"Nici paradis,nici infern.

" Bucurestiul interbelic

Diana Ţugui

Cand am inceput sa citesc 'Intoarcere in Bucurestiul interbelic',nu stiam

aproape nimic despre Ioana Parvulescu,iar daca am deschis cartea,acest lucru
se datoreaza unuei stari difuze:ceva intre curiozitate si indiferenta.Coperta era
destul de 'atragatoare'(datorita unor imagini bine plasate),despre autoare nu
stiam mare lucru,iar titlul imi suna ca unul de studiu istoric.Interesanta
combinatie!Si totusi am inceput sa citesc.
Primul titlu intalnit,'De la un Bucuresti la altul',imi sugera o calatorie
inedita.Asa ca am pornit spre Bucurestiul interbelic('o strainatate de culori,de
arome,de zgomote si ritmuri,de oameni si frme'),ghidata de Ioana Parvulescu.
In cateva pagini de inceput,ne intoarcem din secolul XXI spre perioada
interbelica si invers;itinerariul se contureaza vag:de pe Calea Victoriei,pe
Vacaresti,spre Mosi,de la bariera Colentina la bazarul din Calea Grivitei.
Imaginile ni se aseaza atat de bine in fata ochilor,incat avem impresia ca,de pe
pagin alba,pe drumurile unei capitale unde 'totul pare un joc de cuburi,care
permite reasamblari specatculoase',nu mai e de facut decat un singur pas.Pasul
dintre realitate si fictiune.
Detaliile,'puse sub lupa',ne permit accesul la o lume cu oameni' vii',fara
'etichete si abstractiuni'. O parte din viata cu marile ei crize(fie politice,fie
artistice), cu micile ei bucurii pare surprinsa de un aparat de filmat si ordonata
ulterior in titluri sugestive:' Politicale, 'Amor,'Timp liber', 'Tehnica si orasul', 'Carti
si gazete', 'O zi ca oricare alta' , ' Un chip ca oricare altul''.
Politica''reprezinta o preocupare cotidiana pentru bucurestenii de orice
varsta'' si cu toate ca a avut parte si de crize ,si de perioade de stagnare,,ocupa
in viata unui cetatean obisnuit nici prea mult, nici prea putin.
Fie ca se implica in politica din dorinta de a gasi ''un rost spiritual al tinerei
generatii'',fie pentru a-si face datoria de cetatean sau chiar fortat de
imprejurari,''omul de litere'' al secolului XX ,de fapt, la nivel individual ,incercarea
unei inregi natiuni de a iesi de sub povara istoriei ,de a se opune inevitabiluilui,de
a intelege absurdul. ''Pace sau razboi?'' este intrebarea aflata pe buzele
tuturor,cea care,daca in politica presupune o anumita tactica, in viata obisnuita
inseamna neliniste ,incertitudine.
''Printre marile probleme ale tuturor(legete de justitie,economie,morala),ies la
iveala si maruntele,dar realele probleme ale
fiecaruia'':esecuri.impasuri,disperari,crize"de monotomie", "de lene ucigatoare si
intunecata",lipsa banilor,a solidaritatii uneori,a afectiunii alteori.
Teren al modificarilor permanente,lumea dintre cale doua razboaie
incearca sa raspunda raului cu bine,nu transforma nimic in tragedie,pentru ca
amintirea primei conflagratii este inca apropiata si dureroasa. Este o lume in
cautare unei identitati,a unui loc si timp,unde sa se dezvolte.
Datorita schimbarilor inedite,''scenele de amor au si ele alt curaj si alt
limbaj''; este vorba in primul rand de eliberarea de o pudoare excesiva care
construia ziduri intre barbat si femeie. Gesturile,cuvintele si infatisarea acesteia,
caracterizate de cochetarie si dezinvoltura, marcheaza'' o apropiere fizica
inimaginabila inainte ".
Povestea de iubire pe care nu o aflam citind romane si care nu apare decat
discret in insemnarile intime . Intamplarile''unei lumi pierdute si ingropate,in
straturi suprapuse de uitare'',imtamplari care sustin atatea creatii literare,care
trec in fictiune dar raman ingalabil reale. Viata asa cum e ea inainte de a se
transforma in arta. Cu oamenii ei vii,insufletiti de pasiuni puternice si ucisi apoi de
ele. Oameni pa care nu-i cunoastem si care nu ne-au cunoscut niciodata,dar ale
caror modele''de hartie'',cei drept,traiesc in continuare prin ochii nostri . Iata ce
ne prazinta Ioana Parvulescu in capitolul ,,Amor''(si nu numai).
Timpul...Atunci cand nu-l ocupa cu probleme de politica sau de amor
bucurestenii il numesc''timp liber'' si il incadreaza intre o plimbare pe Calea
Victoriei (fie pe jos,fie cu automobilul) si o iesire la teatru,vizionarera unui
film(mai intai mut,apoi cu sonor) la cinematograful Regal sau discutiile pe
marginea unui concert la Ateneu.
Indiferent de alegere ,locuitorii capitalei stiu ca in functie de cum isi petrec timpul
liber sunt considerati''en vogue'' sau nu. Fie ca adorm in timplul uniu film sau il
critica(D.I.Suchianu afirma ca in gazetele romanesti a aparut pentru prima data
critica cinematografica) ,fie ca il asculta cu atentie pe Enescu(la unul dintre
concertele lui la Ateneu) sau nu il inteleg ,fie ca doresc sa devina actori de
cinema,fie ca publica in gazete sau scriu romane,bucurestenii nu stau degaeba.
''Mens sana en corpore sano" este deviza pe care, constient sau nu, o
aplica locuitorii Bucurestilui interbelic:"la orice varsta si in orice anotimp in functie
de portofel sau de pretentii estetice ,bucuresteanul isi poate gasi o bucurie
sportiva". Iarna,schi sau patinaj, vara meciuri de fotbal si inot ,iar in restul anului
curse de cai,lectii de scrima sau de box.
Concluzia:"bucurestenii au timp de pierdut desi traiesc in viteza".
Pasiunile lor nu se impart numai intre o actrita cunoscuta( Leny Caler, de
exemplu) sau pur si simplu o femeie si activitatile care ii relaxeaza. Iubesc si
animalele desi pare greu de crezut ca "mondenii secolului xx" au si astfel de
preocupari.
Automobilul,avionul,telefonul,radioul .patefonul ,televizorul,cinematograful.
Ce ne spune aceasta lista? Acum nimic. Dar in urma cu aproximativ o suta de
ani ,pe bucuresteni ii impresiona puternic." Nu codul civil si performanta morala
preocupa acum ,ci codul stiintific si performanta tehnica."
In anii '30 Bucurestiul isi merita intradevar denumirea de ''Micul Paris'':strazi
largi si curate ,fatade stralucitoare,gradini si parcuri,automobile
de"lux",etc.Articolele din gazete ale literatiilor sau simple insemnari in jurnale
dovedesc faptul ca,,opozitia dintre omul vechi si tanarul interbelic este cea dintre
umanul pur si umanul mecanizat."
In Bucurestiul interbelic, tehnica uimeste si atrage, in timp ce paginile
scrise(fie ele gazete sau carti)incep sa piarda teren. Cu toate acestea intre o
plimbare cu automobilul si o iesire la cinema, bucuresteanul are timp sa viziteze
o data pe an ,in luna mai,expozitia de carte.( Organizata cu sprijinul regelui
Carol). Evenimentul este anuntat de afise mari si colorate si de "imbulzeala
"cartilor in vitrinele librariilor. Totul invita la lectura iar cartea ocupa in continuare
un loc important.
Pentru ca se citeste mai rapid,pentru ca este mai economic ,ziarul ocupa
cateva ore zilnice din viata cetatenilor. Un bucurestean care se respecta afla
intotdeauna ceea ce se imtampla in oras, in tara si chiar in lume. Multi scriitori din
perioada interbelica consacra gazetariei mai mult timp decat scrierilor literare.
Gazetele intretin atentia cititorului cu de toate:de la interviul cu literatii vremii , la
poezii ale acestora,de la comentarii foarte succinte, la informatii politice si chiar
anecdote.
"In 1920 amintirea razboiului e mai puternica decat amintirea
literaturii.pentru ca scrisul sa se impunna,totul trebuie luat de la inceput.' Scriitorii
interbelici incearca acest lucru.In perioada 1920/1940,s-au scris mari pagini din
literatura romanesca.Nume precum Ioan Slavici,Mihail Sadoveanu,Liviu
Rebreanu,Gala Galaction,Hortensia Papadat -Bengescu,Camil Petrescu,Tudor
Arghezi,Ion Barbu,Mircea Eliade se regaseau frecvent pe copertile cartilor.
'Am privilegiat anumite figuri,le-am scos in fata,le-am ales sa fie personaje in
cartea mea.'Acestia sunt,bineinteles,'oamenii de litere',asa cum nu i-am cunoscut
pana acum.'Cat despre puzderia de oameni si de informatii pomenite in
trecat,rostul lor nu e altul decat de a prinde<aerul timpului>'.
Ca nu suntem destul de departe de Bucurestiul interbelic incat sa-l uitam
sau sa-l ignoram,ca nu suntem nici destul de aproape incat sa ne identificam cu
unul dintre locuitori,este ceea ce ni se sugereaza.Privirea naratorului,nici
scrutatoare,nici implicata, ne aduce oameni si locuri,aici,aproape,pentru a ne
convinge singuri de realitatea lor.:'In chenarul paginii se intamplau evenimente cu
adevarat senzationale:inviau oamnei si,odata cu ei,invia un oras in vremea lui.'
Nu putem sa nu intrebam ce este realitate si ce este fictiune in cartea
Ioanei Parvulescu.'Carti de interviuri si anchete literare,albume fotografice
,casete cu inregistrari interbelice,conferinte radiofonice,almanahuri pentru un
public cu gust indoielnic si anuare statistice',au completat 'golurile din
imagine'.Dramele,perioadele de criza colectiva si individula sunt perfect
verificabile si verosimile.Tousi,nu este o realitate aruncata pur si simplu pe
hartie.Meritul autoarei sta in perspectiva aleasa pentru a ne prezenta aceste
imagini.In accentuarea contururilor lor aproape strivite de istorie.In limbajul nici
rigid,nici cotidian,insufletit de 'vorbe de spirit' si ironie sau caracterizat de
sobrietate.
'La ce bun o asemenea <experienta a detaliului>?'se intreaba
autoarea.'Pentru mine,importanta a fost bucuria descoperirii unei lumi
pierdute.'Da,exact acesta este sentimentul.De descoperire.Intrebarea ramane
insa valabila pentru oricine citeste 'Intoarcere in Bucurestiul
interbelic'.Raspunsul,de asemenea.
Ioana Parvulescu da dreptul la replica unor vremuri pe care istoria le
condamnase sa repete,mecanic,aceiasi oameni rigizi,urcati pe scena,aceleasi
locuri perfecte,mari bucurii sau tragedii impresionante.'Minunat este ca lumea lor
nu era nici paradis,nici infern,ci o lume normala(..)Bucurestiul interbelic este locul
unde s-a intamplat totul'.