Contrastele cromatice

CONTRÁST, contraste= opoziție puternică între două sau mai multe lucruri, stări, acțiuni
etc. 2. Diferența dintre înnegrirea maximă și cea minimă a unei imagini fotografice. ◊
Contrastul imaginii = mărime caracteristică pentru variația strălucirii locale în cuprinsul
unei imagini de pe ecranul tubului cinescop în televiziune. - Din fr. contraste.
Sursa: DEX '98

Se vorbeste de contrast cand se observa diferente sau distante evidente intre doua efecte
cromatice aflate in comparatie. Simturile noastre apreciaza intotdeauna si numai prin intermediul
comparatiei. Studiind caracterele si efectele cromatice cele mai caracteristice, se pot stabili sapte
tipuri de contraste: contrastul culorilor pure, contrastul clar-obscur, contrastul cald-
rece, contrastul culorilor complementare, contrastul simultan, contrastul de calitate,
contrastul de cantitate.

1. Contrastul culorilor pure, cel mai rudimentar dintre toate contrastele cromatice,
este descris ca fiind asocierea a minim trei culori pure mediate cel mai adesea de alb,
dar putându-se folosi atât negrul şi griul cât şi culori secundare.

Este cel mai simplu dintre cele sapte contraste. Pentru a-l reprezenta folosim culori pure,
luminoase, cu intensitate puternica. Galbenul, rosul si albastrul sunt expresiile cele mai puternice ale
culorii in sine, asa cum negrul si albul reprezinta extremele contrastului clar-obscur.Pentru a
reprezenta acest contrast ne trebuiesc trei culori net diferentiate. Rezultatul va fi multicolor si
puternic. Forta de expresie a contrastului se diminueaza pe masura ce culorile folosite se
indeparteaza de cele trei culori primare. Atunci cand diferite culori sunt separate de linii negre sau
albe, este pus in evidenta caracterul lor particular.

Contrastul este cu atât mai clar diferenţiat cu cât utilizăm culori mai pure şi mai apropiate
ce cele trei principale ale spectrului: roşu, galben şi albastru.

2. Contrastul clar-obscur (sau închis-deschis, sau valoric) este chiar şi prin denumirea
pe care o are, cel mai simplu, putând fi observat în paralel cu alte contraste.

Termenul propriu-zis de clarobscur denumeste pocedeul prin care forma si spatiul se

contopesc, linia pierzandu-se in umbra. Trecerea de la umbrele care domina la luminile centrelor de
interes se face gradat. Acest gen de lucrari sunt mai unitare si au centrele de interes mai expresive.
Formele isi pierd independenta. In aceste compozitii apar si alaturari de inchis - deschis in centrele
de interes.

1
 Culoarea are un rol secundar in acest contrast bazat pe diferenta de valoare , de accea ,
pentru a obtine un contrast expresiv, se va evita folosirea culorilor intense.

Culorile pure deschise pleacă de la galben, aceasta fiind cea mai deschisă, şi ajung până la
graniţa roşu-verde. De la verde (pe cercul cromatic) vorbim de culori pure închise, violetul fiind cea
mai închisă.

3. Contrastul cald-rece, numit si caloric, este dat de asocierea unei culori calde cu una
rece. Această clasificare a culorilor în calde şi reci este dată de temperatura pe care
culorile o inspiră privirii.

Culori calde sunt galbenul, oranjul şi roşul, iar culori reci sunt verdele, albastrul şi violetul. După
cum precizam şi mai sus, fiecare pereche de complementare este în sine un contrast caloric.

Pe de altă parte, în funcţie de saturaţia şi varietăţile cromatice ale culorilor, fiecare culoare în sine
poate fi "mai caldă" sau "mai rece".

De exemplu, un lila (nuanţă de violet) poate fi numit mai cald decât o anumită calitate de galben
desaturat pe care o percepem ca fiind rece, deşi teoretic, galbenul este cald iar violetul rece.
Deasemenea, acest tip de contrast caloric poate apărea şi între două nuanţe ale aceleiaşi culori: în
apropierea unui lila, un violet purpuriu (care vireaza mult spre roşu) va fi perceput ca fiind cald;
lângă un albastru pur, turcoazul va fi perceput ca fiind cald (deşi prin definiţia lui, turcoazul este o
culoare rece).

Oricare dintre aceste contrastre cromatice veţi folosi pentru a "desena" interiorul casei
dumneavostră, nu uitaţi de raportul calitate - cantitate. Puteţi folosi orice culori pentru a va
înfrumuseţa locuinţa, însă acestea vor trebui alese cu atenţie şi folosite moderat.

2
4.Contrastul culorilor complementare:

Contrastul complementarelor este extrem de complex şi foarte puternic, implicând contrastul

din cadrul unei perechi de complementare (oranj-albastru, roşu-verde, galben-violet); fiecare dintre
aceste perechi conţine o culoare principală şi una secundară, o culoare calda şi una rece, o culoare
deschisă şi una închisă. Singurele două culori complementare care au valori egale sunt roşul şi
verdele.

Contrastul cromatic este evident cand compozitia are centrele de interes realizate prin
juxtapunere a doua culori complementare. Pentru unitatea compozitionala restul suprafetei poate fi
acoperit cu tonuri si griuri colorate.

"Forţa" acestui tip de contrast vine exact din caracteristicile perechilor de complementare, pe
care dacă le combinăm aducem automat în "amestec" componenta cromatică a întregului spectru.
Există însă un incovenient în folosirea excesivă a complementarelor.

Apelând în mod repetat doar la combinaţiile dintre complementare nu vom face decât să
exagerăm, armonia cromatică nerezumandu-se numai la "faimoasa" şi atât de utilizată combinaţie
oranj-albastru sau roşu-verde.

5.Contrastul simultan:

Leonardo da Vinci a fost, se pare, primul artist care a observat faptul că, prin alăturare,
culorile se influenţează reciproc. În timp, pictorii au început să utilizeze observaţia maestrului,
generând extraordinare efecte vizuale. Această observaţie a lui da Vinci este teoretizată mult mai
târziu, ajungând să fie numită Contrast Simultan.

Ca definiţie, contrastul simultan este proprietatea unei culori de a vira tonurile neutre lângă
care o aşezăm, către complementara sa. Cu cât culoarea este mai pură, cu atât contrastul devine mai
puternic. Acest lucru se întâmplă însă doar "vizual", fiind în mare măsură înlesnit de tipul de lumină
care "cade" peste suprafeţele respective. Fiind vorba despre un tip de iluzie optică, acest efect al
culorilor nu poate fi suprins de aparatul de fotografiat şi nici imortalizat în picturi.

3
 In imaginea de alaturi, suprafata calda, aproape oranj a pamantului influenteaza albul de
deasupra, ochii nostri percepand albul mult mai rece, aproape spre albastru.Culorile nu influenteaza
numai tonurile neutre cu care vin in contact, ci si culorile cu o calitate mai slaba sau care se regasesc
intr-o cantitate mai mica, facandu-le sa ne apara mai reci sau mai calde in functie de opusul lor.

Acest tip de contrast se afla in stransa legatura cu contrastul complementarelor, iar in

amenajarile interioare el va aparea de la sine la utilizarea acestora.

6.Contrastul de calitate:

Contrastul de calitate se mai numeste si de puritate, pentru ca scoate in evidenta,

accentueaza stralucirea, intensitatea , saturatia sau luminozitatea unei culori pure prin juxtapunere
unei tente rupte , a unei culori stinse, palide. Din amestecuri se pot obtine nenumarate nuante, tonuri
, griuri colorate, griuri acromatice. De accea, pentru realizarea contrastului de calitate, ne
intereseaza numai amestecurile care duc la obtinerea tentelor rupte sau a tonurilor :

- O culoare amestecata cu alb – se lumineaza si se raceste ,

- O culoare amestecata cu negru scade luminozitatea si saturatia,

- O culoare amestecata cu complementara ei isi pierde proprietatile ,

- O culoare amestecata cu gri scade saturatia , luminozitatea se pastreaza partial ,

- O culoare amestecata cu ocru,

- Se poate folosi si amestecul a cate doua culori secundare , din care rezulta culorile terne.

7.Contrastul de cantitate:

Se refera la influenta pe care o are o pata mare de culoare asupra unei pete mici. Diferenta
dintre pata mare si cea mica poate fi intre :

4
- Doua culori complementare ,

- Culoare calda , culoare rece ,

- Culoare inchisa , culoare deschisa ,

Contrastul de cantitate este o alta metoda de evidentiere a centrelor de interes si a accentelor

, prin folosirea in aceste zone a unor culori si calori opuse dominantei.

Este de preferat sa se micsoreze suprafata culorilor calde , care sunt mai active sau mai
luminoase . Veti realiza astfel un contrast mai expresiv in care culorile calde vor parea iesite in relief.

Burz Claudia-Cristina
Universitatea UAV Arad
Facultatea de Design Ambiental si de Produs
anul I, sem.I