amplasate cu concavitatea astfel incat sa nu retina apa si materialele purvelurente.
- Profile chesonate care nu permit accesul in interior, vor fi prevazute cu gauri de ventilare interioara
- Imbinarile care constituie zone sensibile la coroziune, trebuie reduse ca numar la minimum necesar
- La imbinari cu suruburi va trebui sa existe compatibilitate intre materiale in contact, pentru a nu se forma pile de
coroziune electochimica
- Zonele de rezemare, sensibile de asemenea la coroziune, se vor proiecta accesibile pentru verificarea periodica si
pentru realizarea intretinerii.
HALE INDUSTRIALE
1.HALE METALICE
ASPECTE GENERALE
Halele industriale si constructiile auxiliare adapostesc procese tehnologice sau activitati care necesita spatii importante
si pot indeplini diferite functiuni:
- hale de fabricatie
- magazii sau depozite
- sali de sport
- piete agroalimentare
- garaje
- hangare pentru avioane
Halele industriale sunt prevazute de obcei cu utilaje de ridicat si transportat de tipul podurilor sau grinzilor rulante, care
aduc incarcari utile importante, iar inaltimea cailor de circulatie a acestora determina inaltimea halei si cotele pe
verticala a constructiei.
Halele pot avea una sau mai multe deschideri, iar podurile rulante pot fi dispuse pe unul sau doua nivele. Halele
industriale au in general deschideri si travei mari, care sa permita modificari si dezvoltari ulterioare ale proceselor
tehnologice, rezultand implicit elemente de rezistenta(stalpi, ferme, grinzi de rulare, etc) cu dimensiuni mari, ceea ce
presupune o analiza atenta la proiectare privind solutiile tehnice si materialele utilizate.
In functie de dimensiunile cladirii si de capacitatea de ridicare a podurilor rulante, precum si de alti factori, structurile de
rezistenta ale halelor pot fi realizate, din punct de vedere al materialelor utilizate, in urmatoarele variante constructive:
- structuri de rezistenta realizate integral metalic
- structuri de rezistenta realizate integral din beton
- structuri de rezistenta mixte, otel si beton
In figura de mai jos este prezentata sectiunea transversala a unei constructii din industria metalurgica.
In cazul halelor metalice, stabilitatea elementelor, alcatuite de regula ca elemente plane dezvoltate in planul vertical de
actiune al incarcarilor gravitationale, este asigurata prin dispunerea unor contravantuiri in planul acoperisului si in planul
stalpilor.
Ansamblul elementelor de contravantuiri, contrafise, legaturi si portale asigura comportarea spatiala a structurii halei, la
aceasta conlucrare contribuind si invelitoarea acoperisului si cea a peretilor.
Subansamblul principal al unei structuri de hala este reprezentat de cadrul transversal, format din stalpi fixati in fundatii
de beton si rigla cadrului.
FORMA IN PLAN SI ELEVATIE
Halele sunt constructii cu un singur nivel, rezolvate din punct de vedere arhitectural in corelare cu ansamblul de obiecte
construite.
Forma in plan a halelor industriale este de regula dreptunghiulara sau compusa din dreptunghiuri alaturate.
In figura de mai jos sunt prezentate forme utilizate pentru halele industriale.
Stalpii halelor, care sustin structura acoperisului, se dispun in retele modulate, valoarea modulului de baza fiind de 10
cm. Pentru dimensiunile in plan ale halelor se folosesc uzual dimensiunile de 5, 6, 9, 10, 12, 15 m.
In cazul unei singure deschideri, se utilizeaza acoperisuri cu doua pante, iar in cazul cand hala are mai multe
deschideri, acoperisul se realizeaza cu panta redusa de 3-5%, pentru a nu rezulta inaltimi mari in zona centrala,
In figurile urmatoare sunt prezentate sectiuni transversale prin hale cu mai multe deschideri.
In figurile urmatoare sunt prezentate hale industriale cu inaltime constanta, acestea se utilizeaza atunci cand nu se
produc degajari mari de caldura si de gaze in interiorul halei.
SARPANTA ACOPERISULUI
Sarpanta halelor industriale metalice, este formata din elementele care sustin invelitoarea halei si se compune din
pane, elementele care sustin luminatoare, grinzile sau fermele pe care descarca aceste elemente si elementele de
rigidizare – contravantuiri orizontale si contravantuiri verticale.
Sarpanta cu pane.
Atunci cand intre stalpi, in sens longitudinal, sunt distante foarte mari, sau in cazul traveilor neuniforme, se pot adopta
solutiile constructive cu elemente de rezistenta intermediare, la fel ca si in figura de mai jos.
In figurile de mai jos sunt prezentate alte solutii de sarpante, cu grinzi secundare rezemate pe grinda de luminator.
In figura de mai jos este prezentata solutia de acoperire a unei suprafete de 60x60 m, prin utilizarea unor grinzi
principale centrale care serveste drept reazeme pentru grinzile cu zabrele curente situate la distante de 6m. Grinda
centrala este suspendata cu 4 perechi de cabluri, distantele de fixare a cablurilor de grinda fiind de 12 m.
O alta varianta pentru structura anterioara, este varianta care utilizeaza un cadru portal central cu zabrele, cadru pe
care descarca grinzile cu zabrele curente.
In imaginile urmatoare sunt prezentate o hala cu acoperis suspendat si o structura suspendata din U.K. 1980
De asemenea exista solutia de rezolvare a sarpantei acoperisului si a invelitorii prin utilizarea structurilor autoportante,
realizate in mod obisnuit din tabla ondulata sau mai rar tabla cutata, tabla fiind din otel sau materiale sintetice(uneori
compozite)
ROSTURILE HALELOR
Dilatarea produsa de diferentele de temperaturi climatice( mai mari la halele neincalzite pe timpul iernii) sau cauzate si
de procesul tehnologic desfasurat in hala, precum si anumite conditii de fundare care se modifica pe suprafata halei,
conduc la necesitatea fragmentarii in plan a constructiei,respectiv la necesitatea intreruperii continuitatii tuturor
elementelor de constructie in anumite zone numite”rosturi”, mai exact rosturi de dilatatie sau rosturi de dilatatie si
tasare.
Comparativ cu constructiile din beton armat, in cazul constructiilor metalice distantele intre rosturi sunt mai mari,
datorita faptului ca deformatiile de alungire sau scurtare sunt consumate in zonele de imbinare sau prin deformatii
plastice locale care nu afecteaza starea generala de eforturi in structura.
De asemenea, in cazul halelor metalice, stalpii sunt dispusi la distante importante si prezinta o flexibilitate ridicata, care
micsoreaza efectul deformatiilor termice.
Pentru ca eforturile introduse in structura sa nu devina critice, si pentru ca acestea sa fie neglijate in calculul de
dimensionare, distantele recomandate intre rosturi sunt cele date in tabelul de mai jos.
In cazul in care stalpii halei sunt realizatii din beton armat sau structuri mixte, distanta intre rosturi se va adopta in
conformitate cu conditiile constructive ale structurilor din beton armat. Distanta pana la rost poate ajunge la 120 m, in
cazul in care grinzile de rulare sunt realizate din otel.
Notiuni generale referitoare la rosturile cladirilor.
- In zonele seismice, partile de constructie cu denivelari mari pe inaltime sau cu forme neregulate in plan se vor
separa cu rosturi;
- Rosturile trebuie sa strabata intreaga constructie, atat pe inaltime, cat si pe latime, intrerupandu-se, in aceleasi loc
continuitatea tuturor elementelor;
- Rosturile longitudinale nu se folosesc in mod curent, elementele trebuind sa fie dimensionate corespunzator ( la
latimi mari de hala trebuie sa se tina seama de eforturile suplimentare rezultate din variatii de temperatura;
- In cazul terenurilor care pot conduce la tasari inegale ale fundatiilor, se vor adopta scheme statice determinate si se
va analiza atent pozitia rosturilor;
- In cazul rosturilor de dilatatie ( nu si de tasare), stalpii din rost pot avea o fundatie comuna.
- In cazul halelor cu lungime mare, se recomanda ca portalele de capat sa nu fie amplasate in traveile finale,
deoarece acestea impiedica dezvoltarea deformatiilor termice.
2. HALE DIN BETON ARMAT
Halele realizate integral cu structura din beton armat sau beton armat si partial din beton precomprimat pot constitui
solutii structurale economice si avantajoase pentru deschideri medii, avand in vedere urmatorii factori:
- Betonul este un material ieftin, comparativ cu otelul;

- Elementele din beton au o rigiditate mai mare, datorita sectiunilor transversale dezvoltate si prin urmare, nu sunt
predispuse fenomenelor de instabilitate;
- Betonu prezinta o rezistenta ridicata la actiunea caldurii, respectiv a incendiilor sau exploziilor
- Din structurile de rezistenta pot sa lipseasca, integral sau partial, elementele de contravantuiri;
- Rezistenta la actiunea mediilor corozive;
- Se pot obtine solutii arhitecturale de mare diversitate.
- Stalpii halei pot fi realizati din beton armat, turnat monolit, sau se pot utiliza stalpi prefabricati.
- Sectiunea stalpilor poate fi rectangulara, dreptunghiulara, circulara sau cu goluri in elevatie.
- Elementele de acoperis pot fi chesoane din beton precomprimat, fasii cu goluri, grinzi cu zabrele din beton acoperite
cu chesoane sau alte variante constructive.
In figurile urmatoare sunt prezentate hale industriale din beton armat si beton precomprimat, realizate in diferite solutii
constructive.
Hala din elemente prefabricate din beton


Hala din elemente prefabricate din beton cu 2 deschideri

Hala din elemente spatiale din

beton.
Hala din elemente prefabricate din beton cu 2 deschideri

principale si 2 deschideri tehnologice.
Hala din beton armat in industria sidelurgica


2. HALE MIXTE OTEL-BETON
Halele cu structura mixta otel-beton sunt constuctiile la

care unele elemente (de obicei stalpii) sunt realizate din
beton armat, iar alte elemente (in special sarpanta
acoperisului) sunt realizate din otel.
Aceste solutii constructive se utilizeaza relativ fregvent

in cazul halelor industriale cu deschideri medii si mari,
fiind de multe ori mai economice decat solutiile care
utilizeaza un singur material pentru structura de
rezistenta.
Stalpii utilizati in structurile mixte sunt, de regula,

realizati din beton armat, prefabricati in fabrici de
prefabricate, dar pot fi de asemenea turnati monolit la
santier.
Stalpii prefabricati se monteaza in fundatii pahar, iar

stalpii monolit se fixeaza in fundatii prin armatura de
ancorare care a fost prevazuta in fundatii, acestea
avand o lungime de ancorare suficienta pentru
asigurarea continuitatii, stalpii fiind de regula incastrati
in fundatii.
REZERVOARE
Rezervoarele sunt constructii amplasate

suprateran ( in aer liber) sau subteran
(ingropate), fiind folosite la depozitarea
unor produse aflate in stare lichida sau
gazoasa.
Rezervoarele, precum si structurile de
sustinere ale acestora, se pot realiza din
otel, din beton sau sub forma de structuri
mixte, otel si beton.
Dupa forma acestora, rezervoarele se

clasifica astfel:
- Rezervoare cilindrice verticale;

- Rezervoare cilindrice orizontale;
- Rezervoare sferice
- Rezervoare in forma de picatura de
apa.
In functie de capacitatea de depozitare,

rezervoarele se pot clasifica in:
- Rezervoare de capacitate mica, sub 100

mc;
- Rezervoare de capacitate medie, 100-
5000 mc;
- Rezervoare de capacitate mare, 5000-
50000 mc;
- Rezervoare de capacitate foarte mare,
peste 50000 mc.
Rezervoarele pot fi asezate deasupra

solului, pot fi semiingropate, sau rezervoare
ingropate.
Din punct de vedere al materialului utilizat in

structura de rezistenta a rezervorului, axista
rezervoare metalice, din tabla curbata sau
din tabla ondulata, rezervoare din beton si
rezervoare din materiale sintetice( fibra de
sticla, diferite materiale plastice).
REZERVOARE METALICE
Rezervoare cilindrice verticale
Corpul si fundul rezervoarelor cilindrice

verticale se realizeaza din tole de otel cu
grosimea, in general, de peste 4 mm,
grosimea peretelui poate sa ajunge la 30-35
mm.
Structura acoperisului ( sau capacul) se
realizeaza dint tabla de otel subtire, dar se
poate utiliza de asemenea, tabla din aliaje
de aluminiu, pentru reducerea greutatii
proprii si marirea rezistentei la coroziune.
Corpul rezervorului este alcatuit din fasii
cilindrice orizontale denumite virole,
innadirea tablelor care alcatuiesc virolele
fiind realizata, de regula, in uzina prin
cordoane de sudura cap la cap.
Imbinarile de santier ale virolelor se
realizeaza de asemenea cu suduri cap la
cap ( de adancime), pentru rezervoarele de
dimensiuni reduse se poate folosi si
imbinarea prin suprapunere.
Rezervoare cilindrice orizontale
Rezervoarele cilindrice orizontale

se utilizeaza pentru depozitarea
gazelor lichefiate, a carburantilor
si a uleiurilor, in diferite instalatii
tehnologice, acestea fiind asezate
la o mica distanta deasupra
terenului sau pot fi ingropate in
pamant.
Rezervoarele cilindrice orizontale
se fabrica, de regula, integral in
uzina, fiind de capacitate redusa si
se monteaza cu utilaje usoare la
locul de utilizare.
De regula, se prevad inele de
rigidizare la fiecare virola sau la
intervale de cca. 1,50 m, atunci
cand raportul dintre diametrul
rezervorului si grosimea tablei
peretelui este mai mare decat
350. La rezervoarele ingropatese
prevad inele de rigidizare in
oricare situatie.
Rezervoare sferice
Rezervoarele sferice sunt utilizate cu

deosebire in industria chimica, pentru
inmagazinarea lichidelor si a gazelor sub
presiune ridicata, forma sferica fiind
rationala pentru solicitarile rezultate in
aceste cazuri.
Rezemarea rezervorului se face pe un inel
sustinut de stalpi, sau chiar direct pe stalpi,
daca grosimea peretelui rezervorului este
mare.
Stalpii de sustinere pot fi verticali sau usor
inclinati, urmarindu-se ca axele lor sa
formeze un cilindru sau un con tangent la
sfera.
Rezervoarele de tip sferic se pot rezema si
direct pe teren prin intermediul unui radier
de beton sau fundatii de beton.
Forma bucatilor de tabla rezulta din taierea
suprafetei sferei cu cercuri paralele si
meridiane, aceste bucati fiind imbinate cu
suduri de adancime.
Rezervoare in forma de picatura
Rezervoare sub aceste forme se utilizeaza

pentru rezervoarele de capacitate mare,
fiind structuri de egala rezistenta pentru
rezervorul complet plin si o anumita
suprapresiune interioara, pentru alte
incarcari apar si solicitari de incovoiere in
perete.
REZERVOARE DIN BETON
Rezervoarele din beton armat sunt destinate inmagazinarii unui lichid, in mod obisnuit apa.
Proiectarea rezervoarelor trebuie sa aiba in vedere urmatoarele aspecte:
- Asigurarea impermeabilitatii – care se realizeaza prin folosirea unui beton compact, aplicarea unui strat de mortar
torcretat la interior, a unei hidroizolatii adegvate, sau prin precomprimare;
- Realizarea protectiei impotriva lichidelor agresive, prin aplicarea in interior a unui strat de protectie realizat din sticla,
portelan sau ceramic;
- Amplasarea pe terenuri de fundare stabile, deoarece radierul rezervorului are o suprafata mare si rigiditatea lui la
incarcari gravitationale este redusa, este necesar un studiu al terenului din punct de vedere al tasarilor inegale,
pentru a evita aparitia eventualelor fisuri.
Rezervoarele se pot clasifica dupa mai multe criterii, cateva din acestea fiind:
- Dupa amplasare:
- Subterane
- De suprafata
- De inaltime
- Dupa forma:
- Rezervoare prismatice
- Cilindrice
- Oarecare
Din punct de vedere a protectiei superioare:

- Rezervoare acoperite
- Rezervoare descoperite
Din punct de vedere al executiei si al materioalului folosit:

- revervoare monolite din beton armat
- rezervoare din beton precomprimat sau din elemente prefabricate
Alegerea formei rezervorului se face in functie de mai multi factori, si anume:
Cantitatea de lichid depozitata

Natura lichidului
Calculele tehnico economice, etc.
In cazul rezervoarelor ingropate, intre umplutura de pamant si peretii rezervorului se dispune o izolatie hidrofuga,
aceasta solutie este recomandata atunci cand nivelul apei subterane este sub cota de fundare a radierului.
Cand nivelul apei subterane este ridicat, rezervorul se realizeaza in sistem cuva sau se cobora nivelul apei freatice sub
nivelul radierului prin executarea de drenuri.
In ceea ce priveste compartimentarea rezervoarelor, acestea se impart de regula in doua compartimente, astfel incat,
in timpul curatirii unui compartiment, celalalt sa poata fi folosit pentru depozitare.
Rezervoare prismatice
Daca rezervorul prismatic are dimensiuni mari, peretii se rigidizeaza cu elemente verticale (numite contraforti) si
orizontale (nervuri) ce se executa spre exterior, contraforti pot continua si sub radier.
Pentru inaltimi H mai mici de 3 m, rigidizare peretilor se face numai cu contraforti. Distanta dintre contraforti se alege
astfel incat panourile de perete dintre contraforti sa se armeze pe doua directii. La rezervoarele descoperite, contrafortii
se leaga cu o grinda orizontala la partea superioara a rezervorului.
In cazul inaltimilor mari, H mai mare de 3 m, pereti se rigidizeaza cu contraforti si nervuri orizontale. Nervurile se dispun
la distante cuprinse intre 1,5 si 3m, astfel ca peretii sa lucreze ca si planseele cu grinzi principale(contraforti) si grinzi
secundare (nervuriel orizontale), cu placa armata pe o directie. Este rational ca nervurile sa se dispuna, la partea
superioara, la distante mai mari, pentru ca incarcarea sa fie aproximativ egala pe fiecare nervura.
Rezervoare cilindrice
Rezervoarele cilindrice sunt mai economice decat cele prismatice, peretii verticali lucrant in starea de membrana, doar
cu eforturi axiale inelare si eforturi verticale.
Radierul poate fi realizat sub forma unei placi plane circulare sau sub forma unor cupole rasturnate, in functie de natura
terenului de fundare. Daca nu exista subpresiunea apei atunci peretele se poate rezema pe o grinda inelara separata
de placa radierului.
Rezervoarele cu diametrul D> 20…30 m sunt prevazute cu stalpi intermediari rezultand pentru acoperis si radier
plansee ciuperca.
La rezervoarele mari, cu D= 5…20(30) m, acoperisul se executa sub forma de cupola, ca in figura urmatoare. Cupola
poate fi legata monolit de perete, caz in care la calculul eforturilor in starea de membrana, se adauga eforturile
datorate perturbarii starii de membrana, provocata de legatura monolita cu peretele.
Rezervor cu acoperis tip ciuperca.
In figura de mai jos sunt prezentate solutii de principiu privind armarea rezervoarelor cilindrice.
Rezervoare precomprimate
Rezervoarele de capacitate mare, folosite la alimentarea cu apa a marilor orase se pot executa sub forma prismatica cu
principalele elemnte componente precomprimate.
Forma cilindrica cu sectiune transversala circulara reprezinta solutia cea mai rationala pentru majoritatea rezervoarelor
din beton precomprimat.
La rezervoarele cilindrice se poate realiza precomprimarea centurilor, cupolelor de acoperis, peretilor cilindrici si eventual
a radierelor.
Peretii rezervoarelor cilindrice se realizeaza in general cu grosimea constanta iar precomprimarea se realizeaza cu inele
orizontale, la rezervoarele mari peretele se poate precomprima si pe verticala.
La precomprimare, legatura monolita intre perete si radier impiedica deformatia libera a peretelui in timpul precomprimarii
si provoaca aparitia unor momente de incovoiere importante in fasiile verticale.
Pentru reducerea momentelor incovoietoare in perete, pe directia verticala a rezervorului, se recomanda realizarea unei
rezemari glisante a peretelui pe radier in timpul precomprimarii, ca in figura de mai jos.
Se pot folosi doua moduri de precomprimare a peretilor verticali:
1. Precomprimarea cu cabluri sau cu fascicule izolate

2. Precomprimare prin infasurare
In slide-urile urmatoare sunt prezentate rezervoare din beton aflate in diferite faze de executie:
Rezervoare din beton armat in diferite faze de executie

CONSTRUCTII DIN DOMENIUL ENERGETIC
Constructiile aferente domeniului energetic, din punct de vedere al conceptiei structurale, corelata functiunii acestora,
respectiv:
- Cosuri de fum
- Structuri pentru instalatii de foraj
- Turnuri de racire
- Containere pentru reactoarele centralelor nucleare
1.COSURI DE FUM
Cosurile de fum sunt conductele verticale realizate din zidarie de caramida, beton armat sau din metal, care au rolul de a
evacua in admosfera, la mare inaltime, gazele si fumul rezultate din ardere, in acelasi timp creand tirajul necesar pentru
ardere.
In functie de materialul utilizat pentru constructia cosului de fum, trebuie acordata atentia corespunzatoare pentru
protectia impotriva temperaturii ridicate din interiorul cosului si de actiunea corosiva a gazelor evacuate.
Cosurile de fum pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii:

- Dupa forma: cilindrice sau tronconice
- Dupa temperatura gazelor: cosuri reci(sub 100 grade), cosuri calde(100-300 grade), cosuri foarte calde(mai mult de
300 grade)
- Dupa tipul protectiei: cosuri necaptusite, cosuri captusite cu strat de izolatie, cosuri cu spatii de aer.
Cosuri de fum metalice
Cosurile de fum metalice pot fi realizate in urmatoarele solutii constructive:
- Ancorate cu cabluri, figura 12.1.a

- Sprijinite lateral de structuri metalice portante, figura 12.1.b
- Structuri tubulare autoportante, figura 12.1.b
Cosurile sub forma de tuburi autoportante se utilizeaza pentru inaltimi de 30..60 m, avand un raport intre inaltime si
diametrul bazei apropiat de valorile:
- 20 – pentru inaltimi mai mici de 40 m

- 15 – pentru inaltimi mai mari de 40 m
Pe langa conditiile de rezistenta si de stabilitate, diametrul cosului se alege tinand seama de parametrii tehnologici,
respectiv de temperatura si viteza gazelor din cos.
Pentru evitarea fenomenului de voalare a peretelui mantalei, tubul metalic al cosului este prevazut cu rigidizari inelare,
unele dintre acestea servind si ca flanse pentru imbinarea cu suruburi a tronsoanelor, iar daca raportul intre diametrul si
grosimea peretelui este mare pot fi prevazute si rigidizari longitudinale.
In cazul unor inaltimi mari a cosului de evacuare si a unor diametre relativ reduse, rezultate din considerente tehnologice,
se poate adopta solutia de ancorare cu cabluri a tubului, de regula realizata la un singur nivel.
Cos din tub sprijinit Cos de fum multitubular

Tipuri de cosuri de fum

Cosuri de fum din beton
Cosurile de fum din beton se compun din urmatoarele parti:
- Cosul propriu-zis
- Canalul de fum
- Fundatia de beton armat
Dimensiunile cosului – inaltimea si diametrul interior, se aleg in urma calculelor termotehnice legate de volumul gazelor
evacuate si de tirajul necesar.
Raportul dintre inaltimea cosului si diametrul exterior la baza trebuie sa respecte conditia , inaltime/diametru sa fie mai
mica de 20, iar diametrul interior la varf se alege de minimum 60 c0, pentru a permite acesul in interior.
Intre peretele de beton armat si captusala de zidarie se lasa un spatiu de aer inchis sau ventilat, sau se prevede o izolatie
termica.
Captuseala de protectie de zidarie se fragmenteaza pe inaltimea cosului in tronsoane de 8…12 m, care se descarca prin
intermediul unor console liniare pe peretii din beton armat.
Cosurile de fum din beton armat se pot alcatui, pe langa solutia monolita, din elemente prefabricate de tip boltari.
Asamblarea elemntelor prefabricate poate fi realizata si prin precomprimare, in acest caz fiind folosite tronsoane inelare
prevazute cu canale verticale pentru introducerea fasciculelor de armatura.
Cosurile de fum sunt prevazute cu urmatoarele accesorii:

- Balizaj optic pentru ziua(prin vopsire) si noapte(prin lumina rosie); paratrasnet, scari si platforme metalice; filtre de
protectie impotriva poluarii.
Cos de fum din beton

VA MULTUMESC!!!

Curs - CONSTRUCTII INDUSTRIALE

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs - CONSTRUCTII INDUSTRIALE

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 1.

1.1. Clasificarea constructiilor

Constructiile pot fi impartite in doua mari categorii:

1. Constructii civile (arhitecturale)

 Constructii conexe activitatilor de transport (poduri, viaducte, tuneluri, etc.)

 Constructii portuare si offshore (platforme marine)

 Constructii din industria de producere a energiei electrice

1.2. Interactiunea arhitectura – inginerie structurala

- Constructii care adapostesc activitati sportive (Sali de sport) peroane, gari

- Constructii foarte inalte pentru locuit sau birouri

- Turnuri si piloni cu diferite destinatii

- Hangare de avioane, elicoptere sau obiective militare

- Constructii de arta sau decorative

TIPURI DE STRUCTURI PORTANTE

- Produse din otel

Produsele semifabricate si laminatele finite se obtin prin urmatoarele procedee de fabricatie:

Elemente solicitate axial realizate din profile deformate la rece

Elemente solicitate la incovoiere realizate din profile deformate la rece

COROZIUNEA CONSTRUCTIILOR DIN OTEL

Prevenirea coroziunii se poate face prin doua cai principale:

Dupa natura procesului de coroziune exista:

INFLUIENTA MEDIULUI ASUPRA COROZIUNII

Protectia prin vopsire.

Pregatirea suprafetelor pentru aplicarea acoperirilor prin vopsire

Aplicarea sistemelor de acoperiri prin vopsire

- concentratie cat mai redusa a gazelor agresive

Prevenirea prin proiectare a coroziunii structurilor metalice

- corelarea intre caracteristicile materialului si clasa de corozivitate a mediului

FORMA IN PLAN SI ELEVATIE

Notiuni generale referitoare la rosturile cladirilor.

2. HALE DIN BETON ARMAT

- Betonul este un material ieftin, comparativ cu otelul;

Hala din elemente prefabricate din beton

Hala din elemente prefabricate din beton

Hala din elemente prefabricate din beton cu 2 deschideri

Hala din elemente spatiale din

Hala din elemente prefabricate din beton cu 2 deschideri

Hala din beton armat in industria sidelurgica

Hala din elemente prefabricate din beton

2. HALE MIXTE OTEL-BETON

Halele cu structura mixta otel-beton sunt constuctiile la

Aceste solutii constructive se utilizeaza relativ fregvent

Stalpii utilizati in structurile mixte sunt, de regula,

Stalpii prefabricati se monteaza in fundatii pahar, iar

Rezervoarele sunt constructii amplasate

Dupa forma acestora, rezervoarele se

- Rezervoare cilindrice verticale;

In functie de capacitatea de depozitare,

- Rezervoare de capacitate mica, sub 100

Rezervoarele pot fi asezate deasupra

Din punct de vedere al materialului utilizat in

Rezervoare cilindrice verticale

Corpul si fundul rezervoarelor cilindrice

Rezervoare cilindrice orizontale

Rezervoarele cilindrice orizontale

Rezervoarele sferice sunt utilizate cu

Rezervoare in forma de picatura

Rezervoare sub aceste forme se utilizeaza

REZERVOARE DIN BETON

Proiectarea rezervoarelor trebuie sa aiba in vedere urmatoarele aspecte:

Din punct de vedere a protectiei superioare:

Din punct de vedere al executiei si al materioalului folosit:

Alegerea formei rezervorului se face in functie de mai multi factori, si anume: