Tabără şcolară la Cabana Rarău perioada 22.08.2006-31.08.

2006 cu
vizitarea Munţilor Rarău-Giumalău şi a mânăstirilor, obiectivelor
turistice din Nordul Moldovei
Elevi - medie vârstă:16 ani

Număr: 20

Ziua I: plecare din Bucureşti pe ruta Bucureşti-Urziceni-Buzău-Râmnicu Sărat-Focşani-Mărăşeşti-Bacău-

Roman-Fălticeni-Suceava-Câmpulung Moldovenesc gara Est – Cabana Rarău

Ziua II: Vizitarea Pietrei Soimului,Piatra Zimbrului, Pietrelor Doamnei, Peşterii Liliecilor,Vf Rarău;
seara program de distracţie, dans, jocuri

Ziua III: Excursie-Itinerariu: Câmpulung Moldovenesc (Muzeul de Artă a Lemnului),Mânăstirea Moldoviţa,

Mânăstirea Suceviţa, Marginea( atelierul de ceramica, izvorul sarat-slatina),Putna(Mânăstirea Putna şi Chilia lui Daniil
Sihastru)-Rădăuţi(Casa muzeu Bilca,mânăstirea Bogdana,biserica Bogdana,Muzeul de etnografie) –
Volovăţ(Mânăstirea Volovăţ)-Marginea-Vatra Moldoviţei-Câmpulung Moldovenesc-Cabana Rarău

Ziua IV: Vizitarea rezervaţiei Codrii Slătioarei – admirare fauna şi floră, prezentare detaliată; la
întoarcere program liber odihnă sau jocuri

Ziua V: Traseu spre Cheile Moara Dracului; la întoarcere seară de dans

Ziua VI: Excursie-Itinerariu:Cabana Rarău-Prisaca Dornei-Mânăstirea Voroneţ-Gura Humorului(Muzeul

Obiceiurilor Populare din Bucovina)- Mânăstirea Humorului – Cacica (salina)-Solca(casa muzeu Solca)-
Mânăstirea Arbore-Mânăstirea Pătrăuţi- Mânăstirea Dragomirna -Cabana Rarău

Ziua VII: Cabana Rarău – Câmpulung Moldovenesc- Pojorâta- Rezervatie naturala, Rezervatie paleontologica
(Pojorata, 4 km)

Ziua VIII: Excursie-Itinerariu: Cabana Rarău – Prisaca Dornei - Ciprian Porumbescu– Suceava –Ipoteşti-
Vorona -Fălticeni – Baia – Mălini – Gura Humorului - Cabana Rarău

Ziua IX: Odihnă, vizitarea schitului Rarău(10 min.), observarea faunei şi florei din împrejurimi
(cunoaşterea ciupercilor), organizarea focului de tabară şi a unei mese festive

Ziua X: Cabana Rarău – Câmpulung Moldovenesc – Vatra Dornei- Lacul Bicaz – Gheorghieni-Miercurea Ciuc-
Băile Tuşnad-Sf. Gheorghe-Braşov-Bucureşti

Prezentarea detaliată pe zile a itinerariului turistic

Ziua I Bucureşti(E85)-Urziceni-Buzău-Râmnicu Sărat-Focşani-Mărăşeşti-Bacău(DN15)-Roman-Fălticeni(E85)-

Suceava(DN17)-Câmpulung Moldovenesc gara Est(DJ) – Cabana Rarău

Plecare Bucureşti ora 7 am de la Gara de Nord cu autocarul

Descrierea traseului:

-Afumaţi-ruinele casei stolnicului Constantin Cantacuzino(sec XVII);biserică atribuită lui Radu de la

Afumaţi, refăcută în 1696 de Constantin Cantacuzino

-Buzău: în 1976 a sărbătorit 1600 de la prima atestare documentară; a fost târg de seamă, aflându-se pe
drumul mare al Moldovei, la convergenţa cu unul dintre drumurile ce veneau din Transilvania; amintit ca
oraş în 1431, el devine la începutul sec. XVI sediul unei episcopii, pe lângă care,în timpul domniei lui
Constantin Brâncoveanu a luat fiinţă o tipografie, de unde au ieşit numeroase şi valoroase cărţi la
lumină(Pravoslavnica Mărturisire-1691,Mărgăritarele Sf. Ioan Gură de Aur-1691,Apostolul românesc-1704).

În 1848 aici s-a constituit o puternică gardă naţională, iar în 1907 numeroşi locuitori au luat parte la
marea răscoală naţională, în 1920 proletariatul a participat la greva generală, iar în 1921 a avut
reprezentanţi la primul congres PCR.Dintre obiectivele turistice se amintesc: Muzeul Judeţean cu secţia de
arheologie, istorie şi artă cu exponate de ceramică neolitică pictată descoperite la situl arheologic de
la Sărata Monteoru, Colecţia de etnografie instalata în casa Vergu-Mănăilă monument de arhitectură din sec
XVIII, Palatul comunal construit între 1899-1903 în a cărui stil regăsim loggia brâncovenească; Complexul
Episcopiei construită între 1836-1838, Colecţia de Arta veche românească cu obiecte de cult, tipărituri,
icoane vechi, biserica episcopală construită de Radu cel Mare în 1504 şi reclădită de Matei Basarab în
1649; în chiliile din jur au funcţionat şcoli bisericeşti, şcoli de zugravi, Palatul Domnesc al lui
Constantin Brâncoveanu(1710-1712) cu picturi de Gh. Tătărescu şi o vastă bibliotecă; Casa în care a locuit
I.L.Caragiale între 1892-1896 când marele dramaturg avea în concesiune restaurantul gării; Parcul Crâng
amenajat într-o pădure seculară.

-Râmnicu-Sărat:localitate menţionată în 1481 când au avut loc în apropiere luptele dintre oştirile lui
Ştefan cel Mare cu Basarab cel Tânăr.Menţionat ca oraş în 1574, el s-a dezvoltat în secolele XVII-
XVIII.Obiective turistice: Muzeul orăşenesc cu secţii de istorie, etnografie, ştiinţele naturii, arte
plastie;Biserica Adormirea ctitorie a spătarului Mihai Cantacuzino şi a nepotului său Constantin
Brâncoveanu 1691-1697 cu picturi realizate de zugravul Pârvu Mutu.

-Dumbrăveni; aici se găseşte un monument comemorativ al victoriei obţinute de generalul rus Suvorov asupra
turcilor în 1789;ramificaţie la st. Spre Dragosloveni unde se găseşte expoziţia memorială Alexandru
Vlahuţă

-Focşani:până la Unirea Principatelor Române localitatea era formată din 2 târguri despărţite de râul
Milcov care funcţiona ca hotar între Ţara Românească şi Moldova; cele două localităţi s-au dezvoltat
paralel începând din sec XVI ca centre vamale, administrative şi centre de schimb;ăn 1888 ia fiinţa aici
Asociaţia Meseriaşilor, apoi sindicatele muncitoreşti;a luat parte la marea răscoală din 1907.Obiective
turistice: Muzeul de istorie şi etnografie cu o bogată colecţie de arheologie(ceramică neolitică de tip
Cucuteni,tezaure dacice şi romane, documente referitoare la Unire, aici funcţionând între 1 apr.1859-23
apr.1861 Comisia Centrală a Principatelor Unite),Monumentul Unirii,Monumentul Eroilor Putnei ca omagiu
adus eroilor căzuţi între 1877-1878.

Ora 10.30 –vizitare monument de la Mărăşeşti: devine un important nod de cale ferată la sf.sec.XIX –aici
se găseşte Mausoleul în amintirea eroilor din 1917 care au învins armata germana, care adăposteşte
osemintele a peste 6000 de ostaşi români, expoziţie documentară – plecare ora 11

-Domneşti Târg-biserică înălţată de Grigore Ghica în 1714

-Adjud: oraş întemeiat în 1795 de domnitorul Mihai Şuţu (muzeul de ştiinţe ale naturii)

-Răcăciuni: colecţie de etnografie

-Bacău: oraşul s-a dezvoltat pe terasele de pe malul drept al Bistriţei, în apropierea confluenţei cu
Siretul;în perimetrul său,în zona fostei curţi domneşti s-au găsit urme de locuire din sec.IV,VI,VIIe.n.Ca
tîrg este atestat documentar în 1408 şi ulterior este amintit ca puct de vamă ptr relaţiile comerciale
dintre Moldova,Transilvania şi Ţara Românească; în sec XIX se dezvoltă industrial când iau fiinţă fabrici
de hârtie-1841,tăbăcării.Obiective turistice:Ruinele Curţii Domneşti din sec.XV;Biserica domnească
Precista ctitorie a lui Alexandru,fiul lui Ştefan cel Mare-renovată ultima dată în 1854;muzeul judeţean de
istorie şi artă cu exponate aparţinând culturii Cucuteni şi aşezării dacice de la Răcătău; secţia de artă
a muzeului cuprinde opere remarcabile din epoca medievală,pânze pictate de Theodor Aman,Nicolae Grigorescu
şi alţii; Casa Memorială George Bacovia

-Roman:a fost înfiinţat de domnitorul Roman I între 1392-1396 în preajma unei fortificaţii construită din
pământ şi lemn de acelaşi domnitor; devine sediul unei episcopii la începutul sec.XV, în 1562 fiind
menţionat ca târg bine populat, iar în 1600 ca una din aşezările importante ale Moldovei.S-a dus o luptă
îndelungată între locuitorii oraşului şi episcopia de aici care nesocotea privilegiile de tîrg ale
oraşului dobândite în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, astfel în 1756 moşia şi vatra târgului au fost
atribuite episcopiei de către domnitorul C. Racoviţă şi abia în sec.XIX locuitorii au izbutit să
răscumpere cu mari sacrificii vatra şi o parte din moşia târgului.Obiective turistice:ruinele cetăţii
ridicate sub RomanI; Cetatea Nouă construită de Ştefan cel Mare, Complexul Episcopal, Biserica Albă
ctitorie a lui Ştefan Tomşa sec. XVIII, casa vornicului Done, Muzeul de Ştiinţe Naturale.
-Fălticeni:aşezarea a fost întemeiată în 1779 de locuitorii din Suceava refugiaţi după ocuparea Moldovei
de Nord de către austrieci; aici s-au născut personalităţi ale culturii româneşti(Eugen Lovinescu) şi au
trăit ptr o vreme Ion Creangă(1839-1889),M. Sadoveanu(1880-1961).Obiective turistice: Galeria Oamenilor de
Seamă, colecţia de artă Ion Irimescu, casa în care a locuit Ion Creangă,Casa Sadoveanu.

-Suceava:aşezare atestată din neolitic (cimitir de incineraţie), sec.XII-XIII aşezarea era întinsă urmând
să se restrângă în sec.XIV când s-a construit un şanţ de apărare, cunoaşte o deosebită strălucire în
timpul domniei lui Ştefan cel Mare, importanţa ei scăzând după mutarea reşedinţei la Iaşi în 1600; din
1775 până în 1918 ea este sub ocupaţie austriacă, însă legăturile cu ţara au fost menţinute, participând
la toate evenimentele importante din istoria României.Obiective turistice:Cetatea construită în primă
etapă de Petru Muşat(1374-1391)şi întărită de Ştefan cel Mare ulterior;Cetatea Şcheia(secXIV construită şi
distrusă în sec următor – se mai pot vedea nişte ruine), Hanul domenesc – monument de arhitectură din sec.
XVII; Muzeul judeţean cu secţia de istorie şi ştiiţe naturale; Biserica Mirăuţi construită în sec. XIV de
Petru Muşat şi care începînd cu 1401 devine mitropolia Moldovei; a fost dărâmată şi reconstruită de
austriacul Karl Romstorfer; Biserica Domnească Sf. Dumitru din 1534 ctitorie a lui Petru Rareş pe temelia
a două biserici mai vechi, iar turnul clopotniţă datează din 1561 din timpul lui Alexandru Lăpuşneanu;
Biserica Sf. Gheorghe a fost ridicată de Bogdan alIII şi Ştefăniţă Vodă 1514-1522,zugrăvită de Petru
Rareş;Mânăstirea-cetate Zamca(1606 fortificată în 1691).

-Gura Humorului,Câmpulung Moldovenesc-gara Est,Cabana Rarău

Cină la cabana Rarău şi cazare

Cheltuieli ziua I:

Lungimea traseului: 502km

Durată(+30min Mărăşeşti) 8.10 ore

Bezina: 80 l

Taxă muzeu: 2 ron/pers.

Cină la cabana Rarău şi cazare: 10ron+17ron=27ron/pers.

Ziua II: Vizitarea Pietrei Soimului,Piatra Zimbrului, Pietrelor Doamnei, Peşterii Liliecilor,Vf Rarău;
seara program de distracţie, dans, jocuri

Ora 9 trezire şi mic dejun la cabană

Ora 10 plecare în drumeţie; obiective vizitate:

Piatra Pinului & Soimului

Rezervaţia geologică Piatra Pinului reprezintă un ecosistem extrem de important din punct de vedere
paleontologic cu numeroase resturi de peşti fosiliferi care demonstrează existenţa unei faune specifice :
peşti, corali, scoici, etc. Rezervaţia se află pe dreapta râului Moldova, fiind acoperită parţial cu pin
silvestru, brad, molid, fag, etc., prezentându-se ca un versant acoperit cu blocuri de stâncă şi grohotiş.

De menţionat ca unicat, este faptul că specia subarbustivă - afinul negru- se află aici la cea mai mica
altitudine din Bucovina (600 m ). Piatra Şoimului, situată la câteva sute de metri în amonte de Piatra
Pinului este vizitată pentru pitorescul stâncilor din padure.
Suprafaţa rezervaţiei este de cca. 0,50 ha.

Pietrele Doamnei(20 min de primul obiectiv)

 Asupra originii toponimului Rarău sunt încă discuţii: localnicii îl explică prin terenul
frământat, cu grehotişuri, greu de străbătut, - din construcţia "la râu" a luat naştere
"Rarău", iar academicianul lorgu Iordan reluându-l pe Tikton, atribuie numele unei
păsări, şoimului, explicaţie plauzibilă, ţinând cont că în zonă este o stâncă calcaroasă
care se numeşte Piatra Şoimului. Alte ipoteze sunt mai puţin vehiculate. Denumirea
stâncilor provine, se pare, de la faptul că , pe vremea lui Petru Rareş - care a găsit
aici adăpost sigur pentru familia sa - doamna, soţia sa, se urca deseori pe stânci şi
scurta zorile în aşteptarea soţului, de aici - Pietrele Doamnei.

Din punct de vedere peisagistic, această tezervaţie se prezintă ca o piesă unică în Carpaţi. Spre sud se
învecinează cu Pietrosul Bistriţei, spre vest Giumalăul, spre nord cu muntele Tomnatec, iar spre est se
întind pajiştile Todirescu din preajma codrului secular Slătioara. Ca un fapt inedit, semnalăm o ninsoare
căzută pe timp de vară, în zilele de 21-22 iunie 1910.
Întreaga zonă reprezintă calexare cu încrustaţii de corali, amoniţi, alge marine, elemente care formau
mari recife, acum 140 milioane de ani, în perioada cretacică, când acest teritoriu a fost acoperit de
mările calde ale oceanului. În perimetrul rezervaţiei , pe povârnişul sudic, se află Peştera Liliecilor,
peşteră care din cauza turismului haotic şi destructiv necesită protecţie maximă.
Vegetaţia lemnoasă este reprezenta este reprezentată în principal de molid, alături de care se găsesc
diseminate: plopul tremurător, salcia căprească, scoruşul, mesteacănul. Dintre endemismele (specii
unicat), aici întâlnim: micsandra sălbatică (Erysimum wittmanii subsp. wittmanii), guşa porumbelului
(Silene nutans, subsp.), clopoţelul (Campanula carpatica), margareta (Chrysantheumum rotundifolium),
Ranunculus carpaticus, cimbrişor (Thimus comosus), păiuş (Festuca carpatica), Dentarei glandulosa. Pe
stânci se întâlnesc floarea de colţ (Leontopodium alpinum), jnepănul (Pinus mugo) şi relictul argenţica
(Dryas octopetala). Ion Nemeş descoperă două specii noi pentru fauna ţării dintre microlepidoptere:
Cnephasia articolana şi Chlorochysta cotrata (forma strigulata), fluturi mici de un deosebit interes
ştiinţific.
Fauna este bine reprezentată (urs, lup, cocoş de munte, cerb nobil, căprior, etc. ) fiind o caracteristică
a zonei montane. Deoarece statutul de rezervaţie al aceste zone este adesea încălcat prin acţiuni umane
distructive care duc la degradări ireversibile ale peisajului, este absolut necesar şi civilizat ca
turiştii să respecte zonele de campat, amenajate lângă motelul Rarău, să parcheze maşinile până la cabană
şi să facă focul pe vechile vetre şi în locuri special amenajate.
Suprafaţa rezervaţiei este de cca. 253,0 ha.    

Peştera Liliecilor

La numai un km distanţă de Pietrele Doamnei, într-un olistolit de mari

dimensiuni (550 m lungime, 200 m lăţime şi 120 m inaltime ), format din
calcare jurasice, pe un podiş calcaros cu abrupturi, se află Peştera
Liliecilor, cunoscută de localnici şi sub denumirea de Borta Ingrădită.
Intrarea peşterii este reprezentată de un aven larg cu diametrul de 2-3
m, într-un bloc de calcare jurasice, la o altitudine de 1500 m. Peştera
are o dezvoltare de 340 m şi o denivelare de 86 m.

Dupa 14 m de la intrare, peştera se lărgeşte în prima sală care a primit denumirea de Sala Luminată.
Plafonul acestei săli este din blocuri mari de calcar. Podeaua acesteia, înclinată la sub un unghi de 45
grade, este acoperită cu blocuri mari. A doua deschidere comunică cu Sala Conică, denumire dată după
aspectul ei general. Din această sala, se poate ajunge în Sala Ramificată, care datorită unui uriaş bloc
prăbuşit este separată în doua. Între cele două ramuri ale Sălii Ramificate şi la un nivel inferior
acesteia se gaseşte ultima sala, numită Sala Ascunsă. Podeaua ei este inclinată nord-sud, spre partea
sudică terminandu-se cu două ramificaţii.

Având în vedere morfologia subterană, se poate spune că Peştera Liliecilor este un exemplu de formare pe
diaclaze, prin tracţiune. Peştera este descendentă, cu trepte succesive, care ajung până aproape de baza
calcarului. Nu există galerii propriuzise, ci o alternaţă de sali şi îngustături, trecându-se din una în
alta. Peştera nu prezintă urme de dizolvare sau curgere a apei, fiind de fapt, un labirint între
blocurile imense de calcar. Între aceste blocuri au rămas spaţii mari care reprezintă sălile şi spaţiile
înguste pe sub blocuri mai mici. În ansamblu, spaţiile care constituie olistolitul, fără ca această
fractură să fie evidentă la exterior, cu excepţia părţii sale terminale din aval.

Lipsa apei în formarea acestei peşteri este demonstrată şi de absenţa urmelor de eroziune sau coroziune şi
a formaţiunilor de depunere (stalagmite, stalactite, etc.)Peştera Liliecilor din Munţii Rarău adăposteşte
cea mai mare colonie de lilieci în hibernare, cunoscută până în prezent, din Carpatii Orientali, ale cărei
efective populaţionale au scăzut drastic în ultimii ani.

Aceasta peşteră adăposteşte, la hibernare, în principal două specii: Myotis myotis şi Myotis blythi
(oxignatus). Ambele se găsesc în Anexa II a Directivei Habitate a Consiliului Europei şi în Legea
462/2001. Anexa 3 ( specii de animale a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale de
conservare).Necesitatea ocrotirii liliecilor din această peşteră nu decurge numai din utilitatea prezenţei
lor într-un teritoriu dat, dar şi din faptul că numarul lor este într-o continuă si alarmantă descreştere.
În anul 1963, în Peştera Liliecilor din Munţii Rarău erau cantonaţi - pe timp de iarna - un număr de 7.000
- 8.000 de exemplare. În anul 1968, au fost găsiţi doar 5.000 de exemplare. În iarna anului 2004, după
ultima monitorizare efectuată de Fundaţia de Speologie Bucovina, numă rul lor nu trecea de 2.500 de exemplare.

Liliecii au fost şi au rămas aliaţi de nădejde ai agricultorilor, silvicultorilor,

serviciilor de sănătate publică. Daca în timpul zilelor, o mare parte din păsări işi
aduc remarcabila contribuţie în consumul insectelor, "schimbul de noapte" în
practicarea aceleaşi îndeletniciri revine, fără îndoială, lumii liliecilor. Cercetările
au arătat că o colonie de 1.000 exemplare adulte şi 700 de pui, pe timpul unui sezon
cald, a consumat remarcabila cantitate de 1.500 kg
insecte...............................................................................S
e urcă apoi pe Vf. Rarău-1650m pentru a admira de sus toate cele vizitate.

Ora 18 întoarcere la cabana - seara program de distracţie, dans, jocuri.

Ziua II cheltuieli:

Mic dejun, prânz, cină 25 ron + cazare 17 ron = 42 ron/pers

Ziua III: Excursie-Itinerariu: Cabana Rarău(DJ)-Câmpulung Moldovenesc (Muzeul de Artă a Lemnului)(A17-

DJ),Mânăstirea Moldoviţa, Mânăstirea Suceviţa, Marginea( atelierul de ceramica, izvorul sarat DJ),Putna(Mânăstirea
Putna şi Chilia lui Daniil Sihastru)(209E)-Rădăuţi(Casa muzeu Bilca,mânăstirea Bogdana,biserica
Bogdana,Muzeul de etnografie)(DJ) –Volovăţ(Mânăstirea Volovăţ)-Marginea(A17)-Vatra Moldoviţei-Câmpulung
Moldovenesc-Cabana Rarău

Ora 7 trezire – 7.30 mic dejun –ora 8 plecare cu autocarul pe itinerariul de mai sus.

Cabana Rarău- Câmpulung Moldovenesc(ora 8.15) –ora 8.30 vizitarea Muzeul de Artă a Lemnului

Descriere obiectiv: Veritabilă monografie închinată prelucrării lemnului, muzeul

prezentând în 20 de săli unelte, arme, inventar gospodăresc, elemente şi complexe
de arhitectură populară, mijloace de transport, obiecte de artizanat şi opere de
artă specifice zonei montane (vânat, cules, păstorit, albinărit, rotărit,
dulgherit etc). În depozitul muzeului se află mai bine de 15000 de obiecte, din
care sunt expuse circa o mie. Sunt prezente unelte folosite la prelucrarea
 lemnului, unelte destinate pescuitului de păstravi, culesului de afine, capcane
pentru animale mici, unele obiecte de importanţă deosebită pentru istoria

mesteşugurilor din România, cum este carul de transportat butoaie cu vin din sec. al XVI-lea. Preţioase
sunt şi buciumele, viorile, cobzele, tilinca şi fluierul mare specifice tarafului bucovinean originar,
care a preluat de la austrieci, foarte târziu, instrumentele de suflat din alamă.
Colecţia Profesorului I. Ţugui – linguri de lemn
Colecţia de linguri de lemn este rodul pasiunii regretatului profesor de istorie din Câmpulung Moldovenesc
Ion Ţugui, care a colecţionat, studiat, catalogat şi expus mii de linguri de lemn, de la cele obişnuite la
noi in ţară (din plop, tei) până la unele din specii exotice, cum ar fi lemnul de lămâi, smochin sau ginko
bilboa.

Ora 9 plecare către Mânăstirea Moldoviţa – ora 9.40

Vizitarea ansamblului mânăstirii, descriere:

Mânăstirea Moldoviţa Ctitorie din 1532 a domnitorului Petru Rareş. Zidul de incintă
închide un patrulater cu latura de 40 m, grosimea 1,20 m şi înăltimea de 6 m. În
colţul de nord - vest se află clisiarniţa, construită la începutul secolului al XVII -
lea. Este una dintre puţinele locuinţe moldoveneşti din secolul XVI-XVII, fiind
construită între 1610-1612 de Efrem, egumenul Moldoviţei.
Biserica cu hramul "Buna Vestire", continuă concepţia constructivă, deplin
cristalizată de artiştii epocii de strălucire a lui Ştefan cel Mare, aducând ca
elemente specifice epocii raresiene, dimensiunile mărite, tendinţa de înălţare şi
svelteţe. Elemente tipice goticului târziu transilvănean dovedesc că la construcţie au
participat meşteri pietrari transilvăneni.

Pictura interioară, repictată culoare peste culoare în secolul al XVII - lea, respectă conţinutul ideatic
şi programul iconografic al epocii lui Ştefan cel Mare.
Tabloul votiv în care este prezentat ctitorul împreună cu familia sa, deşi păstrează caracterul unor
portrete oficiale, vădeşte preocuparea artistului de a reda prin intermediul tehnicii proprii portretului,
viaţa lăuntrica a personajelor.

Plecare de la mânăstire la ora 10.45 spre Mânăstirea Suceviţa –ora 12

Vizitarea ansamblului mânăstirii, descriere:

Suceviţa a fost construită ca o adevarată mânăstire - cetate, cu masive

ziduri de incintă şi cu puternice turnuri de apărare, destinată a fi
necropolă, strălucită ctitorie voievodală, adevărat blazon al familiei
Movilă. Construcţia a fost finalizată la 9 iunie 1591.
Biserica mânăstirii cu hramul "Învierea Domnului", având planul moldovenesc
treflat, resimte puternic tradiţia bizantină a artei locale. Pictura are o
serie de trasături noi, atât în concepţia iconografică, cât şi în compoziţie
şi desen. Suceviţa reprezintă un adevărat "testament al artei moldoveneşti".

Cei doi pictori ai Suceviţei, Ioan şi Sofronie, formaţi la şcoala de miniaturişti ai lui Anastasie Crimca,
au aplicat la pictura bisericii canoanele specifice miniaturii şi iconografiei. Îmbinarea culorilor,
predominante fiind verdele crud metalic şi roşu sângeriu, creează impresia unei uriaşe pagini de carte
miniata. Specific la Suceviţa, este caracterul narativ al picturilor, ceea ce a făcut ca unitatea
ansamblului să fie fărâmitata într-o mulţime de mici tablouri, fiecare cu personalitatea lui artistică.
Printre cele mai reprezentative teme prezente în pictura exterioară a Suceviţei se află Arborele lui
Ieşeu, Scara lui Ioan Climax în care este redată lupta dintre bine şi rau, Friza profeţilor şi filozofilor
antichităţii, între care regăsim pe David şi Solomon, Homer, Sofocle, Aristotel.
Pictura Suceviţei este cel mai complex ansamblu iconografic dintre bisericile feudale din Moldova.
Tabloul votiv din naos, îl prezintă pe ctitor, domnitorul Ieremia Movila, împreuna cu familia.
Muzeul mânăstirii, situat în fostele case domnesti, adăposteşte capodopere de o excepţională valoare ale
artei medievale.
Plecare de la mânăstire la ora 13 spre localitatea Marginea ora 13.10

Descriere: Pe harta turistică a judeţului Suceava dar şi pe toate hărţile turistice, comuna Marginea apare
ca un centru al artei populare, datorită în primul rând ceramicii negre produse aici. Satului, situat la
intersecţia principalelor drumuri turistice ale Bucovinei, îi conferim rolul de punct nodal al turismului
din nordul Moldovei.Ceramica neagră produsă aici datează din neolitic. Ea a fost identificată în cadrul
culturii Horodiştea - Floreşti, cât şi La Tene, care este perioada de înflorire a ceramicii negre geto-
dacice. În secolele XII-XV, ceramica neagră cunoaşte o puternică dezvoltare, mai ales în nordul Moldovei.

Centrul de la Marginea a ramăs până astăzi cel mai renumit sat din ţara noastră,
care produce olarie neagră exact prin aceeaşi tehnică preistorică de ardere
înăbusită (reducatoare) şi de ornamente prin lustruirea cu ajutorul unei pietre de
râu (cremene), fiind una din dovezile grăitoare gespre vechimea şi continuitatea
poporului român pe acest teritoriu.

După o ardere oxidantă, în timpul căreia vasele devin roşii, se introduc în foc
lemne de brad şi molid numite "fachii", după care toate gurile de încărcare şi
descărcare ale cuptorului se astupă cu cioburi de oale, balegar şi lut. Se produce
astfel o ardere înabusită (reducatoare), care durează circa 10 ore, şi în care oxidul
ce carbon penetrează pereţii vasului, determinând culoarea neagra în diverse
nuanţe, de la cenuşiu la negru intens, în functie ce câţiva factori cum sunt distanţa
de la focarul cuptorului, calităţile materialului folosit drept combustibil, etc.

În ceea ce priveşte ornamentarea sunt şi acum folosite două tehnici: impresiunea şi lustruirea.
Impresiunea se realizeazş printr-o rotiţă care se aplica pe vasul crud cu ajutorul căreia se realizează un
decor constând din linii frânte sau un şir de romburi, denumit "zamt".Lustruirea se face cu ajutorul unei
pietre de râu cu care se înscrie pe suprafaţa obiectului, într-o mişcare de dute-vino un decor compus
îndeosebi din linii frânte şi spirale într-o multitudine de variante stilistice de un efect artistic
deosebit.Poate mai mult decât la alte categorii de ceramica, valoarea estetică a ceramicii negre constă nu
numai în ornamentele care o împodobesc ci mai ales în însăşi forma dată obiectelor de creatorul lor.
Vasele de ceramica confecţionate la Marginea încantă prin echilibrul proporţiilor şi eleganta formelor..

Un obiectiv turistic important este şi izvorul sărat(slatina), situat în sudul dealului Pleşa, în locul
denumit Poiana Plesei, de unde localnicii dar şi locuitorii din împrejurimi se aprovizionează cu slatina.
Pe lângă utilizarea în alimentaţie apa acestui izvor ar putea ajuta la tratarea reumatismului, daca se vor
face mici amenajări, având în vedere că în depresiunea Rădauţilor, datorită temperaturii coborâte şi a
umezelii ridicate, reumatismul are o frecvenţă foarte mare.

Dintre obiceiurile specifice locului amintim: luarea iertăciunii de către tineri de la părinţi înainte de
a pleca la biserică pentru cununie, nuntă, îmbroboditul miresei (a doua zi în zori după nuntă), strânsura
cu ocazia hramului (a patronului bisericii), pusul brăduţului în vârful unei prăjini la streşina casei cu
ocazia zilei numelui sau pusul braduţului în vârful casei nou construite, înainte de a bate draniţa,
săritul peste foc în noaptea premergătoare zilei de Sfântul Gheorghe.

Ora 13.40 plecare spre Putna ora 14.30

Descriere obiective: Mânăstirea Putna şi Chilia lui Daniil Sihastru

Mânăstirea Putna.Biserica mânăstirii Putna, cu hramul "Adormirea

Maicii Domnului" este prima dintre ctitoriile lui Ştefan cel
Mare. Lucrările de construcţie a mânăstirii ce urma să fie
necropolă domnească, au început la 10 iulie 1466 şi s-au
încheiat în 1469, iar în 1481 erau finalizate fortificaţiile de
incintă.
Lăcaşul a avut mult de suferit, de-a lungul timpului, din cauza
unui puternic incendiu, prădat în două rânduri de cazaci, apoi
de polonezi. Puternicul cutremur din 1739 a contribuit şi mai
mult la ruinarea mânăstirii.
Biserica necropolă din mijlocul incintei are dimensiuni
neobişnuit de mari pentru acea vreme. Zidurile sunt din piatră
brută legată cu mortar, sprijinite de 12 contraforţi.
Turla este înaltă şi bine proporţionata, cu tamburul în stil baroc, pe o bază stelară, împodobita cu
coloane răsucite şi capitaluri corintice. În pronaos se află mormintele lui Bogdan al III - lea mort la
1517, a surorii acestuia Maria (m.1518), al Mariei, soţia lui Petru Rareş (m.1529) şi al lui Ştefaniţă
Vodă (m.1527).
În partea de sud a gropniţei, se află mormântul lui Ştefan cel Mare, acoperit cu un baldachin din marmura
albă. Sarcofagul are minunate motive ornamentale de o înaltă valoare artistică. Piatra tombală, din
marmura albă, are o bordură exterioară realizată dintr-o împletitură de frunze de stejar, urmată de o
pisanie.
Lângă mormântul domnitorului, se află cel al soţiei sale Maria Voichiţa, decedată in 1511. În partea de
nord a gropniţei se află mormântul Mariei de Mangop, cea de a doua soţie a domnitorului (m.1476) şi al
fiilor marelui domnitor, Bogdan şi Petru.
Aşezământul de la Putna şi-a câştigat un binemeritat renume şi datorită inestimabilelor valori artistice
(broderii, ţesături, manuscrise împodobite şi ferecate în aur şi argint, icoane, obiecte de cult), care se
găsesc în muzeul amenajat în incinta mânăstirii.

Ora 15.50 se pleacă spre Chilia lui Daniil Sihastru

nul din cei mai populari sfinţi moldoveni din toate timpurile a
fost Daniil Sihastrul, cunoscut şi sub numele de Sfântul Daniil
schimonahul sau Sfântul Daniil cel Nou pentru a-l deosebi de
proorocul din Vechiul Testament sau de Daniil Stâlpnicul. Amintirea
lui s-a transmis din neam în neam, din timpul vieţii lui, din a doua
jumătate a veacului al XV-lea, până în zilele noastre. Una din
tradiţiile păstrate în popor despre Daniil Sihastrul a fost fixată
în scris mult mai tarziu de marele cronicar moldovean Ion Neculce
(1672-1745) în lucrarea sa ‘O samă de cuvinte’. Alte tradiţii despre
el se pastreaza şi azi în satele şi mânăstirile Bucovinei.
A dus o viaţa aspră, de post şi rugăciune împreunate cu munca în
gospodăria schitului. Aici a îmbrăcat schima cea mare, adică ultima
treapta a călugariei, primind un nume nou, Daniil. Noul ieroschimonah
Daniil s-a retras apoi într-un loc tăinuit, înspre munte, pe malul
pârâului Viteul, azi în satul Putna. Acolo a găsit o stânca în care a
dăltuit cu multa osteneală un paraclis. Se mai vad şi azi pridvorul,
naosul şi altarul, iar dedesubt o încăpere săpată tot în piatra, care
îi slujea drept chilie, după ostenelile zilei.

Ora 16.45 se pleacă spre Rădăuţi după ce se ia prânzul la iarbă verde într-un loc special amenajat – la
ora 17.30 se vizitează:

Casa muzeu Bilca

în localitatea cu acelaşi nume fiind reprezentativă pentru aşezările din zonă.

Interioarele sunt amenajate cu mobilier tradiţional poliţe, laiţe, blidare,
ţesăturile de interior (scoarţe, lăicere, grindăraşe) înfrumuseţând pereţii din
căsuţă şi din casa mare. Obiectele din lemn şi ceramică, de uz casnic
completează inventarul casei.
Casa a fost donată de către George Muntean şi Adela Popescu.

Mânăstirea Bogdana
 este cel mai vechi monument din zid păstrat în Bucovina. A fost
construită pe locul unui locaş din lemn, în jurul anilor 1360,
probabil de Bogdan I, primul voievod de sine stătător al statului
independent Moldova, şi rămâne ceea ce fost - mesaj de epocă al
ortodoxismului în această parte de ţară.

Edificiul are plan basical (influenţa romanico-gotică), fără turle,

unic în arhitectura moldovenească; navele laterale interioare au
deasupra tribune false, mai degrabă tăinuite la care se ajunge pe
scară în spirală din pronaos.
Zidurile sunt întărite la exterior, ceea ce-l încântă. Lăcaşul a constituit modelul important în
orientarea şi dezvoltarea arhitecturii moldoveneşti a secolelor XV-XVII. Domnitorul Alexandru Lăpuşneanu
hotărăşte în 1559 mărirea construcţiei prin adăugarea pridvorului închis şi înlocuirea ancadramentelor
din piatră ale ferestrelor. Turnul clopotniţei este datat 1781. Tot Alexandru Lăpuşneanu a dispus
refacerea picturii originale (restaurată ulterior, sec. XVIII-XIX). Totuşi, din fresca epocii lui Ştefan
cel Mare un interes deosebit reprezintă compoziţiile altarului (Cina cea de Taină, Împărtăşania
apostolilor, Spălarea picioarelor), în parte asemănătoare celor din altarul Voroneţului. Biserica "Sf.
Nicolae" este considerată prima necropolă voievodală a Moldovei. Aici se afla mormintele primilor domni
ai Moldovei: în dreapta naosului se găsesc mormintele lui Bogdan I şi Latco, iar la stânga cele ale lui
Roman I, Stefan I, Bogdan Voievod (fratele lui Alexandru cel Bun) şi Bogdan - fiu al lui Alexandru cel
Bun; în pronaos se găsesc mormintele Doamnei Anastasia, fiica lui Latco şi soţie a domnitorului lurg, al
Doamnei Stana, mama lui Stefaniţă Voda şi al mitropolitului Ioanichjie, contemporan cu Ştefan cel Mare.

Muzeul de etnografie şi folclor

Cea mai veche instituţie etnografică din Moldova(1934).Muzeul prezintă , în 11

săli(cca 1000 exponate),aspecte sugestive ale unor tehnici populare cu vechi
tradiţii în Bucovina, menite să dovedească unitatea şi continuitatea populaţiei de
pe aceste străvechi meleaguri .În acelasi timp, expoziţia aduce dovezi elocvente
ale măiestriei artistice ,capacităţii creatoare,ingeniozităţii tehnice şi
spiritului inventiv al oamenilor Moldovei de nord.La intrare,vizitatorul face
cunoştintă cu principalele obiective turistice şi muzeale ale zonei,precum şi cu
principalele centre ale tehnicii populare.

Următoarele doua săli sunt consacrate îndeletnicirii olăritului,reprezentat

prin exponate din centrele Marginea, Rădauţi, Kuty, Păltinoasa şi Dolheşti,
prin roţi ale olarului, cuptoare de ars oale , panouri ce ilustrează diferite
faze ale acestei activităţi.A patra sală prezintă întreg procesul de
prelucrare a fibrelor vegetale de in şi cânepă,iar a cincea încăpere este
consacrată tehnologiei prelucrării lânii.Următoarele două săli prezintă
ţesutul de port (ştergare de cap, catrinţe, brâie) ţesutul textilelor de
interior(scoarţe,laicere,pareţare,grindăraşe) şi procesul de colorare prin
mijloace vegetale.

A opta sală prezintă cămăşi şi năframe cu cusături de mână,dintre care se

remarcă o cămaşă femeiască de Rădăuţi,făcută pe la mijlocul secolului
XIX.Următoarele două săli sunt dedicate ocupaţiilor sumănăritului şi
cojocăritului.În final,în sala cea mare sunt expuse o serie de instalaţii
tehnice populare(oloiniţe,piua pentru sumane de la Rădăuţi,râşniţa şi moara
de mână, vânturătoare, piua pentru desfăcut porumb,pive pentru grâu),precum
şi inventar gospodăresc

Plecăm din Rădăuţi la ora 18.50 către Mânăstirea Volovăţ ajungem la ora 19

Mânăstirea Volovăţ este situată în localitatea Volovăţ în apropiere de Rădăuţi, biserica a fost construită
de Ştefan cel Mare între anii 1500 - 1502 pe locul alteia mult mai vechi din lemn ce a aparţinut
legendarului Dragoş Vodă, întemeietorul Moldovei, realizată în 1346, pe care Ştefan cu multă pioşenie a
mutat-o în cimitirul din Putna, aproape de ctitoria sa. Biserica din piatră are aspect impunator şi
decorată la exterior cu modele geometrice realizate din cărămidă şi cahle rotunde smălţuite. Este un
important monument istoric şi de artă, destul de rar vizitat de turişti. Accesul se face pe drum local
direct din oraşul Rădăuţi spre sud-vest.

La ora 19.30 autocarul porneşte înapoi spre Cabana Rarău prin Arbore-Solca-Câmpulung Moldovenesc(aceasta
urmează să fie vizitate într-o excursie viitoare); se ajunge la destinaţie la ora 21.15 se merge direct la
cină şi apoi la somn.

Cheltuieli ziua III:

-nr km: 257km

-consum : 58 l

-durată: 13 ore

-taxe muzee: 10ron/pers.

-mic dejun,prânz hrană rece, cină la cabană 25 ron

-cazare: 17ron/pers.

Ziua IV: Vizitarea rezervaţiei Codrii Slătioarei – admirare fauna şi floră, prezentare detaliată; la
întoarcere program liber odihnă sau jocuri

-mic dejun ora 11

-plecare pe traseu ora 11.30; descrierea rezervaţiei, a florei, faunei şi formaţiunilor geologice:

Triunghi roşu:Slătioara-codrii seculari-muntele Todirescu ....hotel Rarău 5 ore

Situat pe versantul estic al masivului Rarău, la o altitudine

cuprinsă între 790 m si 1353 m în satul Slătioara, la 12 km de
comuna Stulpicani, codrul secular Slătioara se întinde pe trei
creste mari, paralele: Bitca Neagră, Bitca cu Plai şi Bitca Lesei,
separate între ele prin văi adânci unde îşi adună apele pârâiele:
Văiuga, Valea lui Ion, Valea Ursului şi Valea Ceargăului, ce se
unesc apoi în pârâul Slătioara ce se varsă în râul Moldova.
 
Iniţiativa declarării acestei păduri ca rezervaţie datează încă de
la începutul acestui secol (1904, 1907) de când pădurile din zonă
erau administrate de Fondul bisericesc ortodox român al Bucovinei;
în 1913 s-a făcut delimitarea acestuia, stabilindu-se o suprafaţă de
408 ha.
După primul război mondial, Mihail Gusuleac a propus includerea unor
suprafeţe din Bucovina în categoria rezervaţiilor naturale, între
acestea aflându-se şi acest codru, inclusiv plaiul Todirescu, ce
formează partea superioară de pajişti montane a Slătioarei.

În 1934 s-a recomandat pentru protecţie o suprafaţă de 294,28 ha, precum şi fâneţele Todirescu (34 ha) ca
zonă tampon. În anul 1950, Institutul de proiectări silvice din Bucureşti execută prima amenajare silvică
de dupa război, incluzând şi codrul secular cu statut de "monument al naturii". Reamenajarea pădurilor pe
baze tipologice, executată în anul 1955, a permis crearea de perimetre de protecţie absolută în care nu se
pot executa nici un fel de exploatări, conform Hotărârii Consiliului de Ministri nr. 114/1954, privind
zonarea funcţională a pădurilor.
Din punct de vedere geologic, teritoriul codrului secular de la Slătioara aparţine cuvetei marginale
mezozoice, având cele mai mari dimensiuni în limita inferioară a bazinului. Este evidentă predominanţa
calcarelor şi a dolomitelor sub forma de Klippe ce apar sub forma de diguri neîntrerupte în aval şi amonte
de chei.
Tipurile de sol sunt soluri brune de pădure pe suprafeţe întinse, soluri brune-gălbui slab şi moderat
acide, formate pe şisturi cristaline, gresii şi conglomerate, podzoluri de destrucţie cu humus brut şi
începuturi de turbă localizate pe roci silicioase.
Precipitaţiile anuale nu depăşesc media de 780 mm, iar temperatura medie anuală este de 5°C. Diferenţele
climatice sunt determinate de poziţia versanţilor şi de înclinarea acestora faţă de razele solare.
Vegetaţia lemnoasă este reprezentată prin: molid (Picea abies), pin silvestru (Pinus silvestris), tisa
(Taxus baccata), fag (Fagus silvatica), scoruş de munte (Sorbus aucuparia), carpen (Carpinus betulus),
arin (Alnus incana), paltin de munte (Acer pseudoplanus), ienupăr (Juniperus communis), sălcii (Salix
silesiaca, Salix cinerea, Salix viminalis), agris (Ribes grossularia), zmeur (Rubus idaeus), Tulichina
(Daphne mezereum), afin (Vaccinium myrtillus), merişor (Vaccinium vitis-idaea).
Traian I. Stefureac, în cadrul studiilor publicate ca şi în monografia muşchilor din rezervaţie
mentioneaza un important numar de taxoni din care citam: omagul (Aconitum paniculatum), floarea pastelui
(Anemone nemorosa), vulturica (Hieracium transsilvanicum), piciorul cocoşului (Ranunculus carpaticus),
sarişoara (Sanicula europaea), degetarul (Digitalis grandiflora), foaie groasă (Pinguicula alpina),
clopoţeii (Campanulla carpatica, Campanulla glomerata, Campanulla patula), spalacioasa (Senebio fuschsii)
cateva orhidee: papucul doamnei (Cypripedium calceolus), Listera ovata, precum şi numeroase ferigi:
bradişor (Lycopodium clavatum), năvalnic (Phyllitis scolopendrium), feriguţe (Asplenium trichomanes,
Asplemium viride, Dryopteris filix-mas). Dintre muşchi, T.Stefureac citează 451 de unităţi sistematice,
dintre care 108 apartin clasei Hepaticae, 343 clasei Musci, iar dintre licheni, 94 de unităţi aparţinând
mai frecvent genurilor Cladonia, Parmelia, Peltigera, s.a.
Ca monumente ale naturii sau varietăţi cităm: papucul doamnei (Cypripedium calceolus), vulturica de stâncă
(Hieracium pojoratense), foaie groasa, alga roşie de apă dulce de pe pietrele umede din văi
( Hildenbrandtia rivularis), tisa ( Taxus bacata), tulichina (Daphne mezereum).
Beneficiind de condiţiile de hrană şi adăpost din rezervaţie, fauna este bogat reprezentată, prin
numeroase specii de animale printre care şi râsul - monument al naturii, Lynx lynx, vulpea - Canes vulpes,
precum şi cocosul de munte - Tetrao urogallus, corbul - Corvux corax. Dintre insecte menţionăm specia
endemica Carabus raraurense şi câteva specii noi de fluturi descoperite de I. Nemes: Laspeyresia
interruptana, Thera albonigrata, Calostigia laetaria.

Întoarcere la Cabana la ora 17; program liber la alegere

Cheltuieli ziua IV:

-cele 3 mese ale zilei la cabană – 40 ron/pers.

-cazare: 17 ron/pers.

Ziua V: Traseu spre Cheile Moara Dracului; la întoarcere seară de dans

-mic dejun ora 11

-plecare pe traseu ora 11.30; descrierea traseului:

Durata dus-întors: 5 ore

Formaţiunile geologice nu au un caracter unitar, pe margine apărând formaţiuni
carbonatice, în timp ce în partea centrală sunt depozite noi argilo-marnoase de
vârsta cretacica, cu klippe calcaroase şi blocuri dispuse pe mai multe niveluri.
Orientarea cheii este sud-vest-nord-estica, iar procesul de evoluţie continuă şi
în prezent deoarece încă nu s-a atins baza dolomitică , datorită atât rezistenţei
rocilor la carstificare, cât şi debitului redus al pârâului ce trece prin această
cheie.
Vegetaţia lemnoasă este reprezentată de molid, brad, mesteacăn, plop tremurator,
salcie căprească, iar dintre speciile erboase este demnă de reţinut prezenţa
usturoiului sălbatic, clopoţeilor, vulturicii, etc.
Suprafaţa rezervaţiei este de cca.1,30 ha.

Întoarcere la Cabana la ora 17; program liber la alegere (seară de dans)

Cheltuieli ziua IV:

-cele 3 mese ale zilei la cabană – 40 ron/pers.

-cazare: 17 ron/pers.

Ziua VI: Excursie-Itinerariu:Cabana Rarău(DJ)-Prisaca Dornei(E576)-Mânăstirea Voroneţ(DJ)-Gura

Humorului(E576)(Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina)- Mânăstirea Humorului(DJ) – Cacica (salina)-
Solca(209F)(casa muzeu Solca)- Mânăstirea Arbore-Cabana Rarău

Mic dejun ora 8, plecare ora 8.30 spre Mânăstirea Voroneţ se ajunge la ora 9.30

Descriere obiectiv:

Bine sfătuit la vreme de răstrişte de către Daniil Sihastru din Voroneţ,

Ştefan cel Mare hotărăşte, drept mulţumire, înălţarea unei mănăstiri care să
fie sfânt loc de rugăciune.

Aici exista un schit de lemn, unde, conform tradiţiei, a trăit Daniil

Sihastrul căruia domnul, la ceas de cumpănă în timpul luptelor cu turcii, i-a
cerut sfat şi ajutor. Cercetările recente arată că Daniil nu a fost o figură
legendară ci o personalitate istorică reală. Printre pietrele funerare de la
Voroneţ se află şi o lespede cu inscripţia:
"Acest mormânt este al părintelui nostru David, ca schimnic Daniil". O primă atestare documentară a
Mănăstirii Voroneţ este 22 ianuarie 1472, când Ştefan cel Mare dădea călugărilor - în frunte cu egumenul
Misail - scutire de vamă pentru două măji de peşte care vor fi aduse de la Chilia sau din altă parte. În
locul vechiului schit de lemn, Ştefan vodă a ridicat actuala biserică, cu hramul Sfântul Gheorghe.

Pisania bisericii arată că lucrările de construcţie au durat mai puţin de patru luni, de la 26 mai până la
14 septembrie 1488. Mitropoliţii Teofan I şi Grigorie Roşca s-au îngrijit de pictarea ei în exterior, cel
din urmă adăugându-i şi un pridvor. Este o biserică de dimensiuni reduse (25,5 m lungime fără pridvor, 7,7
m lungimea naosului şi pronaosului, 10,5 m în dreptul absidelor laterale). Încă de la început mănăstirea a
fost binecuvântată de călugări cu aleasă viaţă duhovnicească, în vremea Sf. Cuvios Daniil
Sihastrul fiind o adevărată lavră a isihasmului românesc. Mănăstirea Voroneţ s-a bucurat de
privilegii din partea ctitorului (trei sate, mori, prisăci, vii) nu însă de amploarea celor de la
Neamţ, Bistriţa sau Putna.Naosul şi altarul păstrează ansamblul iconografic din vremea lui Ştefan
cel Mare; bine adaptat spaţiului, armonios, cu personaje impunătoare, orânduire scenică mai
puţin obişnuită în Moldova (Patimile lui Iisus, în naos), compoziţii neîntrecute prin sobrietate,
vigoarea gesturilor şi formelor (Intrarea în Ierusalim, Rugăciunea de pe Muntele măslinilor, în
concă), elemente ce vădesc apropierea de mediul real, patetic uman (Coborârea de pe cruce,
Sfântul Teodor, Tabloul votiv). Pictura pronaosului, ulterioară, alternează ornamente şi figuri ce
vor să facă parcă legătura cu exteriorul, trecând totuşi prin pridvor unde Calendarul bisericii, dar
mai ales Sfântul Ilie, se bucură de o prospeţime stângace cu notă de umor anunţătoare cumva a
icoanelor pe sticlă transilvănene (sec. XVIII-XIX).
Pictura exterioară se datorează aceluiaşi Grigorie Roşca, eruditul
teolog care a urmărit personal realizarea operei călugărilor-zugravi
anonimi. Rezultatul a fost excepţional: Judecata de Apoi ocupă tot
peretele de apus într-o uriaşă compoziţie pe cinci registre, unică în
arta orientului creştin; specialiştii o consideră, prin amploare,
ştiinţa efectului decorativ şi strălucirea policromiei, superioară
compoziţiilor de la Athos şi celor de la Camposanto (Pisa), demnă de a
fi alăturată Capelei Sixtine din Roma, mozaicurilor geamiei Kahrie
(Istanbul), imaginilor de la San Marco (Veneţia), din Siena, Assisi,
Orvieto. Originalitatea artistului constă şi în curajul său de a
introduce în scenă instrumente muzicale moldoveneşti (bucium, cobză),
peisaj local, ştegare, veşminte populare - totul pe un fond albastru ce
a născut sintagma albastru de Voroneţ egală verdelui Veronese şi
roşului Titzian. Peretele de sud este ocupat de Arborele lui Iesei (un
"covor oriental" apreciază cunoscătorii) şi filozofi antici, portrete
socotite capodopere. Lângă intrare sunt chipurile făuritorilor istoriei
mănăstireşti: Sf. Daniil Sihastrul şi Mitropolitul Grigorie Roşca. Pe
abside, conform regulei împământenite, Cinul adună zeci de figuri într-
un adevărat alai. Pe cât a mai rămas din peretele nordic nespălat de
ploi, Adam ară, Eva toarce lână (Facerea lumii), în vreme ce Zapisul
lui Adam şi Vămile văzduhului înseamnă de fapt legende folclorice.

Forma iniţială a bisericii mai poate fi văzută în tabloul votiv; aşezată pe un soclu de piatră, cu turla
înălţată pe o bază pătrată pentru a-i accentua zvelteţea, elanul către înălţime. Exonarthexul i-a fost
adăugat în 1547 la iniţiativa mitropolitului Grigorie Roşca, considerat al doilea ctitor al bisericii.
Este o biserică de dimensiuni reduse (25,5 m lungime fără pridvor, 7,7 m lungimea naosului şi pronaosului,
10,5 m în dreptul absidelor laterale). Aşa cum se înfăţişează astăzi, Voroneţul reprezintă unul dintre
primele monumente moldoveneşti creatoare de stil propriu, sinteză originală de elemente bizantine (plan
treflat cu turlă pe naos), gotice (tendinţa de elansare a edificiului, arcurile frânte la chenarele uşilor
şi ferestrelor, prezenţa contraforturilor) şi strict autohtone (turlă pe patru arcuri şi bază stelată,
ocniţe sub cornişă, arcade oarbe la abside, friză de discuri smălţuite). Jilţurile şi o parte din strane
aparţin secolului al XVI-lea. Dăruite de Ştefan cel Mare şi trase cu meşteşug, două clopote evocă numele
marelui voievod.

Viaţa monahală s-a întrerupt în anul 1785 după anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic şi s-a reluat la
1 aprilie 1991, de data aceasta cu obşte de călugăriţe sub stareţia Stavroforei Irina Pântescu. Tânăra
obşte se străduieşte să îmbine armonios rugăciunea cu munca în gospodărie, în câmp, în atelierul de
pictură şi îndrumarea vizitatorilor.
Expresie artistică a dreptei credinţe, a rafinamentului şi gustului pentru frumos, Mănăstirea Voroneţ
îndeamnă la reculegere, încântă inima şi mintea privitorului ce ajunge la noi din toate colţurile lumii

Ora 10.10 plecare spre Gura Humorului – se ajunge la ora 10.20 se vizitează Muzeul Obiceiurilor Populare
din Bucovina

Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina

Colecţia muzeului cuprinde peste 3.000 de obiecte etnografice: capcane de fier, buciume, bâte ciobaneşti,
grape, furci (secolul al XIX-lea), laicere şi ştergare, scaune sculptate. Expoziţia este structurată pe
tematica obiceiurilor populare din Bucovina .

Ora 10.45 e pleacă spre Mânăstirea Humorului se ajunge la 11

Mânăstirea Humor

Biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" este ctitorie a marelui logofat Teodor Bubuiog, construită
în 1530. A fost imprejmuită după obiceiul timpului cu puternice ziduri de piatră, din care au dăinuit până
astăzi, doar turnul masiv din piatră brută.
Caracteristic la biserica mânăstirii Humor este acea desfăşurare a picturii, în dauna decoraţiei
arhitecturale a faţadelor, care va deveni o caracteristică a bisericilor construite în timpul domniei lui
Petru Rareş. Inovaţia apare la pridvor, care la Humor este deschis în patru arcade în arc frant. În
interiorul bisericii sunt tablourile votive: unul prezintă familia domnitorului Petru Rareş, celălalt se
află în gropniţa şi prezintă pe logofătul Teodor Bubuiog şi soţia sa Anastasia, iar al treilea tablou
votiv îl prezintă pe Daniil hatmanul şi pârcălabul Sucevei şi pe soţia acestuia, Anastasia.

La ora 11.40 se pleacă către Cacica (salina)- se ajunge la ora 12.40

La adâncimea de 25 m s-a deschis prima cameră în care s-a

amenajat o capelă. Lipsa unei biserici l-a determinat pe
primul preot Jakub Bogdanowicz să amenajeze în subteranele
minei o capela în cinstea Sfintei Varvara. La început, viaţa
religioasă a locuitorilor din Cacica s-a concentrat în jurul
clădirii salinei.

La capela duce o scăra de peste 192 de trepte, aflată la o

adâncime de 21 m. Se poate spune că este o bisericuţă cu tot
ce trebuie: altar, icoane, candelabru, amvon şi balcon
pentru cor. Altarul şi amvonul sunt sculptate în sare
masivă. Iniţial, întreaga capelă era căptuşită cu lemn, dar
în 1904 lemnul a fost îndepărtat şi s-a construit un mare
"sanctuar" în masivul de sare.

Dimensiunile capelei sunt: 25 m lungime, 9 m lăţime şi 7 m înălţime. Pereţii sunt rectangulari, iar în
partea dreaptă se află o icoană reprezentând-o pe Sfânta Varvara, patroana capelei şi protectoarea
minerilor. Înainte de a coborî în adâncurile salinei, minerii se adunau zilnic în faţa altarului Sfintei
Varvara pentru ca ea să-i ceara lui Dumnezeu să-i ocrotească în timpul muncii lor. La întoarcere se adunau
aici pentru a înălţa rugi de mulţumire. În fiecare zi se oficia Sfânta Liturghie la care participau
minerii catolici, greco-catolici şi ortodocşi. Aceasta reprezintă prima capelă ecumenică de acest gen din
România şi datează în forma actuală din anul 1871. În fiecare an pe 4 decembrie, de Sf. Varvara, în capela
salinei la o adâncime de 25 m, se celebrează un Tedeum de preoţii celor 3 confesiuni, iar copii prezintă
un program artistic în costume populare ale celor 3 etnii şi în 3 limbi. (Pr. N. Nicolaisen).

Se coboară, în continuare, la adâncimea de 35 m unde se desfăşoară orizontul I. La capătul scărilor,

vizitatorul este impresionat de armăturile de lemn de brad, care sunt cele de la începutul exploatării,
conservate în mediul salin şi perfect operaţionale. În zona aceasta, galeria săpată direct în sare, mult
mai largă, oferă privitorilor basoreliefuri în stâncă de sare, cu tematică religioasă, opera recentă a
unor tineri scupltori din zonă, unele după modele similare de la Salina Wieliczka de lânga Cracovia. Puţul
de extracţie expune 3 compartimente: două pe care circula în tandem 2 colivii de transport materiale, pe
cel de-al 3-lea sunt montate conductele de transport apă şi saramură.

Traseul conduce la lacul artificial pe pereţii căruia se găsesc cristale de sare. Lacul a fost săpat
manual de mineri, bazinul cu saramură având dimensiuni relativ mari(10x6 m). Înainte, pe acest lac, cu
ajutorul unei plute, se făceau mici plimbari fiind un mijloc de agrement, a minerilor dar şi a
localnicilor. Lacul este îngrădit cu balustradă, şi iluminat de câteva reflectoare care însă nu pun în
valoare aspectul deosebit pe care îl are.

Urmează sala de dans, la adâncimea de 37 m, numită "Sala Ing. Agripa Popescu" primul director general al
regiei Monopolurilor Statului (asa cum apare într-un basorelief în peretele de sare). Sala are dimensiuni
relativ mari: 24x12x12 m iar la capete are 3 balcoane si ele săpate în sare. La acest nivel se organizau
baluri, întâlniri festive, spectacole fiind şi primul loc de distracţie din zonă.

La ora 14.30 se pleacă către Solca – se ajunge la ora 14.45

Descriere obiectiv vizitat:

este un monument reprezentativ în ce priveşte arhitectura

tradiţională şi cultura şi civilizaţia populară bucovineană.
Casa este de tip cameră-tindă-cameră cu foişor şi prispa
lutuită. Bucătăria are un cuptor tradiţional cu vatră şi
plită reconstituit după tipologia mijloacelor de încălzit
din zonă. Casa cea mare este organizată după specificul
tradiţional cu patul de zestre, culmea pentru haine, laiţe
de-a lungul pereţilor şi soba de încălzit

La ora 15.10 se pleacă către Mânăstirea Arbore se ajunge la ora 15.20

Descriere obiectiv:

În 1503 Luca Arbore, unul dintre marii boieri ai lui Ştefan cel
Mare, sfetnic de seamă al lui Bogdan al III-lea şi tutore al lui
Ştefăniţă Vodă, cel care în 1497 a apărat cu curaj Cetatea de
Scaun timp de trei săptămâni împotriva asediului polon, cel care
începând din 1486 a fost portarul Sucevei aproape 40 de ani, a
ridicat un paraclis la Curtea sa situată pe valea râului Solca.
În 1523 "în luna lui aprilie, în cetatea Hârlaului, Ştefan Vodă
(Ştefăniţă Vodă) au tăiat pre Arburie hatmanul, pe carile zic
să-l fi aflat cu hiclenie" (Grigore Ureche). Luca Arbore a fost
înmormântat în ctitoria sa. Chivotul de mormânt al ctitoruliui
(în pronaos) este apreciat ca cel mai valoros însemn funerar de
stil gotic din Bucovina.  
   

Mănăstirea Arbore a fost construită din cărămidă şi piatră extrasă de la carierele din zonă. Cu plan
dreptunghiular la exterior (fără turlă) şi fals-trilobat în interior (absidele sunt două nişe arcuite în
grosimea zidurilor laterale), biserica are o formă nemaiîntâlnită până atunci la ctitoriile epocii.
Silueta deosebit de elegantă a construcţiei este accentuată de prelungirea pereţilor spre vest cu cca 2,5
metri şi unirea lor la partea superioară prin arcadă, obţinându-se astfel un spaţiu semi deschis ce apare
pentru prima dată în arhitectura moldovenească.
    Două blocuri de piatră, lângă mănăstire, atrag atenţia: în bortele lor anume adâncite s-au pregătit
neasemuitele culori ale bisericii Arbore. Frescele interioare şi exterioare au fost realizate în 1541 în
stil bizantin, de meşterul moldovean Dragoş. Frescele interioare sunt remarcabile prin arta portretului:
portretele lui Luca Arbore şi a membrilor familiei sale din tabloul votiv, portretul Sfintei Maria, al
împăratului Constantin cel Mare, etc...

Pictura interioară a fost serios afectată în secolele XVII-XVIII când edificiul, supus vitregiilor
istoriei, a rămas fără acoperiş. Tablourile votive (în pronaos şi naos) înfăţişează totuşi desluşit pe
ctitor şi familia sa în două ipostaze, figurile fiind profund portretizate laic. Sfinţii şi sfintele (în
pronaos) au adesea nimburile în relief şi aurite, semn al opulenţei caracteristice fruntaşilor
feudalităţii locale, chiar într-o perioadă de permanente conflicte cu Poarta otomană împotriva căreia se
invocă victoria, simbolic, în Cavalcada Sfintei Cruci (pronaos); compoziţia dă nota specifică picturii
murale din Bucovina.
     Pictura exterioară este opera lui Dragoş Coman din Iaşi chemat la 1541 de Ana, fiica lui Arbore, să
zugrăvească biserica.
    Artistul dovedeşte geniu: umblat pe multe meleaguri străine, el inovează, are o viziune nouă faţă de
înaintaşi, reuşeşte o sinteză îndrăzneaţă între elementele orientale şi occidentale bine integrată totuşi
în tradiţie. Se păstrează canonic Imnul acatist (la miazăzi), dar Asediul Constantinopolului capătă
substanţa real-istorică (asediul perşilor din anul 626); reprezintă doar o aliniere formală impusă de
moment, opţiunea antiotomană a pictorului fiind evidenţiată prin actualizarea Cavalcadei (în interior).
Drumul magilor, Maica Domnului şi alte scene denotă o înclinaţie spre peisajul stâncos, pe un fundal
preponderent verde, ca şi la Judecata de Apoi unde găseşte unele soluţii proprii de fluidizare a mişcării
personajelor. În Cinul de pe absidă, printre sfinţii martiri figurează şi apărătorul de moarte, Cristofor,
cu pruncul Iisus pe umăr; este o imagine unică şi neobişnuită pentru Moldova, influenţă a picturii murale
din ţările catolice.
    Proba de geniu a zugravului rămâne însă decorul faţadei de apus; în marea cavitate unde se fac
îndeobşte pomeni şi parastase, întregul perete pare o imensă carte de miniaturi care "…îmbină o viziune
parcă de quatrocento italian cu strălucirile emailurilor, stampelor şi covoarelor orientale" (P.
Comarnescu). La nici o altă mănăstire nu găsim un asemenea ansamblu de miniaturi considerat de altfel
drept cel mai bine realizat din toată pictura epocii Ştefan cel Mare - Petru Rareş. Întâlnim şi aici pe
Adam arând, pe Eva torcând (în Geneză), mesenii de la Ospăţul Sfântului Gheorghe sunt aşezati şi cu
spatele la pridvor (amplasament străin bizantinismului, introdus de Renaşterea italiană), redarea
peisajului, a stâncilor în speţă, trimite spre Giotto, dar personajele au o mişcare mai firească,
"trăiesc" evenimentul - pe acelaşi fond verde întunecat. Şi tot aici artistul se dovedeşte curajos: la
trecerea de pe un zid pe altul, aşează capul balaurului într-o scenă şi coada în alta (aducerea
balaurului).
    Tranşant, Dragoş Coman introduce în pictura bisericească unul dintre cele mai laice munumente de artă
moldovenească.

La ora 16.20 se pleacă către Mânăstirea Pătrăuţi şi Mânăstirea Dragomirna – se ajunge la prima la ora 17

Descriere obiectiv:

Biserica înălţată de Ştefan cel Mare în 1487, este cea mai redusă ca proporţii
dintre ctitoriile sale şi singura destinată a fi mănăstire de călugăriţe, “…lăcaş
pentru ostaşii răniţi în războaie”.
     Lucrările de zidire a bisericii din Pătrăuţi, lângă Suceava, cu hramul
Înălţarea Sfintei Cruci, au început la 13 iunie 1487.  Iniţial aici a existat un
tablou votiv reprezentând pe domnitor şi familia (azi repictat).
     Arhitectura, “…admirabil proporţionată” (V. Drăguţ) reprezintă un valoros model
de epocă medievală moldovenească, edificiu de plan triconc cu turlă pe naos,
ancadramente şi portale gotice, faţade decorate sub cornişă cu frize
ceramice.Pictura interioară, originală, de înaltă ţinută artistică, se remarcă prin
scena Plângerii (naos), Cavalcada Sfintei Cruci (pronaos), expresie a sentimentelor
şi acţiunilor antiotomane ale vremii, compoziţie rafinată cu colorit subtil în
tradiţia bizantină localizată moldovenesc şi Tabloul votiv. Iniţial aici a existat
un tablou votiv reprezentând pe domnitorul Ştefan şi familia (azi repictat).
     Pictura exterioară se rezumă la fragmente din Judecata de Apoi realizată după
1550. O lespede rotundă este Masa lui Ştefan, iar clopotul vecin “ştie” să împrăştie
norii aducători de grindină.

După 40 minute se porneşte cu autocarul iniţial către Mânăstirea Dragomirna primii 3,4 km; dupa 5 minute
se coboară şi se continuă drumul pe jos alţi 2,5km; se ajunge aici la ora 18.30

Descriere obiectiv:
 Mânăstirea Dragomirna. Ctitorie din 1609 a marelui cărturar şi miniaturist
Anastasie Crimca şi a marelui logofăt Lupu Stroici. Ulterior, în anul 1627, din
porunca domnitorului Moldovei, Miron Barnovschi, se construiesc masive ziduri de
apărare, flancate de turnuri de apărare şi contraforţi care-i dau aspectul unei
formidabile cetăţi.
Prin proporţii şi elemente decorative, Dragomirna reprezintă o noua etapă a
arhitecturii moldoveneşti. Un prim element novator este turla foarte înaltă şi
svelta. Printre alte elemente noi sunt faţadele din piatră brută, pilaştrii şi
turla sculptată în piatră ce creeaza imaginea unei adevărate dantelării. Braul
torsada care încinge longitudinal biserica în partea de mijloc, constituie un
alt element arhitectural nou. Influenţa gotică se resimte la ancadramentele
uşilor şi ferestrelor.
Pictura interioară se distinge ca element de noutate în alegerea şi tratarea
temelor, cu multe elemente ale artei miniate. Aici au realizat frescele meşterii
locali Craciun, Maties, Ignat si Grigorie.
Muzeul mânăstirii cuprinde manuscrise, broderii, odoare de preţ, icoane vechi de
o deosebită valoare.

La ora 19.30 se porneşte cu autocarul înapoi spre cabana Rarău – se ajunge la ora 21

Cheltuieli ziua VI:

-km parcurşi:227 km

-durata: 13 ore

-benzina: 42 l

-taxe muzee: 15 ron/pers.

-mic dejun, prînz(pachet), cină : 25 ron/pers.

-cazare: 17 ron/pers.

Ziua VII: Cabana Rarău – Câmpulung Moldovenesc- Pojorâta- Rezervatie naturala, Rezervatie paleontologica
(Pojorata, 4 km)

Mic dejun: ora 11

-plecare pe traseu : ora 11.30

Descriere:

Sat POJORÂTA - în apropiere se află rezervaţia geologică "Stratele de Pojorâta"=la capătul dinspre
amonte al defileului Piatra Străjii (Muncel în nord,Magura în sud)Pojorata , altădată loc de
"strajă"pe marele drum transcarpatic dintre Suceava şi Rodna sau Bistriţa,are o poziţie
pitorească,avantajoasă pentru turism,din această localitate deschizându-se drumuri spre
Mestecaniş-Vatra Dornei,spre Câmpulung şi mai departe la Vatra Moldoviţei,Voroneţ şi Humor,spre
zonele etnografice Fundu Moldovei şi Breaza

Acesta rezervaţie prezintă aflorimentele cele mai importante ale faciesului „Strate cu Aptychus” din
Carpaţii estici, uşor accesibile pentru specialişti. Aflorimentele sunt bine deschise şi prezintă strate
intens cutate cu resturi de Aptychus şi tipuri noi de roci variate: microconglomerate, gresii micacee,
marne calcaroase roşii-violacee sau cenuşiu-verzui, calcare cu noduli de silex, etc.
  Cunoscând importanţa deosebită ale acestor clipe, exploatarea lor este interzisă, fiind declarate
monumente ale naturii. Accesul la această rezervaţie geologică se face direct din DN17.

Întoarcere la Cabana la ora 17; program liber la alegere (seară de dans)

Cheltuieli ziua VII:

-cele 3 mese ale zilei la cabană – 40 ron/pers.

-cazare: 17 ron/pers.

Ziua VIII: Excursie-Itinerariu: Cabana Rarău(E576) – Prisaca Dornei - Ciprian Porumbescu–

Suceava(D29,D29B,DJ) –Ipoteşti(DJ,D29B,D208)- Mânăstirea Vorona(D208,DJ) –Fălticeni(DJ) – Baia(DJ,D209) –
Mălini – Gura Humorului(E576) - Cabana Rarău

-Mic dejun : ora 7.30

-ora 8 plecare pe traseu spre Suceava – se trece prin satul Ciprian Porumbescu, pe lânga casa marelui
muzician a fost inaugurată în 1953, este adapostită într-o anexă originală – singura

care s-a păstrat – a fostei case parohiale de la Stupca (Ciprian Porumbescu ) , locuită de familia
preotului, scriitorului şi militantului român din Bucovina, Iraclie Porumbescu, între anii 1865 – 1883.

-se ajunge la Suceava la ora 9.10 se vizitează următoarele:

Cetatea de scaun
Situată pe un platou înalt, în partea de est a oraşului,
restaurată în ultimii ani, este o ctitorie a voievodului Petru
I Musat, menţionată pentru prima oara într-un document din anul
1388; construită din piatra, a fost întărită ulterior de Ştefan
cel Mare cu ziduri de peste 10 m şi o grosime de aproape 4 m.

Muzeul Satului Bucovinean din apropierea Cetăţii de Scaun a Sucevei

pune în valoare patrimoniul cultural-arhitectonic de

factură populară din Ţara de Sus. Cel mai tânăr dintre
muzeele în aer liber ale României s-a înfiripat în
deceniul al VIII-lea al secolului trecut când satul
bucovinean dispunea de nenumărate monumente de
arhitectura populară dar din păcate activitatea –
concretizată prin transferul mai multor obiective şi
reconstruirea a trei dintre acestea – a fost întreruptă.
Hanul Domnesc
Hanul Domnesc este una dintre cele mai vechi construcţii
civile din Moldova, parterul şi pivniţele datează de la
sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al
XVII-lea. Clădirea a fost destinată mai întâi adapostirii
dregătorilor şi negustorilor sosiţi în zona, iar mai apoi,
în perioada secolului al XVII-lea şi al XIX-lea a servit ca
han, casă domnească, casa de vânatoare pentru împăratul
Franz Josef.

Muzeul de artă populară

Funcţionează în clădirea fostului han Domnesc, construcţie de la sfârşitul sec. XVI; adăposteşte colecţii
de etnografie şi artă populară

Monumentul de arhitectură medievala Mirăuţi

Biserica Mirăuţi este cel mai vechi monument religios din Suceava, operă a
domniei lui Petru Muşat I. Odată cu crearea Mitropoliei Moldovei şi aducerea în
1402 de către Alexandru cel Bun a moaştelor Sf. Ioan cel Nou la Suceava, lă
caşul devine catedrala mitropolitană şi implicit loc de ungere a viitorilor
domni ai ţării. Distrusă de turci, probabil la 1476, Ştefan cel Mare o
reclădeşte dându-i o nouă înfăţişare.
.

Muzeul de istorie

Înfiinţat în anul 1900, expune interesante piese care evocă trecutul bogat în evenimente şi fapte eroice
al locuitorilor meleagurilor sucevene, din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre; un interes
aparte îl reprezintă "Sala tronului", în care, mobilierul, costumele şi alte obiecte recosntituie
atmosfera de la curtea lui Ştefan cel Mare.
Ruinele Palatului Domnesc

Se află la numai câţiva zeci de metri de biserica Sf. Dumitru. Odată cu

stabilirea reşedinţei domneşti de la Siret la Suceava, Petru Muşat I
construieşte în extremitatea vestică a aşezării o casa domnească şi un
turn - locuinţa din piatră pentru supravegherea drumului de acces în
oraş, prin includerea vechilor clădiri de zid, dar şi prin noi
construcţii definitivează ansamblul Palatului Domnesc prin care Curtea
Domnească de la Suceava a devenit cel mai reprezentativ monument de gen
din întreaga Moldovă.

Vizita obiectivelor se termină la ora 14 cînd se pleacă spre Ipoteşti – se ajunge la ora 15

Aici se vizitează casa marelui nostru poet Mihai Eminescu şi lacul cu nuferi – în una din poieniţele
pădurii limitrofe s-a încins un grătar şi un joc de fotbal, desigur cu lăsarea locului la fel de curat.

Jocul şi grătarul iau sfârşit la ora 17.30 când se pleacă spre

Mânăstirea Voronei-ora 18.10

Este o veche ctitorie cu viaţa de obşte organizată încă de pe la anul 1600 de părinţii călugări ruşi. Mânăstirea Vorona este "mama"
mânăstirii Sihăstria, pentru că îi poartă numele. Biserica mânăstirii Sihăstria Voronei a început a se zidi în anul 1857, având ctitori
un grup de şase călugări în frunte cu monahii Ioanichie şi Mardarie. Stareţ al mânăstirii Vorona era arhim. Iosif Vasiliu (1853-1876),
care primise porunca pentru aceasta de la domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza. Biserica a fost sfinţită în anul 1865, martie, 25 de
către PS Arhiereu Chesarie Sinadon, având hramul Buna Vestire, ulterior primind şi al doilea hram: Duminica Tuturor Sfinţilor.
Biserica a fost terminată în anul 1876. Din punct de vedere arhitectural, biserica este o combinaţie de plan dreptunghiular.
Originalitatea ei este dată de cele trei abside marcate de câte patru coloane. Pridvorul, exonartex, de lemn s-a adăugat ulterior.
Locaşul este încoronat cu trei turnuri de lemn care nu se ansambleaza armonic cu întregul. În dreptul altarului, pe peretele exterior
nordic, pictorul Gavrileanu a refacut scena "Judecata Viitoare" în anul 1990, scena pictata de Vasile Scarlat în anul 1930.

În faţa catapetesmei, pe peretele din stânga este reprezentată "Legea Veche", printr-o femeie ce ţine în mână o cruce necompleta
în forma de "T ", iar pe peretele din dreapta e reprezentată "Legea Nouă ", printr-o femeie ce ţine în mâna o cruce completă. Este
cea mai completă şi ingenioasă reprezentare a "Legii Vechi şi Noi", unică în bisericile acestui judeţ.

Icoana Maicii Domnului din faţa catapetesmei se deosebeşte de icoanele de acelaşi fel ce le
întâlnim în iconografia ortodoxă. Această deosebire constă în faptul că Maica Domnului din această
icoana nu ţine în brate pe Pruncul Iisus, ci îl duce de mâna. Prin originalitatea ei, această icoana
este unică în ţara noastră.

Catapeteasma şi Icoana Maicii Domnului cu Pruncul de Mâna, sunt înscrise în Patrimoniul National.
De aici plecăm spre Cabana Rarău la ora 18.40, oprind preţ de câteva momente la Baia ptr a admira frumoasa
biserică de acolo.

Ruta este prin Fălticeni (unde se admiră numeroasele momumentele şi statui ale eroilor noştrii din
autocar; Monumentul Tuturor Eroilor Neamului,Statuia Grănicerului,Monumentul Eroilor din Dececembrie 1989 i,Bustul Maiorului
Ion Nicolae,Monumentul Eroilor,Bustul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza,Monumentul Eroilor Soldaneşti ).

Baia(ora 20) – oprim ptr câteva minute să admirăm aceast superb monument de artă medievală

Baia, cunoscută în trecut sub numele de Târgul Moldovei (în maghiară

Moldvabánya, în trad. „Mina Moldovei”) este o localitate în judeţul
Suceava, Moldova, România, reşedinţă a comunei cu acelaşi nume. Aici s-a
aflat unul din cele mai vechi oraşe din Moldova, probabil cea mai veche
reşedinţă domnească a ţării. În oraş s-a aşezat o comunitate de saşi,
prezenţa acesteia fiind dovedită de faptul că oraşul medieval a avut un
sigiliu cu legenda în limba latină. De la această comunitate, precum şi
de la cea maghiară, au rămas două biserici catolice, azi ruinate. De la
Baia, reşedinţa ţării se crede că s-a mutat temporar la Siret, apoi la
Suceava.

Ajungem la Cabana Rarău la ora 21.30 unde se ia cina.

Cheltuieli ziua VIII:

-km parcurşi:288 km

-durata: 13,5 ore

-benzina: 51 l

-taxe muzee: 15 ron/pers.

-mic dejun, prînz(grătar), cină : 35 ron/pers.

-cazare: 17 ron/pers.

Ziua IX: Odihnă, vizitarea schitului Rarău(10 min.), observarea faunei şi florei din împrejurimi
(cunoaşterea ciupercilor), organizarea focului de tabară şi a unei mese festive

Ora 11-12 micul dejun

-program liber în zona limitrofă cabanei, odihnă, jocuri, observarea faunei şi florei din pădurile din
împrejurimi (cunoaşterea ciupercilor) sau somn

-prânz ora 15

-pregătirea ptr focul de tabăra, adunarea de vreascuri

-organizarea unui carnaval în jurul focului de tabăra şi a unei mese festive la restaurantul cabanei

-pregatirea unui repertoriu artistic şi poetic, legende etc.

-seara se încheie la ora 12 cu multă voie bună.

Cheltuieli ziua IX:

-mic dejun, prînz, cină festivă: 50 ron/pers.

-cazare: 17 ron/pers.

Ziua X: Cabana Rarău – Câmpulung Moldovenesc – Vatra Dornei- Lacul Bicaz – Gheorghieni-Miercurea Ciuc-
Băile Tuşnad-Sf. Gheorghe-Braşov-Bucureşti

În aceasta zi autocarul merge spre Bucureşti cu opriri doar la 3-4 popasuri turistice din cadrul
localităţilor sau din afară. S-a ales un traseu diferit de cel de la dus pentru a prezenta elevilor şi
alte zone de interes turistic, în vederea unor viitoare tabere.

Astfel ruta este următoarea:

-Cabana Rarău plecare ora 8.30 după luarea micului dejun;(DJ)

-Câmpulung-Vatra Dornei (E576) – oraş, staţiune balneoclimaterică; întemeiată în sec XV ea a devenit

centrul vieţii social-economice a depresiunii Dornelor.Are numeroşi factori naturali de cură(ape minerale
carbogazoase, feruginoase,slab bicarbonatate,sodice,calcice,magneziene,hipotone,nămol de turbă-bioclimat
tonic stimulativ)-ca obiective amintim Muzeul Orăşenesc cu secţii de ştinţe naturale şi cinegetice

-Vatra Dornei-Bicaz(D17B)-lacul de baraj natural Lacul Roşu de la Bicaz, Cheile Bicazului,Stânca Dracului,
în apropiere staţiune Durău

-Bicaz-Gheorgheni(D12C) (cu cabana Lacu Roşu pe traseu)

-(D12) Miercurea Ciuc oraş situat în depresiunea Ciucului, înconjurată de Mţii Ciucului şi Harghitei,
aceştia din urmă făcând parte din lanţul vulcanic al Carpaţilor Orientali-vârfurile lui între 1589-1761m,
sunt resturi ale fostelor cratere măcinate în mare parte de ape. Vatra oraşului păstrează urme din
neolitic; oraşul este atestat documentar din 1558 cu funcţie a unui scaun secuiesc, el fiind un important
centru politic şi cultural al acelei zone. De-a lungul vremii populaţia acestei zone a luptat alături de
Iancu de Hunedoara, Mihai Viteazul, ptr a-şi păstra autonomia, s-a înfrăţit în luptele sociale,
participând la mişcările antifeudale împotriva dominaţiei hasburgice şi la revoluţia de la 1848. La 30
august 1940, în urma dictatului de la Viena, oraşul a fost anexat Austro-Ungariei şi a fost eliberat în
septembrie 1944 de trupele române şi sovietice. Obiective turistice: Cetatea Miko construită între 1611-
1621. Cetatea este refăcută în 1714; Muzeul judeţean; Băile Jogodin în extremitatea sudică a oraşului cu
ape mezotermale, bicarbonatate,clorurosodice- posedă 17 vane şi două bazine;băile Miercurea Ciuc în vestul
oraşului cu ape minerale mezotermale sodice, calcice, magneziene, folosite încă din sec. XVII; complexul
baroc Şumuleu este format din reşedinţa fostului scaun Ciuc (1825), mânăstirea franciscană(1448), biserică
barocă(1804) cu statuete de lemn, biserica Sf. Petru(1817),trei capele (1456).

-Sâncrăieni-staţiune balneoclimaterică-650m;obiective-Mlaştina cu borviz(6500mp)-rezervaţie naturală

-Băile Tuşnad-adăpostită între Masivul Harghita şi Muntele Ciumatu, are următorii factori naturali: apre
minerale bicarbonatate,clorurate,sodice,magneziene,feruginoase,carbogazoase,mofete,bioclimat montan
tonic.Obiective naturale: Stâncile Turnurilor, Stânca Şoimilor,defileul Oltului, Lacul Sf. Ana.

-Malnaş-staţiune balneoclimaterică

-după intrăm în defileul Oltului, o zonă deosebit de pitorească

Sf. Gheorghe – oraşul s-a ridicat pe locul unei aşezări preistorice; descoperirile arheologice au
evidenţiat urme de cultură dacică şi romană şi dovezi ale continuităţii poporului român în frământata
epocă a migraţiilor; locuitorii oraşului au participat la mişcările antifeudale ale vremii, la războiul
ţărănesc condus de Gh. Doja 1514, războiul curuţilor(1703) împotriva dominaţiei hasburgice, revoluţia de
la 1848.Obiective turistice: clădirea din str. Libertăţii nr 14, care a adăpostit în 1848 sediul
Comitetului revoluţionar din zonă, biserica fortificată (sec.XVI), Casa cu Arcade(1830),Muzeul Judeţean

-se continuă drumul spre Braşov pe E574-se trece pe lângă ramificaţiile spre stânga- Prejmer(biserică
fortificată din 1240) şi dreapta- Hărman (biserică fortificată sec.XII)

-se intră în Braşov(atestat documentar in sec. XIII însă cu aşezări din neolitic).

Obiective turistice:

Muzee: Muzeul de Istorie Braşov, aflat în Casa Sfatului,Casa Mureşenilor ,Muzeul primei şcoli româneşti,
din Şchei, având expusă prima carte tipărită în limba română ,Muzeul Fortificaţiilor din Ţara Bârsei,
amenajat în Bastionul Ţesătorilor ,Muzeul-restaurant Cetăţuia, aflat în vechea fortificaţie de pe Strajă
(Dealul Cetăţii) ,Punctele muzeale din Turnul Negru, Turnul Alb şi Bastionul Graft ,Muzeul de Artă ,Muzeul
de Etnografie

Biserici şi temple:Biserica Neagră - construită între 1377 şi 1477 pe locul unei vechi bazilici romane,
Biserica Sf. Nicolae - secolul XIV ,Biserica Biserica Sf. Bartolomeu - secolul XIII ,Biserica Sf. Martin
de pe Strajă ,Biserica Sf. Gheorghe, înfiinţată într-un vechi conac de vânătoare ,Sinagoga din Braşov,
Sinagoga ortodoxă din Braşov

Alte clădiri, monumente şi locuri:Poarta Ecaterinei, 1559 ,Poarta Şchei, 1827 ,Troiţele din Şchei (cea mai
veche datând din 1291), Aleea După ziduri ,Piaţa Sfatului ,Str. Republicii ,Str. Mureşenilor ,Promenada de
sub Tâmpa ,Belvedere ,Casa Negustorilor (Podul Bătuşilor sau Cerbul Carpatin) ,

Parcuri şi rezervaţii naturale:Parcul Nicolae Titulescu, Parcul Consiliul Europei, Parcul Trandafirilor,
Parcul Tractorul, Scuarul Berzei, Scuarul Mihai Eminescu ,Grădina Zoologică din Noua ,Tâmpa ,Poiana
Braşov, Pietrele lui Solomon

-se continuă drumul pe E60 spre Bucureşti. Se trece prin staţiunile Timişu de Jos, Timişu de Sus, Predeal,
Azuga, Buşteni,Sinaia; trecem prin Posada unde se află palatul Gh. Bibescu(1842-1848); de la Comarnic
drumul intră pe patru benzi

-Ploieşti – atestat documentar în 1503. Obiective turistice: Biserica Domnească, Biserica „Sfânta Vineri“,
Halele centrale, Palatul politico-administrativ, Muzeul „Ceasul de-a lungul vremii”.

-Bucureşti – Gara de Nord (ora 17.30)

Cheltuieli ziua X

-km parcurşi:458 km

-durata: 9 ore

-benzina: 81 l

Cheltuieli totale şi costul/persoană

-km totali parcurşi: 1732 674.6 ron/persoană ptr. excursie de

-benzina: 312 l = > cost total = 1092 ron/20pers. = 54.6ron/pers. 10 zile cu cazare la cabană de trei
-cost închiriere autocar: 1000 ron/20pers. = 50ron/pers. stele şi multe excursii
-taxa muzee: 42ron/pers.
-mese+cazare: 428 ron/pers.
-cost şofer+ghid: 2000ron/20pers. = 100ron/pers.