Bucurestiul in perioada interbelica Micul Paris

In Octombrie 1878 Armata Romana, victorioasa in razboiul impotriva turcilor, intra triumfator in Bucuresti. In cinstea ostasilor care au luptat in razboiul de independenta, sint redenumite vechile "poduri": Podul de Pamint devine Calea Plevnei, Podul Calicilor devine Calea Rahovei, Podul Tirgovistei devine Calea Grivitei, ulita Herastraului devine Calea Dorobantilor, Podul Mogosoaiei devine Calea Victoriei, Capul Podului Mogosoaiei devine Piata Victoriei iar splaiul Dimbovitei devine splaiul Independentii. Podul de Afara este denumit Calea Mosilor, Podul Beilicului devine Calea Serban Voda. O imagine a unui Bucuresti romantic, de mult apus. Ultimele decenii ale veacului al XIXlea si nceputul sec XX, completeaza zestrea urbanistica a Bucurestiului cu alte cladiri monumentale datorate unor arhitecti straini sau putinilor arhitecti romni instruiti n scolile din strainatate, n special Franta. Bucurestiul devine un important centru economic; sunt infiintate noi banci sunt construite importante palate publice. Calea Victoriei, in zona centrului istoric al capitalei dominat de bisericile si hanurile specifice evului mediu au suferit transformari care nu mai amintesc de acea perioada, si anume au aparut constructii impunatoare cum ar fi cladirea CEC (arhitectul elvetian Paul Gottereau), societatea Agricola, hotel de France, Posta Centrala. " Bucurestii sunt o creatie a natiunii noastre, sunt originalitatea noastr, sunt tot ce am fost n stare s facem...Bucuresti-ul a ajuns, ca prin proprie vitalitate, s se impun ca o Capital unic asupra creia s'a revrsat grija atent a unor mari oameni pe care ns nu i-am nteles deplin pentru a li se arta recunostinta cuvenit... "

N. Iorga - "Istoria Bucurestilor" 1939

Cladiri n stilul arhitectural al renasterii italiene existau deja din secolul XVII; la mijlocul secolului XIX ncepe sa predomine stilul arhitectural specific

renasterii franceze; spre sfrsitul secolului XIX snt deja construite, nu numai n Bucuresti ci n toate orasele tarii, principale cladiri, gratioase, rafinate, n stilul arhitectural al renasterii franceze sau italiene. Prezenta cladirilor de inspiratie franceza precum si a atmosferei din cafenelele ca si viata literar-artistica, i dau o tenta specifica Bucurestiul nceputului de veac XX fiind numit "Micul Paris". Vom remarca, astfel, superbe case, sau mai bine zis curti cu case, palate, cafenele si restaurante, cu decoratiile lor de o rafinata eleganta specifice sfrsitul secolului XIX, n stilul arhitectonic al renasterii franceze precum si neoclasic. Toate au fost realizate dupa planurile arhitectilor francezi sau romni formati la scoala de arhitectura franceza si construite de echipe de constructori italieni, utiliznd renumita caramida "subtire italiena". Cele mai multe sint decorate cu frontoane si arcade, cu ncadramente de ghirlande de flori la ferestre, cu splendide medalioane, cu mansarda nalta cu mici ferestruici rotunde si acoperisuri placate cu solzi de metal si uneori cu superbele cupole rotunde sau trapezoidale, cladiri asemanatoare celor aprtinnd burgheziei franceze. O alta categorie de imobile poarta amprenta stilul arhitectonic al renasterii italiene din care se disting 2 categorii : cladiri de inaltime mica. cu decoratii simple nsa de o suplete rafinata; cladiri n stil brncovenesc, cu arcade sustinute de coloane mbogatite cu motive ornamentale florale, de ispiratie folclorica romaneasca, cu balcon sub forma de foisor si cu binecunoscutele si splendidele acoperisuri de tigla rosie, cladiri n stil arhitectonic neoromanesc. Toate de o rafinata eleganta. O plimbare n timp, pe strazile si bulevardele acestui frumos oras al sfirsitului secolului XIX, pe sub boltile coroanele arborilor ce le strajuiesc, bolti umbroase att de placute n arsita verii, ne va conduce intr-un oras care astazi nu mai este si care merita pe deplin renumele sau. Vom remarca piete de inspiratie franceza in care strazile pornesc radial sau vom patrunde in strazi inundate in verdeata. Vom admira monumentele si vom incerca sa renasca atmosfera secolului trecut. Vom remarca schimbarile aduse de timp si de evolutie.

Cladirea ce se vede in fundalul imaginii este fosta casa Golescu, construita de logofatul Dinicu Golescu, si a servit drept resedinta domneasca. Sala tronului si cladirea corpului de garda au fost construite in timpul domniei regului Carol I. Terasa si salonul Otetelesanu, legate de istoria literaturii romane. Aflate pe calea Victoriei, in preajma Teatrului National, au disparut fiind demolate in 1930 pentru construirea Palatului telefoane In 1882 Este instalat sistemul de iluminare electrica, prima oara la Palatul Regal, apoi la Teatrul National si in gradina publica Cismigiu.La Sosea, in apropierea Pietei Victoriei, pe strada Monetariei, se afla cladirea Monetariei Statului, transformata apoi in Scoala de Belle Arte, demolata in 1912...Gradina publica Cismigiu, arhitectul berlinez; lacul Pavilionul - restaurant Monte Carlo In 1896 O linie de tramvai electrica este inaugurata de la Obor la bulevardul Cotroceni. Este deschis primul cinema.Strada Coltei, casa Alimanisteanu, demolata pentru deschiderea Bd Brincovenesc. Pta Sf. Gheorghe, Lupoaica oferita de Primaria Romei in 1905, demolata pentru deschiderea Bd Brincovenesc.Influenta scolii franceze de arhitectura asupra urbanismului din Bucuresti.Traditia romaneasca in ceea ce priveste arhitectura nu este una tocmai bogata. Specificul romanesc il regasim mai degraba in bordeiele intalnite si azi in unele zone ale tarii sau in perimetrul Muzeului Satului. Este clar ca aspectul exterior al caselor a inceput sa ne preocupe destul de tarziu, importanta primordiala fiind acordata de catre romani mai ales laturii practice a locuintei. Prin urmare nu ar trebui sa ne mire faptul ca in urma constientizarii frumosului in arhitectura am inceput sa copiem modele deja consacrate. Poate in mod instinctiv sau chiar voluntar, intreaga noastra societate, a optat pentru modelul cultural francez. Prin urmare constatam ca, incepand cu secolul al XIX-lea, modelul francez a inceput sa primeze atat in ceea ce priveste maniera de amenajare interioara a locuintei cat si aspectului urbanistic general al capitalei. In cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cel mai important factor de manifestare a influentei Parisului asupra Bucurestiului a devenit arhitectura. In acelasi timp influenta franceza reuseste practic sa canalizeze evolutia arhitecturii romanesti moderne, provocand aparitia unui sistem modern de manifestare arhitecturala si transformand indeletnicirea de arhitect intr-o profesie moderna si cu adevarat respectata.

O mare influenta in acest sens l-a avut faptul ca autoritatile de la Bucuresti directioneaza marile comenzi publice din domeniul urbanismului, unor profesionisti scoliti in maniera Beaux-Arts, cu misiunea clara de a realiza o copie cat mai fidela a capitalei Frantei. Astfel Bucurestiul devine inca de la jumatatea secolului al XIX-lea Micul Paris, exemplul sau fiind urmat si de unele orase din provincie. Capitala renunta usor-usor la invechitele hanuri, in locul acestora aparand hoteluri din ce in ce mai luxoase. Tendinta este continuata prin constructia de banci, restaurante, cafenele, centre comerciale moderne, sali de spectacol etc. Pentru a completa maniera in care a debutat acest curent, toata reteaua de bulevarde bucurestene va purta amprenta gandirii urbanistice aplicate in Paris de baronul Haussmann. Ulterior si sistematizarea urbanistica a municipiului Cluj a fost realizata pe acelasi tipar frantuzesc. Influentele arhitecturii neoclasice franceze sunt vizibile in Bucuresti incepand cu anul 1830, odata cu activitatea unor arhitecti precum Michel Sanjouand, Xavier Villacrosse si M. Singurov. Una din cele mai reusite opere a lui Sanjouand (primul arhitect francez care profeseaza la Bucuresti) este Palatul Stirbei. Romantismul parizian isi va pune amprenta mai ales asupra arhitecturii peisagere, printr-un reprezentant de seama: Viollet-le-Duc. Aceasta maniera se va evidentia pe doua orientari principale: restaurarea monumentelor si materializarea influentelor gotice sau renascentiste asupra noilor tipuri de cladiri. Influentele eclectismului francez se fac simtite catre sfarsitul secolului XIX. Astfel institutiile construite in aceasta perioada poarta acest tipar: Palatul Bancii Nationale (Cassien Bernard / Albert Galleron, 1883-1885), cladirea Ateneului Roman (A. Galleron / Leonida Negrescu), Palatul CEC si cladirea Fundatiilor Regale (Paul Gottereau), Palatul de Justitie (A. Ballu), Cercul Militar (Dimitrie Maimarolu), Ministerul Agriculturii si Institutul de Medicina si Farmacie (Louis Blanc) etc. Inconfundabila estetica Art Nouveau isi pune amprenta asupra arhitecturii bucurestene in sens mai vast, afectand atat unele constructii rezidentiale cat si pe cele comerciale de pe Lipscani.

Chiar si arhitectura in maniera neoromaneasca isi are de fapt originea in eclectismul Beaux-Arts. Majoritatea practicantilor acestui stil sunt de fapt absolventi ai cole des Beaux-Arts (EBA) din Paris. In Bucuresti stilul Art Dco va influenta mai ales edificiile rezidentiale, ceva mai receptive fata de nou. Totusi maniera aceasta isi lasa amprenta si asupra cladirilor comerciale, al salilor de spectacole, precum si asupra hotelurilor realizate in acea perioada. Influentele clare ale arhitecturii franceze asupra Bucurestiului sunt estompate brusc in perioada guvernarilor comuniste, moment in care au patruns la noi influentele stilistice din tarile surori. Ulterior acestea au fost inlocuite cu influente din alte state occidentale dar mai ales din spatiului american. Observam in ultima perioada o oarecare preocupare cel putin la nivel de initiativa pentru conservarea si restaurarea patrimoniului arhitectural de influenta franceza. Mai ramane doar ca aceste initiative sa se si materializeze. Arcul de Triumf

Micul Paris, Bucurestiul, se mandreste cu un frumos monument geaman Arcului de Triumf (Arc de Triomphe) din capital Frantei. Arcul de Triumf comemoreaza victoria Romaniei in Primul Razboi Mondial. Acesta a prins viata in mai multe forme, prima data in 1918 si era construit din lemn si stuc, la forma actual ajungandu-se abia in 1936. Monumentul a fost ridicat cu ajutorul arhitectului Petre Antonescu, cu ocazia ridicarii la rang de regi ai Romaniei pe Ferdinand I si Regina Maria. Deoarece imaginea Arcului de Triumf nu se potrivea cu aerul interbelic al capitalei, se hotaraste restaurarea acestuia si ornamentarea fatadei exterioare cu elemente din marmura Ruschita, piatra si bronz. Actualul Arc de Triumf a fost inaugurat la 18 ani de la Unirea Transilvaniei cu Romania, pe 1 decembrie 1936 si au fost investiti peste 7 milioane de lei. La eveniment au participat Regele Carol al II- lea impreuna cu mama sa, Regina Maria si Printul mostenitor Mihai, precum si membri ai Guvernului Romaniei impreuna cu numerosi invitati de seama de peste hotare si din tara.

Cele doua medalioane de bronz de pe fatada din partea de Sud reprezinta chipurile Regilor Ferdinand si Maria. Deasupra fiecarui chip este asezata cate o Victorie scoasa in relief. Acestea din urma sunt operele artistilor Baraschi si Constantinescu. De asemenea, sculturile in relief Barbatia si Credinta care ornamenteaza partea Nordica a monumentului poarta semnatura lui Baraschi. De asemenea, de pe Arcul de Triumf nu lipsesc proclamatiile regelui Ferdinand catre poporul roman de cand tara a luat parte la razboi si cea de la incoronare. Alte monumente din Romania care comemoreaza participarea Romaniei de partea Aliatilor (Franta, Imperiul Rus, Imperiul Britanic, Italia si Statele unite ale Americii) sunt: Catedrala Incoronarii de la Alba Iulia, Mausoleul de la Marasesti, Crucea Eroilor Neamului de pe Muntele Caraiman, Mausoleul din Parcul Carol si Mormantul Eroului Necunoscut din Parcul Carol. In prezent, Arcul de Triumf poate fi vizitat doar in anumite zile: Zilele Armatei, Zilele Aviatorilor, Zilele Bucurestiului. In interiorul monumentului este un mic muzeu cu 4 expozitii: - Marele Razboi al Reintregirii Neamului (fotografie si film) - Heraldica Marilor Familii Boieresti (efigii din bronz, fotografii) - Arcul de Triumf in imagini (fotografii, machete) - Marea Unire de la 1918 (unde se gasesc si coroanele si sceptrul regal reproduse, fotografii) Calea Victoriei, strada pe care a luat nastere Micul Paris Calea victoriei este una dintre cele mai importante artere ale Bucurestiului. Un adevarat centru cultural al capitalei, pe Calea Victoriei ai ocazia sa admiri numeroase muzee, palate impozante, biserici si monumente istorice. Nu trebuie sa ratezi Ateneul Roman, Palatul Cantacuzino, Casa Gradisteanu Ghica sau cladirea C.E.C. Calea Victoriei este una dintre cele mai vechi artere ale Bucurestiului. Pana la sfarsitul anilor 1940, aceasta strada era punctul fierbinte al capitalei. Aici pulsa viata economica, politica, culturala si mondena a Romaniei. Magazinele de lux,

cafenelele, palatele somptuoase, teatrele sau cazinourile fac din Calea Victoriei una dintre cele mai stilate strazii ale Europei. Calea Victoriei se intinde pe o lungime de aproape 3 kilometri, intre Piata Victoriei si Piata Natiunilor Unite. Inainte insa de domnia lui Constantin Brancoveanu, aceasta strada nu facea parte din Bucuresti. Purta numele de Drumul Brasovului si era o veche artera comerciala, care facea legatura intre vechile trasee ale comerciantilor din tarile orientale catre vestul Europei. Drumul Brasovului cuprindea portiunea dintre Cercul Militar de azi si Piata Victoriei. Portiunea dintre Piata Natiunilor Unite si bulevardul Regina Elisabeta purta numele de Ulita Mare. In anul 1602, domnitorul Conmstantin Brancoveanu uneste cele doua drumuri sub numele de Podul Mogosoaiei. In acele timpuri, astfel se numeau drumurile pavate cu trunchiuri de copaci: poduri. Podul Mogosoaiei facea legatura intre mosia lui Brancoveanu de la Mogosoaia si palatul domnesc, amplasat in apropierea Curtii Vechi. In scurt timp, Podul Mogosoaiei devine cea mai importanta strada a Bucurestiului. Se construiesc case boieresti, biserici, hanuri, hoteluri, pravalii, magazine de lux si cafenele. Viata sociala a capitalei se muta astfel pe noua artera. Podul Mogosoaiei este si singura strada din Bucuresti iluminata cu pacura. In anul 1882 pe Calea Victoriei apar si primele instalatii electrice, in fata Palatului Regal. Podul Mogosoaiei devine Calea Victoriei in anul 1878, o data intrarea triumfala a armatei romane in urma victoriei in Razboiul de Independenta.

Farmecul cafenelelor de altadata

Ca si in prezent, terasele si cafenelele erau la mare cautare acum 100 de ani. Cafenelele reprezentau locul potrivit pentru intalnirile dintre prieteni, locul de dezbatere a diverse subiecte, de la literatura si politica pana la mondenitati.

La sfarsitul anilor 1800 si inceputul anilor 1900, cafenelele si terasele din Bucuresti se bucurau de succes. La cafenea se intalneau scritorii, oamenii politici si artistii importanti ai culturii romanii. Terasa Otetelisanu (astazi Palatul Telefoanelor) era una dintre cele mai frecventate terase. Situata in centrul capitalei, pe Cale Victoriei, in apropiere de fostul Teatru National, Terasa Otetelisanu era locul ideal de intalnire al protipendadei bucurestene. Aici femeile isi etalau toaletele elegante, iar barbatii purtau discutii aprinse despre politica. Pe acordurile muzicii lui Strauss sau Offenbach, Terasa Otetelisanu devine un adevarat loc de pelerinaj pentru scriitori, artisti plastici si actori. La Cafeneaua Kubler, situata langa Ateneul Roman, se intalneau scriitori precum Mihail Sadoveanu, Emil Garleanu, Octavian Goga, Dimitrie Anghel, St. O. losif, Tudor Arghezi, N. D. Cocea, Gala Galaction, Minulescu, Eftimiu, St. Luchian sau Camil Ressu. Tot aici, scriitorul I.L. Caragiale a scris intr-o dupaamiaza, cat timp a baut doua halbe de bere, schita "Caldura mare". Cafeneaua Fialkowski era una dintre cele mai importante cafenele din Bucuresti. In cafeneaua lui Fialkowski se intalneau actori, diplomati, profesori, artisti, scriitori, juristi si poeti. Cafeneaua devenise o adevarata institutie culturala. Cafeneaua High Life, situata intre hotelul Hilton si Fundatia Universitara Carol I, era cartierul general al lui Macedonski, Dimitrie Anghel, Stefan Octavian Iosif, Ilarie Chendi sau Stefan Petica. Casa Capsa avea insa un facrmec aparte. Aici se discuta politica si era centrul intregii societati. Printre clientii fideli ai cafenelei se numara Ion Barbu, Serban Cioculescu, Vlaicu Barna, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Corneliu Moldovan, Tudor Arghezi, Ionel Teodoreanu sau Ion Minulescu. Dupa anul 1930, Casa Capsa devine "Cafeneaua scriitorilor si artistilor", iar Tudor Arghezi onumea "singurul local intelectual de pe Calea Victoriei". Capsistul, cel care frecventa cafeneaua Capsa, era un individ inteligent, iar critica reala se face la Capsa. Casa Capsa era locul unde se faceau si se desfaceau guverne si cariere politice.

Centrul cultural al Bucurestiului

Calea Victoriei este un adevarat centru cultural al capitalei. Pe aceasta artera se afla numeroase muzee, institutii si palate somptuoase, marturii ale unor vremuri stralucitoare. Pe Calea Victoriei se afla Piata Revolutiei, Ateneul Roman, Biblioteca Centrala Universitara, Palatul Regal, Muzeul National de Istorie a Romaniei, Palatul CEC, Palatul Cantacuzino, Casa Capsa, Palatul Cercul Militar National, Palatul Stirbei, Palatul Romanit, Casa Monteoru, Academia Romana, Biblioteca Academiei Romane , Casa Hristu, Casa Vernescu, Casa Cesianu sau Casa Dissescu. Toate aceste cladiri si multe altele sunt pe lista monumentelor istorice protejate. Pe Calea Victoriei se gasesc si cateva biserici. Biserica Zlatari este situata langa Muzeul National de Istorie. A fost zidita de spatarului Mihai Cantacuzino. Biserica Doamnei este situata la intersectia Caii Victoria cu bulevardul Elisabeta. A fost ctitorita in 1683 de Maria Doamna, cea de-a doua sotie a lui Serban Cantacuzino. Biserica Cretulescu a fost ctitorita in 1722 de Iordache Cretulescu si de Safta, fiica domnitorului Constantin Brancoveanu. Biserica Sf. Nicolae Tabacu este situata vizavi de Academia Romana. Pe langa numeroasele muzee, pe Calea Victoriei poti merge si la teatru. Teatrul Odeon este unul dintre cele mai importante teatre bucurestene, fondat in 1946. La Teatrul de Revista Constantin Tanase poti vedea spectacole interesante, in ton cu vremurile. Pe Calea Victoriei se afla si Teatrul Tandarica, cu spectacole pentru cei mici. Teatrul Luni de la Green Hours este primul teatru independent, cu piese neconventionale, intr-un spatiu inedit.

Calea Victoriei astazi

Chiar daca nu mai pastreaza farmecul rafinat de altadata, iar domnitele nu isi mai etaleaza toaletele elegante, Calea Victoriei ramane una dintre cele mai frumoase artere ale Bucurestiului. Si chiar daca o numeroase cladiri importante acum 100 de ani nu mai sunt in picioare in zilele noastre, Calea Victoriei este un adevarat muzeu in aer liber, un loc unde sunt concentrate cele mai multe muzee si institutii din capitala.

Aglomerata in zilele saptamanii , dar pustie in weekend, Calea Victoriei te intampina cu intelepciunea uni batran care a trecut prin multe intamplari. O plimbare pe Calea Victoriei te face sa te gandesti la balurile de altadata care se organizau in casele boierilor, la sunetul calestilor pe pietrele de caldaram si la fosnetul rochiilor elegante. Calea Victoriei este intr-un proces de reamenajare si renovare. Vechile cladiri incep sa isi recapete farmecul de altadata, se deschis noi cafenele si restaurante, dar si cladiri de birouri din sticla, care starnesc controverse. Intr-o perioada marcata de recesiune si criza, Calea Victoriei sufera si ea. Numeroase magazine de firma, cu haine si produse de marca si-au inchis portile, iar aspectul este dezolant. O plimbare pe Calea Victoriei este un bun prilej de a mai simti pulsul unei societati elitiste. Casele frumoase, muzeele si palatele impunatoare sau bisericile frumos ingrijite iti pot oferi cateva clipe de emotie. Daca vrei sa eviti aglomeratia unor zone de distractie mult mai populare precum Centrul Vechi, sau Dorobanti , cafenelele si restaurantele deschise pe Calea Victoriei iti vor oferi cateva momente de liniste si intimitate alaturi de persoanele dragi. La Ciocolateria Venchi poti patura in liniste sortimente delicoase de ciocolata, dar si inghetata fara gluten si lactoza. Omnivore's Dilemma este un mic restaurant minimalist unde mancarea se pregateste in fata ta, iar rezultatul este extrem de gustos si sanatos. Pentru o portie de mancare calda pentru serile racoare poti intra si la El Bistro. Aici poti degusta supe cremoase legume, musaca sau prajituri ca la mama acasa. Calea Victoriei este una dintre arterele bucurestene inscrise in ghidurile turistice. Strainii care viziteaza Bucurestiul au un loc special rezervat in programul lor pentru Calea Victoriei. O plimbare pe Calea Victoriei este obligatorie daca vrei sa simti o parte din pulsul de altadata al Bucurestiului. Pe Calea Victoriei vei vedea unele dintre cele mai elegante cladiri din capitala. Palatul Cantacuzino este o bijuterie arhitecturala pe care nu trebuie sa o ratezi.

De asemenea, Casa Vernescu, unde se organizau unele dintre cele mai somptuoase baluri, trebuie bifata pe lista. Peste de drum de Casa Vernescu nu trebuie sa ratezi Casa Gradisteanu Ghica. Construita in 1897 pentru Serban Ghica, descendent al lui Grigore Ghica, casa gazduieste Fundatia Ion Ghica si este un adevarat palat. Pe Calea Victoriei poti admira si Casa Cesianu. Aceasta a fost construita la sfarsitul secolului al XIX-lea de catre familia Cesianu. A fost de-a lungul timpului sediul Teatrului de Revista si al comandamentului de razboi german. De pe scena fostului teatru parca se aud si acum cantecele Mariei Tanase. Pe Calea Victoriei nu trebuie sa ratezi nici Memorialul Renasterii, unul dintre cele mai controversate monumente. Situat in Piata Revolutiei, monumental inalt de 25 de metri, a starnit numeroase controverse, forma sa atragand porecle precum Cartoful in sulita. Piramida Izbanzii este insa simbolul jertfei celor cazuti in timpul revolutiei din 1989. Asadar, daca ai chef de o plimbare linistita, in care sa admiri cladiri si biserici frumoase, vechi palate impozante sau monumente controversate, Calea Victoriei este una dintre recomandarile noastre.