Palatul Cantacuzino, locul unde Nababul a

interzis fumatul, iar George Enescu era

oaspetele preferat al Marucăi. Pe Regina
Maria o primea stând jos
Trimite pe email
Mihaela Stoica 11.19.2018 | ● Vizualizări: 40812

Palatul Cantacuzino, actualul sediu al Muzeului Naţional „George Enescu” şi Uniunii

Compozitorilor şi Muzicologilor din România, situat pe Calea Victoriei din Capitală, la nr.
141, ascunde mai bine de un secol de istorie.

Povestea Palatului Cantacuzino începe în primii ani ai secolului XX, când este ridicat de către
Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), zis şi „Nababul”, ce se trăgea din vechea familie
nobiliară cu acelaşi nume care nu numai că a dat domnitori români, ci şi împăraţi bizantini. La
vremea ridicării somptuosului imobil, Bucureştiul avea circa 300.000 de locuitori şi se afla în
plină dezvoltare urbanistică.

„La îndemnul Regelui Carol, cam toate personalităţile cu bani ale epocii încercau să iasă în
evidenţă prin construirea unor reşedinţe cât mai somptuoase, cât mai luxoase. Palatul este
construit de Grigore Cantacuzino, poreclit „Nababul”, o personalitate politică din epocă. A
fost primar al Capitalei, a fost prim-ministru, a fost ministru în Guvernul Catargiu, şeful
Partidului Conservator, apreciat şi ţinut aproape de Regele Carol”, afirmă Mariana Petrescu,
consilier Muzeul Naţional „George Enescu”, într-un interviu acordat Descoperă.