Cine a fost ,,Nababul", cel mai bogat roman.

Si-a donat salariul de primar si a vrut

sa-si faca palat cu acoperis de aur
Cosmin Patrascu Zamfirache,

Cel mai bogat roman de la sfarsitul secolului al XIX-lea era poreclit ,,Nababul". Averea sa era atat de
impresionata incat a ridicat palate, iar la unul dintre ele si-a dorit chiar acoperis de aur.
Unul dintre cei mai bogati romani ai tuturor timpurilor a trait in secolul al XIX-lea, in acel ,,Belle Epoque"
european care ,,a molipsit" si Principatele Romane. Se numea Gheorghe Grigore Cantacuzino si, datorita averii
sale, a fost supranumit "Nababul".
Era un personaj extrem de bogat, cuantumul averii sale fiind necunoscut in epoca, dar ghicit prin manifestarile
excentrice ale lui Grigore Cantacuzino in plan financiar. Bogatia extrema s-a impletit cu filantropia, bunul gust
si o educatie aleasa, in cazul "Nababului".
Este unul dintre oamenii care s-au implicat activ in cultura, administratia si economia romaneasca si a carui
mostenire continua sa dainuie prin adevarate bijuterii arhitectonice, dar si prin sprijinirea unor artisti care au
lasat opere nemuritoare. Povestea celui mai bogat roman este fascinanta si usor de cuprins prin prisma
documentelor pastrate in Arhivele Nationale.
Milionarul cu o descendeta imperiala
Gheorghe Grigore Cantacuzino nu a fost un personaj imbogatit peste noapte care a ajuns printr-un joc de
imprejurari o personalitate a Romaniei de la cumpana dintre secole. Din contra, ,,Nababul" se bucura de o
descendenta nobila, imperiala. S-a nascut in 1832 la Bucuresti cu rangul de print. Provenea din vestita ramura
princiara a Cantacuzinilor, cu descendenta directa din voievozi romani, dar si cu legaturi imperiale in lumea

vechiului Bizant, prin neamul Cantacuzinilor. Istoria familiei sale in Principatele Romane incepe in secolul al
XVI-lea. Mai precis, cu Andronic Cantacuzino descedent al imperialul bizantini.
Traia in vechiul Constantinopol, fiind nevoit in 1578 sa fuga in Tara Romaneasca pentru a scapa de represaliile
otomane. Sultanul Murad al III-lea a decis in acel an sa starpeasca neamul Cantacuzinilor. In Tara Romaneasca
neamul Cantacuzinilor a inflorit. Au ajuns pe tronul acestui principat in repetate randuri, cei mai renumiti fiind
Serban Cantacuzino si Constantin Brancoveanu, fiind nepot dupa sora al lui Serban Cantacuzino. Din acest
neam se tragea "Nababul", printul Gheorghe Grigore Cantacuzino. De altfel, istoricul Nicolae Iorga spunea
despre acest print ca era "cel din urma reprezentant al boierului mare de odinioara".
Milionarul excentric al Belle Epoque
Ca "Nababul" era bogat, toata lumea o stia. Dar ce averea avea, nimeni nu putea spune. Uriasa potenta
financiara a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino era doar ghicita prin uriasele mosii detinute in Tara Romaneasca
dar mai ales prin cheltuielile sale excentrice, care ar surclasa si astazi orice cheltuiala nebuneasca de milionar.
Se spune ca Nababul, asa cum reiese si din colectia de documente a lui Filliti, investea doar in lucruri durabile,
lucruri care sa aminteasca mereu de familia si renumele sau princiar. Respecta eticheta si prestanta rangului sau
in tot ceea ce facea. O masura a averii sale incomensurabile este suma oferita pentru o serie de tablouri la o
expozitie bucuresteana. Este vorba de o expozitie ce a avut loc pe 11 mai 1887 in Palatul Eforiei. Aici expunea
renumitul pictor Nicolae Grigorescu. Erau adunate peste 200 de lucrari. ,,Nababul" nu a ezitat sa-l sustina pe
genialul pictor cumparandu-i tabloul ,,Evreul cu gasca" cu o suma considerata si astazi de-a dreptul uriasa.
Grigore Cantacuzino a oferit nu mai putin de 8.000 de lei aur pentru acest tablou, echivalentul de astazi a
aproape 90.000 de euro.
Bogatasul il concura pe rege
Caracterul excentric al "Nababului", cand venea vorba de investitii, este dovedit si de palatele sale. Dar asa cum
am precizat, Grigore Cantacuzino investea in prestigiu si lucruri durabile. Cel mai bun exemplu este palatul
ridicat de "Nabab" pe Calea Victoriei, cunoscut drept Palatul Cantacuzino care adaposteste astazi "Muzeul
George Enescu". Este o opera arhitectonica care se remarca prin lux, dar si bun gust. A fost proiectat de
arhitectul Ion Berindey in stil baroc francez tipic epocii lui Ludovic al XVI-lea. Palatul a fost construit in
perioada 1898-1900 si a costat nu mai putin de 700.000 de lei, adica cateva milioane de euro astazi. Fatada
acestui palat era de-a dreptul impresionanta cu doi lei si cu o stema a Cantacuzinilor realizata de faimosul Emil
Wilhem Becker.
Se spune ca "Nababul" a vrut sa arate tuturor ca poate oricand egala sau depasi averea regilor germani ai
Romaniei dar si statutul acestora, ca om al pamantului din generatie in generatie de printi si voievozi. Receptia
de inaugurare a castelului a fost pe masura. Pentru multi data deschiderii palatului nu a fost aleasa intamplator.
A fost inaugurat in 1906 chiar in ziua in care era aniversat jubileul, adica 40 de ani de domnie a regelui Carol I.
La receptia "Nababului" de la palat au participat peste 600 de oameni, iar printre invitati se numarau principele
Ferdinand si principesa Maria. Grigore Cantacuzino a cerut tututor barbatilor sa poarte medalii si decoratii iar
femeile sa fie imbracate ca la o petrecere regala. Acest palat a devenit renumit pentru balurile date aici, inclusiv
de catre fiul "Nababului", Mihail Cantacuzino, impreuna cu sotia acestuia, Maruca Cantacuzino. George Enescu
dadea concerte in acest palat, devenit resedinta a familiei.
Palat cu acoperis de aur visat de "Nabab"
Cheltuielile exorbitante cu palate si constructii somptuoase nu s-a rezumat doar la Palatul Cantacuzino. Pe
intinsele sale mosii de la Floresti, construieste un altul. Palatul a fost proiectat de acelasi Ion Berindey, iar
constuctia acestuia a inceput in 1911. Sursa de inspiratie au fost palatele Micul si Marele Trianon de la
Versailles. A iesit o bijuterie arhitectonica eclectica cu elemente rococo si neoclasice. La fel ca si in cazul
Palatului din Bucuresti, Grigore Cantacuzino a tinut sa foloseasca muncitori si materiale romanesti.
A fost folosit la acest palat si betonul armat. Dupa finalizare Palatul a purtat numele de Micul Trianon si a fost
ridicat ca dar pentru nepoata sa Alice, fiica lui Mihail Cantacuzino. Tot la inceputul secolului XX, mai precis in
anul 1901, se punea piatra de temelie a Castelului din Busteni, o realizare arhitectonica impresionanta. Lucrarile
au durat 10 ani. Era considerat unul dintre cele mai moderne castele, cu retea de curent electric si retea de
distributie a apei. Era ornat cu grote si numeroase artificii arhitectonice, servind drept casa de vacanta.
,,Nababul,, a vrut sa acopere acest castel cu bani din aur, intrebandu-l ostentativ inclusiv pe regele Carol I, daca

poate sa faca acest lucru. Nu se stie de ce dar planul nu a fost dus la bun sfarsit. Peste tot in aceste palate se afla
insemnele Cantacuzinilor si descendenta lor mareata.
Zgarcitul filantrop
Despre "Nababul,, s-a spus ca era zgarcit cand venea vorba de lucruri marunte si care nu puteau sa dureze.
"Nababul nu-si arata mainile. Le tinea dosite in buzunare, de unde se auzea zanganitul ritmic al unor obiecte
metalice. Se spunea ca n-avea niciodata un gologan si ca, daca din intamplare se urca intr-o birja, n-avea cu ce-o
plati. Nababul se juca cu cheile nenumaratelor sale case de fier in care nu tinea aur sau argint, ci vrafuri de acte
si pergamente, documentele de veacuri ale familiei Cantacuzinilor", spunea despre acesta I. GH. Duca in
"Portrete si amintiri".
Cu toate acestea faima de zgarcit era contrazisa de numeroase acte filantropice ale ,,Nababului,,. Acesta dadea
sume uriase pentru saraci si stat. In timpul razboiului de independenta de la 1877 a facut donatii uimitoare. Mai
precis da peste 50.000 de lei in bani si alimente pentru ostasi si familiile lor. Apoi la o receptie din 1913 a ramas
cunoscut dupa ce a donat peste 225.000 de lei, o adevarata avere pentru flota, aviatie si ambulantele sanitare.
Milionarul educat si important om de stat
,,Nababul,, nu a trait doar pentru a cheltui si a strange avere. Avea o educatie aleasa si s-a implicat in politica si
administratie. Era un renumit membru al Partidului Conservator, fiind mare proprietar de pamant si boier sadea,
reprezentant al traditionalismului. Era cunoscut in toata Europa ca om politic marcant. Grigore Cantacuzino a
absolvit facultatea de Drept la Bucuresti si Paris. Si-a luat inclusiv doctoratul in drept in 1858 la Paris.
A fost judecator la Tribunalul Ilfov si consilier la Curtea de Apel Bucuresti pana in 1864. A fost inclusiv
presedinte al Curtii de Apel Bucuresti, contribuind in 1866 la elaborarea Constitutiei. A fost deasemenea la
sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX un cunoscut deputat si senator roman. "Nababul,, era erudit si
foarte muncitor, implicat in dezvoltarea tarii. A fost inclusiv ministru al Finantelor in perioada 1873-1875,
ramand cunoscut pentru ideea infiintari unui Credit Funciar Rural, sau mai pe scurt prima institutie bancara cu
capital romanesc. A fost adeptul reducerii bugetare, a economiei la sange, ceea ce i-a adus oprobiul multimii si
al alor ministrii. Si-a depus demisia de onoare.
Primarul Bucurestiului care-si dona salariul
,,Nababul,, a fost implicat inclusiv in administratie. A fost primar al Bucurestiului in perioada 1869-1870, dar si
in 1913 implicandu-se activ in modernizarea orasului. A devoltat caile de comunicatie, considerandu-le vitale
pentru ridicarea economiei. A infiintat prima statie de omnibuze pentru transportul public local. ,,Consiliul
Comunal incurajeaza initiativa celor care doresc sa infiinteze omnibuze pentru transportul persoanelor si
bagajelor de la garile drumurilor de fier pentru alte curse in oras. Pana la 1872, se vor infiinta trei linii de
omnibuz", scria Gheorghe Parusi in ,,Cronologia Bucurestilor. Tot in mandatul sau se deschide Bulevardul
Regina Elisabeta Doamna intre Calea Mogosoaiei si Brezoianu. In al doilea mandat din 1913, "Nababul,, s-a
ocupat de electrificare tramvaielor. Memorabila este construirea unei superbe fantani pe Dealul Filaret, pe
cheltuiala proprie nu din bugetul Primariei. Totodata Nababul si-a donat salariul obtinut ca primar.
Ingropat de rascoala de la 1907
Imaginea ,,Nababului" a fost patata de ultima mare rascoala taraneasca din Europa. Mai precis este vorba de
rascoala de la 1907. Grigore Cantacuzino, ca mare proprietare de pamant, a taraganat adoptarea unei reforme
agrare. Se opunea expropierilor si improprietaririi masive a taranilor. Acest lucru i-a stirbit imaginea si i-a atras
ura taranimii. Mai mult decat atat, in 1907, Grigore Cantacuzino era prim-ministru si presedinte al Partidului
Conservator, la apogeul carierei sale politice.
A fost acuzat ca nu a tratat cu responsabilitate miscarile taranesti, care in lipsa unor masuri rapide de aplanare a
conflictelor, s-au raspandit si a dus la un adevarat dezastru cu pierderi de vieti omenesti si distrugeri masive.
Despre rascoala, Grigore Cantacuzino spunea ca este ,,un vant puternic de dezorganizare si desfrau, care sufla
peste tara intreaga, iar simtul de dezordine si anarhie a patruns adanc in mintea intunecata a populatiunii noastre
rurale". Acest esec si rascoala adus la inlaturarea conservatorilor de la Guvernare. "Nababul" pierde mandatul de
prim-ministru, dar si sefia Partidului Conservator. Gheorge Grigore Cantacuzino a murit in 1913, in urma unei
pneumonii la venerabila varsta de 81 de ani.
Va recomandam sa cititi si urmatoarele stiri:

Ministrii ucraineni sunt multimilionari

Trucuri psihologice pe care oamenii bogati le folosesc pentru a castiga si mai multi bani, de la omul care
consiliaza Toyota si Procter &Gamble