Târgul Ieșilor - capitala Moldovei

Despre târgul Ieșilor se menţionează, pentru prima dată, într-un privilegiu comercial
încheiat cu târgoveţii din Lwov în jurul anului 1408.
Începând cu anul 1564, în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu ,Iașiul devine capitala
Moldovei pentru o perioada de treisute de ani.
În decursul vremii, acesta a fost martorul mut al nașterii multor instituţii de cultură si
știintă românească : în anul 1840, apare primul Teatru Naţional din România; la 1843 –
primul muzeu din România ”Muzeul de Istorie Naturală din Iași”; în 1856 ,prima grădină
botanică românească își sumeţește mândră aleile; în 1859 tot aici ia naștere prima
Universitate de Medicină din România și prima universitate din ţară, în anul 1860; este
înfiinţată prima școală în limba română împreună cu o tipografie şi prima carte tiparită în
Moldova apare în anul 1643.
În timpul primului război mondial, atunci când Bucureștiul a căzut în mâinile Puterilor
Centrale, Iașiul a devenit pentru doi ani capitala României.
Orașul este construit pe şapte coline (Cetăţuia, Galata, Bucium, Şorogari, Tătărași, Păcurari
şi Copou) ,are o lungă tradiţie culturală şi spirituală și dispune de un patrimoniu arhitectural
şi religios deosebit de important.
Capitala Moldovei poate însemna amintiri de neuitat şi mai ales o îmbogăţire a spiritului de
care avem atâta nevoie, uneori, căci așa cum afirma Nicolae Iorga : “Iașul este mai mult
decât o fostă ilustră capitală a Moldovei; printre zidurile sale sălășluiesc comori de artă și de
istorie naţională, pe care nici o altă urbe a României nu le posedă cu atâta îmbelşugare. ”
Deşi a cunoscut multe momente de cumpănă, Iaşiul a renăscut de fiecare dată, devenind
astăzi un oraş modern. Vechile clădiri, acoperite de patina timpurilor se îmbină armonios cu
noile construcţii, oraşul cunoscând o dezvoltare puternică. Azi, peisajul este dominat de
clădiri moderne, sedii ale unor instituţii importante sau mari centre comerciale, dar casele
memoriale, muzeele, mănăstirile, străduţele ce amintesc de vremuri de mult apuse, nu şi-au
pierdut farmecul!
Dacă vă aflaţi la Iaşi, trebuie să vă rezervaţi neapărat timp pentru vizitarea monumentelor
culturale importante ale orașului.
Putem porni din Bulevardul pietonal Ştefan Cel Mare şi Sfânt. Pe partea stângă întâlnim
clădirea Teatrului Naţional Iaşi – considerată a fi cel mai vechi şi cel mai frumos lăcaş de
acest gen din ţară.. În prezent, această clădire găzduieşte şi Opera Naţională Română Iaşi.
Parcul din faţa teatrului este minunat, cu arbuşti de un verde ameţitor, cu bănci de o parte şi
de alta a aleilor, unde mulţi pictori locali îşi expun lucrările.
La doar câţiva paşi de Teatrul Naţional se înalţă maiestuoasă Catedrala Mitropolitană Iaşi
la a carei sfinţire a fost prezent in 23 aprilie 1887 Regele Carol I. Doi ani mai târziu, în
biserică a fost adusă, de la Biseria Trei Ierarhi, racla cu Moaştele Sfintei Cuvioase
Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.
An de an, pe 14 octombrie, sărbătorile Iaşului readuc emoţia regăsirii înaltelor trăiri
spirituale iar clopotele bisericilor cântă Iaşului o binecuvântată odă a bucuriei, ce pătrunde în
sufletele zecilor de mii de pelerini veniţi să se închine sfintelor moaşte ale Cuvioasei
Parascheva.
Ne continuăm plimbarea şi, iată, chiar vis-a-vis, vedem o clădire impresionantă prin
somptuozitate: este fostul Palat Roznovanu. Aici au concertat George Enescu şi Haricleea
Darclé; tot aici şi-a citit poeziile Mihai Eminescu.. În anul 1891, Vasile Pogor a cumpărat
palatul de la familia Roznovanu, clădirea devenind sediul Primăriei. Clădirea este singurul
palat vechi din Iaşul de altădată.
Dar, să ne continuăm plimbarea!
Suntem tot pe Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt. Pe partea dreaptă întâlnim cea mai
frumoasă ctitorie a domnitorului Ţării Moldovei, Vasile Lupu, Mănăstirea „Sfinţii Trei
Ierarhi”. Unică în lume, sculptată în întregime în piatră şi poleită cu aur la origine, biserica
„Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi rămâne o mândrie a artei medievale româneşti.
 Şi, în plimbarea noastră prin Iaşi, nu putem rata „Palatul Culturii”, care este cel mai
celebru edificiu al oraşului. A fost inaugurat în 1926 de catre regele Ferdinand. La faima
Palatului Culturii contribuind şi ceasul cu trei cadrane din turnul clădirii,iar cele opt clopote
din turnul palatului reproduc, la fiecare ora exactă, "Hora Unirii". In incinta Palatului
Culturii, se află Muzeul de Istorie a Moldovei ,Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii "Ştefan Procopiu"
precum si galeriile de artă europeană şi românească ale Muzeului de Artă.
În faţa Palatului Culturii se află statuia ecvestră a lui Ştefan cel Mare. In 1883, cand statuia
a fost dezvelită, Mihai Eminescu a scris celebra "Doina" ("De la Nistru pan' la Tisa"). Cu
aceeaşi ocazie, Regele Carol I a dăruit două tunuri "Krupp", care flanchează si astăzi statuia
marelui domnitor. Tunurile erau trofee din Războiul de Independenţă, cucerite de Regimentul
de dorobanţi din Copou (una din cele şapte coline ale Iaşilor).
Şi dacă tot suntem aici, este musai să vedem un pic din cea mai mare investiţie privată din
nord-estul ţării: Complexul Palas. Ansamblul urbanistic Palas se întinde pe o suprafaţă de
270.000 mp. Grădina publică de la Palas este un imens spaţiu verde, un mozaic vegetal
atrăgător,completat de fântâni arteziene. Complexul Palas conţine, printre altele, un mare
centru comercial, clădiri de birouri, hoteluri şi diferite facilităţi de agrement. Întregul
ansamblu are o arhitectură modernă, în dialog cu urbanistica tradiţională a oraşului celor
şapte coline.
Reconfortant peisaj a două lumi minunate: una veche, strălucitoare, cu cea nouă, modernă
şi funcţională!!!
Ei … şi … după ce ne-am odihnit puţin pe o bancă din mirificul parc Palas, ne îndreptăm
spre inima oraşului, Piaţa Unirii, cu statuia din bronz a domnitorului Alexandru Ioan Cuza,
unde s-a jucat pentru prima oară Hora Unirii, la 24 ianuarie 1859.
De aici, ne continuăm drumul pe strada Lăpuşneanu - pe vremuri strada veseliei sau strada
muzicii, cândva, una din cele mai circulate artere ale Iaşului. Cu băncile sale făurite în stil de
epocă, pe care se aşează cu plăcere trecătorii, şi ascultă vreun viorist sau vreun acordeonist
ocazional,ce intonează valsurile lui Strauss ,actuala stradă Lăpuşneanu pare să regasească
farmecul de altădată !
Continuăm plimbarea spre Copou; ne oprim şi admirăm statuia lui Mihai Eminescu
“Luceafărului poeziei româneşti”. Lângă statuie se află şi Biblioteca Centrală Universitară
“Mihai Eminescu”, cu o colecţie impresionantă de cărţi vechi.
Urcând Copul la pas, pe partea dreaptă întâlnim Casa Vasile Pogor. Imobilul, are un bogat
şi lung istoric legat de viaţa culturală a Iaşiului, fiind loc de întâlnire pentru intelectualitatea
oraşului, precum şi sediul Societăţii Literare Junimea (1863) şi al Revistei “Convorbiri
Literare” (1867).
Nu mai mergem mult şi …... iată că … în sfârşit … ajungem în Parcul Copou! …… un loc
de o frumuseţe aparte, plin de arbori frumoşi, flori …. şi nu numai … Din loc în loc sunt
plasate busturile unor scriitori şi compozitori, iar veveriţele aleargă zglobii prin copaci.
Principala atracţie a Parcului Copou rămâne Teiul lui Eminescu. Teiul are cam 250 de ani,
este cel mai vechi copac din parc, e gol pe dinauntru, e consolidat cu cercuri de metal şi
ramurile sunt sprijinite în console. Denumit şi “copacul îndrăgostiţilor” – se spune că era
locul unde poetul Mihai Eminescu îşi găsea inspiraţia. Parcul Copou rămâne şi astăzi un
simbol romantic al Iaşului. În faţa teiului este amplasat chipul de bronz al lui Eminescu şi nu
departe, pe “Aleea Junimea” se află şi bustul Veronicăi Micle şi ale membrilor Junimii.
Învelit într-o adevărată pădure de copaci, Parcul Copou rămâne parcul cu cele mai multe
suflete, amintiri, poveşti …...
Ei …... dar nu puteţi să treceţi prin Iaşi fără să vedeţi primul muzeu memorial literar din
România …. Bojdeuca “Ion Creangă”! Această casă, pare coborâtă din poveste! Este păstrată
şi astăzi aşa cum arăta în anii 1872 – 1889 cand aici a locuit Ion Creangă; aici s-a cunoscut şi
s-a împrietenit cu Mihai Eminescu, aici a scris întreaga sa operă.
Fiecare colţişor, al acestei veritabile capitale a Moldovei, ascunde poveşti, momente de
mult apuse care aşteaptă să fie redescoperite de ochii fiecărui turist sau cetăţean al oraşului.
Călătorului,care ajunge în acest loc minunat, îi trebuie câteva zile să străbată oraşul în
lung și-n lat, să se cocoaţe în turnuri și să coboare în hrube, să mănânce chișcă și să bea vin,
să asculte poveștile și să frunzărească amuzat istoria locului. Poate este tentat să creadă că
Iașiul e doar perechea nord-estică, cu accente regionale , a Bucureștiului; nici vorbă să fie
așa; iar la sfârșit, poate că va înţelege de ce i se spune dulcele Târg al Ieșilor!