Istorie

Cercetările arheologice au dus descoperirea unor amfore romane în strada Ciurchi,

în zona viilor din Copou și la câțiva km de Iași, la Holboca. De asemenea, s-au
descoperit monede imperiale romane lângă Dealul Cetățuia. La Valea Lupului (lângă
Antibiotice SA) s-au descoperit morminte sarmatice, vase dacice și obiecte de
podoabă. Din perioada de trecere spre feudalism s-au identificat pe teritoriul
Iașiului, 19 așezări cu resturi de locuire din sec. IV, neîntărite. Locuințele erau
colibe de suprafață și bordeie.

Din secolele VII-X s-au descoperit locuințe rectangulare prevăzute cu cuptoare în

formă de potcoavă precum și numeroase unelte, piese de veșminte și podoabe,
încadrate în cultura de tip Dridu. Din secolele X-XI s-a descoperit o ceramică cu
elemente de tehnică și forme specifice Moldovei de nord.

Gheorghe Ghibănescu a arătat că în 1238, tătarii determină exodul a aproape 10.000

de alani în Moldova. Alanii (iașii) se stabilesc în zona în care va fi menționat
orașul Iași. Între 1299-1302, majoritatea alanilor părăsesc Moldova și trec în
Imperiul Bizantin.

Din aceste date rezultă că Iașiul a fost în antichitate un sat care s-a dezvoltat
ajungând prin secolele VII-X un mic târg cu locuințe dreptunghiulare care a crescut
o dată cu venirea triburilor iașilor (alani) în secolul al XIII-lea. Târgul Iașilor
a fost ocupat în timp de pecenegi, cumani, alani și tătari.

Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial
(acordat negustorilor din Liov), emis în 1408 de domnul Moldovei Alexandru cel Bun.
Deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu presupusa Biserică
armeană construită în 1395), se crede că orașul este mult mai vechi, cel puțin cu
câteva decenii înainte de această dată, fapt dovedit și de zidurile Curții
Domnești.

Emis din Suceava în 6 octombrie 1408 (6916), respectivul document menționa:

"Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru voievod, domn al Țării Moldovei. Facem
cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi
că am încheiat cu sfetnicii și cu orășenii din târgul Liov și cu tot poporul lor și
am făcut așezământ despre vămi, în țara noastră, și am încheiat cu dânșii ca să
umble în țara noastră cu mărfurile lor. Și le-am rânduit vămi și le-am ușurat să
dea vamă, în țara noastră astfel... Iar cine va merge spre părțile tătărăști, <va
plăti> pentru 12 cântare, în Suceava, o rublă de argint, în IAȘI treizeci de groși
(...) Iar cine va duce vite la tătari <va plăti> la vama principală, în Suceava, de
vită patru groși, iar în Iași doi groși... iar pentru o sută de oi, în Suceava
șaizeci de groși, iar în Iași treizeci de groși...”
Copia slavonă după pergamentul original, fost în Arhiva orașului Liov, a fost
realizată de I. Bogdan și se păstrează la Biblioteca Academiei Române (nr. 5231).
Documentul era întărit cu pecetea domnească, „+ Pecetea lui Io Alexandru voievod
<domn> al Țării Moldovei“.

Domnitorii Moldovei, prevăzători în fața atacurilor ce puteau interveni asupra

capitalei (Suceava în acele timpuri), din partea polonezilor sau ungurilor, și-au
ridicat în timp și alte curți domnești la Hârlău, Cotnari, Vaslui și Iași. Astfel
tot în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), Iașiul este pomenit ca
fiind una din curțile domnești, în hrisovul ce i-l da unui anume Iurja Atoc, unde
aceasta este numită „Curtea noastră dela Iași”.

În 1564, domnitorul Alexandru Lăpușneanu a mutat aici capitala Moldovei de la

Suceava. Schimbarea statutului dintr-un simplu târg , în cel de curte domnească în
sec. XV și apoi in capitală în sec. XVI, duce la dezvoltarea accelerată a a
orașului, prin atragerea de mesteșugari, negustori, cei mai mulți dintre ei
străini. Astfel un misionar catolic, Remond, găsește în 1636 la Iași armeni,
unguri, polonezi, dar și francezi și venețieni. O perioadă de intensă înflorire a
vieții economice, comerciale și culturale se înregistrează în sec. XVII, în timpul
domniei lui Vasile Lupu. În 1640, Vasile Lupu a înființat aici prima școală în
limba română și o tipografie în biserica Trei Ierarhi. În 1643, prima carte
tipărită în Moldova a apărut la Iași.

Palatul Ocârmuirii din Iași în timpul unei procesiuni militare. Litografie de epocă
Orașul a fost incendiat de mai multe ori, de tătari în 1513, de otomani în 1538, de
cazaci în 1650 și de polonezi în 1686. Unul din cele mai dramatice momente pentru
oraș a fost distrugerea din 1650, când cazacii și tătarii au atacat Moldova,
răspunzând refuzului lui Vasile Lupu de a-și căsători fiica cu Timuș Hmelnițki.
Miron Costin ne spune că „au ars atunce tot orașu", curtea fiind abandonată de
dărăbanii (ostași pedeștri) lăsați de domn pentru pază. Singura salvare a
locuitorilor erau Codrii Iașilor, din apropiere.

După jaful și incendiul din 1650, orașul trece printr-un alt mare incendiu,
provocat de polonezi în 1686. Oamenii se ascundeau prin mănăstiri, singurele locuri
fortificate din oraș, alături de curte, însă chiar și așa nu scăpau de foc sau de
pericolul robiei.

În 1734, orașul a fost afectat de o epidemie de ciumă.

Prin Pacea de la Iași, cel de-al șaselea război ruso-turc a luat sfârșit în 1792.
În 1822, turcii au luat cu asalt orașul, pentru a potoli revoluționarii greci ai
Eteriei, conduși de Alexandru Ipsilanti.

Între 1565 și 1859, orașul a fost capitala Moldovei, apoi, între 1859 și 1862, atât
Iași cât și București au fost capitalele de facto ale Principatelor Unite ale
Moldovei și Valahiei. În 1862, când uniunea celor două principate a devenit deplină
sub numele de România, capitala țării a fost stabilită la București.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, orașul era reședința județului Iași și avea o

populație de 59.427 de locuitori. În timpul primului război mondial, pentru doi
ani, autoritățile române și familia regală s-au refugiat la Iași, timp în care
orașul a fost capitala României neocupate, după ce Bucureștiul a căzut în mâinile
Puterilor Centrale la 6 decembrie 1916. Administrația și familia regală au revenit
la București în noiembrie 1918.

Al Doilea Război Mondial a reprezentat o perioadă neagră în istoria ieșeană. La

cinci zile de la intrarea României în război, Antonescu a declanșat, cu concursul
autorităților publice locale, Pogromul de la Iași din 27-29 iunie 1941 împotriva
cetățenilor români de etnie evreiască. În conformitate cu datele prezentate de
autoritățile române, în cele trei zile de pogrom, continuat cu victimele
„trenurilor morții” au fost uciși 13.266 de evrei. Acest pogrom a fost unul dintre
cele mai grave evenimente de acest fel din lume. Cele două morminte comune ale
victimelor pogromului, aflate în cimitirul evreiesc din oraș, sunt o mărturie
veșnică a acestui masacru.

În mai 1944, orașul a fost scena unor lupte grele între armatele româno-germane și
Armata roșie și o mare parte din zona istorică a orașului a fost distrusă. La 21
august 1944, Iașiul a fost ocupat de forțele sovietice.

În perioada postbelică orașul a continuat să se dezvolte, construindu-se noi

cartiere și întreprinderi industriale, continuând să fie un important centru
universitar.
Evenimente istorice
1408 - prima mențiune într-un document scris
1564 - Alexandru Lăpușneanu a mutat capitala Moldovei la Iași
1600 – Mihai Viteazul a consfințit la Iași unirea Moldovei, Țării Românești și a
Transilvaniei
1638 – primul orologiu din țările române a fost cel instalat pe la 1638 de Vasile
Lupu în turnul de la Trei Ierarhi
1640 - este fondată Academia Vasiliană
1642 - are loc Sinodul de la Iași
1646 – este publicată în tipografia de la „Sf. Trei Ierarhi” prima carte de legi în
limba română, intitulată Carte românească de învățătură de la pravilele împărătești
și de la alte giudețe
1659 - 1670 – înființarea Sinagogii Mari, cea mai veche din țară la acest moment
(cele mai multe informații referitoare la acest edificiu se găsesc în Descrierea
Moldovei a lui Dimitrie Cantemir)
1698 – prima lucrare filozofică românească scrisă de Dimitrie Cantemir, Divanul sau
Gâlceava înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul
1707 - este fondată Academia Domnească
1714 – Dimitrie Cantemir este primul român ales membru al unei academii, Academia
din Berlin
1755 – a fost tipărit la Mitropolia Moldovei primul abecedar în limba română din
Moldova, la porunca Mitropolitului Iacob Stamati
1790 – a apărut la Iași, Courrier de Moldavie, gazetă săptămânală, în limba
franceză. Este primul periodic tipărit pe teritoriul Principatelor Române (18
februarie 1790 - 1 aprilie 1790).
1792 - Tratatul de la Iași
1813 - au loc primele cursuri de inginerie la Școala de Ingineri Hotarnici și
Civili (din cadrul Academiei Domnești)
1816 – prima reprezentație de teatru în limba română, Mirtil și Hloe, jucată în
casa hatmanului Constantin Ghica (27 decembrie)
1821 – izbucnește la Iași mișcarea de eliberare a Greciei de sub dominația otomană
1830 – este înființată prima bibliotecă publică din Moldova, Biblioteca Societății
de Medici și Naturaliști din Iași
1833 – a luat ființă cea mai veche societate științifică românească: Societatea de
Medici și Naturaliști din Iași (18 martie)
1834 – se pune în scenă primul spectacol muzical în limba română: Cantata pastorală
sau Serbarea păstorilor moldoveni, de Gheorghe Asachi. În acest spectacol își are
debutul actoricesc Matei Millo (11 aprilie).
1834 – Gheorghe Asachi scrie prima lucrare dramatică românească inspirată din
istoria națională, cu ocazia încoronării lui Mihail Sturdza: Dragoș, întâiul domn
suveran al Moldovei.(26 august)
1834 – primul monument din țările române: Obeliscul cu lei din parcul Copou,
monumentul Regulamentului Organic (prima constituție a Moldovei)(8 noiembrie)
1834 – primul muzeu de acest gen din România: Muzeul de Istorie Naturală din Iași
în fosta Casă Ruset (4 februarie)
1835 – Academia Mihăileană, prima instituție modernă de învățământ superior din
Moldova, precursoare a Universității din Iași
1839 – prima expoziție românească: "Expoziția plantelor și florilor exotice"
1840 – primul Teatru Național din România, sub direcțiunea lui Costache Negruzzi,
Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu (conducerea trupei românești: Costache
Caragiali)
1840 – apare prima revistă istorică română, Arhiva românească, editată de Mihail
Kogălniceanu (martie 1840 până în 1862)
1840 – apare revista Dacia literară, considerată prima tribună literară românească
de prestigiu, sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu (19 martie)
1848 – reprezentația primei operete românești, Baba Hârca de Alexandru
Flechtenmacher(26 decembrie)
1848 – Iașul este inițiatorul Revoluției de la 1848, care s-a extins ulterior pe
întreg teritoriul românesc.
1855 – apare Korot Haitim (Vocile timpurilor), primul ziar în idiș din Principate
1856 – prima Grădina Botanică din România
1857 – înființarea Băncii Nulandt, prima bancă de credit ipotecar din România.
1858 – la 8 iulie se introduc in circulație primele timbre poștale, celebrele „Cap
de bour”, iar pe 15 iulie, s-au pus în circulație primele mărci poștale cu stema
Moldovei
1860 – inaugurarea Universității din Iași, prima universitate română, în clădirea
actualei Universităti de Medicină și Farmacie Gr. T. Popa (26 octombrie)
1862 – prima lucrare românească de geologie: „Calcarul de la Repedea” de Grigore
Cobălcescu
1863 – se înființează asociația culturală Junimea
1868 – se naște la Iași Emil Racoviță, primul savant român participant la o
expediție științifică internațională
1876 – primul Teatru Evreiesc din lume, inființat de Avram Goldfaden
1877 – Naftali Herz Imber scrie la Iași poezia Tikvatenu (Speranța noastră), prima
versiune a imnului Israelului (Hatikva/ Speranța). Poezia a fost publicată în 1886,
la Ierusalim, într-un volum intitulat Barkayi (Luceafărul de Dimineață).
1879 – prima Universitate de Medicină din România
1883 – (21 decembrie) - apare primul volum de versuri al lui Mihai Eminescu, Poesii
1887 – prima publicație medicală din România: Revista Medico-Chirurgicală
1912 – (19 noiembrie) – se naște la Iași George Emil Palade, singurul român laureat
al premiului Nobel (Fiziologie și Medicină, 1974).
1918 – inaugurarea primei case memoriale din România: Bojdeuca lui Ion Creangă
1918 - Conferința antibolșevică de la Iași
1941 – între 27 și 29 iunie, Pogromul de la Iași a fost unul din cele mai violente
pogromuri contra evreilor din istoria României, inițiat de generalul Ion Antonescu
și secondat de autoritățile publice locale. Au fost uciși 13.266 de evrei.
1976 – inaugurarea Muzeului Teatrului (26 decembrie 1976), singurul de acest gen
din țară, în casa vornicului Alecsandri. După retrocedarea sediului Muzeului din
str. V. Alecsandri (imobil de secol al XVIII-lea), muzeul a fost reorganizat sub
forma Colecției „Istoria teatrului românesc”, la etajul Muzeului „Mihai Eminescu”
din Parcul Copou, expoziție inaugurată la 22 februarie 2009 .