Fi de lucru - Ionel Teodoreanu

Culorile, elemente ale naturii sau create de oameni, au fascinat dintotdeauna prin frumusee,
diversitate ori prin mesajul transmis. Nu numai n pictur, dar i n viaa real, n societate,
culorile sunt semne care comunic ceva i prin care se comunic. Ele sunt legate att de
elementele materiei minerale, vegetale i animale, ct i de produsele fabricate i utilizrile
lor sociale, culturale ori simbolice.

Teoria cromatic a secolului XIX aparine societii i culturii franceze, majoritatea

denumirilor pentru stadiile culorilor, procedeele de amestecare, juxtapunere, asociere, au ca
etimologie vocabularul francez. Intensitatea provine de la cuvntul francez intensit,
traducere pentru trie, nuana de la nuance-diferen fin, contrastul-contraste ca denumire
pentru opoziie. Inclusiv n lucrrile de specialitate etimologia cuvntului culoare este de
provenien francez: couleur, ce este o substan colorat.
Teoria cromatic a mprit culorile n mai multe categorii:

1. Culoarea local este proprie fiecrui obiect ce trebuie scos din banal pentru a deveni
parte integrant a unei opere de art. Ea este folosit fie n pictur, fie n fotografiile artistice.
Culoarea local este cea pe care o observm n cotidianul nostru, la
obiectele/cadrele/personajele din jurul nostru.
Eugene Delacroix (1798-1863), ca un pictor ce ncerca s se defineasc drept un opozant al
tradiiei academiste, afirma n Jurnalul su: pictorii adevrai sunt cei care nu folosesc
culoarea local, dect n cazuri extreme . Pentru el, artitii trebuie s cuprind, s surprind
cromatismul natural, dar s-l prezinte n maniera lor proprie.
2. Culoarea impresiei, prin intermediul creia cromatica este receptat modificat, din cauza
distanelor dintre ochi i obiect, a efectelor atmosferice, n special din cauza luminii. n
ultimul rnd, ea depinde de acuitatea vizual a privitorului, respectiv a pictorului. Aceast
culoare a impresiilor a fcut obiectul artei plein-air-itilor, a impresionitilor ce pictau
compoziii n mijlocul naturii.
3. Culorile fundamentale, care nu sunt obinute din niciun amestec pigmentar, cele definite
de spectrul cromatic ca primare: rou, galben i albastru.
4. Culorile binare sunt obinute din amestecul, n cantiti egale, a dou culori
fundamentale. Astfel, din rou amestecat cu galben rezult portocaliu, din combinaia roului
cu albastrul rezult violetul, iar albastru amestecat cu galben va da culoarea verde.
5. Culorile calde i reci sau termo-dinamice sunt tente care influeneaz, prin observarea
lor, gradul de confort psihic al unei persoane, respectiv pulsul acesteia, pe care cele calde (
galben nchis, rou, portocaliu, pn la brun) l fac s creasc uor, pe cand cele reci (alb,
galben deschis, verde, albastru, violet, pn la negru) l fac s coboare, pn la relaxarea
deplin. De asemenea, aceste culori, pe lng efectul psihologic asupra privitorului (cruia i
creeaz o stare de confort sau disconfort), sunt cele care produc efectul spaial, de apropiere-
mrire (cele calde), respectiv de distanare-diminuare (cele reci). Prin folosirea culorilor
calde sau reci n planuri diferite ale picturii, lucrarea devine o suprafa perspectival.
6. Culorile complementare, care pe cercul cromatic trebuie s fie diametral opuse. Culorile
complementare sunt cele care sporesc contrastul unei lucrri. Culorile complementare se
gsesc n cupluri, cel mai des utilizate fiind cele ale culorilor fundamentale i anume: rou-
verde, galben-violet, albastru-portocaliu.
Exist trei perechi de culori complementare primare: rou verde, galben violet, albastru
portocaliu i trei perechi de culori complementare secundare: rou+violet galben+verde,
galben+portocaliu albastru+violet, albastru+verde (albastru mangan) rou+portocaliu
(rou vermillon).
 o Culorile pure sau crude nu se limiteaz la tentele cu strlucire maxim, ele nu sunt
amestecate nainte de folosire. Culorile proaspt scoase dintr-un tub pot fi exemple bune
n acest caz.
o Culorile rupte sau contrastul complementar reprezint juxtapunerea a dou culori
complementare, prin intermediul crora se va modifica strlucirea, luminozitatea sau
intensitatea uneia sau amndurora.
o Culorilor semnificante n tradiia diferitelor popoare li s-au asimilat anumite sensuri
afective, reprezentative. De exemplu n cultura romneasc strile sufleteti se definesc
ca stri de culoare. Afirmi c eti negru de suprare n momentele de dezamgire
maxim, rou de furie cnd nu poi s-i impui punctul de vedere, galben de fric n
situaii n care te temi de ceva sau cineva.
Culorile au cptat simboluri, semnificaii anume. Astfel, privite prin prisma cretinismului
medieval, roul reprezenta caritatea, galbenul pal- puterea i gloria, albastrul sugera pacea i
sentimentele de iubire, violetul era o culoare destinat pocinei.

La aceast definiie impresionitii vor introduce i conceptele de culoare a luminii i a

umbrei. Plecnd de la ideea conform creia pe un obiect expus la lumin apar trei culori, trei
tonuri, unul redat de lumin, cel intermediar (i anume culoarea local) i cel de umbr.
Culoarea local proprie obiectului/cadrului/ personajului surprins se modific n funcie de
cantitatea de lumin primit. Astfel, dac este expus luminii, aceast culoare se va deschide,
va mprumuta din cromatismul sursei de iluminare. n partea n care lumina nu are acces,
cromatismul este mai ntunecat i se observ apariia complementar zonei luminoase. n
zona intermediar ntre cea de lumin i cea de umbr, culoarea local rmne neschimbat.

Arta - este un mijloc de comunicare si de exprimare de catre artisti. Ea este inscrisa in istoria
,in patrimoniul nostrum cultural, fiind in acelasi timp, o manifestare a epocii in care traim.
Modalitatea de reprezentare plastica difera de la artist la artist, in functie de stilul pe care
acesta il are.
Stilul - exprima atat felul in care artistul este legat de epoca sa, cat si temperamental sau si
optiunea sa estetica. Fiecare epoca isi are stilul sau.
Imaginea plastica - este reflectarea inlumea vizibila, a lumii interioare a artistului. Fiind
asimilata cu reprezentarea, imaginea plastic transmite un mesaj, ea devine un semn plastic,
purtator de semnificatie.
Opera de arta - este un lucru, un obiect, in care artistul imbina arta spiritual cu cea materiala.
Nu putem intelege una fara aintelege in acelasi timp pe cealalta.
Interpretarea unei opera de arta - presupune a cauta sa intelegi ceea ce vezi, sa comentezi sa
explicit, sa dai un sens imaginii.

Morfologia imaginii

Elementele plastic folosite in reprezentarea bidimensionala sunt :

- Linia - deseneaza conturul unui obiect sau al unui corp.
- Forma - este o suprafata care contine culoare. Ea poate fi delimitate de contur sau se poate
construi prin juxtapunerea petelor de culoare.
- Culoarea - primele notiuni despre culoare pleaca de la spectrul luminii albe studiat de
Newton in sec. al 17-lea. El detecteaza cale 7 culori ale curcubeului in spectrul luminii,
plecand de la culoarea rosie pana la albastru-violet. Newton creaza un cerc cromat (cercul lui
Newton), adaugand celor 7 culori , pe a 8a , rosu-violet, care leaga culoarea rosu-violet de
albastru-violet. In sec. al 19 un pictor german, Otto Runge, construieste sfera culorilor -
considerate cea mai potrivita forma pentru a reprezenta un spatiu tridimensional al culorilor.
Johannes Itten, este cel mai cunoscut theoretician al culorii, metodologia lui fiind folosita de
orice profesionist al culorii.cercul chromatic al sau, este format din 12 culori, obtinute prin
amestecul median al culorilor.
Clasificarea culorilor - culori primare - galben rosu si albastru.
Culori secundare - se obtin prin amestecul a doua culori primare, in parti egale;
rosu+albastru=violet : rosu +galben=orange : albastru+galben=verde
Culori tertiare - in numar de sase, sunt obtinute prin imbinarea culorilor primare cu cele
secundare.
Gama culorilor - cuprinde - culori calde a caror dominant este rosu-orange
Culori reci - cu dominant de albastru.
Morfologia imaginii
Tenta - se refera la intensitatea culorii. Termenul de nuanta este deseori folosit pentru a
desemna tenta de culoare, care este obtinuta prin amestecul a doua culori.tentele pot fi calde
sau reci.
Valoarea unei culori - este gradul de luminozitate a acesteia, gradul in care ea a fost
amestecata cu alb sau cu negru. Gradatiile valorice ale culorilor poarta denumirea de ton.
Fiecare culoare poseda propria sa tonalitate.tonurile reci sunt cele care se apropie de albastru,
tonurile calde - de rosu. Tonurile rupte - sunt tonurile a caror puritate este atenuata prin
amestecul unei cantitati , mai mult sau mai putin importante, din complementarele lor.
Contrastele de culoare pot fi :
- Contraste successive - atunci cand privim o culoare, ochiul creaza, in compensatie,
complementarea ei, colorand zonele vecine cu aceasta complementare.
- Contraste simultane - modificarea unei culori sub influenta vecinatatii sale colorate.
Textura - este un element plastic care se refera la reprezentarea iluzionista a suprafetelor
tactile. Ea este legata de senzatia pe care o avem atunci cand atingem o suprafata,sau pe care
ne-o imaginam atunci cand privim o opera de arta. Se mai numeste textura, calitatea tuseii de
culoare, impastatas sau linsa, efectul fiind sugerarea materialitatii formelor reprezentate.
Sintaxa imaginii
Compozitia - este un mod de concepere a stilului plastic, indeosebi a celui pictural. A
compune inseamna construirea unui spatiu regulator, plecand de la elemente diferite.
Compozitia inchisa
Constructia plastic este dominate de linii compozitionale care converg spre central imagini.
Imaginea este concentrate spre interior. Compozitia inchisa este characterizata aproape
intotdeauna de axe compozitionale, vertical si orizontale, creeind senzatia de static sau
echilibru. De asemenea simetria compozitionala este o alta caracteristica a picturii
renascentiste.
Compozitia deschisa
In compozitia deschisa reprezentarea tinde sa iasa din cadru sa se continue dincolo de limitele
suportului. Ea se caracterizeaza prin axe compozitionale , diagonal, care dau sugestia miscarii
(picture baroca din sec 17)
Compozitia statica
Este dominate si ea de verticale si orizontale la fel ca si compozitia inchisa. Intr-o analiza a
morfologiei si intaxei plastic va trebui sa avem in vedere:
Felul compozitiei, in ce fel este sugerata sau nu spatialitatea, a corpurilor cromatice
prezentate in lucrare , tusa, modeleul, etc. in picture liniile volumele culorile si valorile,
luminile si umbrele formeaza complexe articulate si care pot fi continuu diversificate. Aceste
toanalitati arata intotdeauna care este ratiunea interioara a unei articulari si organizari palstice
Reprezentarea spatiului
Exista arte ale spatiului (structura arhitectura) si arte care reprezinta spatiul (picture grafica).
Exista un spatiu pictural si un spatiu real
Arhitectura : este o arta a spatiului : ea delimiteaza un spatiu construit si il califica curtular
prin ceea ce arhitectul a vrut sa exprime
Sculptura : evidentiaza si ea volume pe care le percepem in spatiu aceasta punand in valoare
formele sculpturale.
Pictura si grafica sunt arte bidimensionale
Spatiul pictural este suprafata articulate de linii volume imtervale , culori , valor, lumini si
umbre. A reprezenta spatiul in pictura inseamna a figura un spatiu tridimensional pe o
suprafata bidimensionala cu ajutorul unei conventii, deci a incerca o restituire a naturii.
Reprezentrarea spatiului se face prin:
- Perspective liniara - este o conventie grafica , aplica obiectelor reprezentate o deformare
brutal fata de forma lor fireasca, dar este in acelasi timp modalitatea cea mai apropiata de
realitate de a reprezenta spatiul optic
- Spatiul baroc - este caracterizat de mobilitate deschidere contiuitate si flexibilitate, este
desavarsit si finit este in continua miscare si devenire. Barocul face din picture o arta a
iluziei.
Principalele deosebiri dintre espatiul perspective sic el baroc
Perspective liniara Spatiul baroc
Structura geometrica Fluiditatea compozitiei
Central de fuga a expansiunii spaiale Continuum spatial
Compozitie centrata, statica Compozitie cu mai multe pct de interes
simetrie asimetrie

Perspectiva aeriana
Este una de atmosfera , o perspective a sugestiei pe care culoarea si directionarea tuselor au
capacitatea de a crea . petele de culoarea sunt juxtapose in egradeuri de la cald la rece, ritmul
pe care acestia il creaza contrazicand sntimentul de stabilitate si rigoare.
Spatiul vedutei : veduta denumeste un gen peisagistic dezvoltat in ITA sec 17 - 18. Exisata 2
tipuri de vedute :
- veduta essata - are menirea sa fixeze imaginea orasului, in special a celor italiene.
- veduta ideate - face loc emotiei in detrimental reprezentarii exacte
spatiul icoanei : arta bizantina ignora timpul si spatiul , ea este supusa unui sever control al
bisericii si statului ea nu face decat sa reprezinte , urmand reguli foarte stricte, vointa divina.
Perspective inversa - atunci cand fundul auriu este inlocuit cu sugerarea unei ahitecturi,
aceastaeste reprezentata in perspective inversa, unde un obiect estwe mai mic cu cat este mai
departe de privire mareste planurile pe masura ce ele se indeparteaza de privitor astfel este
figurat un spatiu ireal care neagasi el spatiul material pamantesc
Sinestezie = Asociaie ntre senzaii de natur diferit care dau impresia c sunt unul
simbolul celuilalt.