Fișă de lucru

Câinele
de Anton Pann

Pentru început…..
… să află m sau să ne amintim câ teva lucruri despre fabulă…

Fabula este un text epic în versuri sau în proză, în care este creată o scurtă
povestire alegorică , povestire în care sunt satirizate defecte omeneşti cu scopul de a le
îndrepta. Personajele fabulei sunt: animale, obiecte, lucruri inzestrate cu însuşiri
omeneşti.
Trăsăturile specifice fabulei sunt:
O primă tră să tură este reprezentată de faptul că , fiind o operă epică , prezintă o
scurtă naraţiune ce are ca personaje animale, obiecte, lucruri înzestrate cu însuşiri
omeneşti. Totodată , coordonatele spaţio-temporale sunt prezente, fixâ nd locul şi
momentul în care are loc acţiunea.
O a doua tră să tură o constituie naraţiunea îmbinată cu dialogul sau monologul, ca
mod de expunere predominant.
O a treia tră să tură o reprezintă faptul că personajele fabulei întruchipează
diferite tipuri umane, precum cel al ipocritului, naivului, al omului mâ ndru, instă rit,
omul puternic, cu un anumit statut în societate. Aceste personaje sunt caracterizate atâ t
direct, câ t şi indirect, aşa cum se întâ mplă în orice operă epică .
Defectele omeneşti sunt puse pe seama animalelor, plantelor, obiectelor prin
intermediul alegoriei, avâ nd la bază personificarea ca figură de stil. Astfel, prin
personificare le sunt atribuite însuşiri omeneşti personajelor.
O ultimă tră să tură este ilustrată de prezenţa moralei, care poate fi implicită ,
aceasta nu apare în text, fiind dedusă de că tre cititor sau explicită , atunci câ nd apare în
text, fiind formulată de că tre autor.

În concluzie, fabula este un text epic care prezintă o scurtă povestire alegorică,
povestire în care sunt satirizare defecte omeneşti cu scopul de a le îndrepta prin
intermediul animalelor, plantelor, obiectelor personificate.

Exemple de opere ( fabule) :

Bivolul şi coţofana de George Topîrceanu
Câinele şi căţelul de Grigore Alexandrescu
Dreptatea leului de Jean de La Fontaine
1. Alcătuiește enunțuri cu trei dintre sensurile cuvântului morală precizate în
articolul de dictionar descoperit de Colecționar.
MORÁLĂ, morale, s. f. 1. Ansamblul normelor de conviețuire, de comportare a
oamenilor unii față de alții și față de colectivitate și a că ror încă lcare nu este sancționată
de lege, ci de opinia publică ; etică . ♦ Comportare (lă udabilă ); moravuri. 2. Disciplină
științifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate; (concr.)
carte care cuprinde aceste norme; etică . 3. (Fam.) Dojană , mustrare. ♦ Concluzie
moralizatoare cuprinsă într-o scriere, mai ales într-o fabulă ; învă ță tură . –
Din lat. moralis, fr. morale.
1. ...
2. …
3. …
2. Gramaticianul a schițat planul unei case pentru câine, dar ar dori să folosească
materialul pe care îl are la îndemână: cuvintele. Scrie părți de vorbire în desen,
pentru fiecare element al locuinței, după cum urmează:

1. pentru fundație: verbe 2. pentru acoperiș: substantive

3. ziduri: adjective 4. ferestre: prepoziții
5. uși: pronume 6. horn: interjecții

3. Precum dicționarul, dar cu alte metode, fabula are scopul de a ransmite o

fărâmă de înțelepciune celui care o citește. Explică, în câteva rânduri, morala
istorisirii despre câine.