Filarmonica ”Ion Dumitrescu” Râmnicu Vâlcea, desfășoară o stagiune permanentă, oferind
melomanilor vâlceni satisfacția unor concerte și recitaluri de o înaltă ținută artistică. Filarmonica a luat ființă în anul 1995, constituindu-se pe nucleul colectivelor muzicale perfomante ale Râmnicului anilor `70 - `80: orchestra de cameră ”Concertino” și corul de cameră ”Euphonia”, configurându-se astfel cele două componente ale instituției: orchestra simfonică și corala academică. Muzeul de Artă din Râmnicu Vâlcea, se desfăsoară într-o casă cu o structură arhitectonică specifică, construită în 1940 de arhitecții Gheorghe Simotta și Nicolae Lupu, ambii de orientare neoromânească. Spațiul eclectic, dar armonios, reunește elemente stilistice multiple – romanice, gotice, renascentiste, creând o impresie generală de vila italiană, accentuată de existența grădinii interioare. Expoziția permanentă a Muzeului de Artă reunește lucrări de valoare de pictură românească, aparținând unor artiști de renume precum Nicolae Grigorescu, Nicolae Vermont, Sabin Popp, Ion Georgescu, Theodor Pallady, Henry Catargi, Ion Tuculescu, etc. Casa Memorială „Anton Pann” este un muzeu județean din Râmnicu Vâlcea. Casa care adăpostește expoziția memorială Anton Pann, este un monument de arhitectură urbană, construit la jumătatea secolului al XVIII-lea, având foișor și pivniță. Expoziția a încercat să puncteze peregrinările pe meleagurile Vâlcei, datând din anii 1826 - 1828 și 1836 - 1840, ale celui ce a rămas în conștiința urmașilor drept "fiul Pepelei cel isteț ca un proverb" și care a fost dascăl de musichie la școala organizată pe lângă Episcopia Râmnicului. Casa-muzeu a fost translatată în 1982 pe o distanță de 37 m de pe amplasamentul ei inițial, odată cu modernizarea și reamenajarea teritorială. Expoziția a fost amenajată pentru a ilustra interiorul unei modeste locuințe de târg de la mijlocul secolului al XIX-lea, aici fiind prezentate piese de mobilier (divan, bibliotecă, masă, scaune), obiecte decorative din cositor, alamă, alpaca și portrete ale unor personalități din epocă printre care cel al maicii Meletina, stareța Mănăstirii "Dintr-un Lemn" și tipograful Ion Popovici, care au avut legături cu viața și opera scriitorului. Muzeul de Istorie al județului Vâlcea se află în clădirea fostei „Școli cu ceas”, unul dintre simbolurile orașului și prezintă colecții de pe Valea Oltului din perioada antică și până în present. Vizitatorii pot vedea situri arheologice reconstituite, tezaurul de monede imperiale din argint care au fost descoperite la Pădurețu (Băbeni), evoluția obștilor de moșneni și a satelor aservite, prin procesul de constituire al marilor familii de dregători și prin apariția habitatului citadin râmnicean, tezaure monetare din secolul al XVI-lea. Din timpul revoluțiilor de la 1821 și 1848 sunt păstrate documente, cromolitografii și arme. Mai sunt expuse manuale școlare, obiecte memoriale, portretele unor representative personalități vâlcene: Anton Pann, Petrache Poienaru, Dimitrie Drăghicescu, Gib Mihăiescu. Complexul Muzeal Măldărești a fost organizat într-un cadru natural pitoresc și reunește Culele Greceanu, Duca, precum și Casa Memorială I.G. Duca, toate fiind monumente deosebite ale arhitecturii românești, în care se împletesc armonios elemente țărănești din zonă cu elemente ale unor construcții cu caracter de fortificații. Pe aceste meleaguri, unde legenda se îmbină cu istoria, Cula Greceanu își are începuturile în secolul al XVI-lea, când Nan Paharnicul construiește un turn de apărare, iar nepotul său, Tudor Maldar, adaugă spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, restul construcției. Acest tip de construcție se află răspândit în aria Peninsulei Balcanice, cu precădere în Serbia și Albania, dar și în Bulgaria. La noi el este characteristic numai zonei învecinate spațiului balcanic, respective Olteniei și vestului Munteniei. Cula Măldărești, purtănd numele unui sat situat la 50 km de orașul Râmnicu Vâlcea, este una din cele mai interesante din Regiunea Oltenia. Construcții specifice Olteniei, “culele” sunt locuințe fortificate care datează din secolul al XVIII-lea. Numele lor este de origine turcă și înseamna “turn cu rol de aparare”. Cula Greceanu, numită așa după familia Greceanu, căreia i-a fost dată prin zestre de la familia Măldărescu. Este cel mai vechi monument din complex. Pastrată în forma ei actuală, clădirea reprezintă construcția din veacul al XVIII-lea în care sunt prezente elemente ale stilului brâncovenesc. Cula a fost reparată între anii 1966-1967 și adăpostește o frumoasă colecție de etnografie cu obiecte din zona Horezu. Cula Duca a fost construită în anul 1812 de Gheorghiță Măldărescu. În anul 1827 au fost executate stucăturile tavanelor și cele din jurul ferestrelor cu motive variate cuprinzând și personaje și animale fabuloase. În culă se mai găsesc sobe bătrânești cu sistem de încalzire pentru doua camere. Numele de cula Duca l-a luat in anul 1907, când un urmaș al Măldăreștilor a vândut cula lui I.G. Duca, iar în anul 1962, văduva lui Ion Duca a donat-o statului. Cula complet restaurată, adăpostește o bogată și frumoasă colecție de ceramică de Horezu. Castrul roman Arutela este un monument istoric, situat între localitățile Păușa și Căciulata, în punctul „Poiana Bivolari”, lângă orașul Călimănești, fiind trecut în lista monumentelor istorice din 2004 datând din epoca romană anii 137–138 d.C. Construcția se găsește pe malul stâng al Oltului, în vecinătatea Mănăstirii Cozia și în ambianța complexului hidroenergetic Turnu. Piața Mircea cel Bătrân din centrul orașului este dominată de statuia voievodului Mircea cel Bătrân, operă a sculptorului Ion Irimescu – 1966. Piața este la nord de Hotelul ALUTUS si de Biserica Buna Vestire construită de voievodul Mircea Ciobanul la mijlocul secolului al XVI-lea, arsă între anii 1736 și 1737, apoi refacută de Radu Râmniceanu și alții la 1747 și pictată în frescă. Muzeul Satului Vâlcean este un muzeu etnografic în aer liber construit pe o suprafață de 8 hectare, deschis în anul 1974 în comuna Bujoreni, Vâlcea.