Amintiri din copilarie se intituleaza cea mai importanta creatie a lui IonCreanga, primul roman rural

romanesc, nu prin intindere ci prin faptul ca ne da o imagine a universului rural romanesc de la

mijlocul sec. al XlX-lea. Tema satul si taranul va fi apoi dezvoltata de Ioan Slavici, Duiliu Zamfirescu,
Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Marin Preda, adica de cei mai importanti scriitori realisti, fiindca
este o tema realista.Ideea este insa romantica, fiindca dragostea fata de satul natal, de casa
parinteasca, de.frati si surori, de parinti si rude, de cei cu care imparte bucuriile si necazurile, este in
esenta dragostea fata de tara .Compozitia este clasica din patru capitole, de aceea Amintiri din
copilarie are intinderea unei nuvele. in prima parte structura secventiala a textului aduna, printr-o
tehnica de colaj, episoade din viata de scolar a lui Nica, impanata cu proverbe, zicatori, datini,
obiceiuri)- fragmente de cantece populare, care dau textului un profund caracter national; ii dau un
aspect de unicat, de viu, de stil popular autentic. In partea a doua avem evenimente din viata-de copil
la casa parinteasca, iar in partea a treia intamplari din viata de scolar la Falticeni, Tg. Neamt, pentru a
incheia in partea a patra qu plecarea la Seminarul Socola din lasi.Subiectul este construit potrivit cu
starea sufleteasca a autorului, care alatura evenimentele si le potenteaza afectiv. Capitolul intai
incepe cu o descriere a Humulestilor, in care simtim dragostea autorului fata de locuri, de oameni," ca
motivatie esentiala a scrisului, ca mesaj al cartii. Secventele se succed intr-o regie moderna, filmica,
"felii de viata , asa cum se structureaza un roman concentrat la Friederich Durenmatt. Dintre acestea
amintim: crearea scolii din Humulesti de catre preotul loan, mos Fotea aduce calul Balan si pe Mos
Nicolae cel din cui, bataia Smaranditei popii, procitania, prinderea mustelor cu ceaslovul, prinderea lui
badita Vasile la oaste, plecarea la Brosteni, daramarea casei"Irinucai, umplerea de raie, fuga cu
plutele pe Bistrita, felul in care sunt ingrijiti de bunica la Pipirig.
in capitolul al doilea "feliile de viata" incep cu descrierea casei parintesti impregnata de sentimentul de
duiosie, portretul Smarandei Creanga, a carei dragoste l-a purtat prin scoli, avem fragmente care
istorisesc cum sareau noaptea in capul tatalui, cum s-a dus la urat cu basica cea de porc, felul in care
Chiorpec ciubotarul il unge cu dohot pe la bot, distrugerea canepii in episodul cu ciresele, prinderea
pupazei care ii aduce al doilea conflict, cu. matusa Marioara, rusinea din episodul cu scaldatul dau
imagini pline de viata autentica.
in partea a treia avem descrierea zopei Neamtului, cu manastirile, cu furnicarul de oameni, scoala
domneasca de la Targu Neamt, cu parintele Isaia Duhu; apoi avem serialul de ispravi de la scoala de
catiheti de la Falticeni, cu invatatura lui Trasnea, cu jocurile lui mos Bodranga, cu petrecerile la
crasmarita din Radaseni, pusul postelor lui Oslobanu, Mogorogea, distrugerea casei Iui Pavel
Ciobotarul
si
pierderea
purceilor,
desfiintarea
scolii
de
la
Falticeni.
in partea a patra avem hotararea Smarandei Creanga de a-l trimite pe Nica Ia Seminarul Socola din
Iasi, plecarea cu "telegarii" lui Mos Luca, sentimentul de tristete cu care se desparte de locurile
natale, de lumea copilariei.
b) Arta de povestitor a lui Ion Creanga consta in autenticitatea episoadelor, in maiestriai de a
surprinde tipuri umane, in profundul specific national, in umorul robust, in limbajul viu, colorai,
expresiv, moldovenesc. Eroii sunt vii, reprezinta categorii sociale, ca in estetica realista, dar prin
insumare sugereaza prototipuri ca in estetica clasicista, fiindca au si trasaturi general-umane.
Smaranda Creanga este tipul femeii de la tara, isi iubeste copii, face pentru ei sacrificii, il poarta pe
Nica la invatatura, stie o multime de practici mantice: ii facea copilului un benghi in frunte sa-I apere
de deochi, abatea grindina infigand toporul in pama,nt, inchega apa cu doua picioare de vaca,
indrepta vremea punandu-l sa rada la soare. Este mama, ca prototip, iubitoare, harnica, rabdand
toate nazbatiile copiilor, evlavioasa, crede in destinul de exceptie al lui Nica.
Nica al lui Stefan al Petri din Humulesti este prototipul copilul, care devine dintr-un "baiet prizarit,
rusinos si fricos", un "holteiu, din pacate !". El retraieste "varsta cea fericita", asa cum "au fost toti
copiii", "cu rusinea zugravita in fata si cu frica lui Dumnezeu in inima", care "dintr-un bot cu ochi"
ajunge un flacau, caruia ii "salta inima de bucurie", cand auzea pe Mihai, scripcarul din Humulesti,
cantand. De aceea pentru el satul este plin de farmecul copilaresc,, plin de jocuri si jucarii. Creanga
scrie pentru a retrai acele clipe, pentru care-i salta "si acum inima de bucurie", fiindca ea, copilaria,
este "vesela si nevinovata". Motivatia scrisului este lirica, romantica, de aceea Aminliri din copilarie
este o carte realista dar si de evaziune romantica in lumea copilariei.
Prototipul taranul rezulta prin insumarea unor eroi ca Stefan al Petrei gospodar harnic, care munceste
la padure la Dumesnicu, la facut si vandut sumane, la camp pentru a agonisi existenta familiei;
bunicul David Creanga din Pipirig intelept, evlavios, bun si bland, care plateste pagubele nepotilor;
unchiul Vasile si matusa Marioara "pui de zgaraie branza" adica atat de zgarciti incat "parca a tunat si
i-a adunat".
Prototipul preotul este sugerat de parintele loan de sub deal, inimos, luminat, bland, care face scoala
la Humulesti, de parintele Isaia Duhu, carturar, care-i invata la scoala domneasca facuta de Ghica

Voda, de parintele Oslobanu, avar, care-i alunga cand se duc cu uratul si vrea sa-si vada baiatul
popa.
Prototipul ciubotarul este reprezentat nu numai de sugubatul Chiorpec ci mai ales de Pavel, care-i
gazduieste la Falticeni.
Mos Luca reprezinta harabagiul un prototip, care va fi dezvoltat in nuvela Mos Nechifor Cotcarul.
Prototipul calugarul este sugerat prin staretul Neoriil de la Neamt, prin parintele Isaia Duhu, prin ceea
ce gandeste Nica in capitolul al patrulea, cand vrea sa-i propuna mamei sa ramana calugar.
Arta lui Creanga consta in faptul ca izbuteste sa construiasca imaginea vie a unui univers rural
romanesc in plina miscare, cu o evolutie a eroilor, cu personaje conturate din cateva lini sigure,
impregnat de specificul national moldovenesc: port, obiceiuri, datini, jocuri, cantece, proverbe,
zicatori, termeni, expresii, locuri, oameni, obiecte; folosind o economie de mijloace, o densitate, o
acuratete, un stil atat de autentic, incat Calinescu il definea astfel printr-o concluzie a studiului sau:
"Creanga este insusi poporul roman intr-un moment de geniala expansiune".
c) Sinteza estetica realizata de Ion Creanga rezulta din faptul ca eroii sai reprezinta categorii sociale,
sunt tipuri umane bine conturate, vii, care traiesc "felii de viata" autentica, reala, romaneasca. in
acelasi timp ei au trasaturi general-umane, reprezinta prototipuri ca in clasicism, dar au o traire
afectiva ca eroii romantici.
Tema. eroii, conflictul, subiectul sunt luate din viata sociala, dau o imagine a satului moldovenesc de
la mijlocul secolului al XlX-lea, dar elementele de specific national sunt romantice, fiindca romanticii
aduc pretuirea culturii populare. De aici profunda prietenie a lui Ion Creanga cu Eminescu.
Portul popular: sumane, catrinta, opinci cu obiele de suman alb, obiceiurile de sarbatori cu uratul, cu
mersul preotului prin sat, cantecele spuse de Mihai, scripcarul din Humulesti, proverbele si zicatorile,
practicile mantice, ca: datul cu bobii, benghiul in frunte pentru deochi, infiptul toporului ca sa alunge
grindina; horele, doinele, corabiasca, horodinca, alivencile, tiitura, mariuta si alte jocuri cantate de
mos Bodranga; claca, unde torcea intrecandu se cu Mariuca, placintele cu poale-n brau si alivenci,
iarmaroacele si mersul pe Ia manastiri, toate dau acel specific national.
Scientismul, care caracterizeaza realismul, are in cazul lui Creanga o forma particulara, aceea de
erudit al culturii populare, asa cum observa G. Calinescu.
Particulara este si forma prin care se exprima spiritul critic. Fie sub forma blestemului, cand este prins
badita Vasile la oaste cu arcanul ("Afurisit sa fie caneriul de vornic si cum au ars el inima unei mame,
asa sa-i arda inima sfantul Foca de astazi. Iui si tuturor partasilor sai"), fie sub forma ironiei ("dascalul
lordache, farnaitul de la strana mare", care "clampanea si avea "darul suptului"), a autoironiei pusa in
gura tatalui sau ("ca-i o tigoare de baiat, cobait sj lenes, de n-are pareche", "prinde muste cu
ceaslovul", "bate prundurile dupa scaldat", "iarna pe gheata si la sanius") dar mai ales prin umor.
Umorul insoteste situatiile, comice ca in episodul cu scaldatul, cand mania ii ia hainele si traieste
rusinea de a venj in pielea goala prin gradini acasa, fiind de rasul fetelor ("iar eu intram in pamant de
rusine si caf pe ce sa ma inec de ciuda"). El are si un sens moralizator, fiindca Nica redevine harnic, o
ajuta pe mama sa la facutul sumanelor, incat aceasta il lauda si el plange de bucurie. Aceasta ne
arata, ca si in cazul lui George Toparceanu, ca ironia si umorul sunt de fapt masca sub care autorul isi
ascunde sensibilitatea.
In episodul cu pupaza, dupa ce-i face "taraboi" mosului si acesta-l ameninta ca-l spune tatalui sau se
autoironizeaza cuexpresii plastice: "pe loc mi s-la muiat gura", "si tinde-am crori-o la fuga", "Vorba
ceea: Lasa-I, mai! L-as lasa eu, dar vezi ca nu ma lasa el acum !". Este de fapt o situatie comica
tratata cu umor ca si in episoadele cu scaldatul, cu ciresele, cu uratul sau cu raia, ce-o ia Nica de
caprele Irinucai. Uneori Creanga face umor negru, ca in episodul cu holera, cand "boscorodea" mortii
cil cimilituri, lua pomana covrigi, mere, turte, nuci, incat se imbolnaveste, este invelit in seu de mos
Vasile Tandura, se face bine iar concluzia este ironica "lucrul rau nu piere cu una cu doua".
Umorul este de fapt rezultat si dintr-un comic de limbaj, fiindca zmeii lui mos Luca sunt "ca niste mati
de cei lesinati", oamenii de la ses sunt "sarbezi la fata si zbarciti, de parca se hranesc numai cu
ciuperci fripte in toata viata lor", candidatii veniti la Socola au "niste tarsoage de barbe cat badanalele
de mari".
Umorul izvoraste din bucuria de a trai "de-ti parea tot anul zi de sarbatoare" sau cum reda cuvintele
unei babe: "Dare-ar Dumnezeu tot anul sa fie sarbatori si numai o zi de lucru si chiar atunci sa fie
praznic si nunta in sat". Umorul insoteste pe eroi fiindca au nume comice: Trasnea, Oslobanu. Mos
Chiorpec, Mogorogea. Cu toate acestea Creanga nu poate sa. treaca cu vederea felul in care satul,
cei din jur sanctioneaza comportamentul :*au. Mos Chiorpec il da cu dohot pe Ia bot, matusa Marioara
pretinde plata canepii, mama il lasa fara haine, de la Irinuca trebuie sa fuga. Urhorul nu-l impiedica pe
cititorul atent sa vada in conflictul dintre mama evlavioasa, prin care-i vine darul de la Dumnezeu de a
fi hirotonit si ratacirea de la destin, care-i vine prin tatal sau, fiindca-si pierdea banii prin crasme

d) Stilul lui Ion Creanga se caracterizeaza prin oralitate, expresivitate, folosirea termenilor dialectali,
densitate, nuantare, duiosie.
Oralitatea este realizata prin particule demonstrative ("iaca si soarele rasare"), prin interjectii cu
valoare predicativa ("calutii tatei"), prin zicatori (" - Ioane, cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea
pe galceava!").
Expresivitatea rezulta fie din sintagme ale limbii vorbite: "frunza frasinelului", "bucuria zugravita pe
fete", "sa nu-ti salte inima de bucurie", "cum nu se da ursul scos din barlog", "paslind-o asa cam pe
dupa toaca", "cat era de tare de cap", "de ne degera maduva-n oase de frig", "ursul nu joaca de buna
voie", "mort copt", "parca ti-a iesit un sfant din gura"; fie din metafore: "ar fi trebuit sa inceapa a mi se
pune soarele drept inima", fie din metonimii: "ca-ti venea sa te scalzi pe uscat ca gainile", "asa-mi
sfaraia inima-n mine de dragostea Mariucai".
Nu s-a observat, dar alaturi de cele doua mari teme principale - satul romanesc si copilaria - mai
exista si o a treia, prin care as zice ca se definesc personajele -adevarata "grila" pentru caracterizare:
tema invataturii de carte; tatal este impotriva, mama si toate neamurile din partea ei, mai ales bunicul
David Creanga din Pipirig sunt aprigi sustinatori ai foloaselor invataturii si vor sa vada "baietul popa".
Singurele personaje care se bucura de "zugravirea" unui portret mai complex sunt Nica (deopotriva si
povestitor, "ghicit" sub "masca" mai tuturor personajelor din "Amintiri", povesti ori povestiri,pe care il
urmarim trecand prin scoli si prin varste, iubitor de sat, de sezatori si de hore si - autoironie vesnic
producatoare de haz; prea putin indragostit de invatatura, dar mereu cu gandul la cate o SmaranditA)
si Smaranda Creanga, mama harnica, volitiva, iubitoare dar ambitioasa cand e vorba de viitorul
copilului ei, "nazdravana in ochii candizi ai copilului, care isi inchipuia ca este curata vrajitorie sa
inchegi apa cu picioare de vaca, cu mare respect pentru biserica si pentru scoala, avand un vis - sa-si
vada baiatul preot ca sa aiba cine se ruga pentru sufletul parintilor dar, cu siguranta, si pentru
prestigiul social, caci ea nu uita ca era fiica de vornic: "Si cand invatam eu la scoala, mama invata cu
mine acasa si citea acuma la ciaslov, la psaltire si Alexandria mai bine decat mine, si se bucura
grozav cand vedea ca ma trag la carte". in ceea ce priveste compozitia se poate remarca existenta a
patru parti -"capitole" (primele trei publicate in timpul vietii autorului in "Convorbiri literare" (18811882) a patra, postum, dar nu se poate vorbi de un criteriu cronologic, ci de asocieri prin memorie
involuntara orin prin placerea retrairii - prin supunere, procedee moderne la care Ion Creanga a ajuns
pe cale intuitiva, intens emotionala de povestitor genial.
Se poate glosa asupra catorva aprecieri critice: G.Ibraileanu: "Numai intelectualii adevarati l-au
priceput cum trebuie pe Creanga" (Povestirile lui Creanga), in "Opere", 2,1975.
Pompiliu Constantinescu: "Creanga gandeste mitic si epic", "moralist si psiholog" (Ion Creanga in
"Figuri literare", 1938).