Palatul Regal

Muzeul National de Arta al

Romaniei
• Pe Calea Victoriei la numerele 49-53 se
gaseste fostul centru al puterii din Regatul
Romaniei, Palatul Regal. Este mult mai
cunoscut sub denumirea de Muzeul
National de Arta al Romaniei (MNAR).
Palatul are o istorie foarte interesanta. A
pornit de la un nucleu si s-a dezvoltat, a
suferit distrugeri, pentru ca apoi sa renasca
din propria cenusa.
 Istoric
• 1837 - Domnitorul Alexandru Ghica transformă în palat
de ceremonie casa construită în 1820 de Dinicu Golescu
pe Podul Mogoşoaiei, pe locul ocupat acum de aripa de
sud a clădirii muzeului.
1859-1866 - Clădirea, modestă ca dimensiuni şi aspect,
continuă să îndeplinească rolul de palat domnesc, fiind
locuită de Alexandru Ioan Cuza.
1866 (10 mai) - Nicolae, fiul lui Dinicu Golescu, general
şi membru al Locotenenţei Domneşti, conduce şi
instalează în această casă pe principele Carol de
Hohenzollern, care o va modifica, amplificînd-o
substanţial în timpul domniei sale (1866-1881; 1881-1914)
• 1882 - Palatul regal din Bucureşti beneficiază de prima instalaţie de
iluminat electrică.
1882-1906 – Carol I îi angajează succesiv pe arhitecţii Paul Gottereau
(1882-1885) şi Karl Liman (care colaborase şi la construirea
castelului Peleş) pentru lucrări de extindere a palatului; pînă în
1906, palatul capătă o dispunere spaţială asemănătoare cu cea
actuală.
1914 – Regele Carol I moare, lăsând în testamentul său dispoziţii
speciale privind palatul şi colecţia sa de artă: "... Sper că
apartamentele din Palatul Regal de la Bucureşti, ocupate astăzi de
Regină, vor rămâne la dispoziţia sa. [...] Galeria mea de tablouri,
tocmai cum este descrisă în catalogul ilustrat al bibliotecarului meu
Bachelin, va rămâne pentru totdeauna şi în întregul său în ţară, ca
proprietate a Coroanei României."
• 1926 (6/7 decembrie) – Cu puţin timp înainte de moartea regelui
Ferdinand, etajul superior al părţii centrale a palatului regal este
distrus de un incendiu. La indicaţiile reginei Maria, arhitecţii N.N.
Nenciulescu şi Karl Liman întocmesc planurile de refacere a
palatului.
1930-1937 – Carol II iniţiază lucrări de reconstrucţie şi amplificare a
palatului, apelând la arhitectul Arthur Lorentz; se încheie lucrările
de refacere a corpului central al palatului; este demolată vechea casa
a lui Dinicu Golescu, iar pe locul ei se construieşte aripa de sud a
palatului, numită Kretzulescu datorită apropierii de biserica
omonimă, scop pentru care este reangajat arhitectul N.N.
Nenciulescu, el fiind responsabil de aspectul actual al clădirii; acest
nou corp al palatului include pentru prima oară spaţii destinate
unei expuneri muzeale, pentru prezentarea colecţiei de artă a
Coroanei României.
Monograma Regelui Carol al II-lea, prezenta in portalurile Palatului.
• 1938-1940 - Sunt întocmite planurile pentru o nouă aripă
a palatului, în partea de nord, înspre strada Ştirbei Vodă,
care va fi finalizată în doi ani.
1944 – Această aripă este distrusă parţial în timpul
bombardamentului din aprilie.
1948 - Prin hotărârea Consiliului de Miniştri, palatul
regal din Calea Victoriei (cu excepţia sălilor de recepţie)
trece în administrarea şi folosinţa Ministerului Artelor şi
Informaţiilor, în perspectiva deschiderii unui muzeu
naţional de artă. Sălile de recepţie din corpul central sunt
atribuite Consiliului de Miniştri (devenit apoi Consiliul
de Stat).
• In primul an al Republicii (1948), salile de receptie ale
Palatului Regal trec in administrarea Consiliului de
Ministri (ulterior Consiliul de Stat). Restul salilor trec
in folosinta Ministerului Artei si Informatiilor, cu
scopul de a deschide aici un muzeu.
Edificiul este redenumit, succesiv, Palatul Republicii si
Palatul Consiliului de Stat.

Galeria nationala este deschisa in anul 1950, iar in anii

urmatori, sunt inaugurate si celelalte colectii. Astfel,
oamenii muncii aveau acces la cultura, in „fieful
monarhiei”.
•

Muzeul va funcţiona neîntrerupt pînă în 1989.

1989 – În timpul evenimentelor din decembrie, clădirea este
distrusă şi avariată în proporţie de 80% , peste 1000 de lucrări
fiind şi ele degradate sau distruse.
1990 – Printr-o hotărîre de guvern, întreaga clădire a fostului
palat regal este atribuită Muzeului Naţional de Artă al României.
1990 - 2000 – Muzeul este închis pentru ample lucrări de renovare
şi reamenajare, interval în care, pentru a-şi valorifica patrimoniul,
organizează numai expoziţii temporare, atât la sediul său cât şi în
străinătate.
Începînd cu luna mai 2000, se deschid succesiv Galeria de Artă
Europeană, Galeria de Artă Românească Modernă (martie 2001)
şi Galeria de Artă Veche Românească (aprilie 2002).
~Interiorul~

Cum era atunci …

Scara de Onoare
Interior

Si cum este acum…..

 Poveste castelului si al familiei Hasdeu

• Iulia
•
Iulia fusese un copil foarte precoce, la 8 ani
trecuse examenele de scoala primara, la 11 ani
termina liceul, cunostea deja trei limbi straine,
apoi a facut Conservatorul la Bucuresti, in timp
ce scria poezii si piese de teatru, iar la 16 ani
intra sa studieze Literele la Sorbona. Din pacate
s-a imbolnavit de tuberculoza si a murit la doar
19 ani, in 1888.
• Rapus de durere, Hasdeu renunta la gigantica sa opera
literara, Etymologicum Magnum Romaniae, dictionarul enciclopedic
al limbii romane, in care ajunsese doar la litera B, cuvantul barbat, si
se dedica total amintirii Iuliei, in prima instanta incercand sa ii
reproduca prezenta in cavoul de la Bellu, transformat din loc de
odihna vesnica in loc de meditatie si discutie cu spiritul fetei.
Prin sedinte de spiritism i se revela un nou proiect care sa il aduca
mai aproape de fiica sa si se retrage la Campina, unde construieste
dupa planurile Iuliei un castel misterios: "Acest castel s-a zidit in
anii 1894-189, planul fiind dat de spiritul Juliei B.P. Hasdeu prin
medium B.P. Hasdeu, apoi desemnat arhitectonic de T. Dobrescu,
constructiunea de N. Angelescu" (notitele lui Hasdeu pe un
manuscris spiritist).
• Rapus de durere, Hasdeu renunta la gigantica sa opera
literara, Etymologicum Magnum Romaniae, dictionarul enciclopedic
al limbii romane, in care ajunsese doar la litera B, cuvantul barbat, si
se dedica total amintirii Iuliei, in prima instanta incercand sa ii
reproduca prezenta in cavoul de la Bellu, transformat din loc de
odihna vesnica in loc de meditatie si discutie cu spiritul fetei.
Prin sedinte de spiritism i se revela un nou proiect care sa il aduca
mai aproape de fiica sa si se retrage la Campina, unde construieste
dupa planurile Iuliei un castel misterios: "Acest castel s-a zidit in
anii 1894-189, planul fiind dat de spiritul Juliei B.P. Hasdeu prin
medium B.P. Hasdeu, apoi desemnat arhitectonic de T. Dobrescu,
constructiunea de N. Angelescu" (notitele lui Hasdeu pe un
manuscris spiritist).
• Construit pe baza numerelor 3 si 7 si plin
de simboluri la tot pasul, castelul are trei
intrari, doua secundare si una principala,
de piatra, glisanta, deasupra careia este
ochiul atotevazator, si pe care scrie "pro
fide et patria" si "e pur si muove". Usa este
incadrata de doua tronuri de piatra si doi
sfincsi, a caror prezenta se regaseste si
pe cavoul Iuliei de la Bellu.
• Inauntru te asteapta unul dintre cele mai bine
puse la punct muzee din tara noastra: interiorul
e frumos pastrat, castelul a fost restaurat, e
ingrijit, curat, cu explicatii la fiecare colt de
mobila, iar cum povestea familiei Hasdeu e mai
lunga si mai interesanta decat cateva descrieri
de muzeu, primesti la intrare si un ghid audio,
care te tine in povesti in fata fiecarui exponat,
ridicandu-ti parul pe ceafa si lasandu-te aproape
convins de prezenta Iuliei in castel.
• Folclorul popular al vremii (cand localnicii erau deja intrigati de
neobisnuita constructie si de practicile vrajitoresti care aveau loc acolo)
spunea ca noaptea se auzea Iulia cantand la pian, in aplauzele batranului
Hasdeu; cateodata cica "batranul urla ca lupul. Iese la geam, descheiat la
camasa de noapte, cu ochii rosii ca rugul si striga,... ce stiu, o vorbire de
vrajitor..."
"N-am vazut cand a intrat stafia in cladire, dara la cantatul cocosilor, d-
soara Iulia a iesit pe terasa din stanga. Era imbracata in rochie alba, avea
flori de margarete in brate si parul prins in coc cu o stea. A doua zi
dimineata, cateva fire de margarete au fost gasite de maturatorul de strada
langa gardul castelului. Era in septembrie, margaretele disparuserã demult.
Si dl. vardist spune ca este adevarat." (Citeste mai multe aici)
Prin partea din spate a castelului se poate cobori la subsol, unde se gaseste
o vasta colectie de pagini din revista Satyrul (1866,numerulu ua jumetate
sfantu), din ziare la care a colaborat Hasdeu si fragmente din scrierile sale.
• poezia A fost de neiertat (Vlahuta):
Cu ochii plini de lacrimi, duiosul ei părinte
Pe migălite rânduri stă nopţi întregi plecat:
Sunt gândurile moartei, sunt urmele ei
sfinte…
Ş-acum el înţelege:
Să poarte-atâta minte
Un cap aşa de tânăr, a fost de neiertat.
 Proiect realizat de:
• Otel Ana-Maria
• Ralea Anna Maria

• Multumim pentru atentie!