Cordoș Petru gr.

38
Nr. matricol: 16020

1. Orasele noi au apărut în urma dezvoltării a unui număr mare de localități, mai ales pe cursul
Dunării unde au apărut orașele-port, având planuri prestabilite. Aceste planuri au fost stabilite într-o
sucesiune în trei etape și anume:
- orașe proiectate și realizate în anii 1830: Turnu Severin și Tumu Măgurele;
- orașe proiectate și realizate până la începutul anilor 1850: Călărași, Oltenița, Calafat;
- orașe proiectate și executate pe parcursul anilor 1860-70: Corabia, Zimnicea și Bechet.
Aceste orașe se caracterizează prin:
a)regularitatea formei generale a planului prin tramă stradală regulată, uniformă a
terenului prin parcele de forme și, mai ales, de dimensiuni identice. Ex:Orașul Zimnicea 1835

-divizare regulată. Ex:Orașul Turnul Seferin 1838

-spații cu caracter public cum ar fii piețe, parcuri sau grădini publice. Ex:Turnul Măgurele 1836
2. Cele trei programe care au suferit mari schimbări semnificative în perioada modernă sunt:
arhitectura industrială, arhitectura locuințelor și infrastructură.
a) Arhitectura industrială
Față de arhitectura antebelică, clădirile industriale devin mult mai simple din punct de vedere
estetic datorită tipizării unor elemente decorative (cum ar fi capiteluri, profile și profile din ipsos,etc.), a
unor tronsoane dar si a unor proiecte de arhitectură, acestea neținând cont de contextul local. Datorită
diversificarii liniilor de productie industrială dupa 1960 a apărut o diversificare funcțională contructivă a
cladirilor industriale.
După 1960 s-a încercat raportarea la noua estetică și exploatarea relației industrie-artă
monumentala
Ex: Combinatul Siderurgic, Galați

b) Arhitectura locuințelor
Locuința(unul din cele mai importante programe din punct de vedere cantitativ al perioadei
postbelice) a suferit transformări generate de economie ceea ce a dus la diminuarea treptată a spațiului
dedicat apartamentului și scăderea calității locuirii. La fel ca la clădirile industriale, locuința a fost
standardizată aparând astfel clădiri tipizate care au dus la apariția cartierelor de locuit.
Ex: Cartierul Balta Albă, București

c) Infrastructura
Progresul ștințific a avut o importanță foarte mare în dezvoltarea orașelor. Apariția noilor surse
de transport cum ar fi motocicleta, automobilul, avionul etc. generat schimbari totale ale imaginii
orașelor. Apar gările, aeroporturi, stațiile de tramvai care folosesc la transportul public. Podurile din
secolul XX, față de secolul XIX sunt văzute ca niște sculpturi.
Ex: Aeroportul Băneasa, București

3. În deceniul 8 a avut loc ultima etapă a arhitecturii comuniste și anume „Re-stalinizarea” care a
ieșit în evidență printr-un cult al personalității. Acest cult al personalității a dus la o arhitectură de o
grandoare inedită, la masivitate și rigiditate expresivă; ex: Ansamblul Victoria Socialismului,
București(1984).
Spre prima jumătate a anailor 80 stilurile se clasicizează și se transformă într-o retorică a
reinterpretării grosiere a unor forme populare. Această manifestare reâmbracă formele monumentale
ale realismului socialist, neținând cont de arhitectura clasică din deceniile anterioare ex: Reconstrucția
fațadei Teatrului Național, București(1983). Rigiditatea instituțională se află la o limită a absurdității ex:
Palatul Republicii Românești, București(1984-1989), Palatul Copiilor, București (1986).
Arhitectura marilor ansambluri de locuințe sunt realizate printr-o economie foarte mare de
spațiu proiect și mai ales de material. Arhitectții reiau motive clasice sau populare și le stilizează foarte
puternic ex: Cartierul Aviației, Bucureșri 1980. Forma geometrică simplă a tronsoanelor moderniste e
înlocuită de forme mai neclare. Balcoanele ți logiile capătă un rol ornamental. Aspectul general este
unul monoton.
Se stabilește o clasificare a funcției principale a bulevardelor: bulevard pe traseul unor foste
fortificații (Brăila, Giurgiu) bulevard de legătură a gării cu centrul orașului (Ploiești, Târgoviște, Râmnicu
Sărat), bulevard circular (Craiova) etc. Singurul oraș în care a fost realizată o rețea de astfel de artere
este Bucureștiul unde, începând cu primii ani ai deceniului 8, au fost trasate cele două axe majore pe
direcția est-vest și nord-sud, bulevardele Maria, precum și bulevardele Mărășești, Schitu Măgureanu,
Dinicu Golescu, Dacia.
4.

Alexandru Orăscu,Fațada Palatului Universității Bucuresti(1857)

Clădirea Palatului Universității a fost construită între anii 1857-1869 după planurile arhitectului
Alexandru Orăscu.
Volumele acestei clădiri sunt simple și exprimă o volumetrie clară.
Clădirea face referire la templele antice, mai ales cele grecesti) prin prezența elementelor de
inspirație antică cum ar fii colonada ionică sau antablamentul.
Planul clădirii este unul simetric față de axa principală.
Universitatea cuprindea o aripă centrală lungă farmată din două niveluri a cărui capete se
inchideau cu două pavilioane ma înalte, cu câte trei niveluri. Intrarea principală era plasată in mijlocul
axului de simetrie si este marcată de un corp care ieșea in față. Acest corp al intrării era îmbogățit cu
șase colonade colosale de factură ionică.
În fațadă nivelurile sunt separate prin evidențiierea registrelor. Se observă o ierarhie a spațiului
dezvlotat pe înălțime: parterul masiv cu goluri mici si decorație cat mai stilizată(pilastrii care indică
ordinul doric) și etaj mai decorat cu coloane de factură ionică si goluri mai mari(piano-nobile).
Datorită factorilor enumerați mai sus reiese că această clădire este reprezentativă stilului clasicist
care aparține secolului al XIX-lea.

Bibliografie:

1. ”note de curs-ARHITECTURA MODERNĂ ȘI CONTEMPORANĂ ÎN ROMÂNIA”-titular

prof.dr.arh Nicolae Leașcu
2. Curs 3_Arhitectura clasicistă și Romantică
3. Curs 13_ EXPRESIE ANII 60-RESTALINIZARE
4. Grigore Ionescu_”Istoria arhitecturii în România” voI II
5. Grigore Ionescu_”Istoria arhitecturii în România” voI III