Iarna

De Vasile Alecsandri

În pastelurile sale, Vasile Alecsandri ilustrează natura cu toate frumuseţile ei, în toate
anotimpurile, realizând un adevărat calendar în versuri, dar a avut o evidentă preferinţă pentru
anotimpul „îmbrăcat în diamanturi”.

El este cel care a introdus în literatură termenul de pastel( preluat din domeniul picturii),
definind o poezie cu un conținut liric, în care se zugrăvește un tablou din natură, prin
intermediul căruia poetul își exprimă în mod direct impresiile și sentimentele în legătură cu
peisajul descris.

Ciclul „Pastelurilor” reprezintă partea cea mai valoroasă și durabilă a creației lui Alecsandri.
Valoarea lor a fost apreciată încă de la publicare, când criticul Titu Maiorescu le numea
„capodoperă a literaturii române”, iar pe poet „cap al generației pașoptiste”.Poezia Iarnă face
parte din volumul „Pasteluri” .Pastelul Iarnă conturează un tablou în alb, de o mare frumuseţe.

Poezia Iarnă, de Vasile Alecsandri, a fost publicată în revista „Convorbiri literare”, împreună

cu alte pasteluri închinate anotimpului alb.

Titlul simplu al pastelului „Iarnă”ne sugerează tema poeziei. E o invitație adresată cititorului
de a privi în primul rând și apoi de a se lasă cucerit de avalanșă de imagini vizuale care vor
alcătui chipul feeric al tabloului .

Că aproape toate pastelurile lui Alecsandri, și acesta este alcătuit din patru catrene. În primele
trei natură este descrisă static, obiectiv iar în ultima parte apare elementul de mișcare .

Astfel în prima strofă se remarcă sobrietatea peisajului zugrăvit în alb și negru. Văzduhul
devine copleșitor deoarece nu sugerează infinitul ci cumplită apăsare. Această tensiune este
redată prin inversiunea “Din văzduh cumplită iarnă”. Sentimentele poetului față de iarnă sunt
conturate prin epitetul personificator “cumplită” care sintetizează asprimea iernii. Verbul
“plutesc” din al treilea vers împreună cu verbul “zbor” surprind o plutire grațioasă, o imagine
plăcută, dinamică. Comparația, “că un roi de fluturi albi” sugerează abundență și viteză
fulgilor de nea. În cel de-al patrulea vers apare o imagne tactilă “ fiori de gheață” provocată
de răceală fulgilor de zăpadă. Epitetul “dalbi” simbolizează cromatismul de un alb excesiv,
consistentă, puritatea.
Spectacolul alb continuă, tabloul se întregește. Printr-o repetiție de o mare forță de sugestie,
poetul insistă asupra abundenței și continuitățîi acestui fenomen, care parcă nu se mai
sfârșește: „Ziua ninge, noaptea ninge, dimineață ninge iară!” Semnul exclamării asociat cu
repetiția verbului la prezent sugerează uimirea și spaima resimțite de poet în față unei ninsori
care pare să înghită totul, că la sfârșitul lumii. Mulțimea epitetelor („zale argintie”, „mândră
țară”, „soarele rotund și palid”) surprind detalii ale peisajului abia luminat de soarele
îndepărtat. Comparația „că un vis de tinerețe printre anii trecători” accentuează atmosfera de
tristețe determinată de meditația poetului asupra trecerii iremediabile a timpului.”.

Strofă a treia întregeşte tabloul de iarnă şi schiţează planul terestru, unde totul pare cufundat
într-un noian de zăpadă: „Tot e alb pe câmp, pe dealuri. Împrejur. În depărtare”. Sub inspiraţia
iernii, poetul dă libertate totală fanteziei, astfel încât plopii par „fantasme albe”, care se pierd
în zare, în timp ce întinderea este „pustie, fără urme, fără drum”.

Că şi în celelalte două strofe, culoarea dominantă a peisajului este albul, reluat prin diferitele
forme flexionare: „alb”, „albe”, „albii”.

Ultima strofă aduce o schimbare în peisajul de iarnă, marcată la nivel sintactic de conjuncția
adversativă „dar”: „Dar ninsoarea încetează” . Apariția soarelui, care acum „strălucește și
dezmiardă oceanul de ninsoare metaforă ce accentuează încă o dată imensitatea albă a
zăpezii),este un semn al triumfului viețîi în acest tablou descurajant și ii aduce poetului
echilibru, seninătate sufletească, speranța într-o schimbare atât de dorită. Verbul „desmiarda”
completează parcă printr-o mișcare plină de căldură umană sentimentul de duioșie, că după o
lungă despărțire. Tabloul de iarnă de până atunci neclintit, lipsit parcă de viață, se însuflețește
la apariția saniei cu zurgălăi. Imaginile vizuale se împletesc cu cele de mișcare și acum și cu
cele auditive. E o armonie cosmică în care sentimentul de bucurie, de optimism al vieții
triumfă.

              Pe parcursul întregii opere există o corespondenţă sentiment-natură, transmisă prin

prezenţa unei fiinţe umane în acel tablou, care nu este descrisă.

Poezia Iarnă este alcătuită din patru catrene (strofe de câte patru versuri) cu versuri lungi,
specifice pastelurilor acestui poet. Compoziţional, poezia cuprinde două tablouri inegale că
întindere.
Măsura versului este amplă, 15-16 silabe şi contribuie la amplificarea dimensiunilor tabloului.

Rimă împerecheată conferă o muzicalitate discretă, armonizată cu conturul în tonuri uşoare,

iar ritmul trohaic creează o legănare încetinită a versului, ușor monotonă, însoțind căderea
continuă a zăpezii. El accentuează sentimentele de tristețe, nelinişte, spaima din primele strofe
ale poeziei.

              Verbele sunt folosite la timpul prezent cu scopul de a reda eternitatea timpului şi
pentru a apropia descrierea de artele plastice.

               Datorită acestor trăsături; corespondenţa sentiment-natură, folosirea figurilor de stil

pentru exprimarea sentimentelor, verbele la timpul prezent şi descrierea care domină; putem
încadra poezia „Iarnă” de V. Alecsandri la specia pastel.

Nume:Rasol

Prenume: Mihaela Georgiana

Surse online: https://1md.online/versuri/comentariu/alecsandri-iarna

https://crispedia.ro/

https://dincolodecuvant.wordpress.com/2013/12/18/iarna-in-pasteluri/

https://www.rasfoiesc.com/educatie/literatura/Iarna-de-Vasile-Alecsandri-
com48.php

http://www.referat.ro/