Fiecare artist are un carnetel de schite.

Este un fel de jurnal in imagini in care poate sa surprinda cate ceva din ceea
ce il impresioneaza, ceea ce traieste, vede sau simte.

Si eu am un carnetel.

Intr-o zi am primit un trandafir de la o eleva de-a mea. Era superb pentru ca avea si tepi. Si mirosea a floare.

Am incercat sa-l desenez. Nu l-am terminat din prima incercare.

In fiecare zi am ore la clase diferite. La una din clasele mele de a saptea am continuat desenul cu trandafirul. Uneori
am timp sa pictez cu elevii mei. Asta ma bucura de fiecare data. Au vrut sa-mi vada desenul. Si carnetelul. L-am
aratat. Cu merele muscate, cu casutele de la Muzeul Satului, cu picturi-cadou de la prietenii mei. Le-am explicat
despre necesitatea unui carnetel in viata unui artist. Despre cat de frumos e acest marunt carnet de insemnari in
imagini care tine intre micile-i coperti lumea interioara a fiecarui artist.

Si acum voi ajunge la titlu. De ce am fost azi fericita? Pentru ca elevii mei, cei care mi-au vazut carnetelul, au adus
azi la scoala carnetelele lor. Cu minunate lumi personale. Am vazut acolo portocale decojite sau intregi, cornuri pline
de firimituri, foci sau animale inventate, flori, peisaje sau portrete ale colegilor. Un univers intreg. Real, autentic,
sincer si minunat.

As vrea sa le multumesc nu pentru ca si-au cumparat carnetele ci pentru ca am inteles din gestul lor ca vor sa fie
niste mici artisti adevarati.

Si le multumesc pentru momentele in care m-am simtit privilegiata ca sunt profesoara lor.

Semnez cu drag,

Olga Popescu

Din categoria Subiecte | Scrie un comentariu

OCT. 6
Clasa a VII-a
Publicat pe octombrie 6, 2011 de scoalacuceas
Standard
19 Votes

Clasa a 7-a
CONTRASTE CROMATICE
a.-Contrastul simultan
b.-Contrastul de clarobscur
c.-Contrastul complementarelor
d.-Contrastul de calitate
e.-Contrastul de cantitate

Ce este contrastul?
Contrastul este un mijloc de expresie plastică prin care elementele de limbaj aflate în opoziţie îşi accentuează
caracterele proprii. Se obţine prin justapunere.
Se pot realiza contraste între linii, forme, valori, culori procedee tehnice etc.
În literatură, un procedeu asemănător este antiteza, care se referă, de exemplu, la opoziţia dintre două personaje.
a. Contrastul simultan
Este un efect optic provocat de o culoare intensă (pură) asupra unei pete de gri acromatic, de aceeaşi luminozitate,
pe care o nuanţează în culoarea complementară.
Este o urmare a procesului fiziologic de restabilire a echilibrului cromatic existent în lumina albă solară. Cum se
produce ?
Ochiul este adaptat la lumina soarelui. Culorile de bază din care este compusă lumina sunt: R, G, A.-Pe retină
(membrană a ochiului pe care se formează imaginea ) se află celule nervoase sensibile la aceste trei culori.
Privind o pată de roşu pe un fond neutru acromatic, sunt solicitate numai celulele sensibile la R. Pentru a nu obosi
retina, după un timp vor acţiona şi celelalte celule, sensibile la G şi A, şi împreună vor nuanţa vecinătatea roşului în
verde (complementare lui R ).
Exemple de lucrări în care se regăseşte acest tip de contrast: „Cafeneaua de noapte” de Vincent Van
Gogh(1853-1890)

b. Contrastul de clarobscur
În sens larg, termenul de clarobscur este folosit pentru a denumi procedeul prin care este redată sugestia volumului
şi spaţiului prin umbre şi lumini.
Termenul propriu-zis de clarobscur denumeşte procedeul prin care forma şi spaţiul se contopesc, linia pierzându-se
în umbră. Trecerea de la umbrele care domină la luminile centrelor de interes se face gradat.

Exemple de lucrări în care se regăseşte acest tip de contrast: „Omul cu casca de aur” de Rembrandt(1606-1669)
c. Contrastul complementarelor
Constă în justapunerea culorilor complementare, fiind influenţat de procesul fiziologic despre care s-a vorbit la
contrastul simultan.
Ce sunt culorile complementare ?.
Culorile complementare sunt culori diametral opuse în cercul cromatic.
• culoare primară este complementară cu amestecul celorlalte două culori primare
• R-V(A+G), A-O(R+G), G-Vi(R+A)-deci o pereche de complementare conţine cele trei culori de bază. Prin alăturare,
complementarele se exaltă reciproc.
• Prin amestec fizic se distrug(se obţin griuri colorate sau griul neutru).
Exemple de lucrări în care se regăseşte acest tip de

contrast:
Poza facuta de Sever David
d. Contrastul de calitate
Se mai numeşte şi de puritate, pentru că scoate în evidenţă, accentuează strălucirea, intensitatea, saturaţia sau
luminozitatea unei culori pure prin justapunerea unei tente rupte, a unei culori stinse, palide.
Exemple de artişti ce au realizat opere cu acest tip de contrast: Paul Klee (1879-1940), Henri Matisse (1869-
1954)
e. Contrastul de cantitate
Se mai numeşte şi contrast de mărime sau de suprafaţă. Se referă la influenţa pe care o are o pată mare de culoare
asupra unei (unor) pete mici.
Diferenţa dintre pata mare şi cea mică poate să fie între:
-două culori complementare;
-culoare caldă, culoare rece ;
-culoare închisă, culoare deschisă.
Contrastul de cantitate este o altă metodă de evidenţiere a centrelor de inter

es şi a accentelor, prin folosirea în aceste zone a unor culori şi valori opuse dominantei. Dominanta va acţiona
asupra centrului de interes, conturându-i şi mai mult caracterele proprii.
-o pată roşie pe un fond verde se exaltă la maximum şi pare să iasă în relief.
-o pată deschisă pe o suprafaţă închisă pare şi mai luminoasă.
-o culoare caldă pe o suprafaţă rece devine arzătoare.
– în cazul culorilor complementare, raportul de mărime este legat de luminozitatea culorilor

Exemple de lucrari ce conţin acest tip de contrast:

ACORDURI CROMATICE
Ce este acordul ?
Acordul este un mijloc de expresie prin care elementele de limbaj se îmbină armonios pentru a crea un ansamblu
unitar. Muzicianul îşi acordează instrumentul pentru a elimina notele false şi sunetele supărătoare auzului.
-În creaţia plastică, acordul este prezent însă pe toate perioada execuţiei lucrării, pentru că acesta înseamnă raportul
armonic rezultat prin alăturarea culorilor.
Pictorul poate să-şi armonizeze paleta şi prin alegerea culorilor.
În pictură acordul şi contrastul contribuie împreună la crearea unui ansamblu unitar şi expresiv. De aceea vom defini
acordul prin comparaţie cu contrastul.
Acordul se foloseşte pentru obţinerea unităţii compoziţionale.
Contrastul se foloseşte pentru realizarea centrelor de interes şi a accentelor în compoziţie.
Clasificarea acordurilor cromatice după metodele de realizare
Acordul dintre două sau mai multe culori diferite se obţine prin mai multe metode :
– amestecul fizic sau amestecul optic (al culorilor între care dorim să stabilim un acord )
– pasaje de culoare sau valoare ( culorile între care stabilim acordul nu mai trebuie amestecate.
– Alegerea unor pigmenţi care au tenta caldă sau rece sau care au ceva în comun.
– Dominanta cromatică se poate realiza alegând o culoare din care punem câte puţin în toate amestecurile. Culoarea
dominantă se poate alege şi în raport cu subiectul compoziţiei sau semnificaţia dorită. Posibilităţile de stabilire a unui
acord între culorile unei picturi sunt nelimitate şi ţin de sensibilitatea artistului.
SPAŢIUL PLASTIC
Spaţiul real este una din formele de bază ale existenţei materiei (ca şi timpul ).
Spaţiul plastic este o interpretare a spaţiului real, o reprezentare realizată cu ajutorul elementelor de limbaj plastic şi
al mijloacelor de expresie plastică.
Acest spaţiu poate fi sugerat prin : volum şi (sau ) adâncime.
Proprietăţile şi expresivitatea culorii
-cromatice-culorile pot fi pure sau amestecate;
-calorice-culorile pot fi calde sau reci;
-valorice- culorile pot fi închise sau deschise.
Prin amestec cromatic sau acromatic, aceste proprietăţi se pierd treptat sau se modifică. Culorile pure îşi pierd
caracterul specific (nu mai seamănă cu culoarea din tub ), devenind tonuri închise, tonuri deschise, griuri colorate;
Tentele pure au o expresivitate puternică –sunt intense, strălucitoare, exaltate, violente etc. Tentele rupte devin
delicate, rafinate, sobre, austere, sensibile etc.
EFECTELE SPAŢIALE
Pentru a da impresia de adâncime şi volum cu ajutorul culorii, se ţine seama de următoarele caracteristici:
-culorile închise par mai grele, culorile deschise, mai uşoare.
-culorile calde vin spre noi, se apropie, culorile reci se depărtează
-tentele pure par mai apropiate, tentele rupte mai depărtate
COMPOZIŢIA PLASTICĂ cu mai multe centre de interes, statică şi dinamică
Clasificarea compoziţiei
În funcţie de:
-principiile de alcătuire;
– tehnicile şi materialele de lucru;
– destinaţie;
-compoziţia poate fi: plastică şi decorativă
În funcţie de:
-raportarea la realitate;
– caracterul elementelor compoziţionale;
– mesajul mijloacelor de expresie; distingem compoziţia;-figurativă şi nonfigurativă
Compoziţia plastică este specifică artelor plastice (pictura, grafica, sculptura), fiind destinată numai contemplării.
Compoziţia plastică are următoarele caracteristici:
-elementele compoziţionale sunt figurative (personaje, case, copaci, flori etc )
– formele de volum (tridimensionale) şi sunt reprezentate în spaţiu (în perspectivă )
– ritmul variabil( dimensiuni, poziţii, distanţe, grupări diferite între elemente )
– tenta picturală (modelată sau modulată )
Clasificare
– după organizarea elementelor în cadru: închisă-deschisă
– după genul abordat: peisaj-natură statică-portret –compoziţie cu personaje (mitologică, religioasă, istorică,
alegorică de gen )
– după schema compoziţională sau direcţia liniilor de forţă, poate fi statică sau dinamică.
COMPOZIŢIA DECORATIVĂ
– Este specifică artelor decorative (textile, ceramică, mobilier erc ); are şi o destinaţie utilitară .Compoziţia decorativă
are următoarele caracteristici;
– Elementele compoziţionale sunt stilizate (motive, decorative,ornamente )
– Formele sunt plane (bidimensionale ) şi sunt reprezentate pe o suprafaţă (fără perspectivă )
– Ritmul constant (elementele se repetă egal ca formă, dimensiune, interval, culoare, după anumite legi );
– Tenta plată (decorativă, uniformă )
Clasificare
– Din punct de vedere al organizarii elementelor, compoziţia poate fi :
– Inchisă ;chenarul, motivul unic;
– Parţial închisă; friza, banda decorativă închisă (sus şi jos ) bordura închisă jos;
– Deschisă jocul de fond;
– Prin repetiţia constantă a elementelor, compoziţia decorativă are un caracter static.
Combinaţii între compoziţia plastică şi cea decorativă
-compoziţii plastice cu caracter decorativ; pictura egipteană frize (Ravenna ) icoane etc; – compoziţii decorative cu
elemente figurative; broderii de cult, tapiserii miniaturi, vase greceşti etc.
Compoziţia figurativă şi cea nonfigurativă
În compoziţia figurativă, mijloacele de expresie sunt legate de subiectul compoziţiei şi pot fi recunoscute în mod direct
în realitate, în natură, în viaţă. Aşa cum arată şi termenul, avem de-a face cu figuri care aparţin lumii (realităţii
obişnuite )
In compoziţia nonfigurativă, mijloacele de expresie nu mai fac trimitere în mod direct la obiecte concrete, existente în
realitate, care pot fi percepute cu ajutorul simţurilor (recunoscute ) Intr-un fel, diferenţa dintre compoziţia figurativă şi
cea nonfigurativă, poate fi asemănată cu diferenţa dintre creaţia epică şi cea lirică ( epicul ar fi corespondentul
figurativului, liricul corespunde nonfigurativului. Ambele tipuri de compoziţie sunt plastice, dar caracteristicile celei
nonfigurative se modifică într-o anumită măsură.

Exemple de tipuri de compoziţie:

-compoziţia plastică cu caracter decorativ .
Folosirea liberă (fără repetare egală ) a elementelor decorative şi a structurilor liniare dă expresivitate lucrărilor.
Folosirea elementelor decorative într-o compoziţie plastică este o metodă de realizare a lucrărilor expresive.
Compoziţia plastică cu caracter nonfigurativ .
Chiar dacă are elemente care sugerează realitatea, acestea sunt doar un pretext pentru a transmite bucuria care
parcă explodează din centrul compoziţiei. Culorile nu imită realitatea ( luna este roşie, cerul este galben, pamântul
multicolor ).
CENTRE DE INTERES
Centrele de interes reprezintă zonele care atrag din primul moment atenţia într-o compoziţie. Centrele de interes se
folosesc pentru a atrage privirea spre zonele de interes spre care se îndreaptă şi celelalte elemente compoziţionale,
liniile de forţă sau accentele.
Clasificarea compoziţiilor în funcţie de centrul de interes:
-cu un singur centru de interes;
-cu două sau mai multe centre de interes;
-fără centru de interes;
-lucrarea este o alăturare de forme şi structuri neaccentuate sau egale (ca un joc de fond );
-centrul de interes se poate afla în afara tabloului în cazul compoziţiilor deschise.
Cum se realizează centrele de interes ?
-prin contrast de culori , linii forme (justapuse în centrul de interes)
-prin contrast cu dominanta lucrării: tonuri deschise într-o dominantă închisă; culori calde într-o dominantă rece; culori
pure într-o dominantă de tente rupte; tente picturale când domină tenta plată etc.
-prin insistarea asupra detaliilor sau a ornamentelor;
-prin sugerarea conflictului dintre personaje.
-prin expresivitatea unui portret sau profunzimea unei priviri.
Compoziţia statică şi cea dinamică
-Noţiunea de static nu înseamnă lipsa forţelor şi a tensiunilor într-o compoziţie, ci echilibrarea lor. Dinamic înseamnă
acumularea forţelor într-o rezultantă activă. De regulă, diagonala este, ca şi în fizică, componenta cea mai energică a
mişcării.
Criteriile după care stabilim caracterul static sau dinamic al unei lucrări sunt:
Aceste criterii sunt comune picturii , graficii şi sculpturii. Se urmăreşte, pe cât posibil, succesiunea acestora ca etape
de lucru în realizarea compoziţiei:
-structura geometrică sau schema compoziţională.
– paginarea elementelor compozitionale (raportul plin-gol, stabilirea ritmului elementelor,compunerea elementelor in
spatiu )
– constructia elementelor compozitionale, stabulindu-se expresivitatea formelor si liniilor, precum si atitudinea
personajelor.
-raportul cromatic sau valoric; procedee folosite.
-centrul de interes
-unitatea compozitiei
-semnificatia
Artistii au folosit in stil propriu modalitatile de exprimare specifice epocii lor, realizind compozitii statice sau dinamice
intr-o varietate impresionanta.
COMPOZITIA STATICA
-structura geometrica si schema compozitionala sunt bazate pe linii orizontale, verticale si ortogonale, pe simetrie si
echilibru , pe figuri geometrice stabile (triunghi cu virful in sus,trapez )
– Elementele compozitionale sunt armonios propozitionate in cadru, exista echilibru intre plin si gol; elementele sunt
ordonate in planuri paralele sau perpendiculare pe tablou;
-formele conturate clar sunt construite liniar, parind mai solide, mai stabile;
-armonizarea culorilor si contrastele moderate armonizate prin tesatura egala de umbre si lumini. Centrul de interes
trebuie sa atraga atentia mai ales asupra simetriei, echilibrului , stabilitatii.
-unitatea se realizeaza printr-un modeleu, printr-o linie sau culoare dominanta.
Semnificatia:-compozitia statica transmite o stare de calm, de armonie; da impresia de echilibru, solemnitate sau
seninatate; poate insemna consecventa, fermitate, statornicie.
COMPOZITIA DINAMICA
Structura geometrica este bazata pe diagonale, unghiuri ascutite; schema compozitiei este bazata pe figuri
geometrice instabile (triunghiuri cu virful in jos, paralelograme in diagonala)
– Elementele compozitionale domina suprafata, vor sa iasa din cadru, domina plinul.
– Formele apar invaluite in clarobscur, unificindu-se intr-o miscare plina de energie;
– Pentru compozitia dinamica sunt indicate contrastele, mai ales valorice, care sa conjuge toate elementele intr-o
miscare unica.
– Centrul de interes, sustinut de accente de lumina, indica directia miscarii, parind a fi o sursa de energie.
– Elementele de limbaj, mijloacele si procedeele isi insumeaza forta de sugestie in favoarea miscarii.
– Compozitia dinamica trebuie sa impresioneze, sa exprime forta, maretie, miscare, bucurie sau dramatism mister si
incordare.
Compozitia statica cu mai multe centre de interes
– Structura compozitionala , formata din orizontale si verticale in forma de cruce, este simetrica, echilibrata, stabila.
– Elementele compozitionale sunt dispuse echilibrat de o parte si de alta a axei de simetrie, contribuind la caracterul
static al compozitiei.
– Formele conturate de linii accentuate par mai solide, mai riguroase.
– Culorile stralucitoare sunt armonizate printr-o dominanta calda si sunt evidentiate de negrul care le da luminozitate.
– Centrele de interes subliniaza ordinea echilibrului si stabilitatea compozitiei.
– Unitatea este realizata prin dominanta calda prin consecventa liniilor negre si prin tusa picturala.
– Semnificatia:-compozitia da impresia de calm, de impacare.

Compozitia dinamica cu mai multe centre de interes

-Structura compozitionala este vizibil organizata pe diagonale si oblice.
-Elementele compozitionale domina suprafata, parind,,sa se inalte” sa iasa din cadru.
-Formele si liniile sunt contrastante (mari, mici, rotunjite, alungite, drepte-curbe )
-Culorile intense stralucesc prin tente rafinate.
-Centrele de interes sunt evidentiate prin forme albe de dimensiuni diferite.
-Unitatea compozitiei este realizata prin linia modulata care contureaza formele si prin vibratia delicata a tusei.
Semnificatia :-prin atmosfera ireala, fantastica si prin atitudinea personajelor, compozitia da impresia unei miscari
gratioase de plutire, de inaltare si transmite o stare de incintare de bucurie.

COMPOZITIA DECORATIVA –prezentare generala

Sursele de inspiratie ale compozitiei decorative sunt:
– structurile din natura- prin studiu si stilizare se obtin motive decorative (frunze, flori, fluturi etc ) sau structuri
nonfigurative.
– Geometria :-prin combinatii, imbinari si impletiri de linii, se obtine motivul decorativ nonfigurativ; linia si formele
geometrice se folosesc in stilizarea unor forme din natura;
– Motive decorative create anterior care se reinterpreteaza si se combina cu elemente noi. Ornamentele figurative
stilizate se pot imbina cu elementele nonfigurative geometrice. De exemplu o floare, un melc se pot stiliza pina se
ajunge la o structura interna de alcatuire, devenind astfel forma geometrica.
– o forma geometrica (un hexagon ) se poate prelucra si transforma intr-un motiv figurativ o floare, o stea .
CONSTRUCŢIA POLIGOANELOR REGULATE ŞI STELATE
Cum se construiesc patratul si octagonul ?
Patratul si octagonul se obtin prin impartirea cercului in 4 si 8 arce egale.
-se construieste un cerc de raza R cu centrul in O;
-se traseaza doua diametre perpendiculare AC si BD, ale caror extremitati impart cercul in patru arce egale.
– unind aceste extremitati, se obtine un poligon regulat inscris in cerc, numit patrat (ABCD).
– se impart latura AB a patratului (coarda AB ) si respectiv arcul AB in doua parti egale si, trasind semidreapta OI, se
obtine, la intersectia acesteia cu arcul AB, punctul E;
– unind punctele determinate prin masurarea segmentului EB, pe cerc se obtine un poligon regulat cu 8 laturi, inscris
in cerc, numit octogon.
Cum se construiesc triunghiul si hexagonul ?
Triunghiul si hexagonul se obtin prin impartirea cercului in 3 si 6 arce egale.
– se construieste un cerc de raza R cu centrul in O;
– -se traseaza un diametru AD ;
– Cu virful compasului in punctul D si cu o deschidere egala cu raza cercului (DO ), se descrie un arc se cerc care
intersecteaza cercul dat in punctele B si C ;
– Punctele A, B si C impart cercul in 3 arce egale. Unind aceste puncte, se obtine un triunghi echilateral, inscris in
cerc (ABC);
– Cu virful compasului in punctul A si cu o deschidere egala cu raza cercului (AO ), se descrie un arc de cerc care
intersecteaza cercul dat in punctele E si F ;
– Unind punctele determinate prin masurarea segmentului AF pe cerc, se obtine un poligon regulat cu 6 laturi, inscris
in cerc, numit hexagon.
Cum se construiesc pentagonul si hexagonul ?
– Ambele se obtin prin impartirea cercului in 5 si respectiv 10 arce egale.
– Construim un cerc si trasam doua diametre perpendiculare AF si GH ;
– Se determina punctul I si cu deschiderea IA, se traseaza un arc de cerc care intersecteaza raza OH in punctul K;
– Unind punctele determinate prin masurarea pe cerc a segmentului OK , se obtine un poligon regulat cu 10 laturi,
inscris in cerc, numit decagon.
– Pligoanele stelate se construiesc din poligoane regulate; prin prelungirea laturilor pina se intersecteaza sau prin
unirea virfurilor doua cite doua.
– Acest procedeu poate continua la infinit , crescator sau descrescator.
PENTRAGRAMA
-este o astfel de dezvoltare a unui pentagon, prin care se obtine o retea armonioasa de segmente proportionale in
forma de stea cu 5 colturi. Fiecare segment se afla in raport o (sectiunea de aur ) cu segmentul mai mic cel mai
apropiat de el ca lungime.
Gradatia, asimetria, progresia.
De cele mai multe ori, arta decorativa foloseste ca principii compozitionale repetitia, alternanta, simetria.
– gradatia, asimetria si progresia sunt folosite si in arta decorativa, deoarece dau mai multa expresivitate si
diversitate compozitiei.
– Gradatia este orice modificare de forma, de culoare, de valoare, de marime, care se face in trepte egale.
– Asimetria a fost utilizata inca din antichitate
– . Fiind mai dinamica, mai ritmata, fata de rigoarea simetriei, este folosita in structura compozitiilor decorative care
nu necesita repetitia- un motiv unic, tapiserie etc;
– Progresia reprezinta marirea sau micsorarea unui motiv decorativ intr-un anumit ritm, pastrindu-se forma, culoarea
si pozitia.
STUDIUL DUPA NATURA
PREZENTARE GENERALA
Natura a fost intotdeauna un model si o sursa de inspiratie pentru creatorii de arta.
In natura inrilnim proportii, ritm, echilibru si armonie cromatica.
Studiul poate avea trei scopuri:
1-studiul necesar oricarui artist pentru formarea diferitelor deprinderi, dexteritati .
2-studiul de documentare sau de detaliu necesar elaborarii unei compozitii plastice.
3-studiul structurilor naturii care ajuta la elaborarea unei compozitii decorative.
NATURA STATICA
Este un gen al compozitiei plastice in care elementele compozitionale sunt obiecte asezate pe un suport. Gama
obiectelor este foarte variata. Fructe, legume, flori, vase, carti, draperii, melci, raci, pesti, instrumente muzicale etc, in
general obiecte neinsufletite, imobile, care iau dat si denumirea de ,, natura moarta “
-natura statica este de obicei o compozitie inchisa, obiectele fiind astfel aranjate , incit completindu-se unele pe
altele, sa formeze un intreg unitar inchis.
Stabilitatea naturii statice este data in primul rind de planul orizontal pe care se afla obiectele bine ancorate. Ca gen
natura statica incepe sa se defineasca in secolul al XVI-lea.
Primul sau avint european se datoreaza pictorului italian Caravaggio.
S-au format scoli in Spania , Italia ,Olanda de abordare a acestui gen de pictura.
Etapele studiului dupa natura
– stabilirea pozitiei plansei: -asezarea in pagina a elementelor compozitionale.
– Constructia unde se stabilesc forma si proportia fiecarui obiect avindu-se in vedere raportul dintre inaltime si
grosime si raportarea partilor la intreg.
– Valoratia (pentru grafica ) sau culoarea (pentru pictura )
– Valoratia se poate face in creion, carbune, penita.
– Culoarea in raport cu motivul, se alege dominanta cromatica scopul fiind redarea volumului prin umbra si lumina se
recomanda contrastul inchis- deschis.
– Se modeleaza volumele , avindu-se in vedere si anumite aspecte de la ,,valoratie”.
PEISAJUL
Este un gen specific picturii dar si graficii. Se defineste in secolul al XVII-lea, desi il regasim si in secolul al XVI-lea, la
El Greco sau in opera citorva pictori din Tarile de jos.
Figura umana prezenta uneori in peisaj, nu mai este considerata element compozitional principal , reducindu-se atit
dimensiunile, cit si numarul personajelor.
Peisajul inceteaza sa mai fie simplu décor, in Olanda, incepind cu Rembrandt si Vermeer, dar si prin Hobbema sau
Ruisdael, care sunt artisti renumiti ai genului.
PERSPECTIVA
Redarea liniei, a suprafetei si a volumului .
Definitia perspectivei.
Perspectiva este o metoda de lucru pentru transpunerea in plan, deci in doua dimensiuni, a realitatii cu trei
dimensiuni din jurul nostru, fie ea peisaj, cladire, interior, obiect. Toate acestea vor fi infatisate asa cum apar ele, cum
le vedem si nu cum sunt in realitate. Prin aplicarea acestei metode, dimensiunile reale ale elementelor infatisate
sufera deformari. Un obiect privit de aproape pare mai mare decit daca este privit de departe.
De aceea este necesar sa vorbim despre redarea in perspectiva a liniei, a suprafetei si a volumului. Abia in
Renastere, primii care au folosit perspectiva dupa reguli precise au fost Brunelleschi si Massacio. Studii aprofundate
pe aceasta tema au facut Alberti, Uccello si Piero della Francesca. In prezent , metodele de redare in perspectiva se
utilizeaza mai ales in proiectele de arhitectura, desing, scenografie, orientate spre exactitate.
Tipuri de perspectiva.
-Perspectiva liniara- este un procedeu care se bazeaza pe proiectia centrala (conica ) pe un plan de proiactie numit
tablou.
– Perspectiva aeriana- cuprinde o serie de solutii in redarea atmosferei, cu un rol preponderent acordat luminii.
-Perspectiva afectiva- (psihologica )-se intilneste in pictura copiilor, pictura naiva, egipteana, bizantina, unde
elementele, personajele sunt mai mari sau mai mici, in functie de importanta lor.
– perspectiva monumentala –armonizeaza opera de arta cu spatiul arhitectural.
– perspectiva rasturnata- este folosita de reprezentantii cubismului care deseneaza obiectele asa cum le stiu si nu
cum le vad.
Elementele de baza ale perspectivei liniare.
– linia de orizont care reprezinta in tablou inaltimea la care sunt ochii observatorului.
– Punctul principal de vedere ( P ) este locul unde raza vizuala pornita din ochiul observatorului cade perpendicular
pe tablou.
– Punctele de distanta (D1; D2 ) se gasesc intotdeauna pe linia de orizont, la egala departare fata de punctul
principal ( P ).
REDAREA IN PERSPECTIVA A LINIEI
In planul tabloului si fata de linia de orizont , o linie poate ocupa mai multe pozitii.
– dreapta verticala, dreapta orizontala si drepte oarecare.
– Dreptele oarecare fug catre alte puncte, diferite fata de punctul central.
– Aceste drepte care fac unghiuri diferite cu planul tabloului, se prelungesc spre punctele pe care le numim puncte de
fuga. Acestea sunt elementele necesare pentru a defini in perspectiva suprafetele si volumele.
Redarea in perspectiva a suprafetei.
– vom considera suprafata ca fiind un dreptunghi: suprafata dreptunghiulara este definita de doua drepte verticale si
doua drepte orizontale perpendiculare pe tablou.
Redarea in perspectiva a volumului.
– Volumele sunt definite de suprafete. Daca consideram volumul ca fiind un cub si daca latura orizontala a cubului
este paralela cu tabloul atunci avem de-a face cu un cub asezat frontal, iar laturile lui se reprezinta in perspectiva in
felul urmator;
– Suprafetele laterale A1 si A2 , cea superioara B1 si B2 converg spre punctul P, iar suprafata din spate pare mai
mica decit suprafata frontala;
Notiuni generale despre design
Prezentare generala- ce este designul ?
– La sfirsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea , a aparut o activitate noua care s-a dezvoltat in
Anglia, Franta, S.U.A., Germania si anume ,,designul”
– In Germania s-a pus problema raportului dintre forma obiectului si functionalitatea lui.
– Nu ne putem imagina aspectul oraselor, al masinilor , al fabricilor al strazilor al reclamelor fara actiunea intreprinsa
de designeri.
– DESIGN-schita, proiect-este un termen contemporan care desemneaza ansamblul conceptiilor si procedeelor de
proiectare a obiectelor de uz practic, ce urmareste si satisfacerea cerintelor de ordin estetic.
– Designul este un domeniu de creatie pluridisciplinar. El realizeaza acordul intre factorii ce contribuie la calitatea
generala a unui produs de uz practic sau a spatiilor ambientale. Desgnul s-a dezvoltat ca activitate, iar in prezent
este o disciplina care se studiaza in cadrul invatamintului artistic.
DESIGNUL GRAFIC
Este aplicabil in creatia afisului publicitar, – pentru un spectacol, eveniment cultural sau social, pentru promovarea
unui produs etc, a copertelor de carte sau de disc, a anumitor tipuri de ambalaj de produs, a etichetelor, siglelor,
imaginilor de marca, a pictogramelor.
Designul de produs
Se refera la proiectarea estetica a obiectelor de uz practic; cu larga aplicabilitate, incepind cu cel mai mic nasture si
terminind cu vagonul de cale ferata.
In creatia produselor se pot deosebi categoriile:
-produs unicat, produse de serie mica si produse de serie larga.
Din produsele de serie larga se remarca si ,,designul vestimentar”
Designul ambiental
Este aplicat la crearea unor spatii date sau imaginate- interioare sau exterioare cum ar fi : spatii de locuit, spatii cu
destinatie speciala (ateliere, birouri, magazine etc ) spatii de agrement, restaurante, baruri, cofetarii, cluburi, piete,
parcuri , statii pentru mijloace de transport, gradini ,spatii de joaca. In crearea acestor spatii se va tine cont de
destinatia lor, de conditiile de mediu, relief, amplasare, pentru a putea fi puse de acord cu elementele functionale
componente asgurindu-se si un cit mai mare grad de confort.
ISTORIA ARTELOR –cunostinte generale.
Secolul –al XVII-lea- XVIII-lea.
Arta novatoare a secolului al XVII-lea , barocul a aparut intii in Italia, raspindindu-se apoi in toate Europa si chiar
peste Oceanul Atlantic, in colonii. Avea rolul de a recistiga increderea oamenilor in Biserica, provocind o emotie
religioasa intensa, si de a elibera arta de severitatea si rigorile Renasterii.
Factorii care au influientat evolutia stilului.
– Contrareforma, miscare religioasa prin care Biserica Catolica incerca sa-si recistige prestigiul. – noi descoperiri
stiintifice si arheologice.
– Clasicism – caracteristic Frantei secolului al XVII-lea , clasicismul reia principiile clasice renascentiste.
– Factorii care au influientat evolutia stilului; tehnica pictorului italian Caravaggio, reflectata in creatia fratilor Le Nain
si a lui Georges de la Tour, academismul fratilor Carracci, reflectat in creatia lui Nicolas Poussin.
– Caracterul omagial, cu o nota de maretie si fastuos, imprimat acestui stil in timpul lui Ludovic al XIV-lea ( arta este
pusa in slujba gloriei monarhului absolut prin ,,dictatura” lui Le Brun, seful Academiei de Arta si pictorul decorator de
la Versailles.
Trasaturi caracteristice
– avind ca model arta antica, maestrii italieni si pe Poussin, arta clasica (academica) impunea:
– studiul proportiilor nobile;
– Anatomia perfecta si frumusetea atitudinii;
– Intiietatea desenului asupra desenului;
– Intiietatea genului istoric (imitarea modelelor greco-romane).
– Disciplinarea sensibilitatii si imaginatiei de catre ratiune.
Arhitectura de la Versailles este simbolul spiritului monarhic al Frantei.
Arhitectul Mansart a dat o ordine clasica fatadei, facind sa predomine linia orizontala si cea verticala; bogatia
decoratiei nu afecteaza unitatea ansamblului, maiestuos dar bine echilibrat.
ROCOCO
Acest stil a aparut in Franta- raspindindu-se, apoi, in toata Europa- in prima jumatate a secolului al XVIII-lea, din doua
directii; prin rafinarea barocului in suplu si gratios, dar si printr-o transformare a ordinii clasice in exuberanta jucausa.
Tensiunii baroce, maiestriei clasice le urmeaza gratioasa vioiciune ,,rococo”
Factorii care au influientat evolutia stilului au fost;
Modificarea mentalitatii societatii aristocratice;
Formarea ,,omului de curte” vesel, spiritual.

ITALIA in secolul al XVII-lea si al XVIII-lea

Arta europeana a fost influientata de Italia.
-Roma era locul de pelerinaj unde pictorii puteau ramine ani de zile. S-au infiintat academii de arta, s-a construit si s-
au realizat picturi monumentale (Cortone).
-Caravaggio (1573-1610 ) a fost unrebel cu temperament violent si un pictor plin de indrazneala, care a vrut sa
socheze. El a inlocuit omul superior al Renasterii cu omul obisnuit din popor. Giovanni Bernini (1598- 1680 ) fixeaza
in marmura fulgerarea unei clipe.
SPANIA in secolil al XVII-lea si al XVIII-lea
-Exaltarea religioasa se manifesta mai ales prin sculptura pictata si prin arhitectura de o bogatie ornamentala iesita
din comun.
-EL GRECO (1541-1614 ) originar din Creta, format la Venetia si stabilit in Spania, El Greco imbina spiritul bizantin
cu arta coloristilor venetieni si cu temperamentul spaniol, intr-o opera originala. Poate fi recunoscut dupa culorile
stralucitoare puse in valoare de umbre negre, misterioase, dupa formele alungite, asimetrice, rasucite si dupa
portretele spiritualizate, incarcate de trairi sufletesti profunde sau de semnificatie religioasa;
-DIEGO VELAZQUEZ ( 1599- 1660 ) este recunoscut ca precursor al picturii moderne.
FRANCISCO de GOYA (1746 – 1828 ) desi pictor al Curtii, a creat o ampla galerie de portrete in care a evidentiat atit
gratia si rafinamentul, cit si grotescul (Maja imbracata, Maja nuda, Batrinele ) EL este considerat in pictor de geniu
care a stiut sa inalte raportul cromatic la un rafinament pretios si energic, prin limbajul pictural.
FRANTA in secolul al-XVII-lea si al XVIII-lea
– prestigiul Frantei este in crestere in timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, si va ajunge sa preia suprematia artistica
pe care o avusese Italia, incepind cu Giotto ( secolul al XIV-lea )
– Claude Lorrain (1600- 1682 ) in acorduri diafane, recreaza in peisajele sale miracolul luminii ,,Marinele “ lui se
remarca prin sclipiri si reflexe magice.
– Nicolas Poussin (1594 -1665 ) este pictorul cel mai important al clasicismului francez. Creatia lui se bazeaza pe
cautarea rationala a unui ideal de ordine si claritate.
– Creaza forme armonioase , desenate cu precizie in compozitii bine organizate, ca niste arhitecturi solide, dar pline
de ritm. El a fost un model pentru academia condusa de Le Brun. Nicolas Poussin prin importanta subiectelor sale da
o misiune nobila artei.
OLANDA in secolul al-XVII-lea si al- XVIII-lea
-In Olanda, tara libera si calvinista, arta evolueaza eliberata de constringeri de orice fel.
Artistii olandezi vor cinta misterul in afara subiectelor religioase.
REMBRANDT (1606 -1669 ) este greu de incadrat intr-un stil, fiind mai simplu sa-l consideram artistul tuturor
timpurilor. Este baroc prin clarobscur, umanist prin respectul cu care evoca frumusetea omului simplu, clasic prin
perfectiunea desenului, modern prin arta cu care modeleaza materia picturala (cu pensula, cu cutitul, cu degetele )
punind pentru prima data in valoare adevarata plasticitate si vibratie a pastei picturale.
Flandra in secolul al XVII-lea si al XVIII-lea
Flandra (regiune geografica din Franta si Belgia locuita in cea mai mare parte de flamanzi ) a ramas in prima
jumatate a secolului al XVII-lea , sub dominatia spaniola si, implicit a catolicismului, reflectind in arta maretia
spectaculoasa specifica barocului.
Peter Paul Rubens (1577 – 1640 ) ilustreaza cel mai bine spiritul baroc in pictura.
El compune lucrari ample, spectaculoase, impresionante, pline de dinamism.
Cel mai de seama discipol al lui Rubens a fost Van Dyck (1599 -1641 ).
Arta in prima jumatate a secolului al XIX-lea
ROMANTISM– acest curent artistic cuprinde prima jumatate a secolului al XIX-lea.
A aparut ca o reactie impotriva rigiditatii tematice a neoclasicismului care ingradea manifestarile emotionale si
valorificarea imaginatiei si a creativitatii.
Reprezentant de seama Eugene Delacrois (1798 -1863 ) isi expune cu multa claritate si sensibilitate ideile despre
arta, in remarcabilul sau ,, jurnal”
Culorile sunt muzica ochilor , ele se combina cu notele muzicale.
Influientat de Rubens, pictorul francez este maestrul compozitiei insufletite si ritmate, alternind umbrele si luminile
intr-un raport cit mai echilibrat.

Libertatea ghidând poporul, Eugène Delacroix (1830)

REALISM –acest curent apare la jumatatea secolului al XIX-lea.
Este o reactie contra rigolilor academiste, dar si a fanteziei si pasiunilor exagerate ale romantismului si o intoarcere la
studiul aprofundat al naturii , pentru a se putea sugera cit mai obiectiv si mai veridic realitatea. Factorii de influienta
au fost; progresul stiintelor naturii si noile curente de gindire sociala si politica.
Reprezentanti de seama sunt: Jean Francois Millet (1814-1875 ) pictor francez, este admiratorul lui Nicolas Poussin,
care il va influienta in evocarea unui peisaj amplu, cu o perspectiva larga, avind o anumita maretie.
Alaturi de Theodore Rousseau, este initiatorul scolii de la Barbizon.
Se dedica evocarii peisajului de tara, de o solemnitate grava. In pictura franceza se mai disting; Jean Dominique
Ingres (1780 -1867 ) construieste o compozitie si o perspectiva riguros ordonate. Deseneaza cu o maiestrie clasica si
picteaza cu o tusa de o netezime ireala.
Personajele sunt puternic individualizate, fara detalii inutile si fara sa exprime emotii puternice.
Scoala engleza de pictura se remarca prin peisagistii sai care vor avea un rol foarte important in formarea unei noi
viziuni asupra realitatii. Printre cei mai importanti sunt:
John Constable (1775 -1837 ) cauta miscarea in peisaj si transformarea lui permanenta datorata capriciilor vremii. Un
peisaj real capata, in viziunea lui, o lumina deosebita.

Valea din Dedham, John Constable (1802)

IMPRESIONISM
Acest curent care a aparut în Franţa inaugureaza arta modernă.
Pictorii impresionisti au fost denumiti astfel, in deridere, pornindu-se de la numele tabloului lui Claude Monet:
,,Impresie- Rasarit de soare”
Elemente care au prefigurat, in istoria artelor , impresionismul: materia picturala a lui Velazquez; lumina lui Vermeer;
culoarea lui Delacrois; realismul.
Impresionistii nu mai fac studii in atelier si o data cu aparitia aparatului de fotografiat , nu mai este nevoie ca portretul
sa semene cu modelul, ci sa fie in caracter (adica sa surprinda trasaturile esentiale ). Lumina invaluie formele,
estompeaza contururile figurii umane intr-o atmosfera plina de culoare. Reprezentanti de seama sunt:
Edouard Manet (1832 -1883 ) admirator a lui Velazquez, descopera pasiunea de a picta in tuse vibrate care, de la
distanta, se compun in forme concrete.
Claude Monet (1840 -1926 ) este fondatorul impresionismului. Genul lui preferat este peisajul, animat uneori de
personaje neindividualizate.Aplica cel mai riguros principiile impresioniste, renuntind la conturul precis al formei, pe
care a dizolvat-o in lumina.
Monet tine de interesul pentru culoarea pura, amestecul optic, deci pentru lumina.
 Impresie, Răsăritul soarelui, Claude Monet(1872)
NEOIMPRESIONISMUL
Pentru a surprinde o anumita lumina , impresionistii aplicau amestecul optic rapid, spontan, ajungindu-se inevitabil si
la amestecuri fizice (prin care culorile se sting ) .
Neoimpresionistii evita astfel de amestecuri , alaturind puncte colorate cu siguranta, cu exactitate si claritate.
Reprezentant de seama este Georges Seurat (1659 -1891 ), pictor francez, a studiat cu atentie contrastul simultan
precum si ultimele cercetari a unor fizicieni, pentru a formula o teorie si a crea o metoda precisa si stiintifica.

După-amiază de duminică pe insula La Grande Jatte, George Seurat (1884–1886)

POSTIMPRESIONISMUL
Reprezinta perioada care a urmat epocii de inflorire a impresionismului.
Reprezentanti de seama sunt:
Paul Cezanne (1839 – 1906 ). Sub influienta culorii impresioniste, tablourile pictorului francez se lumineaza si se
ordoneaza, iar compozitia se clarifica. El isi dezvolta propriu stil, realizind o opera densa si originala care va influienta
cubismul.
Cezanne condamna dizolvarea impresionista a formei.
 Golful Marsiliei văzut de la Estaque, Paul Cezanne (1886)
Din categoria Subiecte | 2 comentarii

SEPT. 26
Clasa a VI-a
Publicat pe septembrie 26, 2011 de scoalacuceas
Standard

9 Votes

Clasa a VI-a

AMESTECUL CROMATIC

Se mai numeste si amestecul fizic al culorilor. El se produce:

– intre culori : (R +A ;G +Ve; R +O ; A +Vi etc )

-intre culori si nonculori: ( G +n ; R +a ; A +a ; Ve +a ; O +n ;Vi +a etc ),obtinindu-se diferite griuri colorate, inchise
sau deschise.

Prin amestec fizic se pot reda umbra si lumina, efectul de spatialitate.

AMESTECUL ACROMATIC

-intre nonculori; a (alb ) + N (negru ), obtinindu-se un numar mai mic sau mai mare de griuri necolorate;

Acromatismul inseamna lipsa culorii. Albul si negrul sunt polii acromatismului.

Contrastul dintre alb si negru este un contrast maxim de deschis-inchis.

El se numeste contrast extrapolar. Legatura dintre aceste valori extreme o fac griurile intermediare. O culoare se
rabate, atunci cind este amestecata cu negru si se degradeaza cind este amestecata cu alb.

AMESTECUL CULORILOR COMPLEMENTARE formeaza CRIURILE COLORATE

Amestecate fizic, culorile complementare dau o succesiune de griuri, nuantate spre una ori spre alta dintre cele
doua culori. Printre aceste griuri, spre mijlocul scarii, apare griul perfect.

Griurile obtinute din amestecul a doua culori complementare se numesc ,,tonuri rupte “.

De remarcat este faptul ca, griul perfect este de aceeasi nuanta in toate cele trei cazuri, prezentate in imagine. Se
pot descoperi astfel foarte multe valori, tonuri si nuante rezultate din amestec fizic.

-griuri neutre, din alb + negru

-tonuri rabatute, stinse, din culoare plus negru.

-tonuri in degradeu, estompate, din culoare plua alb.

-tonuri rupte, din amestec fizic intre culorile complementare.

-nuante de culoare, din amestecul dintre culorile vecine pe cercul cromatic.

Cele douasprezece culori principale ale cercului cromatic al lui Itten sunt culori pure.

Ele au o intensitate cromatica asemanatoare. Toate celelalte tente sunt varietati de tonuri rupte. O culoare poate fi
rupta prin:

-amestecul complementarelor ( G +Vi ; Ve +R etc )

-amestecul culorilor opuse pe cercul cromatic-una calda, alta rece (Vi + O; R + A etc )

– amestecul unei culori primare cu o culoare binara de gradul II-; (A+R,ve; R+A.o etc)

-amestecul unei culori cu gri. Tentele rupte obtinute astfel sunt inchise.

Pentru a le lumina se amesteca cu alb sau se justapun negrului.

Tratarea picturala

Aceasta este foarte diferita de la o epoca la alta , de la un popor la altul si de la o zona geografica la alta.

MODELAREA

Este un procedeu de tratare picturala practicat din vechime si pina in zilele noastre.

El consta di redarea efectelor de lumina si umbra prin amestecul treptat al culorilor cu din ce in ce mai mult alb sau
cu negru sau siena arsa –maro inchis.

Tehnica modelarii a ajuns la perfectiune prin Leonardo da Vinci . El a numit-o Sfumatto.

MODULAREA este o tehnica opusa modelarii. Ea consta in alte procedee picturale de a reda volumul, lumina,
umbra si spatialitatea. Modularea prin suprapunere transparenta este un procedeu de a picta, peste culori
semiuscate, cu zemuri foarte subtiri de culoare, care sa permita observarea vaga a formelor de dedesupt.

Modularea prin divizarea tentei consta in asezarea culorii in tuse mici, justapuse ori suprapuse partial. Ele dau
tabloului luminozitate. Tusele se pun in valoare unele pe altele, se exalta ori se sting in functie in functie de
efectele justapunerii.
TRATAREA PICTURALA prin suprapunere grafica.

Este un alt procedeu al modularii, prin vibrarea unor suprafete pictate.

S-a practicat de pictori din timpuri indepartate. Prin suprapunere grafica pot fi puse in evidenta unele ornamente
vestimentare.

DOMINANTA CROMATICA –game cromatice

Culorile se armonizeaza conform anumitor criterii: de luminozitate, de complementaritate,(R-Ve; G-Vi; A-O ),ca si
prin contrastul cald-rece (R.O si A.Ve; G.Ve si R.O; R.Vi ;si a.Ve )

In toate cazurile, conditia este ca una din culori sa domine, fie ca intensitate cromatica, fie ca intindere. Culorile se
acorda intre ele daca:

-sunt de aceeasi natura (albastru ultramarin, albastru de cobalt, albastru ceruleum etc ), adica pornesc de la
caceeasi tenta;

-sunt de aceeasi valoare (rosu inchis si albastru inchis etc ), adica au acelasi grad de luminozitate;

– sunt de aceeasi intensitate (rosu vermilon si albastru de p Prusia etc ) adica au saturatie.

GAME CROMATICE

Gama cromatica este o succesiune de culori care nu se resping unele pe altele.

De aceea , in formarea gamelor de culoare trebuie aplicate indrumarile date la Generalitati, (armonie si
acord cromatic ).

GAMA SIMPLA

Aceasta gama se formeaza din doua culori complementare (G +Vi; R +Ve ; A +O ; ori a unei culori calde cu una
rece ( R.O +A.Ve; G.Ve + R.O ; R.Vi + A.Ve.)

Se mai poate crea o gama simpla si prin armonizarea unei culori deschise cu altele inchise.

GAMA COMPUSA

Este o gama care se formeaza din doua sau trei perechi de culori complementare.

Ele realizeaza o armonie cromatica .

GAMA TON IN TON

Este gama care se formeaza din amestecul fizic al unor culori de aceeasi natura, de aceeasi tenta (albastru de
cobalt, albastru ultramarin, albastru ceruleum etc ) cu din ce in ce mai mult alb sau negru . se mai numeste si gama
melodica.

G AMA DE GRIURI COLORATE

Aceasta gama se obtine din amestecul unei perechi de complementare plus alb si negru, in cantitati diferite. Este
procedeul obtinerii celor mai frumoase griuri colorate.

GAME MAJORE SI MINORE

Gamele de culoare pot avea si valente majore sau minore. O gama majora sau minora este determinata de
dominanta uneia sau alteia din componentele cromatice.

Gama majora este constituita din culori calde cea minora din culori reci, ca dominante
Doua tablouri pot fi la fel de valoroase indiferent de dominanta cromatica.

DOMINANTA DE CULOARE

In orice gama de culoare trebuie sa existe o dominanta. Ea este culoarea sau grupul de culori care predomina intr-o
lucrare.

ELEMENTELE DE LIMBAJ PLASTIC sunt: punctul, linia, forma (plana- bidimensionala, volumetrica- tridimensionala),
valoarea, culoarea.

MIJLOACELE DE EXPRESIE specifice artelor plastice sunt: contrastul, ritmul, armonia, proportia, echilibrul, simetria-
asimetria, suprapunerea, juxtapunerea.

COMPOZITIA PLASTICA

Prin compozitia plastica se intelege distribuirea in spatiul plastic a diverselor elemente de limbaj. Exista doua reguli
de baza ale compozitiei: unitate in varietate, varietate in unitate.

Sectiunea de aur este o posibilitatea de a structura armonios un spatiu.

CENTRUL DE INTERES este locul ori locurile unde se indreapta, in primul rand, atentia privitorului. Acesta nu este
centrul geometric al compozitiei decat in cazuri rare.

Centrul de interes este o zona din tablou, un punct, care se realizeaza prin:

-directionarea intentionata a liniilor si formelor spre un anume loc;

-distribuirea calculata a spatiilor si maselor (efectul plin-gol);

– prin contraste de valoare si culoare

-prin miscarea si pozitia personajelor, prin proportionarea, gruparea si dispunerea elementelor intregului tablou.

Dupa cum sunt organizate elementele in tablou, o compozitie poate fi COMPOZITIE INCHISA SI DESCHISA.

COMPOZITIA INCHISA are spatiul astfel organizat incat toate elementele tabloului (linii, forme, culori, presonaje) duc
spre interiorul cadrului acestuia. Actiunea narativa, elementele de limbaj si mijloacele de expresie de consuma in
interiorul tabloului.

COMPOZITIA DESCHISA. Prin modul de organizare a elementelor componente, in compozitia deschisa acestea
trimit ochii si gandurile privitorului in afara cadrului tabloului. Actiunea, liniile, formele, valorile, culorile ies din limitele
spatiului plastic. Ele se continua in afara, in orice directie, lasand privitorului dreptul de a intui ce ar putea sa se
intample.

ARTA DECORATIVA

In pictura culoarea este folosita pentru a reda adancimea (prin tehnici ca modelarea si modularea culorilor). In arta
decorativa intreaga suprafata este plata, fara efecte de spatializare, pata de culoare fiind plata la randul ei. Efectul de
plan bidimensional (lungime-latime)apare iar adancimea lipseste in acest tip de compozitie.

PRINCIPIILE ARTEI DECORATIVE

Pentru a crea compozitii decorative folosind aceste principii este necesar sa se obtina motivul decorativ. Acesta se
realizeaza cu ajutorul stilizarii. Pentru a stiliza este nevoie de imaginatie si fantezie.

STILIZAREAeste un procedeu de creare a motivului decorativ.

Prin stilizare sunt selectate trasaturile caracteristice ale unor forme, inlaturind detaliile nesemnificative, neesentiale.
Stilizarea nu este nici o simplificare si nici o amplificare a elementului stilizat, ci o subliniere a trasaturilor
caracteristice. O frunza de liliac sau de plop are alta forma decit o frunza de stejar. Deci are caracteristici diferite.
Motivul repetabil ornamenteaza spatii limitate cum ar fi bordura, chenarul, unde se aplica principiile repetitiei sau
alternantei.

Motivul unic este o compozitie de sine statatoare. Nefiind repetabil se aplica in ornamentarea anumitor obiecte
(capac de cutie, farfurie etc ). Motivul unic se realizeaza in tehnici si materiale diferite, in functie de obiectul decorat.

TIPURI DE COMPOZITIE DECORATIVA:

BORDURA este o compozitie decorativa organizata pe o fasie ce se desfasoara intr-un singur sens (lungime). Este
folosita pt delimitarea unor motive centrale dintr-o compozitie mai ampla.

FRIZA este tot o bordura, dar ea este folosita in arhitectura ca ornament figural. Are un continut narativ (contine
personaje, animale, etc).

BANDA este o fasie ingusta care poate insoti bordura pt a o pune in evidenta.

REPETITIA SI ALTERNANTA sunt doua principii importante ale artei decorative. Repetitia inseamna folosirea
aceluiasi motiv decorativ, reluat in aceeasi pozitie si culoare pe toata dimensiunea compozitiei. Alternanta inseamna
folosirea aceluiasi motiv decorativ, dar repetat in pozitii si culori alternative.

JOCUL DE FOND este o compozitie decorativa care nu este limitata in niciun fel, motivul sau motivele decorative
fiind distribuite liber, prin semanare, pe suprafata.

SIMETRIA reprezinta ordine, regularitate si armonie in organizarea unei imagini, a unei compozitii. Poate fi fata de un
ax ori fata de un punct central. Este un mod de organizare a partilor unei figuri, astfel incat formele ce exista de o
parte a axului sa se afle identic si de cealalta parte.

COLAJUL este compozitia realizata din bucati de materiale (hartie, materiale textile, etc) lipite pe suprafata suport.

RITMUL in compozitia plastica

Ritmul este o repetare a unor elemente in spatiu si timp. Exemple de ritm: respiratia, bataile inimii, mersul, ziua si
noaptea, anotimpurile.

In artele plastice ritmul inseamna repetarea alternativa intre o forma si o pauza, intre o culoare si o pauza. Pauza
este pasajul de la un element ritmic la altul.

Ritmul poate fi: ondulatoriu, circular, spiralat, in registre dispuse in sens orizontal, radial, ctiv prin dilatare, al
descresterii, vertical, al unor forme si culori distribuite liber pe suprafata, cu centru de interes, dinamic, orizontal, de
linii, de forme.

COMPONENTE ale Ritmului plastic:

Calitatea este aspectul vizual, infatisarea elementului ritmic ce-l deosebeste de altul (Ex: un triunghi fata de cerc).

Intinderea este locul ocupat de elementele plastice ritmate in cadrul unei compozitii (EX: culorile calde pot ocupa un
loc mai mare cecat cele reci intr-un tablou).

Inaltimea reprezinta asezarea elementelor ritmice mai sus sau mai jos fata de un anumit nivel orizontal din tablou
(sunt situalte la inaltimi diferite, mai sus, mai jos).

Accentul pune in valoare caracterul elementelor ritmului prin intensificari cromatice sau acromatice ca zone de pasaj.

Celula ritmica reprezinta o forma sau mai multe forme, o culoare sau mai multe culori care se repeta in anumite
formule ritmice.

Intervalul reprezinta distanta intre elementele ritmului.

Pulsatia genereaza ritmuri binare, ternare sau poliritmie.

ROLUL DECORATIV AL PUNCTULUI SI LINIEI

Punctul poate capata forme diferite, geometrice, florale, insecte, faclii, stele. Important este sa fie cea mai mica forma
de baza in raport de forma totala a obiectului decorat, a compozitiei in general.

Linia are valente expresive.

Liniile orizontale exprima stabilitate, liniste, siguranta.

Liniile verticale exprima echilibru, liniste, maretie.

Liniile oblice exprima miscare, instabilitate, dinamism, nesiguranta.

Liniile sinuase exprima miscarea continua.

Liniile paralele exprima armonie, ordine.

ISTORIA ARTEI

ARTA BIZANTINA 395 d.CH – 1453

Arta bizantina nu este decat o continuare a artei romane pusa in slujba crestinismului insa profund transformata sub
influenta tarior orientale (Persia, Armenia, Siria). Este o arta religioasa devenind arta tuturor popoarelor Europei
orientale care au primit de la Bizant, odata cu crestinismul, ritul ortodox (si din care Romania face parte).

Arhitectura este reprezentata de edificii religioase: bazilici (aici egal biserica, spre deosebire de Roma antica unde
insemna tribunal). Cele mai cunoscute sunt: bazilica Sfanta Sofia acoperita cu o cupola ce se ridica la 54 m inaltime.
In interior e realizata din marmura colorata iar mozaicurile au fond de aur. Bazilica San Vitale din Ravena care
pastreaza mozaicuri ce-I reprezinta pe imparatul Iustinian si imparateasa Teodora cu suita lor.

In secolele VII- IX cultul imaginilor e interzis iar sfintii nu mai pot fi reprezentati cu chip pmenesc. Perioada aceasta
poarta numele de perioada iconoclasta. In secolele urmatoare se reintroduce cultul icoanelor.

Icoana este, in conceptia crestina, forma sub care divinitatea apare. Pictorul de icoane este instrumentul prin care
divinitatea se face prezenta.

Arta miniaturii a cunoscut o dezvoltare considerabila in Bizant.

Sculptura se manifesta mai ales in decorarea capitelurilor coloanelor.

ARTA ROMANICA sec XI-XII

Apare in statele feudale ale Europei occidentale. Principalul domeniu de manifestare a acestei arte este arhitectura
cu doua mari directii: castele fortificate construite pe inaltimi inconjurate cu ziduri inalte si santuri cu apa al caror
element central era donjonul si bisericile de tip bazilica construite din piatra compuse din: o nava (incapere) centrala,
doua sau patru nave laterale despartite prin stalpi. La est are o absida (incapere, nisa) in care era adapostit altarul.
Ex; bazilica St. Pierre-Moissac.

Sculptura decora bazilicile in special pe portalul bazilicii (chenar pe fatada bisericii). Subiectele erau religioase.

Arta miniaturii este de asemenea dezvoltata.

ARTA GOTICA sec XII- XV

Apare in Europa apuseana si e numita asa in deradere de oamenii Renasterii, invinuind-o ca a distrus stilul clasic,
frumos si adevarat.

Arhitectura gotica domina si ea sculptura si artele decorative. Catedrala este cel mai important edificiu. Apar noi
elemente: bolta (plafon rorund) este sustinuta de arce ogivale sau frante (element arhitectural si de constructie
caracteristic stilului gotic, format din intersectia a două arcuri dispuse diagonal si constituind osatura unei bolti) care
permit constructiei sa fie foarte inalta. Apar si arcurile butantecare sprijina zidurile laterale ale catedralei.

Fatada este doninata de portaluri care corespund fiecare unei nave si de rozeta (geam rotund cu vitralii) aflata
deasupra portalului. Ex: catedralele din Chartres si Amiens.

Sculptura reprezinta corpul uman nedeformat iar principala sursa de inspiratie e natura.

Apar vitraliile care sunt placi de sticla colorata fixate printr-o retea de plumb compunand scene religioase. (catedrala
Chartres)

RENASTEREA

Renasterea este misacrea de innoire culturala si artistica care are ca scop raspandirea ideilor umanismului,
cultivarea Frumosului, studiul legilor naturii pentru a ajunge la omul ideal, renascentist care-si are modele in arta
greaca.

PRERENASTEREA ITALIANA sec XIII XIV

Giotto 1266-1337

SSECOLUL AL XV-lea ITALIAN

Paolo Ucello 1397-1475

Piero della Francesca 1416-1492

Sandro Botticelli 1444-1510

SECOLUL AL XVI-lea ITALIAN

Leonardo da Vinci 1452-1519

Michelangelo Buonarotti 1475-1564

Raffaello Santi 1483-1520

Tiziano Vecellio 1488-1576

RENASTEREA IN TARILE DE JOS

Jan Van Eyck 1390-1441

Hierunymus Bosch 1450-1516

Pieter Brueger cel Batran 1525-1569

Lucas Cranach cel Batran 1472-1553

Albrecht Durer 1471-1528

Hans Holbein cel Tanar 1497-1543

FRANTA

Arhitectura renascentista are ca exemplu aici fatada de sud a Luvrului.

Din categoria Subiecte | Scrie un comentariu

SEPT. 25
CLASA A V-A
Publicat pe septembrie 25, 2011 de scoalacuceas
Standard

5 Votes

Clasa a V-a

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au desenat, pictat si sculptat. Marturie sunt picturile rupestre (din pesteri). Ele
apartin Paleoliticului superior, in urma cu peste 30.000 de ani. Printre renumitele pesteri este si cea numita Lascaux,
din Franta.(Marele taur negru).
Iata care sunt cele mai importante GENURI ALE PICTURII;
-peisajul, cu mai multe specii, dintre care amintim; peisajul marin (a carui tematica este marea),peisajul citadin(care
reprezinta diverse aspecte ale orasului) s,a.
-portretul, care poate fi bust (reprezentare doar a capului si a umerilor), portret compozitional (reprezentare a partii
superioare a corpului, inclusiv a bratelor) sau portret intreg (infatiseaza intregul corp).
– natura statica (sau natura moarta ), care infatiseaza obiecte neinsufletite, des intilnite in viata de zi cu zi; flori,
fructe, vase etc.
– compozitia infatiseaza unul sau mai multe personaje care se afla in cursul unei actiuni.
Amintim compozitia istorica, reprezentind momente din istorie, compozitia religioasa, care cuprinde scene inspirate
din Biblie (istoria sfinta) si compozitia de gen, care trateaza subiecte din viata de toate zilele. Genul predilect al
sculpturii este portretul, cu speciile bust, portret compozitional, portret intreg (sau statuie ) si ecvestra (statuie
reprezentind un personaj calare).
De asemenea, in functie de tehnica folosita, lucrarile de sculptura pot fi ronde- bosse sau basorelief. Genurile artelor
decorative capata astazi o importanta din ce in ce mai mare, artistii plastici punindu-si amprenta creativitatii in foarte
multe din aspectele care tin de viata de zi cu zi. Amintim principalele genuri ale artelor decorative: tapiseria,
scenografia, ceramica, vestimentatia, design-ul, arta bijuteriilor.
Arta a fost o manifestare a spiritului omenesc inca de la inceputurile existentei umane.
ISTORIA ARTEI este disciplina care studiaza manifestarile artistice de-a lungul vremii (in arhitectura, pictura,
sculptura etc). Ea contribuie, alaturi de alte discipline istorice, la cunoasterea formelor de civilizatie, a modului de a
gindi si trai al oamenilor care au format aceste civilizatii de-a-lungul secolelor si mileniilor.
KITSCH-ul
Se numeste kitsch un obiect care vadeste un prost gust si chiar vulgaritate. Prostul gust, care se opune bunului gust,
inseamna incapacitatea unei persoane de a diferentia ceea ce este frumos de ceea ce este urat.
SPATIUL PLASTIC
Spatiul plastic este spatiul artistic in care creatorul reprezinta felul sau de a privi si intelege lumea. Exista astfel de
spatiu pictural, care reprezinta spatiul real, tridimensional, pe o suprafata plana, bidimensionala, cu ajutorul
instrumentelor proprii picturii: culoarea si desenul.
ORIGINAL SI REPRODUCERE
Opera de arta reprezinta personaje, peisaje, obiecte din natura etc. Fotografia reda un obiect, o persoana etc.
Reprezentarea inseamna deci infatisarea realitatii asa cum o vede artistul, spre deosebire de redarea cu exactitate a
acesteia. Opera de arta originala este lucrarea executata direct si nemijlocit de catre autorul ei. Reproducerea este
copia sau imitarea operei originale.
ISAAC NEWTON
Om de stiinta englez (secolul al xvii-lea) a demonstrat ca lumina alba a soarelui se descompune in sapte culori
principale. Astfel, daca razele solare ce patrund prin orificiul unui ecran intilnesc in cale o prisma de cristal,
triunghiulara, acestea apar pe un alt ecran, descompuse in cele sapte culori ale spectrului solar. Aceste culori sunt;
rosu,oranj,galben,verde,albastru, indigo si violet.
Culorile pigment sunt produse pe cale chimica.
CULORILE PRIMARE
Culorile de baza se mai numesc si culori primare (sau fundamentale). Ele sunt: rosu, galbenul si albastrul-R;G;A. Din
amestecul fizic al acestora, in proportii diferite, pot fi obtinute toate celelalte culori. Cind toate trei sunt amestecate in
cantitati egale, se produce un gri neutru, inchis (gri perfect) Culorile primare sunt cele mai pure si au o stralucire
aparte fata de toate celelalte culori. Ele nu pot fi obtinute din amestecul altor culori.
CULORI BINARE DE GRADUL I
Amestecand doua cate doua, culori primare in cantitati egale se obtin culori binare de gradul I. Acestea sunt oranjul,
violetul si verdele-O;Vi ;Ve.
Culorile binare de gradul I pierd din puritate fata de culorile primare.
Orice culoare pierde din puritate cind este amestecata fizic cu o alta culoare.
J.W.GOETHE (scriitor german, om de stiinta cu cercetari si in domeniul culorii ) a construit un cerc cromatic al
culorilor primare si binare de gradul I astfel incit fiecarei culori primare I se opune o culoare binara de gradu intii.
Aceste sase culori mai pot fi organizate si intr-o stea, obtinuta prin suprapunerea a doua triunghiuri echilaterale, unul
cu virful in sus si altul cu virful in jos.In coltul triunghiului cu virful in sus se aseaza culorile primare (G sus R in
dreapta si A in stinga ). In triunghiul cu virful in jos se asaza culorile binare de gradul I ( O in dreapta sus, Vi jos si Ve
in stinga sus)
CULORILE BINARE DE GRADUL II
Din amestecul fizic al unei culori primare cu culoarea binara de gradul I , vecina pe cercul cromatic al lui Goethe (sau
pe Steaua Culorilor) se obtine o culoare binara de gradul al doilea.
Sunt sase culori binare de gradul al II-lea:
G+O=galben-oranj (G.o) A+Vi=albastru-violet (A.vi)
R +O=rosu-oranj (R.o) A+Ve=albastru-verde (A.ve)
R+Vi=rosu-violet (R.vi) G+Ve=galben-verde (G.ve)
CERCUL lui ITTEN
Johannes Itten, pictor si profesor german din prima jumatate a secolului al XX-lea, a elaborat un cerc al culorilor care
ilustreaza,,teoria constructiva despre culoare”(o gramatica a culorii). Itten a asezat culorile pe un cerc in care se
inscriu: un triunghi echilateral pentru culorile primare (G;R;A ) si un hexagon pentru culorile binare de gradul I
(O;Vi;Ve)
Asezarea se face in ordinea miscarii acelor ceasornicului, de la stinga spre dreapta.
Pe cercul cromatic al lui Itten se disting doua zone mari de culori, total deosebite intre ele. In partea dreapta avem
culorile calde (g;Go;O;Ro;R;R.vi) iar in partea stinga, culorile reci (Vi;A.vi;A;A.ve;Ve;G.ve;)Pentru a recunoaste cu
mai nulta siguranta cele 12 culori principale se pot face cartele colorate cu dimensiunile de 10/16cm.
CULORILE CALDE (galben, oranj, rosu)
Culorile calde dau senzatia de caldura, amintesc de nuantele flacarilor, ale soarelui, de zilele calduroase de vara.
CULORILE RECI (violet, albastru, verde)
Culorile reci dau senzatia de frig, ne duc cu gindul la racoarea noptilor, la frigul iernii, la adincul apelor, la raceala
ghetarilor etc.
Culorile calde dau impresia de apropiere in spatiu, iar culorile reci dau impresia de departare –efect termodinamic.
NONCULORILE
Albul si negru nu au calitati cromatice si de aceea se numesc nonculori.
Albul inseamna lumina nedescompusa in spectrul ei, iar negru inseamna lipsa luminii, deci lipsa culorii. Ca pigmenti
insa, albul si negru au un rol foarte important in colorare.
Cu alb culorile pot fi deschise, iar cu negru culorile pot fi inchise.
Amestecind, fizic, alb cu negru in proportii diferite, pot fi obtinute multe griuri cromatice.
CULORILE COMPLEMENTARE
Culorile complementare sunt acele culori care, amestecate intre ele, dau griul perfect ( un gri neutru inchis) Ele sunt
asezate, pe cercul cromatic al lui Itten (Steaua Culorilor) in pozitii diametral opuse. Principalele perechi de culori
complementare sunt:
G –Vi R –Ve A –O
O culoare primara este complementara cu aceea culoare binara de gradul I, care este compusa din amestecul fizic al
celorlalte doua culori primare. Spre exemplu, rosu este complementar cu verdele, pentru ca verdele este format din
celelalte doua culori primare si anume, din albastru si galben; galbenul este complementar cu violetul, pentru ca
violetul este format din albastru si rosu; albastru este complementar cu oranjul pentru ca oranjul este format din rosu
si galben.
MODELAREA CULORILOR
Este o tehnica picturala folosita de artisti inca din timpuri indepartate. Ea consta din amestecul fizic al culorilor cu alb
sau negru pentru a reda senzatia de volum.
Acesta se obtine prin trecerea lenta a culorii inspre lumina ori inspre umbra.
Se creaza astfel efectul de clar-obscur, de deschis in lumina si de inchis in umbra:
MODULAREA CULORILOR
Este tehnica picturala care consta in asezarea culorilor pe suport prin tuse (urme ale pensulei), pete de culoare
justapuse ori suprapuse partial. Se mai numeste si tehnica divizarii tentei. Ea este folosita inca din Antichitate.
PATA DE CULOARE, element de limbaj plastic
Orice urma de culoare, asezata pe un suport, indiferent in ce mod se numeste pata de culoare. Ea poate fi aplicata
cu pensula, stropita, omprimata prin apasare ori presare, fuzionata prin fluidizare etc. Pata de culoare poate fi
spontana (prin cadere, stropire ,presare etc ) dirijata (asezata pe suport cu pensula ori cu orice instrument de lucru ),
dind un sens oarecare miscarii petei, si elaborata, reprezentata tot cu ajutorul unor instrumente de lucru, dar
urmarind redarea unei idei, a unei anumite forme, printr-un semn oarecare.
TRATAREA PICTURALA
Prin tratarea picturala se urmareste redarea cu ajutorul culorilor, a efectelor de lumina si umbra, de apropiere-
departare, de materialitate etc.
Sunt folosite cele doua tehnici: modelarea culorii sau modularea culorilor.
TRATAREA DECORATIVA
In artele decorative pata de culoare este plata. Ea nu creaza impresia de volum.
Culoarea este asezata uniform pe o anumita suptrafata.
Impreuna cu celelalte elemente de limbaj plastic (linia, punctul, forma suprafetelor) culoarea imbogateste
expresivitatea ornamentului.
CONTRASTELE CROMATICE: Ce sunt contrastele in general.
Contrastul este o opozitie intre cel putin doua elemente. Cind opozitia este maxima, devine un contrast polar. Albul si
negrul sunt in contrast polar; galbenul si violetul, de asemenea, sunt in contrast polar etc.
Johannes Itten a spus ca teoria despre contraste sta la baza studiului artelor plastice.
CONTRASTELE CROMATICE
Sunt sapte contraste de culoare si anume: contrastul culorilor in sine, contrastul clar-obscur, contrastul cald-rece,
contrastul culorilor complementare, contrastul simultan si succesiv, contrastul de calitate si contrastul de cantitate.
Contrastele cromatice sunt determinate de caracter (familia rosurilor, albastrurilor, galbenurilor, verzurilor etc)
puritate, stralucire, luminozitate. Valente expresive, intindere in suprafata etc
CONTRASTUL CULORILOR IN SINE
Este considerat cel mai simplu contrast de culoare. Contrastul culorilor in sine consta din justapunerea tentelor de
culori pure, stralucitoare, luminoase. Acestea sunt culorile primare si binare. Fiind culori foarte vii, ele trebuie sa nu
se respinga intre ele. De aceea , intr-o compozitie cu contrast al culorilor in sine se folosesc albul, negrul si griul.
Aceste nonculori devin niste pasaje intre petele viu colorate. In acelasi timp ele amplifica expresivitatea acestui
contrast. Creste gradul de stralucire si de luminozitate al culorilor. Contrastul culorilor in sine transmite un sentiment
de optimism, de bucurie.
CONTRASTUL CROMATIC CALD-RECE. Analizind cercul lui Itten se constata ca cel mai puternic contrast cald-rece
se produce intre oranj-roscat si verde –albastrui.
Toate culorile care ocupa pozitii opuse pe cerc sunt in contrast cald-rece.
Efectele expresive ale contrastului cald-rece amintesc de umbros-insorit, transparent-mat (opac) , linistitor-tulburator,
fluid-compact, aerian-teros, umed-uscat, usor-greu, aproape- departe. In pictura moderna si contemporana, efectul
de contrast cald-rece a fost si este folosit cu precadere.
PUNCTUL ca element de limbaj plastic: Generalitati; Expresivitati ale punctului.
Notiunea de punct o intilnim in diverse domenii ale vietii.
Ca element de limbaj plastic, punctul este rezultatul primei intilniri a instrumentului de lucru (creion, pix etc) cu
suprafata- suport. Punctul poate fi insa si elaborat, desenat, construit.
Punctul este cea mai mica forma de baza, in raport cu suprafata tabloului si cu celelalte forme cuprinse in spatiul
acestuia.
Expresivitati ale punctului
In artele vizuale punctul este folosit in ipostaze diferite:
a) Ca mijloc de exprimare a efectului spatial, a volumului, a umbrei si luminii, a texturii, a structurii etc. Aceste efecte
se obtin prin diferentieri de:
-marime si desime a punctelor;
-valoare, culoare
-sensuri ale asezarii pe suport (orizontal, vertical, oblic, drept, curb, paralel, dezordonat)
b)-Ca semn plastic punctul este o imagine elaborata care comunica idei, sentimente, trairi, reprezinta ceva concret.
El poate fi element figural sau abstract.
c)-Ca element decorativ
Punctul este prezent si in artele decorative. Este folosit pentru a imbogati ornamentatia vestimentatiei,a vaselor de
ceramica, sticla sau metal, a tesaturilor, imprimeurilor, mobilierului si altele.
Semnificatii ale punctului
In artele plastice, punctul fiind un semn, are si anumite semnificatii.
Spre exemplu, ochii, care sunt niste puncte vii ale figurii umane, pot transmite cele mai diverse stari sufletesti,
sentimente trairi etc.
Elementele de limbaj plastic – Mijloace de comunicare intre oameni, cum sunt cuvintele in limbajul vorbit, cifrele si
semnele in cel matematic, notele in cel muzical etc.
Elementele de limbaj plastic sunt punctul, linia, forma (plana si volumetrica),valoarea si culoarea.
LINIA ca element de limbaj plastic:Generalitati.Expresivitati si semnificatii ale liniei.
Rolul liniei in compozitia plastica si in arta decorativa.
Generalitati:
Ca element de limbaj plastic linia are un caracter deosebit. Geneza ei este urma unui punct in miscare pe o
suprafata. Linia este constituita dintr-un sir de puncte justapuse.
Prin linie se exprima volumul, spatialitatea, materialitatea,miscarea,starile tensionale.
Liniile pot fi: verticale, orizontale, oblice, drepte, frinte, sinuoase, spiralate; lungi,scurte, subtiri, groase; energice,
clare, sensibile, difuze; in duct continuu sau intrerupte; grupate; paralele intersectate, suprapuse etc. Toate aceste
categorii de linii determina expresii plastice foarte diverse. Expesivitatea liniei este determinata de miscare, tensiune
ritm si contrast ( de forma, de marime, de valoare, de culoare etc ).
ROLUL liniei in compozitia plastica si in arta decorativa.
Linia ca element fundamental de limbaj al artelor plastice si decorative, are un rol foarte important. Cu ajutorul liniei
se structureaza compozitiile plastice, se accentueaza unele efecte expresive, se contureaza unele forme etc. In
artele decorative rolul liniei este si mai evident. Linia anima suprafata, o face mai placuta, mai atractiva, ii da un
aspect particular in functie de materialele si tehnicile folosite.
Generalitati
Prin structura se intelege un mod de organizare a materiei, a ideilor, a universului.
Fiintele, plantele si tot ce exista pe lume constituie structuri. Spre exemplu, o structura gramaticala este organizarea
cuvintelor in propozitii si fraze.
O structura plastica este o organizare a elementelor de limbaj plastic.
MOTIVUL DECORATIV
Motivul decorativ este elementul fundamental al compozitiei decorative (ornamentale).
In arta noastra populara avem multe motive decorative, dintre care unele sunt celebre; soarele, omul, pomul vietii,
vasul cu flori, calul, vasul cu flori si pasari, calul cu calaret etc.
Alte motive decorative mai sunt florile, unele plante, animale insecte, pasari cit si inchipuiri ale omului, care nu exista
in realitate (balaurul si altele )
Pentru a deveni motiv decorativ, elementul ales din natura trebuie stilizat.
STILIZAREA
Stilizarea este un procedeu de creare a motivului decorativ.
Decorarea se face pe diverse materiale (lemn, piatra, textile etc )
Prin stilizare sunt selectate trasaturile caracteristice ale unor forme, inlaturind detaliile nesemnificative, neesentiale.
Stilizarea nu este nici o simplificare si nici o amplificare a elementului stilizat, ci o subliniere a trasaturilor
caracteristice. O frunza de liliac sau de plop are alta forma decit o frunza de stejar. Deci are caracteristici diferite.
Motivul repetabil ornamenteaza spatii limitate cum ar fi bordura, chenarul, unde se aplica principiile repetitiei sau
alternantei.
Motivul unic
Nefiind repetabil se aplica in ornamentarea anumitor obiecte (capac de cutie, farfurie etc ). Motivul unic se realizeaza
in tehnici si materiale diferite, in functie de obiectul decorat.
FORMA ca element de limbaj plastic
In artele plastice, forma este un element foarte important al limbajului operei de arta, alaturi de linie si culoare. Forma
plastica are doua ipostaze ;
-forma plana
-forma spatiala
FORMA PLANA
Forma plana are doua dimensiuni: lungimea si latimea. De aceea i se mai spune si forma bidimensionala. Forma
plastica plana este forma desenata pe o suprafata plana, cum ar fi;foaia de hirtie pinza sau cartonul pentru pictura,
zidul, peretele pentru fresca etc.
FORMA SPATIALA
Forma spatiala are trei dimensiuni (lungime,latime si inaltime );de aceea se numeste si forma tridimensionala. Forma
spatiala este, deci, un volum asezat in spatiu.
Astfel de forme pot fi; Coloana fara sfirsit sculptata de genialul sculptor romin Constantin Brincusi care este parintele
sculpturii moderne.
Complexul sculptural de la TG. JIU compus din Poarta sarutului, Scaune, Masa tacerii, si coloana fara sfirsit . O
constructie arhitecturala – Minastirea Putna etc.
ABSTRACT – rupt de realitate; creat de imaginatie.
ARTA abstracta- arta nonfigurativa, care comunica prin expresia formelor abstracte, a culorilor si a altor elemente ale
limbajului si mijloacelor de expresie plastice.
COMPOZITIA este organizarea complexa a operei de arta; ordonarea elementelor componente intr-un tot unitar
(forma, culoare, linie, armonie, contrast).
FIGURATIV –care reprezinta realitatea. Artistii plastici figurativi se inspira din lumea reala si o reprezinta in imagini
concrete.
FRESCA- pictura facuta in culori amestecate cu apa de var, pe un perete cu tencuiala inca uda.
Impresionism-curent artistic de la sfirsitul secolului trecut. Impresionistii surprind in lucrarile lor impresiile fugitive
oferite de natura.
ARTA EGIPTULUI ANTIC
Arta Egiptului foarte spectaculoasa poate fi urmarita fara intrerupere de-a lungul a aproximativ 3500 de ani, din
mileniul al IV-lea i.Chr, si pina in anul 525 i.Chr, cind Egiptul este cucerit de persi. Religia si permanenta- acestea
sunt elementele care caracterizeaza arta egipteana, solemna si creata pentru vesnicie.
La jumatatea mileniului al III-lea i.Chr .se construieste primul mare mormint regal; piramida in trepte de la Sakkarah,
opera celebrului arhitect Imhotep, primul artist consemnat in istorie. Insa piramidele care reprezinta culmea evolutiei
arhitecturii egiptene sunt cele ale faraonilor Kheops, Khefren, si Mikerinos, construite din piatra, in jurul anului 2500 i.
Chr.
Sculptura egipteana se remarca prin forta pe care personajele reprezentate o degaja: calme, sigure si puternice,
acestea cu ochii incrustati si executati din pietre translucide, ceea ce le da o aparenta de viata care nu a fost egalata
in nici o alta epoca artistica.
Dintr-o perioada mai tirzie a civilizatiei Egiptului antic dateaza bustul pictat al reginei Nefertiti, ale carei eleganta si
gratie ne dau masura sensibilitatii cu care artistul a reprezentat-o.Arta egipteana a devenit un exemplu pentru multe
alte civilizatii care au urmat.
ARTA GRECIEI ANTICE
Spre deosebire de egipteni, grecii si-au creat arta, pe parcursul a douasprezece secole- din secolul al XII-lea .i.Chr.
pina in secolul I i.Chr- pornind de la conceptia potrivit careia omul este ceea ce conteaza cel mai mult, el este
,,masura tuturor lucrurilor”
Arhitectura greaca (ca si cea romana si cea renascentista care o continua in mare parte) ne este si astazi la fel de
familiara ca si arhitectura moderna, tocmai pentru ca putem regasi elementele celei dintai, aproape in toate epocile
arhitecturale, din Antichitate pina in zilele noastre. Cea mai importanta constructie in cadrul arhitecturii grecesti este
templul.
Templul grec este conceput ca o casa care sa adaposteasca statuia zeului.
Cum zeul era un om nemuritor, casa sa avea dimensiuni umane: ea era compusa dintr-o singura incapere, numita
naos, in care se gasea statuia zeului, incapere care avea in partea din fata un fel de pridvor, numit pronaos. Dorinta
de a da o infatisare cit mai frumoasa locuintei zeului ii face pe arhitecti sa inconjoare templul cu un sir de coloane,
care poarta numele de colonada. Coloana este un element de sprijin al acoperisului templului.
Ea este, in acelasi timp, un element decorativ, mai ales prin decoratia partii sale superioare, capitelul. Distingem trei
moduri de a decora capitelurile templelor grecesti, ceea ce denumim stilul lor. Numele acestor trei stiluri sunt: doric,
ionic si corintic.
Cel mai cunoscut templu, construit pe Acropola Atenei este Parthenonul, un templu in stil doric. Uneori coloanele
sunt inlocuite cu sculpturi reprezentind femei, numite cariatide, asa cum este templul Erechteion, de pe Acropola
Atenei.
Lucrarile de pe Acropola Atenei au fost conduse de Fidias (a trait in secolul al V-lea inainte de Christos), arhitect
,pictor si mai ales sculptor, cel care a creat stilul clasic grecesc in sculptura, personajele sale reprezentind idealul de
frumusete al corpului uman si avind o atitudine nobila, eliberata de orice slabiciune sau frica.
Victoria din Samotrace sau Discobolul (Aruncatorul de disc) dovedesc observarea foarte atenta a corpului uman si
crearea unor opere armonioase, pline de dinamism, forta si seninatate. Statuile grecesti cu figura umana reprezinta
frumusetea sau omul perfect sau, cu alte cuvinte ,,omul zeu” .Ceramica a jucat , de asemenea , un rol foarte
important in arta greaca. Vasele au forme variate de o rara eleganta si frumusete, cel mai cunoscut tip de vas fiind
amfora, vas cu doua toarte si cu fundul rotunjit, folosit pentru pastrarea vinului sau a uleiului. CONCLUZIE- Arta
greaca este o arta facuta de si pentru omul liber si demn.
ARTA ROMEI ANTICE –secolele III i.Chr- III d.Chr.
In secolul III-lea inainte de Christos Roma devine cel mai important oras al Italiei .
Arhitectura romana se caracterizeaza printr-o mare varietate a constructiilor: piete publice, bazilici, amfiteatre,
temple, arcuri de triumf etc. La Roma, piata principala a orasului se numea ,,forum” cel mai mare fiind construit de
imparatul Traian, la inceputul secolului al II-lea dupa Christos.
Bazilica servea drept tribunal, spatiu comercial sau spatiul de intrunire.
Era o constructie dreptunghiulara care avea o nisa pe una din laturile ei mari, numita absida. Basilica era asezata de
obicei pe una dintre laturile forumului.
Amfiteatrul roman, ca si teatrul si circul, era locul destinat distractiilor pentru popor:
Luptele de gladiatori, concursuri sportive etc. Colosseum-ul din Roma este tipul cel mai complet si bogat al
amfiteatrului.
Templul roman se aseamana cu cel grec. Noutatea insa, pe care arhitectura romana o aduce in aceasta privinta este
templul de plan circular, inconjurat de coloane.
Arcul de triumf este un fel de poarta monumentala care aminteste de un eveniment important sau de o victorie
militara. El este decorat cu basoreliefuri si sculpturi care ilustreaza evenimentul care a stat la baza construirii
acestuia.
SCULPTURA
Prin cucerirea Greciei, Roma a fost ,,umpluta” de statui grecesti, iar artistii greci sau italieni care au lucrat aici
impreuna au dat nastere unei sculpturi greco-romane.
Exemplu este statuia imparatului Augustus (anul 220 i.Crs ), care il reprezinta pe acesta declarind victoria in fata
poporului. Ea este limpede influientata de sculptura greaca, vrind sa fie reprezentarea ideala a Imparatului.
Genul portretului se dovedeste a fi cel mai original, caracterizindu-se prin cautarea expresiei si asemanarii cu fiecare
personaj reprezentat.
PICTURA –decoreaza vilele romanilor cu impresionante fresce. Picturile murale de la Pompei sai Herculanum
demonstreaza maiestria artistilor in a creia impresia de spatiu, in a rezolva problemele de proportie si miscare ale
personajelor reprezentate.
CONCLUZIE –Alpecarea catre realism a sculpturii si picturii romane este evidenta.
Arhitectura a adus si ea, prin construirea diverselor monumente ale orasului, numeroase inovatii. Dar inainte de
toate, arta romana este cea care a sintatizat principiile plastice ale lumii antice si le-a transmis, imbogatite, epocilor
culturale care au urmat.
ARTA CHINEI ANTICE
Istoria artei antice chineze se intinde, ca si arta egipteana, pe parcursul a mai multor milenii; din mileniul al III-lea
inainte de Christos pina in secolul al III-lea dupa Christos .
In cadrul ei cea mai reprezentativa perioada este cea a dinastiei HAN (secolul III-lea inainte de Christos pina in
secolul III-lea dupa Christos ) .
Cea mai interesanta constructie a antichitatii chineze este, fara indoiala, Marele zid chinezesc, ridicat din caramida,
piatra si pamint, pe o lungime de peste 3000 de kilometrii, si avind o latime de 10 metri. Insa cea mai reprezentativa
forma de arhitectura este cea funerara;
Arta antica chineza ramine pentru epocile viitoare o sursa de inspiratie , dezvoltind o traditie care face din arta Chinei
una dintre cele mai bogate manifestari plastice care a influientat, datorita fortei sale artistice, arta Coreei, Japoniei,
Indochinei si a altor tari ale Orientului.
ARTA INDIEI ANTICE
Epoca de inflorire a artei antice indiene este cuprinsa intre secolele III-lea inainte de Christos si secolul IV-lea dupa
Christos. In arhitectura, monumentul cel mai tipic al acestei epoci este ,,stupa” care are rolul unui edificiu
comemorativ; el avea un caracter funerar si era destinat pastrarii relicvelor. Pe linga bogatia basoreliefurilor de pe
capitelurile coloanelor, un loc important in sculptura indiana este acordat, inca din aceasta perioada , reprezentarii lui
Buddha. El apare cel mai adesea infatisat in timpul contemplatiei, asezat cu picioarele incrucisate, cu ochii
intredeschisi. Civilizatia Indiei Antice a avut o importanta forta de raspindire, influentind arta regiunilor invecinate.
Din categoria Subiecte | 3 comentarii

SEPT. 21
Cea mai buna profesoara de
arte plastice!
Publicat pe septembrie 21, 2011 de scoalacuceas
Standard
2 Votes

Dansa este cea care ne-a indrumat pas cu pas in artele plastice,Olga Popescu.Daca nu era, nu ieseau
minunatiile astea de desene .VA MULTUMIM si nu va vom uita niciodata!
ELEVII DVS.DIN TAKE IONESCU
 Din categoria Subiecte | 2 comentarii

Cauta
Caută după:

Articole recente
 Puteti vedea picturile noi pe blogurile noi: http://scoalatakeionescu.wordpress.com/ si
http://scoalacuceasdoi.wordpress.com/
 Pentru viitorii fotografi :)
 Va recomand o expozitie superba!!!
 Ionescu Stefana VID 2012 Referate: Michelangelo, Van Gogh
 Locul preferat din Romania si locul preferat din lume

Arhive
 noiembrie 2013
 iunie 2013
 decembrie 2012
 noiembrie 2012
 noiembrie 2011
 octombrie 2011
 septembrie 2011
 decembrie 2010
 noiembrie 2010

Categorii
 Subiecte

Meta
 Înregistrare
 Autentificare
 RSS intrări
 RSS comentarii
 WordPress.com
Report this ad

scoalacuceas
Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
 Urmărește
