Istoricul de artă Antonio Bonet a fost cel care a sugerat Primăriei din Murcia ca Rafael Moneo să fie

arhitectul care să găsească o soluție pentru terenul complicat pe care urma să se ridice anexa
instituției, în Plaza del Cardenal Belluga, cel mai important spațiu public al orașului. În contextul în
care excesele postmodernismului din anii 1980 sunt încă în memoria recentă, clădirea din Plaza
Cardenal Belluga a fost o bună ocazie de a demonstra că dezbaterea preesistenze ambientale despre
cum să construiești într-un oraș istoric nu ajunsese încă la concluzii definitive. Practic, nu există
reguli atunci când vine vorba de a interveni într-un oraș istoric. Proiectul Cardenal Belluga urma să
recunoască ceea ce este singular, specific. Trebuie să ascultăm ce ne sugerează locul, apoi să ne
ascultăm instinctele arhitecturale și să transformăm dorințele formale neclare în clădiri concrete,
folosindu-ne de cunoștințele noastre în domeniu. Posibil cel mai important spațiu urban din Murcia,
Plaza Cardenal Belluga se mândrește cu Catedrala din Murcia, a cărei fațadă monumentală a fost
proiectată de arhitectul Jaime Bort în 1754; cu Palatul Cardinalului Belluga, la care arhitectul Baltasar
Canestro a lucrat între 1765 și 1768; și cu o serie de reședințe construite de burghezia locală la
începutul secolului al XX-lea. Amplasamentul pe care trebuia să se intervină a fost rezultatul unei
demolări între străzile Frenería și San Patricio; proiectul trebuia să umple acest gol, ajutând piața să
redevină o piață. Astfel, după ce a recunoscut importanța aliniamentelor și a stabilit o ordine a
dimensiunilor care să nu pară prea șocantă pe piață, arhitectura clădirii a devenit o alternativă la
uriașul altar baroc al fațadei catedralei. Clădirea Primăriei este o replică modernă a altarului
catedralei, prezentând o structură verticală de pilaștri care găzduiește un sistem de plăci orizontale;
relația dintre pilaștri este aleatorie, marginile verticale ale acestora sunt subliniate. De asemenea,
este interesant contrastul dintre piatra fațadei și bazaltul pavajului pieței, definit prin modificarea
substanțială a profilului acesteia, care a desenat o suprafață concavă. În concluzie, piața devine un
ansamblu de clădiri monumentale - catedrală, palat, primărie - formând un spațiu care nu pierde din
tensiunea reședințelor burgheze de la începutul secolului XX. Proiectul din Murcia speră să
demonstreze că respectul pentru ceea ce există deja nu este un obstacol pentru libertatea în
arhitectură.

Gresia locală (lumaquela) este un material cheie în arhitectura clădirii și asigură integrarea acesteia
în mediul înconjurător. Textura acestei pietre este capabilă să reziste la soarele vibrant al Murciei, iar
soliditatea stâlpilor care structurează fațada/reabilitarea accentuează noblețea materialului care ne
transportă, la o observație atentă, în trecutul său geologic mereu admirabil și remarcabil.

Marea provocare pentru Moneo a fost aceea de a confrunta o clădire instituțională modernă cu
două clădiri religioase de mare tradiție istorică. Materialul folosit pentru exteriorul clădirii este
cărămida și o gresie nativă tipică regiunii Murcia. În interior, arhitectul a folosit panouri de lemn și
stuc pentru pereți, iar pentru pardoseli piatră și lemn. Moneo a participat, de asemenea, în calitate
de consilier la alegerea pentru mobilierul din interior.

Fațada este cel mai important element al acestei clădiri. Rafael Moneo și-a concentrat toate
eforturile pentru a o compune și pentru ca aceasta să se poată compune într-un dialog cu mediul
înconjurător. Moneo s-a gândit la o partitură muzicală pentru ordinea coloanelor și la un balcon de
sticlă care să rupă simetria și de unde primarul să poată apărea spre oraș. Clădirea are diverse săli de
conferințe și întâlniri, și o cafenea, la care se accede pentru groapa de pe fațadă.