Palatul Regal

Muzeul National de Arta al Romaniei

 Pe Calea Victoriei la numerele 49-53 se gaseste fostul centru al puterii din Regatul Romaniei, Palatul Regal. Este mult mai cunoscut sub denumirea de Muzeul National de Arta al Romaniei (MNAR). Palatul are o istorie foarte interesanta. A pornit de la un nucleu si s-a dezvoltat, a suferit distrugeri, pentru ca apoi sa renasca din propria cenusa.

Istoric
1837 - Domnitorul Alexandru Ghica transform n palat de ceremonie casa construit n 1820 de Dinicu Golescu pe Podul Mogooaiei, pe locul ocupat acum de aripa de sud a cldirii muzeului. 1859-1866 - Cldirea, modest ca dimensiuni i aspect, continu s ndeplineasc rolul de palat domnesc, fiind locuit de Alexandru Ioan Cuza. 1866 (10 mai) - Nicolae, fiul lui Dinicu Golescu, general i membru al Locotenenei Domneti, conduce i instaleaz n aceast cas pe principele Carol de Hohenzollern, care o va modifica, amplificnd-o substanial n timpul domniei sale (1866-1881; 1881-1914)

 1882 - Palatul regal din Bucureti beneficiaz de prima instalaie de iluminat electric. 1882-1906 Carol I i angajeaz succesiv pe arhitecii Paul Gottereau (1882-1885) i Karl Liman (care colaborase i la construirea castelului Pele) pentru lucrri de extindere a palatului; pn n 1906, palatul capt o dispunere spaial asemntoare cu cea actual. 1914 Regele Carol I moare, lsnd n testamentul su dispoziii speciale privind palatul i colecia sa de art: "... Sper c apartamentele din Palatul Regal de la Bucureti, ocupate astzi de Regin, vor rmne la dispoziia sa. [...] Galeria mea de tablouri, tocmai cum este descris n catalogul ilustrat al bibliotecarului meu Bachelin, va rmne pentru totdeauna i n ntregul su n ar, ca proprietate a Coroanei Romniei."

 1926 (6/7 decembrie) Cu puin timp nainte de moartea regelui Ferdinand, etajul superior al prii centrale a palatului regal este distrus de un incendiu. La indicaiile reginei Maria, arhitecii N.N. Nenciulescu i Karl Liman ntocmesc planurile de refacere a palatului. 1930-1937 Carol II iniiaz lucrri de reconstrucie i amplificare a palatului, apelnd la arhitectul Arthur Lorentz; se ncheie lucrrile de refacere a corpului central al palatului; este demolat vechea casa a lui Dinicu Golescu, iar pe locul ei se construiete aripa de sud a palatului, numit Kretzulescu datorit apropierii de biserica omonim, scop pentru care este reangajat arhitectul N.N. Nenciulescu, el fiind responsabil de aspectul actual al cldirii; acest nou corp al palatului include pentru prima oar spaii destinate unei expuneri muzeale, pentru prezentarea coleciei de art a Coroanei Romniei.

Monograma Regelui Carol al II-lea, prezenta in portalurile Palatului.

 1938-1940 - Sunt ntocmite planurile pentru o nou arip a palatului, n partea de nord, nspre strada tirbei Vod, care va fi finalizat n doi ani. 1944 Aceast arip este distrus parial n timpul bombardamentului din aprilie. 1948 - Prin hotrrea Consiliului de Minitri, palatul regal din Calea Victoriei (cu excepia slilor de recepie) trece n administrarea i folosina Ministerului Artelor i Informaiilor, n perspectiva deschiderii unui muzeu naional de art. Slile de recepie din corpul central sunt atribuite Consiliului de Minitri (devenit apoi Consiliul de Stat).

 In primul an al Republicii (1948), salile de receptie ale Palatului Regal trec in administrarea Consiliului de Ministri (ulterior Consiliul de Stat). Restul salilor trec in folosinta Ministerului Artei si Informatiilor, cu scopul de a deschide aici un muzeu. Edificiul este redenumit, succesiv, Palatul Republicii si Palatul Consiliului de Stat. Galeria nationala este deschisa in anul 1950, iar in anii urmatori, sunt inaugurate si celelalte colectii. Astfel, oamenii muncii aveau acces la cultura, in fieful monarhiei.


Muzeul va funciona nentrerupt pn n 1989. 1989 n timpul evenimentelor din decembrie, cldirea este distrus i avariat n proporie de 80% , peste 1000 de lucrri fiind i ele degradate sau distruse. 1990 Printr-o hotrre de guvern, ntreaga cldire a fostului palat regal este atribuit Muzeului Naional de Art al Romniei. 1990 - 2000 Muzeul este nchis pentru ample lucrri de renovare i reamenajare, interval n care, pentru a-i valorifica patrimoniul, organizeaz numai expoziii temporare, att la sediul su ct i n strintate. ncepnd cu luna mai 2000, se deschid succesiv Galeria de Art European, Galeria de Art Romneasc Modern (martie 2001) i Galeria de Art Veche Romneasc (aprilie 2002).

~Interiorul~

Cum era atunci

Scara de Onoare

Interior

Si cum este acum..

Poveste castelului si al familiei Hasdeu

Iulia Iulia fusese un copil foarte precoce, la 8 ani trecuse examenele de scoala primara, la 11 ani termina liceul, cunostea deja trei limbi straine, apoi a facut Conservatorul la Bucuresti, in timp ce scria poezii si piese de teatru, iar la 16 ani intra sa studieze Literele la Sorbona. Din pacate s-a imbolnavit de tuberculoza si a murit la doar 19 ani, in 1888.

 Rapus de durere, Hasdeu renunta la gigantica sa opera literara, Etymologicum Magnum Romaniae, dictionarul enciclopedic al limbii romane, in care ajunsese doar la litera B, cuvantul barbat, si se dedica total amintirii Iuliei, in prima instanta incercand sa ii reproduca prezenta in cavoul de la Bellu, transformat din loc de odihna vesnica in loc de meditatie si discutie cu spiritul fetei. Prin sedinte de spiritism i se revela un nou proiect care sa il aduca mai aproape de fiica sa si se retrage la Campina, unde construieste dupa planurile Iuliei un castel misterios: "Acest castel s-a zidit in anii 1894-189, planul fiind dat de spiritul Juliei B.P. Hasdeu prin medium B.P. Hasdeu, apoi desemnat arhitectonic de T. Dobrescu, constructiunea de N. Angelescu" (notitele lui Hasdeu pe un manuscris spiritist).

 Rapus de durere, Hasdeu renunta la gigantica sa opera literara, Etymologicum Magnum Romaniae, dictionarul enciclopedic al limbii romane, in care ajunsese doar la litera B, cuvantul barbat, si se dedica total amintirii Iuliei, in prima instanta incercand sa ii reproduca prezenta in cavoul de la Bellu, transformat din loc de odihna vesnica in loc de meditatie si discutie cu spiritul fetei. Prin sedinte de spiritism i se revela un nou proiect care sa il aduca mai aproape de fiica sa si se retrage la Campina, unde construieste dupa planurile Iuliei un castel misterios: "Acest castel s-a zidit in anii 1894-189, planul fiind dat de spiritul Juliei B.P. Hasdeu prin medium B.P. Hasdeu, apoi desemnat arhitectonic de T. Dobrescu, constructiunea de N. Angelescu" (notitele lui Hasdeu pe un manuscris spiritist).

 Construit pe baza numerelor 3 si 7 si plin de simboluri la tot pasul, castelul are trei intrari, doua secundare si una principala, de piatra, glisanta, deasupra careia este ochiul atotevazator, si pe care scrie "pro fide et patria" si "e pur si muove". Usa este incadrata de doua tronuri de piatra si doi sfincsi, a caror prezenta se regaseste si pe cavoul Iuliei de la Bellu.

 Inauntru te asteapta unul dintre cele mai bine puse la punct muzee din tara noastra: interiorul e frumos pastrat, castelul a fost restaurat, e ingrijit, curat, cu explicatii la fiecare colt de mobila, iar cum povestea familiei Hasdeu e mai lunga si mai interesanta decat cateva descrieri de muzeu, primesti la intrare si un ghid audio, care te tine in povesti in fata fiecarui exponat, ridicandu-ti parul pe ceafa si lasandu-te aproape convins de prezenta Iuliei in castel.

Folclorul popular al vremii (cand localnicii erau deja intrigati de neobisnuita constructie si de practicile vrajitoresti care aveau loc acolo) spunea ca noaptea se auzea Iulia cantand la pian, in aplauzele batranului Hasdeu; cateodata cica "batranul urla ca lupul. Iese la geam, descheiat la camasa de noapte, cu ochii rosii ca rugul si striga,... ce stiu, o vorbire de vrajitor..." "N-am vazut cand a intrat stafia in cladire, dara la cantatul cocosilor, dsoara Iulia a iesit pe terasa din stanga. Era imbracata in rochie alba, avea flori de margarete in brate si parul prins in coc cu o stea. A doua zi dimineata, cateva fire de margarete au fost gasite de maturatorul de strada langa gardul castelului. Era in septembrie, margaretele disparuser demult. Si dl. vardist spune ca este adevarat." (Citeste mai multe aici) Prin partea din spate a castelului se poate cobori la subsol, unde se gaseste o vasta colectie de pagini din revista Satyrul (1866,numerulu ua jumetate sfantu), din ziare la care a colaborat Hasdeu si fragmente din scrierile sale.

 poezia A fost de neiertat (Vlahuta): Cu ochii plini de lacrimi, duiosul ei printe Pe miglite rnduri st nopi ntregi plecat: Sunt gndurile moartei, sunt urmele ei sfinte -acum el nelege: S poarte-atta minte Un cap aa de tnr, a fost de neiertat.

Proiect realizat de:

Otel Ana-Maria Ralea Anna Maria

Multumim pentru atentie!