STRUCTURI- C1

Proiectarea clădirilor - P100 1-COD DE PROIECTARE SEISMICĂ -PREVEDERI DE PROIECTARE

PENTRU CLĂDIRI

-se aplică la proiectarea seismică a clădirilor și construcțiilor cu structuri similare acestora

- proiectarea constructiilor cu functiuni speciale nu fac obiectul codului(central nucleare, poduri, baraje etc)

Prevederi in cazul cutremurului:

-protectia vietii, a persoanelor fizice, evitarea exploziilor sau degajarii de substante periculoase, limitarea pagubelor

STARI LIMITA:

-Starea limită ultimă ULS, asociată cu ruperea elementelor structurale și alte forme de cedare care pot pune în
pericol siguranța vieții oamenilor

-Starea limită de serviciu SLS, care are în vedere dezvoltarea degrădărilor până la un nivel, dincolo de care cerințele
specifice de exploatare nu mai sunt îndeplinite.

C2- cod pt proiectarea structurilor din zidarie

Condiții tehnice privind rezistența și stabilitatea structurilor / elementelor de zidărie: rezistenta, stabilitate,
rigiditate, ductilitate.

Proiectarea preliminară architectural

a. Stabilirea formei generale a clădirii în plan şi în elevaţie;

b. Proiectarea preliminară a suprastructurii verticale (ansamblul elementelor structurale – pereți, stâlpi);

c. Proiectarea preliminară a planşeelor;

d. Proiectarea preliminară a infrastructurii

Clădirile cu pereţi structurali din zidărie vor fi alcătuite astfel încât să se realizeze un ansamblu spaţial unitar format
din:

a. elemente verticale: pereţi structurali, dispuşi pe două direcţii neparalele;

b. elemente orizontale: planşee care, de regulă, vor fi rigide în plan orizontal.

Legături între planşee şi pereţii structurali:

a. la pereţii din zidărie nearmată (ZNA): prin centuri de beton armat turnate pe toţi pereţii;

b. la pereţii din zidărie confinată (ZC): prin înglobarea / ancorarea armăturilor din stâlpişori în sistemul de centuri
de la fiecare planşeu;

c. la pereţii din zidărie cu inimă armată (ZIA): prin înglobarea / ancorarea armăturilor din stratul median al peretelui
în sistemul de centuri de la fiecare planşeu

Alcătuirea clădirilor în plan:

-simetrie geometrie(forma in plan) si simetrie mecanica( dispunerea peretilor structurali)

-aria planseu constanta la toate nivelurile ( se accepta abateri de 10-15%)

-rezistenta si rigiditatea egale pe doua directii principale ale cladirii

Criterii de regularitate in plan:

-sistem structural simplu si continuu, rezistent si rigid, va asigura un traseu direct si neintrerupt al fortelor verticale
si orizontale pana la fundatie

-eventualele retrageri / proeminenţe în raport cu conturul curent al planşeului nu depăşesc, fiecare, cea mai mare
dintre valorile: 10% din aria planeului sau 1/5 din dimensiunea laturii respective.

Dispunerea în plan a pereţilor structurali satisface următoarele condiţii:

- nu există disimetrii importante ale capacităţilor de rezistenţă şi/sau ale încărcărilor permanente în raport cu axele
principale ale clădirii;

- distanţa între centrul de greutate (CG) şi centrul de rigiditate (CR) nu depăşeşte 0.1L, unde L este dimensiunea
clădirii pe direcţia perpendiculară direcţiei de calcul.

- Clădirile cu pereţi structurali din zidărie vor fi considerate cu regularitate geometrică şi structural în elevaţie dacă:

- înălţimile nivelurilor adiacente sunt egale sau variază cu cel mult 20%;

- pereţii structurali au, în plan, aceleaşi dimensiuni la toate nivelurile supraterane sau prezintă variaţii care se
încadrează în următoarele limite:

-reducerea lungimii unui perete faţă de nivelul inferior nu depăşeşte 20%;

- la clădirile cu nniv ≥ 3, pentru fiecare direcţie principală, reducerea ariilor nete totale de zidărie la
nivelurile superioare nu depăşeşte 20% din aria zidăriei de la parter pe direcţia respectivă; dacă se reduc
simultan ariile de zidărie pe ambele direcţii principale, reducerea totală nu depăşeşte 30% din aria total de
zidărie de la parter.

- clădirea nu are niveluri "slabe" (care au rigiditate şi/sau capacitate de rezistenţă mai mică decât cele ale
nivelurilor superioare ca urmare a suprimării unui perete).

- în cazul clădirilor fundate direct pe terenuri dificile se vor adopta numai alcătuiri arhitectural-structurale
care asigură regularitate geometrică în plan şi în elevaţie.

Separarea cladirii in tronsoane- Se face separarea daca : lungimea cladirii depaseste valorile maxime, forma in
plan neregulata peste valorile maxime, teren cu neregularitati.

Rosturile se vor realiza prin dublarea peretilor structurali, vor fi plane si vor separa elementele
structurale/nestructurale. Inchiderea spaţiului liber dintre tronsoane se va face cu materiale sau dispozitive care nu
impiedică mişcarea relativă a tronsoanelor alăturate, sunt impermeabile la apă şi la aer, nu permit propagarea focului
şi sunt acceptabile din punct de vedere al aspectului.

Rosturile de separare se vor proiecta dupa rolul in structura:

-rosturi complete, care traversează atât suprastructura, cât şi infrastructura - rosturi de tasare, care au rolul de a
limita eforturile din structură datorate neuniformitii terenului de fundare şi/sau valoarea tasărilor clădirii în cazul
fundării pe terenuri dificile

- rosturi parţiale, care se realizează numai în suprastructură

- rosturi seismice, care au rolul de a elimina sau de a reduce efectele torsiunii de ansamblu în cazul
clădirilor cu forme complexe în plan; în cazul clădirilor cu lungime totală mare, rosturile seismice vor
traversa şi fundaţiile pentru a evita nesincronismul mişcării seismice la fundaţiile situate la distanţe relative
mari.
 - rosturi de contracţie – dilatare, care au rolul de a limita eforturile care pot rezulta din variaţiile de
temperatură sau ca efect al fenomenelor reologice specifice zidăriei / betonului (curgerea lenta a
materialului, deformarea în timp a materialelor solide sub acțiunea forțelor exterioare, etc.)

Dimensiuni in plan: lungime max tronson 50 m (mai putin pe terenuri dificile)

Dimensiuni in elevatie: nr max de niv. si valoarea densitatii peretilor structurali p% in functie de:

-acceleratia seismica ag, clasa de importanta comform codului P 100- 1, tipul zidariei( ZNA, ZC, ZC+AR, ZIA),
tipul elementelor pt zidarie ( argila arsa sau BCA) si grupa elementelor de argila arsa ( 1, 2 ,2S)

Peretii structurali pt cladirile etajate curente:

- Structurile cu pereţi deşi (sistem fagure) sunt definite prin următorii parametri geometrici:

- înălţimea de nivel ≤ 3,50 m; distanţele maxime între pereţi, pe cele două direcţii principale ≤5,00 m;aria
celulei formată de pereţii de pe cele două direcţii principale ≤25,0 mp.

- Structurile cu pereţi rari (sistem celular), sunt definite prin următorii parametri geometrici

- înălţimea de nivel ≤ 4,00m;distanţele maxime între pereţi, pe cele două direcţii principale ≤ 9,00 m; aria
celulei formată de pereţii de pe cele două direcţii principale ≤ 75,0 mp.

- Structuri mixte (dual) la care pereţii structurali conlucrează cu cadre din beton armat pentru preluarea forelor
seismice

Goluri in peretii de zidarie: evitarea reducerii rezistentei si rigiditatii structurii, vor fi dispuse pe aceeasi verticala la
toate niv. ( permisa alternarea prin respectarea unor distante care sa permita transmiterea incarcarilor printr-un
sistem de tip grinda cu zabrele)
Goluri in plansee: nu la colturile planseului, langa peretii de contur, nu alaturam mai multe goluri

Pereti structurali:

-grosimea(efectiva a zidariei netencuite)= cea mai mare valoare rezultata din calcule care satisface: siguranta
structurala, izolare termica/fonica, protectie la foc

-grosime min p structural 240 mm, raport Het si grosime perete trebuie sa fie: mai mic decat 12 la ZNA, mai mic
decat 15 la ZC si ZIA

Arii de zidarie si cerinte privind geometria peretilor:

-pentru zidăria nearmată (ZNA):

- şpaleţi de capăt la pereţii de faţadă şi interiori: lmin( lungimea minima) = 0,6 * hgol ≥ 1,20 m

- spaleţi intermediari la pereţii de faţadă şi interiori: lmin = 0,5 hgol(inaltime gol) ≥ 1,00 m

- pentru zidăria confinată (ZC sau ZC+AR):

- şpaleţi de capăt la pereţii de faţad şi interiori: lmin = 0,5 hgol ≥ 1,00 m

- spaleţi intermediari la pereţii de faţadă şi interiori: lmin = 0,4 hgol ≥ 0,80 m

- pentru zidăria cu inimă armată (ZIA): lmin = 3t unde t este grosimea totală a peretelui.

Prevederi referitoare la stalpisori ( samburii de BA)

-punem la toate colturile exterioare si intrande de pe conturul constructiei ( pt zona seismic mai mare punem si la
casa scarii), la toate capetele libere ale fiecarui perete, de ambele parti ale unui gol cu suprafata mai mare de 2.5 mp,
in lungul peretelui( sa nu avem distante mai mari de 4 m-sist celular si 5 m- sist fagure deschidere intre samburi)

-mai punem la intersectiile peretilor daca cel mai apropiat stalpisor e la o dist mai mare de 3t( t=grosimea peretelui),
in toti spaletii care nu au lungimea minima, ei se executa pe toata h constructiei, min 25x25

Prevederi referitoare la centuri ( BA sau lemn)

-pozitionare: la niv fiecarui planseu, in pozitie intermediara, continue pe toata lungimea peretilor si alcatuiesc
contururi inchise, nu sunt intrerupte de goluri exceptie: e in dreptul casei scarii dar trb stalpisori la ambele margini
ale golului si centura buiandrug sau este peste zidul mansardei in dreptul lucarnelor, la fel, trb stalpisori

-latime mai mare sau egala de 25 cm, h mai mare decat grosimea placii, arie sect transversal mai mare de 500cmp
Absorbtia apei – zidaria absoarbe apa din mortar sau mediul ambient ceea ce influenteaza rezistenta mecanica si
durabilitatea. O parte din apa din mortar este abs de zidarie = stare aparenta de saturatie superficial. În cazul în care
elementele absorb o cantitate prea mare de apă din mortar este posibil ca, numai cu apa rămasă, reacţia chimică a
cimentului să nu fie completă rezultând astfel o scădere a rezistenţei mortarului la compresiune şi, mai ales, a
aderenţei sale la elementele pentru zidărie.

Cărămizile care au suprafaţa uscată dar sunt umede la interior realizează cea mai bun aderenţă. Dimpotrivă,
cărămizile umede pe suprafaţa exterioară nu permit decât o aderenţă slabă şi totodată sunt dificil de pus în operă
deoarece au tendinţa de a se deplasa pe stratul de mortar.

C3- Zid: element de construcţie vertical, cu grosime relativ mică în raport cu celălalte dimensiuni, executat din
cărămizi, din blocuri de piatră, etc.

Tipuri de zidarie

Zidarie simpla, nearmata ZNA – nu contine suficienta armature

Zidarie confinata ZC- cu samburi si centuri turnate dupa executarea zidariei

Zidarie confinata si armata in rosturile orizontale ZC+AR –rosturile orizontale au armature pt rezistenta la intindere

Zidarie cu inima armata ZIA – sandwich zid-- beton ( sau mortar beton, grout armat) –zid cu sau fara leg mecanice

Zidarie inramata in cadre ZIC – 1 sau mai multe straturi de zidarie cu leg mecanice inramat in cadru de beton sau
otel executat dupa turnarea betonului

Tipuri de pereti:

Structural- rezista fortelor vertical si orizontale, preia incarcarile

Structural de rigidizare – pus perp pe cel structural, conlucreaza la preluarea fortelor ( pereti de contravantuire)

Nestructural- nu face parte din structura, poate fi suprimat fara sa afecteze integritatea cladirii

Inramat- intr-un cadru de beton/ otel, nu face parte din structura, dar uneori poate contruibui la rigidizare

Elemente de zidarie – ceramice, beton celular autoclavizat ( BCA) etc

Clasificare dupa profilaxia exterioara – cu fetele plane, cu locas de mortar, cu locas de mortar si amprente
suplimentare pt mortar, cu profilatie tip nut si feder etc
Clasificare dupa densitatea aparenta in stare uscata –low density(densitate mai mica de 1000 kg/mc), high density.

Mortar- liant ( ciment si/sau var), nisip si apa: utilizare generala --industrial (uscat sau proaspat), semifabricat
industrial( predozat sau preamestecat) , preparat la santier; zidarie straturi subtiri- performant, rosturi 0.5- 3.00 mm

Mortar-betonul (grout) este un mortar pentru zidărie pentru utilizare general (G), obţinut din amestec de ciment,
nisip, pietriş monogranular (cu dimensiunea agregatelor < 3.0 mm) şi apă. Amestecul se realizează cu o consistenţă
redusă - tasare de circa 20 - 25 cm pe conul etalon de 30 cm înălţime. Mortar-betonul poate fi de reţetă sau
performant.

Mortarul adeziv (glue) este un mortar performant pe bază de ciment, nisip foarte fin şi adezivi (polimeri). Mortarul
adeziv se folosete pentru straturi subţiri, conform specificaţiilor tehnice şi tehnologice ale fabricantului şi numai în
asociere cu elementele pentru zidărie indicate de aceste specificaţii.

BETON – latinesc bitumen=amestec care se intareste repede- material de constructie artificial, structura de
conglomerate, liant(ciment)+ apa+ agregate naturale/artificiale( nisip, pietris etc)+ unele adaosuri uneori, circa
75% din volumul betonului proaspăt este ocupat de agregate

raport apa-ciment a/c =0.24-0.28 pentru amestec pasta de ciment

raport apa-ciment a/c = 0.50-0.70 pentru amestec beton (0.50 pentru betoane vartoase; 0.60-0.70 in mod obisnuit in
santier; 0.55-0.65 in fabricile de prefabricate din beton)

-material energointensiv, eterogen si anizotrop( nu are aceleasi proprietati dupa orice directive) deformatii de natura
elastica, vascoasa si plastica, dar limitate fiind material casant. Deformaţiile specifice la care se produce ruperea au
valori mici: la compresiune εbu = 2,0 ... 3,5 ‰ (mm/m), iar la întindere εtu = 2,0 ... 3,5 ‰ (mm/m)

- buna rezistenta la compresiune, slaba la intindere, deci betonul simplu se foloseste la fundatii, ziduri de sprijin,
baraje de greutate, rezistenta la foc( circa 3-4 ore la temp ridicate), prin turnare ia orice forma, deschideri mari, in
caz de intindere intervin armaturile de otel

-dezavantaje: permeabil, conductivitate termica si fonica buna, poate intervene coroziunea, necesita cofraje si
esafodaje, demolare costisitoare, fabricare poluanta

BETON ARMAT- material compozit neomogen, asociere 2 materiale cu proprietati diferite, inglobarea armaturilor
in beton= protective la coroziune, conlucreaza bine impreuna.

-istorie: pe vremea romanilor era nisip+piatra+ceramica alba+var si apa ca liant, ulterior se adauga cenusi
vulcanice= cimentul pozzolanic rezistent la apa, devine popular sub forma de azi prin sec XIX, XX

Proprietati fizico-mecanice: Structura- retea spatial formata sin granulele agregatelor si piatra de ciment. Procesul
de intarire incepe in cateva ore si dureaza pana la 2-3 sapt. Alte prop: lucrabilitate(mulare in forme), durabilitate etc.

Componentele betonului:

Agregatele-materiale inerte chimic naturale sau artificiale, caracterizate prin granulozitate, raport pietris-nisip
determinand densitatea aparenta a betonului: beton obisnuit/greu- 2300-2500 kg/mc,beton usor- 1500-2000 kg/mc,
beton foarte greu(baritina). Agregatele trebuie sa aiba o rezistenta cu 50% mai mare decat a betonului, stabile chimic
si aderente la piatra de ciment. Se folosesc roci concasante, pietris si nisip de rau. Dim agregate intre 0.3-30 mm.

Piatra de ciment- pseudosolid- contine faza solida, vascoasa, lichida, gazoasa. Formata din : produsele hidratarii si
hidrolizei(formatiuni cristaline si geluri), nuclee nehidratate de ciment, apa legata chimic/fizic, apa libera, pori
capilari, pori interstitiali( de gel).

Apa- legata fizic(in porii de gel, grad de mobilitate redus), chimic(nu se pierde in conditii normale de temp),
libera(surplusul, se evapora sau hidrateaza cimentul nehidratat.

Aerul- localizat in pori de gel/capilari, goluri care apar la turnare sau preparare.
Pot aparea microfisuri- la suprafata( de aderenta), in piatra de ciment sau in agregat, dezv lor duce la rupere.

Cimentul- calcar+argila incalzite la 1500 grade apoi racite si macinate fin. Principalii componenţi mineralogici ai
cimentului: • C3S – silicatul tricalcic sau alitul • C2S – silicatul bicalcic sau belitul • C3A – aluminat tricalcic sau
celitul • C4AF – feroaluminatul tetracalcic sau brownmilleritul

Contact ciment si apa = hidratare hidroliza= geluri si cristale. Piatra de ciment e 60-80% geluri. Cimentul e scump=
il amestecam cu alte adaosuri: cimentoide( reactioneaza lent cu apa)-zgura de furnal, cenusi fine de termocentrala;
hidraulice( reactioneaza cu apa in prezenta oxidului de calciu). Alte adaosuri: gips, clorura de calciu, plastifianti.

Rupere beton la compresiune= distrugere legaturi componente. Influente: solicitare mono,bi sau triaxiala, modul de
aplicare al actiunilor( statice, dinamice), durata de actiune. Ruperea betonului la compresiune axiala se produce prin
decoeziune, rupere trepata incepand cu fisuri( orientate paralel cu directia de actiune a fortei).

Factori care influenteaza rezisenta betonului la compresiune: condirii de incarcare, forma si dimensiunile
elementelor incarcate, viteza si varsta de incarcare, marca cimentului, dozajul de ciment( de obicei in jur de 300-
350kg/mc), raport agregate-ciment, agregatele.

Clasa betonului- valoarea minima garantata a rezistentei la compresiune ( fck) exprimata in N/mmp, det la 28 zile

Marca betonului- indice de rezistenta, rezistenta medie la compresiune.

Beton si armatura- au aceeasi coeficienti de dilatare termica, mecanismul de transmitere a eforturilor intre cele doua
se num aderenta, adeziunea fizico-mecanica( incleierea), frecarea( intervine dupa ruperea adeziunii), împănarea(
inclestarea)-conlucrare beton cu armatura—factori ce influenteaza asta: clasa beton, diametru si nr bare arm,
tasarea betonului( pierdere contact beton-arm), suprafata arm( recomandat profilate nu netede), natura solicitatii.

Avantaje otel: rezista la intindere si compresiune, ductil, aderenta, coefficient comun de dilatare termica.
Dezavantaje: corodabil, nu rezista la foc

Innadire armaturi: sudura( eclise, profile laminate), dispositive mecanice( piese semicilindrice, mansoane cilindrice),
suprapunere( cel mai simplu si utilizat mod).

Compozitie chimica otel: otel+ cateva procente de carbon 1.7%. În construcţii se folosesc oţeluri cu conţinut de
carbon. Proprietăţile fizico-chimice depind în mare masură de conţinutul de carbon. Astfel rezistenţa oţelului creşte
cu mărirea procentului de carbon, dar alungirea la rupere (plasticitatea sau ductilitatea) oţelului scade cu creşterea
conţinutului de carbon. Pentru îmbunătăţirea deformabilităţii se recurge la alierea oţelului cu alte metale (mangan,
siliciu). Sudabilitatea oţelului scade cu creşterea procentului de carbon.

Prelucrare la cald si la rece( trefilare adica tragere, torsadare adica rasucire, laminare)

-OB37 – oţel moale, cu secţiune circulară, suprafaţa netedă; conlucrare slabă cu betonul, rezistenţă mică, conţinut
redus de carbon.

– PC52 – conţinut limitat de carbon, cu adaosuri (mangan min 1,4%, etc.), conlucrare buna cu betonul, suprafaţă
profilată.

– PC60 – conţinut mai ridicat de carbon, cu adaosuri (mangan si siliciu – în principal pentru îmbunătăţirea
sudabilităţii), conlucrare buna cu betonul, suprafaţă profilată.

– STNB – oţel puternic ecruisat prin trefilare. Au suprafaţa netedă, aderenţă la beton neglijabilă.

– Bst500 – oțel utilizat acum

Tipuri de armatura: -flexibile- rigiditate redusa, lungi si subtiri, bare independente, rotunde, netede sau cu profil
periodic.
-rigide- profile independente, elemente portante, se fol. la cladiri inalte cu schelet mixt, sau constr. hidrotehnice
masive.

Armaturi longitudinale de rezistenta(pt eforturi mari de intindere), inclinata( pt elemente incovoiate), de repartitie(
incarcari concentrate), arm de confinare( etrieri+frete-arm dispuse in spirala), arm de montaj(fixeaza pt turnare)

In functie de gradul de armare: beton slab armat - procente de armătură reduse < 0.10 % 0,10 . 2,50; 3,00 %);beton
armat - procente mici şi mijlocii de armare (p betonul supraarmat - procente mari de armare (p > 2.50; 3,00%);
beton cu armatură rigidă – procente de armare (p < 8.0%-10.0%).

Stadii de lucru sub efectul incarcarilor statice: I elastic, II elastic-plastic, III plastic- de rupere.

Stadiile de lucru ale elementelor din beton armat sub acţiunea încărcărilor exterioare: stadiul elastic, stadiul de
fisurare. domeniul pseudoelastic (de exploatare), stadiul de curgere al armăturilor întinse începe formarea
articulaţiilor plastic AP, domeniul de dezvoltare al A.P. (al marilor deformaţii), stadiul ruperii teoretice (stadiul
ultim), domeniul postultim (al deformaţiilor necontrolate şi al degradării galopante a rezistenţei), stadiul de
distrugere al AP (colaps)

C6- Ipoteze de calcul în mecanica betonului armat:

– 1. Eforturile secţionale interioare sunt în echilibru cu solicitările (încărcările) exterioare – este o consecinţă a
condiţiei de echilibru ce caracterizează structurile construcţiilor.

– 2. Secţiunile plane şi normale pe axa barei înainte de deformaţie rămân plane şi normale pe axa barei şi după
deformaţie (sub acţiunea încărcărilor exterioare) – Ipoteza lui Bernoulli

– 3. Deformaţia armăturii este egală cu cea a betonului înconjurător – această ipoteză reflectă aderenţa între
armătură şi beton.

– 4. Betonul întins nu preia nici un efort de întindere, el preia numai eforturi de compresiune. În zonele întinse
betonul este fisurat, armăturile fiind cele ce se consideră a prelua eforturile de întindere.

– 5. Relaţiile dintre eforturile unitare şi deformaţiile specifice sunt cele rezultate din curbele experimentale (sau din
schematizările acestora).

Elemente comprimate centric: stalpi, arce de coincidenta, bare.

C7- Elemente incovoiate de BA(tip grinda) ---vezi problema de la med.

o grinda este un element a carei deschidere este mai mare decat triplul inaltimii sectiunii. In caz contrar elementul se
considera o grinda perete.

placa este un element a carui dimensiune minima in planul sau este mai mare sau egala cu de 5 ori grosimea.

stalp este un element a carui latura mare nu depaseste de 4 ori latura mai mica si a carui inaltime este cel putin egala
cu de trei ori latura mare. In caz contrar se considera a fi perete.

C11- Pereti structurali BA- portanti si neportanti

Perete/pereti- elemente principale de constructie, verticali, materiale diverse, separa/izoleaza incaperi. Cerinţe şi
condiţii la proiectare: durabilitate; rezistenţă la foc; greutate;rezistenţă; rezistenţă la umiditate; elasticitate; izolare
termică şi fonică; aspect exterior; preţ de cost, etc

Factori ce influenteaza alegerea structuri: destinatia cladirii, planul, regim de inaltime, amplasament, material.

Pereții de beton armat se utilizează, de regulă, la construcţii expuse la încărcări laterale predominate. Acestia preiau
şi transmit la infrastructură o mare parte din încărcările laterale datorită rigidităţii şi rezistenţei mari. Sub acest
aspect rolul lor structural este deosebit de important, pereţii de beton armat fiind elementele principale ale structurii
de rezistenţă la acţiuni laterale. La construcţiile cu forma în plan dreptunghiulară, pereţii structurali se vor dispune,
de regulă după două direcţii perpendiculare între ele. Soluţiile cele mai avantajoase se obţin atunci când rigidităţile
de ansamblu ale structurii după cele două direcţii au valori apropiate între ele. - Dintre pereţii interiori, se vor
proiecta cu precădere ca pereţi structurali, aceia care separă funcţiuni diferite sau care trebuie să asigure o izolare
fonică sporită, necesitând ca atare grosimi mai mari, şi care, în acelaşi timp, nu prezintă goluri de uşi, sau la care
acestea sunt în număr redus.

Se recomandă ca secţiunile în plan ale pereţilor să fie de tip lamelar, cu bulbi la extremități (tip halteră) sau cu tălpi
de dimensiuni limitate. Se vor evita intersecţiile între pereţii dispuşi pe cele două direcţii principale care duc la
formarea unor secţiuni cu profile complicate. Se vor evita mai ales formele de secţiuni pronunat nesimetrice, cu tălpi
dezvoltate numai la una dintre extremităţile secţiunii.

Trebuie evitate structurile cu pereţi structurali care se intersectează, deoarece comportarea acestor structuri este greu
de anticipat prin calcul. Este preferabilă utilizarea unei densităţi mai reduse a pereţilor în structură cu condiţia ca
aceştia să aibă secţiuni regulate şi să fie dispuşi astfel încât comportarea de ansamblu a structurii să fie predictibilă.

In functie de forma in elevatie pot fi:

-izolati, fara goluri

-cuplati prin grinzi de cuplare, exista goluri

Se va evita amplasarea golurilor pentru uşi sau ferestre în apropierea capetelor libere ale pereţilor structurali. Se
recomandă ca distanţa de la extremitatea peretelui până la marginea primului gol să fie mai mare de 1200 mm. În
cazurile în care aceast condiţie nu poate fi respectată, montantul de capăt va fi prevăzut cu bulb la marginea golului.
La pereţii având goluri decalate pe verticală, se recomandă ca plinul dintre golurile de la două niveluri succesive să
fie de minimum 600 mm. Înălţimea grinzilor de cuplare ale clădirilor obişnuite se ia egală cu dimensiunea plinului
de deasupra golurilor de uşi sau ferestre. Lăţimea grinzilor se ia egală, de regulă, cu grosimea peretelui.

C13- Plansee BA

Planseu-element de constructie plan/orizontal/ inclinat, facut din materiale diverse, formeaza structura de rezistenta
a cladirii impreuna cu celelalte elemente vertical, el preia incarcarile verticale/orizontale si le transmite mai departe

Clasificare:

-dupa modul de realizare:monolite(turnate la fata locului), integral prefabricate, mixte( prefabricate+b monolit)

-dupa rezemare si alcatuire: rezemate continuu pe doua sau mai multe laturi( cu placi, cu placi si grinzi, cu nervure
dese, casetate), rezemate direct pe stalpi( ciuperci, dala)

-dupa modul de transmitere al incarcarilor la rezeme: transmit incarcarile pe o directie sau pe doua

El se alege pe considerente tehnico-economice: izolare termica/fonica/hidrofuga, protectie anticoroziva si la incendii

Plansee simple—placi de BA rezemate pe el vertical, suprafata sa nu depaseasca 35-40mp

Plansee speciale: cu nervuri dese(chesonate)- lumina dintre ele nu depaseste 700mm, diverse forme, cu nervure
dispuse pe o directive sau pe ambele, atat planseul cat si nervurile pot fi monolit sau prefabricate( sau combinte de
ex placa monolit cu nervure prefabricate).

Prevederi plansee cu nervuri dese: nu se recomandă utilizarea planşeelor cu nervuri dese în cazul încărcărilor
concentrate, dinamice aplicate direct pe placă şi mai mari de 3.0 kN, pe planşeele cu nervuri pe o singură direcţie se
permite asezarea de ziduri despărţitoare uşoare şi numai dacă sunt asezate perpendicular pe nervuri.

h min nervuri: 1/20•L la planşee cu nervuri pe o singură direcţie, simplu rezemate; 1/25•L la planşee cu nervuri pe o
singură direcţie, cu continuitate pe cel puţin un reazem; unde L este deschiderea de calcul a nervurii; 1/30•L•L la
planşee chesonate, simplu rezemate; 1/35•L•L la planşee chesonate, cu continuitate pe cel puţin una din laturi;

Lătimea minimă a nervurii la planşeele monolite este de 60mm, iar la nervurile prefabricate lăţimea minimă este de
50mm, grosime min placa 1/10 din lumina dintre nervure, daca au nervuri doar pe o directie si deschidere mai mare
de 4m se pun nervure de rigidizare la dist de max 3m.

Plansee casetate( cu retele de grinzi)- sunt planşeele alcătuite din grinzi cu secţiuni transversale identice, dispuse
după două direcţii, alcătuind o reţea pe care reazemă o placă continuă, legată monolit de grinzile reţelei. Lumina
dintre grinzile retelei este de minim 700mm, casetele trebuie să aibă dimensiuni identice în plan, admiţându-se
diferenţe de maxim 5% între ele; casetele trebuie să aibă raportul laturilor mai mic de 1.50; latura mare a unei casete
trebuie să aibă maxim 2.00 m; grosimea minimă a plăcilor planşeelor casetate este de 60mm; planşeele cu grinzi
diagonale se alcătuiesc astfel încât în fiecare punct de intersecţie a laturilor planşeelor să concure câte o grindă;
planşeele casetate sunt rezemate întotdeauna pe tot conturul.

Plansee dală- monolit, rezemate direct pe stalpi sau pereti structurali, sectiunea poate fi plina sau chesonata( se
recomanda chesonata), grosimea plăcii planşeului dală va fi L / 30÷35, unde L este deschiderea cea mai mică dintre
dimensiunile tramei (zona cuprinsă între o travee și o deschidere), principala problemă în cazul planşeelor tip dală
este străpungerea sau poansonarea sau forfecarea în jurul stâlpului