Sunteți pe pagina 1din 39

www.referat.

ro

Istoria artelor Clasa a IX-a 1. Mijloacele materiale,specificul vopselelor.

Materialele si instrumentele de lucru au un rol foarte important.In arta plastic pot fi folosit: hirtia de desen alba sau tonata, cartonul, textile de diferite structure,lemnul ,sticla etc. Se actioneaza asupra acestor materiale cu urmatoarele instrumente: creionul, stiloul, mine de diferite profiluri, carioca, penite, pensule, ebosoare etc. In timpul realizarii unei lucrari plastic se tine cont de relatia dintre instrument si material, dintre mijloacele tehnice si ide. Creionul Se folosesc creioane de diferita duritate.Gradul de duritate se inseamna prin H(tare), B(moale). Creionul traseaza linii si hasuri de difrite grosimi si dimensiuni. Are o tonalitate pacuta, se sterge bine cu radiera si nu e nevoie sa fie fixat. Penita,Stiloul Traseaza linii uniforme sau modulate, prin apasare uscilatorie pe suprafata suportului Carioca Lasa urme subtiri si groase.Prin alaturarea si suprapunerea lor putem obtine suprafete cromatice variate. Pensula Un instrument necesar pu crearea lucrarilor plastic.Exista pensule aspre si moi, au diferite numere de marime(0,1,2,3 etc.) si sunt de diferite forme (plate,rotunde,cu virf ascutit sau retezat, cu parul lung sau scurt). Pu executarea lucrarilor in acuarela, guasa,tempera, mai practice sunt pensulele rotunde de diferite marimi, dinpar de samur, veverita, bursuc. Pensula cu virf subtire Se foloseste pu a realize contururi, parti de detalii. Urmele lasate de pensula subtire nr.0,1,2 sunt linii de grosimi diferite, linii modulate. Prin modulatia liniei putem reda volumul: in lumina cu linie subtire, in umbra cu linie ingrosata. Pensula cu virf lat Linia lasata de aceasta pensula pe suprafata suportului este mai plina. Se foloseste pu acoperirea suprafetei mai mari sau pu trasarea liniilor mai groase.

Culorile Culorile pot fi impartite in 3 categorii: 1.De apa (tempera, guasa, acuarela).In procesul de lucru pigmentii acestor culori se dizolva in apa. 2. De ulei. In procesul de lucru pigmentii acestor culori se dizolva in uleiuri, dizolvanti si lacuri. 3. Pasteluri Guasa Este o vopsea rarita cu apa, umeda, prin care nu poate trece lumina, nestravezie.La prepararea guasei , ca liant se foloseste cleiul vegetal. Cu ea se poate lucre pe difrite

material. Placajul, pinza si lemnul trebuie sa fie gruntuite, iar hirtia si cartonul nu . Guasa se depune ft bine pe suprafata si se usuca destul de repede. Acuarela Vopselele de acuarela sunt cele mai raspindite in conditiile scolii de cultura generala. Ca liante se folosesc cleiurile vegetale. Exista acuarele in tuburi si sub forma de tablete moi (in covatele) si in placi (tari). Cele mai bune se considera acuarelele Leningrad cu 24 de culori. Aceste vopsele au un sir de avantaje: se iau usor pe pensula, se depun uniform pe hirtie, nu fac pete. Straturile lor sunt trainice si stravezii, poate fi observata facture, tonul si carterul bazei lucrarii realizate. Acuarela este folosita mail ales in picture, unde este necesar de a reda forma si volumul obiectelor . Dup ace s-a uscat ,ea nu se sterge, nu se scutura, nu crapa, se spala relativ usor cu apa. Pastelul E de forma unui creion si e usor de minuit. Poate fi moale, dur sau semidur, in functie de cantitate de liant pe care o contine. Pu tehnica pastelului trebuie ales un material de al retine. Se poate lucre pe diverse materiale: hirtie,pinza,lemn, metal. Nu sunt recomandate materialele lucioase.

2.Mijloacele plastic in contextual realizarii compozitiilor plactice in grafica, picture, arta decorative, sculptura. Gama cromatica Este o succesiune de tonuri in jurul unei dominante.In artele culorii, gama coloristica poate devein orice suita cromatica de nuante a unei culori dominante. Dominanta se constituie numai in raport cu ansamblul: ca intensitate(tonurile cele mai luminoase), ca nr de nuante(mai multe decit la restul culorilor) si ca intindere in spatial compozitiei. Orice gama presupune acordul diferitor nuante ale dominantei cu ale culorilor cu care intra in raport, precum sint: Acordul in contraste puternice Acordul in contraste attenuate Cea mai simpla gama este realizata din 2 culori, una din ele fiind aleasa si dezvoltata ca dominant.Exemplu: daca la pictarea unei suprafete toate combinarile de culori au trecut prin violet, se va obtine o gama rece. Si invers, daca prevaleaza galbenul, gama va fi calda. Monocromia Procedeu de picture in care se foloseste o singura culoare. Este modalitatea de desfasurare intr-o compozitie a nuantelor aceliasi culori obtinute prin amestec, de fiecare data in alte cantitati, cu alb,negru sau cenusiu. Nuantarea Este culoarea predominnta in amestecul a 2 culori. De exemplu, daca in oranj adaugam rosu, rezulta o nuanta de oranj-rosu. Nuanta purtind denumirea culorii care , din cele 2, in amestec, este in cantitate mai mare, poate la rindul ei sa aiba o scara cromatica spre inchis

cind se combina cu negru, sis pre deschis cind e amestecata cu alb. Nuanta se foloseste in mod special in lucrarile de picture, unde se lucreaza cu vopsele de ulei, din care se pot obtine mai multe nuante . Prin nuantare o culoare poate fi racita sau incalzita.

3.Mijloace artistice Mijloacele artistice sunt: punctul, linia, forma, culoarea, pata(plata,picturala), contrastul , nuanta etc. Restul la intrebarile nr.4,7,10,11,13,19, 4.Notiunea de contrast si nuanta.Importanta imbinarii culorilor. +intrebarea 10 Contrastul - opozitia puternica intre 2 sau mai multe lucruri, stari, actiuni etc. In lumea culorilor, contrastele sunt determinate de character, intensitate, luminozitate, intinderi in suprafete etc.Cind aceste diferente ating un punct maxim, avem de a face cu un contrast polar. Contrastul cald-rece se obtine prin opunerea culorilor calde celor reci. Contrastul deschis-inchis se obtine prin opunerea unor culori cu valori tonale deschise valorilor tonale inchise. Se foloseste atit in grafica cin si in pictura. Lumina-umbra, inchis-deschis sunt contraste polare total opuse. Alb si negru se folosesc pu obtinerea celor mai expressive efecte de deschis-inchis. Intre doua extreme(negru maxim si alb maxim) se situiaza toate tonurile de gri negru si gri colorat. Nuanta culorile ca substante se intilnesc intr-un asortiment relative limitat. Cele 6 culori de baza sau numai culorile primare si acromatice, fiind combinate cite 2 sau 3 , formeaza o vast agama de culori de peste 200 nuante. Asadar, nuantele se obtin prin amestecul culorii de baza cu o culoare vecina din spectrul culorilor din spectrul culorilor, prin dozare diferita, E de dorit sa nu fie amestecate mai mult de 3 culori. 5.Particularitatile arti populare Arta populara creatie de contributie colectiva proprie habitatului rural. 6.Diversitatea materialelor utilizate in arta popular. 7.Notiunea de ton, nuante tonale, clarobscur. Tonul este gradul de luminozitate al culorii ce caracterizeaza calitatea de inchis-deschis. Tonurile se obtin prin amestecul unei culori cu alb sau cu negru. Tonul culorii e una din cele mai importante calitati ale ei. Redarea volumului,spatiului,trecerea de la o culoare la alta toate se obtin prin diversitatea tonalitatilor. Dupa forta iradierii de lumina, tonurile culorilor acromatice(passive) si celor cromatice(active) sunt de 4 categorii: deschise, semideschise, intunecate si semiintunecate. Prin combinarea tonurilor passive cu cele active se obtin nuante oarte bogate. Clarobscur procedeu foarte vechi de sugerare, in pictura, a volumului(reliefului), modelind fiecare forma. 8.Statica si dinamica.(simetria si asimetria)+intrbarea 10

Intr-un spatiu plastic, prin organizarea elementelor de limbaj plastic (puncte , linii , culori , forme) dupa anumite principii, se creeaza o forma unitara numita compozitie plastica. O compozitie este considerata unitara daca prin eliminarea unui element se strica ordinea si echilibrul acesteia. Cand elementele de limbaj plastic (puncte si linii) au o semnificatie statica , fiind ordonate pe trasee orizontale sau verticale, iar culorile apropiate valoric, raman in acelasi plan, compozitia este statica. Cand elementele sunt puse pe diagonale ascendente sau descendente, iar culorile contrastante accetueaza efectul dinamic si spatial , compozitia este dinamica . 9.Pictura aspect al artelor plastice. Pictura ca orice arta este inprimul rind meserie, legile mari ale acestui mestesug, ca si practicile lui sunt hotarite de felul materialului pe care-l utilizeaza si care e neschimbat: culoarea scria cindva Nicolae Tonitza. Istoria artelor se farimiteaza din ce in ce mai mult , cu cit ne apropiem de zilele noastre; secolul XX-lea pare maruntit de diverse curente si scoli , in care artistii migreaza de la un stil la altul: expresionismul, fovismul, cubismul, futurismul, abstractionismul, suprarealismul etc. 10.Limbajul plastic al artelor plastice. 11.Culoarea,clasificarea culorilor. ELEMENTE DE LIMBAJ PLASTIC Punctul plastic este o forma plana sau spatiala, ale carei dimensiuni sunt reduse in raport cu suprafata sau spatiul in care se afla. Aceste dimensiuni trebuie sa fie aproximativ egale. Punctul plastic poate avea marimi diferite in raport cu marimea suprafetei pe care el se afla. Punctul plastic are diferite forme: pete obtinute prin atingerea suprafetei cu un instrument de lucru; forme geometrice diverse; - forme abstracte; forme inspirate din natura. Compunerea unei suprafete cu ajutorul punctului se realizeaza linear (vertical, orizontal, oblic) sau intr-o suprafata in ordine - dezordine. Ordinea sau dezordinea se refera la marimea, culoarea, pozitia si forma punctelor. Punctul poate avea rol in sine sugerand florile pe camp, stele pe cer, spectatori in tribuna, flori, fructe sau frunze in pomi etc. Punctul are si un rol secundar, subordonat unei forme. In acest caz punctul structureaza forma - tehnica folosita de pictorii impresionismului. Punctul are si rol decorativ de infrumusetare a unor suprafete conform principiilor artei decorative (repetitia, altemanta, simetria, asimetria, inversiunea etc.). intr-o compozitie plastica cu ajutorul punctului se obtin si unele efecte cu caracter expresiv determinate de marimea, culoarea si pozitia acestora: punctele de marimi diferite pot da impresia de spatiu (mare - aproape, mic - departe);

punctele realizate in culori calde au tendinta de apropiere, pe cand cele reci se departeaza; caracterul greu - usor este obtinut prin inchiderea sau deschiderea culorii (punctele deschise par usoare, iar cele inchise devin mai grele); Intr-o compozitie plastica, punctul poate fi centru de interes fie prin contrast de culoare, de marime, de directie, fie prin locul pe care-1 ocupa in cadrul compozitiei. Punctul expresiv, cu rol in sine, poate reprezenta elemente plastice legate de efectul de distanta, cum ar fi: casute indepartate, explozii de artificii, stoluri de pasari, cer instelat. LINIA Linia, in artele plastice, este o suprafata care are una din dimensiuni (lungimea) mult mai mare fata de cealalta dimensiune (latimea). Teroretic, linia ia nastere prin deplasarea pe o suprafata a unui punct intr-o anumita directie linia este creata deplasand un varf de pix, penita, creion, pensula, carbune, bat etc. dupa o anumita directie. In acest caz instrumentul de lucru determina grosimea liniilor (subtiri, medii, groase).Structura si aspectul liniei sunt determinate de natura instrumentului care o creeaza. Linia mai poate fi creata din insiruirea unor elemente de limbaj plastic (puncte, linii, suprafete) pe o anumita directie. Linia are un rol de sine statator, poate fi subordonata suprafetei ca structurare interioara a acesteia sau poate contura o forma .In functie de directia pe care se deplaseaza punctul, linia poate fi: dreapta, franta etc. Traseul continuu sau intrerupt determina caracterul intrerupt sau continuu al ductului liniei. Pozitia liniei pe suprafata de lucru poate fi: verticala, orizontala, oblica. Expresivitatea liniei se obtine in functie de traiectorie, structure, lungime, grosime pozitie, culoare, valoare, amplasare in spatiul plastic si de natura instrumentului de lucru. Linia verticala ca element dominant intr-o compozitie plastica da sentimentul de inaltare, monumentalitate, fermitate. Linia oblica in compozitia plastica creeaza miscare, instabilitate si agitatie. Linia curba sugereaza armonie, miscare, dinamism. Linia franta reda neliniste, duritate, tensiune. FORMA In general forma este aspectul exterior al unei figuri, determinata de limitele fizice ale acesteia. Figura perceptuala se poate modifica odata cu orientarea ei spatiala sau cu cea a mediului ambiant. Cand percepem o figura o interpretam constient sau inconstient, ea reprezentand forma unui continut si fiind forma vizibila a continutului, determinata de regulile intrinseci ale structurii care dau cheia nevazuta a configuratiilor formale ale sistemului reprezentat de fenomene, obiecte, procese indiferent de natura lor. In artele plastice forma are mai multe acceptii, dintre care cele mai uzuale sunt - forma spontana; - forma elaborata; Forma spontana in pictura se poate obtine accidental sau dirijat prin diferite procedee tehnice cum ar fi: monotipia, dirijarea culorii cu un jet de aer, prin

suflarea libera sau printr-un tub in diferite sensuri a unor pete de culoare fluidizata, prin stropirea cu pensula pe foaia umeda sau uscata, prin imprimarea cu ajutorul unor materiale textile imbibate cu una sau mai multe culori etc. Forma elaborata este creata de om pe baza sugestiilor din natura, ea poate lua infatisari de ornament sau de semn plastic comunicand idei, cunostiinte sau provocand sentimente si trairi. Forma plastica elaborata se realizeaza in mod constient pe baza transfigurarii unor forme naturale. CULOAREA Culoarea este realitatea subiectiva generata de interactiunea a trei factori: ochiul, lumina si suprafata obiectului. Culoarea se percepe numai in prezenta luminii naturale (solare) sau artificiale. In afara de culoarea formelor si fenomenelor din natura, exista culori lumina (spectrale) si culori pigment (vopsele). Culorile spectrale se obtin prin descompunerea unei raze de lumina solara trecuta printr-o prisma triunghiulara de cristal proiectata pe un ecran, obtinandu-se cele sapte sapte culori pure (rosu, oranj, galben, verde, albastru, indigo si violet). Fenomenul a fost descoperit in secolul al XVII-lea de catre savantul englez Isaac Newton. Culorile pigmentare (vopselele) sunt compuse din pulberi colorate combinate cu diferiti lianti. In functie de liantul folosit sunt vopsele pe baza de apa (acuarele, tempera, guase) si vopsele pe baza de ulei. Combinarea culorilor Cercul cromatic al lui Johannes Itten este alcatuit din: culori primare, binare, nuante, culori calde si reci, complementare. Culori primare(rosu, galben si albastru) numite si fundamentale sau de baza deoarece nu iau nastere din combinarea altor culori pigment. Culori binare de gradul I (oranj, verde, violet) care se obtin din amestecul fizic a culori primare (R + G = O;A + G = Ve; A + R = Vi) in cantitati aproximativ egale. Culori binare de gradul II (tertiare) se obtin prin amestecul unei culori primare cu o culoare binara de gradul I (R + O; G + Ve; A + Vi). Culori ternare (binare de gradul III) se obtin din amestecul fizic in anumite cantitati a doua culori binare de gradul I (O + Vi = maro; Vi + Ve = gri albastruS Ve + O = acru inchis). Culori luminoase si culori intunecate. Daca vrem sa definim gradul de luminozitate sau de intunecime a unei culori, atunci vorbim de tonalitatea sau valoarea ei. Tonalitatea o putem varia prin amestecarea unei culori pure cu alb sau negru. Culori calde si culori reci Culorile din cele doua categorii sunt determinate de impresia calorica pe care o culoare sau alta ne-o produce cand o privim. Astfel culorile galben, oranj, rosu ne dau senzatia de caldura, ne duc cu gandul la soare, foc, zilele calduroase etc. Din contra, culorile albastru, verde, violet, ne dau senzatia de frig, rece, racoare, ne due cu gandul la zilele friguroase, la racoarea padurilor, a apei etc. Cea mai calda culoare este oranjul, deoarece este obtinuta din amestecul fizic a doua culori calde(R +G). Cea mai rece culoare din categoria culorilor reci

este considerata culoarea albastru pur, deoarece celelalte culori reci au in amestec si culori calde (verde = albastru, violet = rosu + albastru). Culori complementare Complementara elementara unei culori primare este acea culoare asezata diametral opus in cercul cromatic si nu are in componenta ei culoarea primara respectiva. Perechile de culori complementare sunt: - rosu - verde (G + A); galben - violet (R + A) si albastru - oranj (G + R); Din amestecul fizic al celor trei culori primare rezulta griul neutru, griul perfect, deoarece el contine toate culorile spectrului luminii (R, O, G, Ve, A, I, Vi). Din amestecul fizic a doua culori complementare rezulta, de asemenea, griul neutru: R + Ve = R + (G + A). Alaturate aceste perechi se resping, se exalta reciproc, se pun in valoare una pe alta, iar asezate la distanta, se atrag reciproc. Amestecul fizic al culorilor si nonculorilor Prin amestecul fizic a doua sau trei culori din cercul cromatic se pot obtine un numar foarte mare de tente distinctive pentru retina. Amestecul fizic poate fi realizat prin tehnica fuzionarii culorilor transparente pe suport umed, prin tehnica indoirii si presarii hartiei, dupa ce, in prealabil, au fost asezate pete de culori pe suprafata interioara prin tehnica amestecului pe paleta ori direct pe suportul de lucru. Posibilitati de amestec al culorilor si nonculorilor Amestecul fizic de alb si negru. Prin amestec de alb si negru se poate obtine o scara a valorilor constand in numeroase trepte de griuri neutre (valorice). Amestecul culorilor cu alb sau negru. Prin amestecul fizic cu alb culorile se deschid, isi pierd stralucirea, intensitatea si se lumineaza. Prin amestecul fizic cu negru culorile isi pierd stralucirea, luminozitatea, intunecandu-se. Cand o culoare se amesteca cu negru tonul ei se stinge (se rupe); prin amestec cu alb tonurile se lumineaza. In amestec treptat cu alb sau negru se obtin tonuri deschise si respectiv inchise ( scara tonala ). De remarcat este faptul ca unele culori in amestec cu negru isi schimba caracterul, de exemplu galben plus negru da un verde kaky. Amestecul fizic dintre culorile vecine. Prin amestecul a cate doua culori vecine, semne pe cercul cromatic, una fiind luata in cantitate mai mare, se vor obtine diferite nuante ale acelei culori. Acestea juxtapuse (succesiv dupa stralucirea lor) formeaza game complexe ale culorii respective. Amestecul fizic dintre culorile opuse pe cercul cromatic. Din amestecul fizic a doua culori complementare, luate in cantitati diferite, plus alb sau negru se obtin griuri colorate (grizare). Ruperea unei culori pure se realizeaza prin: a) - amestec cu complementara sa (R + Ve; Ve + R) in cantitati neegale; b) - amestec cu alta culoare rupta R + (A + 0); c) - amestec cu alb sau negru; d) - amestec cu gri neutru. Game cromatice Gama cromatica este o succesiune de culori dispuse intr-o gradatie armonioasa. Ea este conditionata de existenta unei anumite dominante cromatice si realizeaza unitatea coloristica a compozitiei plastice. Clasificarea gamelor: a) gama simpla, care se formeaza prin amestecul fizic a doua complementare sau a doua culori opuse (una calda, cealalta rece);

gama compusa , care se realizeaza dezvoltand paralel doua sau trei perechi de complementare. Contraste cromatice si de alb-negru Contrastul presupune existenta a doua elemente opuse. Vorbim despre contrast atunci cand intre doua efecte de culoare pe care le comparam, se constata deosebiri si intervale clare. Cand aceste diferente cresc la maximum, se realizeaza un contrast de opozijie sau polaritati (mare - mic, negru - alb, rece - cald). Contrastele se pot percepe numai prin comparatii: un element este mai mic sau mai mare cand il raportam la alt element. Contrastele joaca un rol de seama in lumea culorilor. Cand sunt juxtapuse, creeaza efecte deosebite, conflicte dintre culori sau dintre alb - negru. Teoria despre culoarea constructiva a lui Johannes Itten consemneaza sapte contraste: 1. contrastul culorii in sine este cel mai simplu contrast cromatic si se obtine prin juxtapunerea tentelor de culori pure (culori primare si culori binare). Efectul obtinut prin juxtapunerea culorilor primare este cel mai puternic. Puterea contractului culorii in sine scade cu cat culorile folosite se indeparteaza de culorile primare. Prezenta albului si negrului amplifica expresivitatea acestui contrast deoarece intervin efectele caracteristice de crestere a luminozitatii, respectiv stralucirii culorilor. O pata de culoare primara sau binara, inconjurata de negru, devine mai palida ca intensitate cromatica, dar mai luminoasa. Pentru a realiza acest contrast sunt necesare cel putin trei culori. Contrastele culorilor in sine sunt nenumarate si prin urmare si posibilitatile de varietate a expresiei coloristice sunt nesfarsite (exemplu: modificarea valorii culorii sau a raporturilor cantitative). 2. contrastul deschis - inchis ( clar-obscur ) Acest contrast se obtine prin juxtapunerea unor culori cu luminozitati diferite ( valori total diferite). Pentru a obtine efectul de contrast deschis - inchis este necesara alaturarea culorilor si a nonculorilor cu luminozitati egale sau apropiate de culori si nonculori de intunecime egala sau apropiata, respectand cerintele acordului cromatic. Folosind albul si negrul, cu toata gama valorica rezultata din amestecul acestora, florile luminoase cu toate seriile de griuri colorate, se poate realiza contrastul inchis deschis sau clar - obscur. Acest contrast sugereaza si unele efecte impresive: aproape - departe, greu usor. 3. contrastul cald rece se realizeaza prin alaturarea culorilor calde cu cele reci. Un contrast pur se poate obtine inlaturand efectele celorlalte contraste (in special de clar - obscur), aducand culorile calde si reci la aceeasi treapta de luminozitate sau intunecime. Pentru obtine efectul maxim de cald - rece se juxtapune culoarea cea mai rece albastru - cu cea mai calda - oranjul. Intr-o compozitie culorile calde dau impresia de aproape, iar cele reci - de departare. Contrastul prezinta si importanta pentru efectele perspectivale si plastice. Raportului cald - rece din coloristica ii pot corespunde si altc efecte expresive dupa Itten: rece - cald, umbros - insorit, transparent opac, linistitor agitat, rar - des, vaporos - de pamant, departe -

b)

4.

5.

6.

7.

aproape, usor - greu, umed - uscat. Aceste efecte arata posibilitatile expresive ale contrastului cald - rece. In natura obiectele indepartate apar intotdeauna de culoare mai rece, din cauza stratului de aer interpus intre privitor si aceste obiecte. contrastul complementarelor Doua culori pigmentare, care amestecate dau griul neutru, sunt culori complementare. Legea complementarelor este baza creatiei armonice deoarece prin indeplinirea ei, in ochiul nostru, se creeaza un echilibru deplin. Pe cercul cromatic al lui J. Itten complementarele sunt diametral opuse: R <> Ve; G <> Vi; A <> O; sau: G + O <>A + Vi;R + O <> A+ V; R + Vi <> O + Ve. Culorile complementare folosite in raporturi juste de cantitate dau stabilitate compozitiei, fiecare culoare ramanand neschimbata in puterea ei stralucitoare. Fiecare pereche de complementare are caracteristicile ei. Astfel, perechea culorilor G Vi, prin natura ei contine nu numai contrastul complementar, ci si clar- obscur, deoarece galbenul este cea mai luminoasa culoare iar violetul cea mai intunecoasa. In contrastul complementar se cere ca una din cele doua culori sa fie dominanta ca intindere, stralucire si ca suita de tente rupte ale acesteia. Intr-o compozitie plastica se pot dezvolta si doua sau trei perechi de complementare. contrastul simlutan Prin contrastul simultan intelegem fenomenul prin care ochiul nostru cere, pentru o culoare pura data, in mod simultan, culoarea ei complementara, producand-o de lasine, daca aceasta nu este prezenta. Acest efect optic se obtine, practic, prin suprapunerea unui gri neutru, de intindere redusa (patrat, cerc, linie), pe o suprafata de dimensiuni mari, intens colorata, griul aflandu-se optic spre culoarea complementara culorii pure pe care el este suprapus. contrastul de calitate Contrastul de calitate consta in opozitia dintre culorile saturate, stralucitoare si culorile amestecate, tulburate Culorile pot fi tulburate in mai multe moduri. O culoare pura se tulbura cu alb, negru, gri, cu complementara respectiva. contrastul de cantitate Contrastul de cantitate se refera la raportul de marime a doua sau mai multe suprafete colorate. Este contrastul mult putin sau mare mic. Caracterul activ al unei culori este determinat de puterea ei de stralucire si marimea petei colorate. Pentru a evalua puterea de stralucire sau lumina, trebuie sa comparam culorile pure fata de un fond gri - negru. Vom constata in acest sens ca valorile de lumina ale fiecarei culori in parte nu sunt egale . Astfel Goethe a stabilit raporturile numerice de luminozitate a culorilor spectrale: galben =9, portocaliu = 8, rosu = 6, violet = 3, albastru = 4 si verde = 6. Valorile perechilor de culori complementare sunt: G-Vi=l/4:3/4 ; A-O=l/3:2/3 ; R-Ve=l/2:l/2 Raporturile de cantitate mentionate sunt valabile numai in cazul cand culorile sunt folosite la puterea lor de stralucire maxima.

COMPOZITIA PLASTICA Compozitia consta in modalitatea organizarii elementelor de limbaj plastic intr-un ansamblu omogen, echilibrat, indistructibil, capabil sa transmita privitorului emotia si mesajul autorului. Modalitati de organizare a compozitiei plastice scheme compozitionale: compozitie in friza; compozitie in registru; compozitie in triunghi; compozitie circulara; compozitie in spirala; compozitie radiala; compozitie pe verticala; compozitie pe orizontala; compozitie pe diagonala (oblica); In functie de schema de organizare se obtin compozitii inchise si deschise cu efect statice si dinamice. Compozitia inchisa sugereaza ca actiunea se desfasoara in interiorul spatiului plastic avand un centru de interes. In acest caz elementele sunt ordonate pe scheme compozitionale in forma de triunghi, patrat, cerc, oval. Compozitia deschisa sugereaza ca actiunea se continua si in afara spatiului plastic avand unul sau mai multe centre de interes. Centrul de interes este zona din compozitia plastica catre care se indreapta prioritar privirea si se obtine prin: aglomerare de detalii; - modulari liniare (subtire - gros); - contraste (inchis deschis, cald - rece, mare - mic, aglomerat curat). Compozitia cromatica are o importanta deosebita in raport cu compozitia suprafetelor si valorilor. Astfel, caracterul static sau dinamic, liniile de forta, cel de interes, tensiunile, cromatica, ritmul ca si orice alt mijloc de expresie plastica subordonate structurii compozitionale de baza, singura in stare sa le reuneasca intr-un tot omogen. In ordonarea elementelor compozitiei plastice inchise sau deschise trebuie sa se tina seama de ritm, intrucat prin el se structureaza miscarea, dinamismul compozitiei. Ritmul plastic ia nastere prin succesiunea gandita, intentionala a elementelor de limbaj plastic. Expresivitatea ritmului plastic consta in modalitatea de ordonare a elementelor de limbaj plastic si, cu cat organizarea ritmurilor este mai inedita prin noutatea ei, cu atat compozitia este mai expresiva. Compozitia statica se realizeaza prin organizarea semnelor plastice intr-un echilibru stabil, elementele constitutive incadrandu-se intr-o forma geometrica stabila (triunghi, patrat, dreptunghi, piramida). Compozitia dinamica presupune structurarea semnelor plastice intr-un echilibru instabil prin folosirea liniilor curbe, spirale, oblice, intretaiate, ce dau configuratiei ansamblului miscare, dinamism. Daca compozitia statica are in general un singur centru de interes, compozitia dinamica poate avea mai multe centre de interes. Important este sa existe in compozitie unitate ce se manifesta prin legatura logica, constructiv - formala, propozitionala dintre parti si ansamblu, dintre continut si forma. Compozitia decorativa presupune imbinarea elementelor plastice intr-un tot armonios. Aceste elemente se pot lua din natura, geometrie, din arta popoarelor antice, din arta moderna, arta populara sau din imaginatie. Inglobarea fireasca, unitara si armonioasa a elementelor in forme compozitionale nu poate fi facuta intamplator, ci pe baza cunoasterii principiilor compozitionale decorative, in scopul obtinerii unor expresivitati plastice. Aceste principii sunt: repetitia, alternanta, simetria etc. Repetitia este un procedeu de ornamentare, de compunere a unor elemente, motive, tinandu-se seama de ritm si cadenta. Ea presupune fie repetarea

unui element de limbaj plastic (punct, linie, pata, forma) fie repetarea unui motiv decorativ. Alternanta este o succesiune de cel putin doua elemente diferite ca forma, marime, culoare si pozitie. Simetria exprima echilibru intr-o compozitie plastica, ea presupune existenta unei axe ce are de o parte si de alta elemente si motive asezate la distante egal departate de ea.O forma este simetrica daca axa de simetrie o imparte in doua parti egale, ale caror puncte coincid prin suprapunere. Un ansamblu compozitional poate deveni simetrie cand axa de simetrie imaginara orizontala sau verticala separa compozitia in doua parti identice. Formele naturale sau create pot avea una sau mai multe axe de simetrie orientate orizontal, vertical sau oblic. Simetria este una dintre legile fundamentale de structurare a formelor naturale. Formele compozitionale folosite in arta decorativa sunt: friza, chenarul decorativ, jocul de fond etc. Friza este suprafata in forma de banda in care se ordoneaza motive si elemente dupa legile artei decorative. Chenarul este o banda decorativa ce decoreaza o suprafata de jur imprejur. Jocul de fond este compozitia ce se bazeaza pe o retea in care motivele decorative sunt organizate in functie de legile artei decorative . 12.Paginatia, constructia si valoratia. PAGINATIA este primul pas ce trebuie facut ntr-o compozitie plastica indiferent de subiect. Punerea n pagina nseamna organizarea echilibrata si armonioasa a elementelor ce urmeaza a fi desenate si pictate. Prima miscare este sa asezam foaia sau pnza pe orizontala sau verticala, n functie de caracterul obiectelor ce compun natura statica. A doua miscare este trasarea axelor orizontale si verticale ale pnzei. Dispunem obiectele pe suport echilibrat, astfel nct compozitia sa nu cada n stnga sau n dreapta. Constructia: elemente analizate si desenate separat, apoi organizate ca naturi statice, peisaje, ornamente decorative. Constructia obiectelor se realizeaza prin masurarea corecta cu creionul, cu coada unei pensule subtiri sau cu un bat, tinut in pozitie verticala, cu bratul perfect intins si cu un ochi inchis pentru mai multa precizie. Masurarea consta in corelarea dimensiunilor principale ale unui obiect, de ex: de cate ori intra latimea in inaltime. Constructia unui element implica mai multe faze: - trasarea axei verticale - stabilirea inaltimii si latimii maxime - masurarea latimilor minime si medii - incadrarea intr-o forma geometrizata in care se inscrie motivul ales - desenarea conturului formei cat mai aproape de realitate - desenarea elipselor - indicarea unor detalii de structura Liniile de constructie trebuie sa fie subtiri. Valoratia: - redarea volumului, a umbrei si a luminii prin hasura obiectelor - se disting: demitenta, lumina, pasajul, umbra proprie, reflexul si umbra purtata.

Valoratia alb-negru se executa in creion sau carbune prin hasura. Modeleul valoric se refera la vibrarea zonelor de lumina, umbra si penumbra. Prin modelarea valorica se redau reflexele pe care orice obiect le primeste de la celelalte elemente. 14.Tratarea suprafetei plastice:pictural si decorative Tratarea picturala. In ceea ce priveste tratarea picturala, aceasta este foarte diferita de la o epoca la alta,de la un popor la altul si de la o zona geograica la alta. Cateva procedee mai importante trebuie cunoscute. De asemenea, trebuie sa fiti in masura sa deosebiti aceste procedee care pot fi diferite de la un tablou la altul. Modelarea este un procedeu de tratare picturala practicat din vechime si pana in zilele noastre. El consta din redarea efectelor de lumina si umbra prin amestecul treptat al culorilor cu din ce in ce mai mult alb sau cu negru sau siena arsa-maro inchis. Modularea este o tehnica opusa modelarii. Ea consta in alte procedee picturale de a reda volumul, lumina, umbra si spatialitatea. In afara de aceasta, unele forme ale modularii exprima si alte efecte picturale cum ar fi vibrarea unor suprafete colorate uniform,obtinerea detransparente coloristice, ornamentarea diferitelor zone pictate prin suprapuneri garfice de lini, puncte si pete, divizarea tentei si altele. Modularea prin suprapunere transparenta este un procedeu de a picta, peste culori semiuscate, cu zemuri foarte subtiri de culoare, care sa permita observarea vaga a formelor de dedesubt. Modularea prin divizarea tentei consta in asezarea culorii in tuse mici, juxtapuse ori suprapuse partial. Ele dau tabloului luminozitate. Tusele se pun in valoare unele pe altele, se exalta ori se sting in functie de efectele juxtapunerii. Amestecul cromatic se face pe retina si el se datoreaza constructiei fiziologice ale ochiului uman. Daca niste tuse galbenverzui, care sunt reci fata de culorile calde, sunt juxtapuse unor tuse albastre, foarte reci, cele dintai se vor incalzi usor. Acest fenomen se numeste amestecul optic al culorilor. Compozitia decorativa: elementele au functie statica, iar motivele sunt destinate infrumuseterii unor obiecte de imbracaminte, mobilier, uz casnic. Procedeele de realizarea a unei compozitii decorative sunt: repetitia, alternanta, conjugarea, simetria, asimetria, gradatia, suprapunerea. Forme compozitionale decorative: friza, chenarul, jocul de fond, compozitia seriala, panoul decorativ, proiect de imprimeu. Ex: semn de carte, figurina din carton, felicitare. Poligoanele regulate si stelate pot fi transformate in motive decorative. Progresia inseamna dezvoltarea treptata, ca dimensiune, a unor forme. Poate fi: radiala, in spirala, concentrica. 1. Structurile naturale: minerale, vegetale, animale, create de om. Sunt forme egale sau asemanatoare, repetate, cu legatura intre ele: fagure de albine, cristale. 2. Structurile plastice sunt un ansamblu de elemente plastice aflate intr-o stransa legatura: puncte, linii, pete, forme. Stilizareareprezinta transformarea structurilor din natura in

structuri plastice prin geometrizare si abstractizare, accentuandu-se particularitatile expresive ale acestora. Caracterul esential al structurilor naturale se pastreaza in functie de tehnica de lucru: broderie, tesaturi, imprimeu textil, incrustatii in lemn sau os. Structurile plastice obtinute prin stilizare se numesc motive decorative si pot fi: geometrice, florale, zoomorfe, antopomorfe. Arta decorativa reprezinta ornamentarea obiectelor utilitare in functie de stilizare, ritm constant, tenta plata de culoare. Modificarea succesiva se refera la spatiul transformat de mai multe ori, crescator sau descrescator. Liniatura initiala este o schema plana sau spatiala pe care se structureaza elemente decorative. Sugestia spatiala poate fi realizata prin valoratie sau prin folosirea unei liniaturi, ale carei module vor suporta si ele modificari succesive. Pentru a observa modificarea spatiala in volum putem alterna moduli decorativi dupa un algoritm constant. Modificarea unui spatiu decorativ redata in volum sau in plan, confera imaginii un efect de miscare, de dinamism denumit si efect cinetic. Suprapunerea grafica este un procedeu plastic care consta in asezarea unor elemente de mici dimensiuni peste pete plate decorative. Punctele pot fi suprapuse cu pensula, cu degetele, prin stropire fortata. Liniile pot fi suprapuse cu pensula, prin curgere libera, prin dirijarea jetului de aer. Alte modalitati de suprapunere grafica sunt: sablonul, stampila, colajul, hartia mototolita, textura textila. Tehnici in artele plastice: - tehnica plierii hartiei: origami, tangram. - tehnica colajului consta in lipirea pe suprafata suportului a unor diferite elemente: materiale textile, carton, hartie, piele. Poate fi realizat in mai multe moduri: colaj tip mozaic, forme rupte, forme taiate si decolaj. - tehnica imprimarii tesaturilor avand textura rara - tehnica picturii pe sticla - tehnici grafice: linogravura, xilogravura, acvaforte, litografia - monotipia sau monourma - tehnica mozaicului - tehnica sgraffito - fresca - tehnica modelajului

15.Tipologia compozitiei Clasificarea compozitiei plastice dupa modul in care centrul de interes conduce privirea spre interiorul sau exteriorul unei lucrari : 1. Compozitia statica este dominata de: - linii orizontale, verticale, drepte

- forme: patratul, dreptunghiul, triunghiul cu baza orizontala - culorile apropiate valoric, raman in accelasi plan, prin juxtapunere 2. Compozitia dinamica este dominata de: - linii curbe, oblice, frante - forme alungite, unghiulare, neregulate, curbate - culori contrastante, contraste de culoare Compozitia inchisa are, de regula , un singur centru de interes care indreapta privirea spre interiorul lucrarii, iar principalele elemente componente sunt dispuse in zona centrala care o inconjoara. Exemplu: ,, Nasterea Venerei de Sandro Botticelli Compozitia deschisa se caracterizeaza prin existenta mai multor centre de inters care indreapta privirea spre exteriorul lucrarii. Aspectul acesteia poate crea impresia ca este un detaliu dintr-un ansamblu. Exemplu: ,, Primavara de Sandro Botticelli Principii compozitionale 1. Paginatia consta in modul de asezare , de organizare a elementelor de limbaj in spatiul plastic. 2. Structura reprezinta schema compozitionala de ansamblu dupa care sunt dispuse elementele . 2.1. Schemele compozitionale sunt de mai multe feluri : a) in triunghi - triunghiul cu varful in sus exprima masivitate , stabilitate si se potriveste cu reprezentarea unor subiecte care exprima solidaritate si permanenta; - triunghiul cu varful in jos exprima lipsa de stabilitate sau echilibru instabil ; b) in spirala - spirala exprima dinamismul maxim, fie centripet sau centrifug, si este proprie unor subiecte dinamice ; c) circulara - cercul este perfectiunea , centrarea atentiei fiind dirijata spre interiorul imaginii si se potriveste unor compozitii cu subiecte din domeniul mesajelor simbolice ; d) eliptica - elipsa este expresia miscarii de rotatie dinamice, privirea fiind dirijata circular si este recomandata unor subiecte dinamice inchise ; e) trapezoidala - trapezul inspira ceva solid , consistent ; f) pe diagonala - diagonala exprima spatialitate si dinamism si se potriveste unor subiecte care exprima miscarea ; g) pe registre orizontale / verticale - orizontala exprima stabilitate, echilibru si se potriveste pentru subiecte statice; / verticala semnifica inaltarea, ascensiunea ; 3. Unitatea - reprezinta calitatea compozitiei de a se constitui intr-un intreg coerent ; o compozitie este unitara daca nu se poate adauga sau scoate nimic din intreg , fara a afecta compozitia ; 4. Echilibrul - este acel raport dintre partile unei compozitii prin care contrariile se echivaleaza, iar contrastele se neutralizeaza prin complementaritate ; echilibrul se realizeaza intre parti juxtapuse :

16.Principii de compunere a naturii statice nainte de a picta trebuie sa contemplam. Este bine sa priviti grupul de obiecte ca pe niste personaje. Observati daca obiectele au mai multe unghiuri drepte sau mai multe linii curbe, daca sunt culori calde (oranj, rosu, galben) sau reci (verde, albastru, violet). n functie de aceste prime perceptii lucrarea va sugera o anumita stare psihica. Identificati anumite atribute, cum ar fi: masculin-feminin, catifelat, aspru. Depistati ce element pare mai viu dect celelalte. Priviti imaginea de ansamblu, stabiliti un centru de interes si observati daca liniile principale de forta ale compozitiei sunt orizontale, verticale sau diagonale. Cadrajul este foarte important. Patratul sugereaza echilibru, dreptunghiul pe lat linistea, dreptunghiul pe nalt, mister, ascensiune etc. De obicei, n natura statica obiectele sunt n numar impar, se folosesc vase, flori, fructe, obiecte cu forme geometrice, iar ca fundal, draperii. Alternam obiectele lucioase cu cele mate, pentru a spori expresivitatea. La elaborarea unei lucrari de arta plastica, creatorul porneste de la observarea si studierea naturii. Etapele studiului in prezenta naturii: 1. Constructia: elemente analizate si desenate separat, apoi organizate ca naturi statice, peisaje, ornamente decorative. 1.Natura statica Forma lucrarii are un rol in transmiterea unei tensiuni emotionale: - patratul sugereaza echilibrul - dreptunghiul pe lat linistea - dreptunghiul pe inalt mister si ascensiune Aranjarea unei naturi statice traditionale respecta cateva principii: - obiectele sunt in numar impar - se folosesc vase, fructe sau flori si obiecte cu forme geometrice, iar ca fundal draperii - alterneaza obiectele lucioase cu cele mate, pentru a spori expresivitatea - dispunerea obiectelor intr-o forma de triunghi, romb sau trapez cu baza mare pe planul orizontal, pentru a crea echilibru Paginatia inseamna organizarea echilibrata a elementelor ce urmeaza sa fie desenate. Proportionarea se refera la potrivirea dimensiunilor obiectelor in raport cu suprafata suportului pe care le desenam si la marimile proprii ale obiectelor. Constructia obiectelor se realizeaza prin masurarea corecta cu creionul, cu coada unei pensule subtiri sau cu un bat, tinut in pozitie verticala, cu bratul perfect intins si cu un ochi inchis pentru mai multa precizie. Masurarea consta in corelarea dimensiunilor principale ale unui obiect, de ex: de cate ori intra latimea in inaltime. Constructia unui element implica mai multe faze: - trasarea axei verticale

- stabilirea inaltimii si latimii maxime - masurarea latimilor minime si medii - incadrarea intr-o forma geometrizata in care se inscrie motivul ales - desenarea conturului formei cat mai aproape de realitate - desenarea elipselor - indicarea unor detalii de structura Liniile de constructie trebuie sa fie subtiri. 2. Valoratia: - redarea volumului, a umbrei si a luminii prin hasura obiectelor - se disting: demitenta, lumina, pasajul, umbra proprie, reflexul si umbra purtata. Valoratia alb-negru se executa in creion sau carbune prin hasura. Modeleul valoric se refera la vibrarea zonelor de lumina, umbra si penumbra. Prin modelarea valorica se redau reflexele pe care orice obiect le primeste de la celelalte elemente. 3. In cazul naturii statice in culoare, lumina este calda si deschisa, iar umbra este rece si inchisa. Tusele reprezinta urme vizibile lasate de pensula pe suprafata suportului. Sugereaza volumul obiectelor. Prin tratarea picturala se obtin compozitii plastice sensibile, de un mare rafinament artistic. Cu latul pensulei groase sau prin tufuire se pot aseza pe suport tuse de culoare in puncte foarte apropiate, numita tehnica divizarii tuselor cromatice. Expresia obtinuta este vie, de prospetime. 17.Metodele si tehnicele picturii(acuarela, guasa, tempera, ulei etc.) Trasaturile commune si deosebirile intre ele. Tehnica acuarelei Acuarela se fluidizeaza cu apa, obtinandu-se un lichid colorat si care asternut cu pensula pe hartie, nu se sterge prin atingere, dupa uscare. Ea se poate folosi pe hartie uscata sau umeda. Pe suprafata umeda fuzioneaza cu usurinta obtinandu-se amestecuri diverse de culoare, cu efecte neasteptate si expresive. Principiile acuarelei constau in transparent, prospetime, luminozitate si puritate. Tehnica Temperei si a Guasei Tempera si guasa sunt culori opace si dense. Ele se deschid numai in combinatii cu alb, spre deosebire de acuarela, care se poate deschide prin transparenta si diluare cu apa. Tehnica colajului si decolajului Colajul este un procedeu de organizare a unei forme sau compozitii plastice cu ajutorul unor materiale diverse (hartie colorata, plante, fire etc.). Colajul se realizeaza prin taierea sau ruperea formelor intregi, a unor parti ale acestora din hartie, materiale textile etc. si lipirea totala sau partiala pe suportul compozitii plastice. Decolajul este procedeul prin care efectele expresive se obtin prin dezlipirea, prin ruperea fragmentara a unor materiale lipite in prealabil pe un suport de hartie panza, lemn, carton etc. Tehnica monotipiei Acest procedeu face parte din tehnicile grafice, prin el obtinandu-se anumite efecte. Tehnica are un caracter de unicat cu efecte coloristice si decorative copmozitionale. Lucrarile prin tehnica monotipiei presupun folosirea ca suport de lucru a unor materiale ca sticla, metalul, linoleumul, pe care se realizeaza imaginile propuse. Se metode de lucru:

1.- Acoperirea suportului cu cerneala tipografica, culori de ulei subtiate, tempera, pe care se deseneaza, prin zgariere, cu un varf de bat, pasla, deget etc., imaginile propuse. Deasupra se aseaza coala de hartie si apoi se preseaza cu ruloul intreaga suprafata. Se ridica cu grija hartia care va avea imprimata pe verso compozitia cu linii deschise pe fond colorat. 2. Peste suportul acoperit cu cerneala tipografica cu ruloul, se pune usor coala de hartie ( poate fi si divers colorata) peste care se va transpune, cu un creion prin conturare, hasurare sau prin apasare cu degetul in anumite portiuni, compozitia plastica ( partea colorata a hartiei se va aseza cu fata spre suport). Se vor imprima numai zonele care au fost presate cu creionul sau degetul. Ridicandu-se plansa de pe suport, aceasta va avea un aspect grafic in culoarea cernelei de imprimare. Dupa uscare, se mai poate interveni cu acuarela transparenta in zonele neimprimate pentru a mari expresivitatea ansamblului. 3. Desenarea sau pictarea pe suport a compozitiei cu pensula folosind una sau mai multe culori ( tempera, guasa, ulei, tusuri etc.) combinate sau nu, peste care se suprapune coala de hartie presandu-se apoi pe toata suprafata. Prin tehnica monotipiei al doilea exemplar imprimat apare mult mai slab colorat, culoarea cu intregile ei calitati expresive, transpunandu-se doar pe primul exemplar. Tehnica linogravurii Se foloseste ca suport de lucru o suprafafa de linoleum (suprafata lucioasa se va inlatura cu o hartie abraziva) pe care se schiteaza compozitia plastica cu creionul sau pixul. Avand in vedere ca se vor imprima numai suprafetele nescobite ale suportului, se vor inlatura cu ajutorul unor daltite de un anumit tip, toate suprafetele care nu dorim sa fie imprimate ( scobirea nu este profunda). Peste linoleumul gravat se transpune o pelicula subtire de cerneala tipografica cu ajutorul unui rulou, apoi se pune peste aceasta suprafata coala de hartie care va fi presata bine in final. Specific linogravurii este aspectul grafic, linia avand un rol preponderent. Tehnica desenarii cu ceara Se deseneaza cu ceara bruta, solida, formele plastice pe hartie, dupa care se astern culorile de apa (acuarela, guasa diluata) in functie de subiectul compozitiei, sau in prima faza se realizeaza un fond colorat peste care se deseneaza cu o bucata de ceara, apoi acoperindu-se cu o culoare intreaga suprafata . Tehnica decolorarii cu pic Se acopera intreaga suprafata a hartiei cu cerneala apoi cu varful unei pensule subtiri sau al unui betigas inmuiat in solutia de pic, se deseneaza deasupra o compozitie plastica. Solutia de pic decoloreaza cerneala si desenul apare deschis, aproape alb, pe fondul acesteia. Se poate folosi picul si sub forma de pulbere presarata neuniform peste cerneala umeda cu care a fost acoperita o compozitie mai veche. Tehnica imprimarii cu tesaturi rarite Se aseaza pe o coala de hartie materialul textil, dupa ce in prealabil a fost imbibat in culoare si apoi stors, peste care punem alta foaie de hartie pe care o presam. Aceste foi imprimate pot constitui fondul unor compozitii cu subiecte diferite. Tehnica picturii pe sticla

Se realizeaza pe hartie, peste care se aseaza sticla, transpunand desenul cu tus negru prin intermediul unei pensule fine, al penitei cu toc, sau al altor instrumente. Tusul se fixeaza, dupa caz.Culoarea de tempera in amestec cu aracet sau de ulei mai diluat va acoperi la inceput detaliile, peste care, dupa uscare, se va suprapune peste intreaga lucrare. In pictura pe sticla se folosesc culori vii, armonioase, cu aspect decorativ, acestea devenind placute si atragatoare. Trebuie sa tinem cont de faptul ca imaginea pictata apare pe spatele sticlei, inversata dreapta-stanga fata de desenul de pe hartia model. Tehnica frotajului Este tehnica imprimarii dupa suprafetele unor structuri din natura. Se imprima prin suprapunerea foii de hartie peste structura aleasa, usor denivelata, cu ajutorul creionului negru moale sau al creioanelor colorate, cu care se freaca atent hartia. Se poate freca si cu minele colorate asezate pe lat. Tehnica amprentei si a stampilei Stampilele se confectioneaza din diferite materiale cum ar fi: plastilina, guma de cauciuc, cartof, pluta etc., prin gravarea desenului pe suprafata materialului respectiv. Stampila se acopera cu culoare umeda, dupa care se aseaza pe suprafata de hartie prin presare urmarind anumite retele compozitionale. Tehnica amprentei se refera la imprimarea unor structuri usor denivelate din natura. Suprafata structurata se acopera cu un amestec fluid de culoare si apoi se preseaza cu fata colorata peste foaia de desen, urmarind intentia compozitionala. Tehnica modelajului Prin aceasta tehnica se realizeaza prelucrarea artistica a unor materiale maleabile cum ar fi: lutul, argila, plastilina etc. Modelarea se realizeaza cu ajutorul palmelor si al degetelor. Pentru obtinerea unor forme in aceasta tehnica, se folosesc si instrumente speciale, numite ebosoare, care au diferite profile si forme (semirotunde, triunghiulare). Se pot realiza: - basoreliefuri (gen de modelaj in relief putin profilat fata de suprafata de fundal; - altorelief 18.Perspectiva in pictura (peisaj,natura statica) Perspectiva ne arata procedeele grafice cu ajutorul carora putem reprezenta cat mai corect pe planul cu doua dimensiuni al tabloului (latime, inaltime), cele trei dimensiuni ale oricarui volum aflat in spatiu (latime, inaltime, adancime). In desenul perspectiv se folosesc: - linia groasa continua, pentru redarea contururilor formelor - linia subtire continua, pentru trasarea liniei de orizont, a liniilor de fuga, linii ajutatoare - linia intrerupta, pentru redarea unor linii care nu se vad - linie-punct, pentru raza vizuala principala, perpendiculara pe linia de orizont, care determina punctul principal de vedere (P.V.) Linia de orizont imparte campul vizual al tabloului in doua, in dreptul ochiului desenatorului: jos-planul terestru, sus-planul aerian. Exemplu: calea ferata - in perspectiva traversele se micsoreaza treptat cu cat se departeaza in adancime, spre P.V. Desenul proiectiv studiaza modalitatile de reprezentare a obiectelor din spatiu pe un plan. Operatia efectuata pentru obtinerea proiectiei se numeste proiectare si contine urmatoarele elemente:

- 1-3 plane de proiectie - proiectante si proiectia propriu-zisa Se poate realiza prin doua sisteme: - proiectie centrala sau conica - proiectie paralela sau cilindrica: Daca proiectantele sunt perpendiculare pe planul de proiectie se obtine proiectia cilindrica dreapta sau ortogonala. Daca proiectantele sunt inclinate pe planul de proiectie se obtine proiectia cilindrica oblica. Unei proiectii a unui punct pe un plan ii corespund o infinitate de puncte in spatiu, situate pe proiectanta care trece prin punctul respectiv. Doua proiectii pe doua plane le corespunde un singur punct in spatiu. Operatia de reprezentare a punctului cand cele trei plane din spatiu au fost rotite pentru a fi aduse in acelasi plan se numeste epura. Pentru reprezentarea unei drepte pe cele trei plane de proiectie se reprezinta extremitatile unui segment de dreapta 19.Forma ca element plastic.Clasificarea formelor. Forma este aspectul exterior sau proprietatea unei figuri determinata de raporturile dintre diferitele ei dimensiuni. Forma plastica este imaginea creata de artist cu ajutorul liniei si culorii in pictura, sau prin volume in sculptura. 1. Forma plana este imaginea continuta intr-o suprafata plana si are doua dimensiuni: lungime si latime. Accidental, pe cale dirijata, se pot obtine forme plastice plane, denumite forme spontane, folosindu-se tehnici diferite: fuzionarea, curgerea libera, stropirea fortata, scurgerea aderenta, dirijarea jetului de aer, sfoara colorata, monotipia. 2. Forma spatiala poseda volum si are trei dimensiuni: lungime, latime si inaltime. Formele spatiale se pot obtine prin: sculptura, ceramica, sticlarie, origami. 20.Corelatia dintre arta decorativa si nivelul de dezvoltare a societatii.

21.Aspectul ornamentului.Rolul artei decorative in viata cotidiana Arta decorativa a aparut din dorinta omului de a-si infrumuseta viata, fiind considerata una dintre primele lui manifeestari artistice. Imaginatia creatoare este nelimitata in arta decorativa. Prin fast, expresivitate sau bogatie ornamentala se remarca Orientul, ce zona geografica, iar ca epoci artistice :stilurile bizantin, gotic, baroc, rococo. Incepand cu 1900, intre arhitectura, artele plastice si decorative, se stebileste un nou dialog pe principiul unitatii de stil a functionalitatii si in general pe legatura dintre social si artistic. Apar tehnici si materiale noi de lucru. Apar noi domenii ale artei decorative care se vor reuni treptat ca ramuri ale designului. Apar

grupari si curente artistice care dau o forma noua artei decorative, in spiritul unei claritati si simplitati functionale, dominate de o viziune geometrica: Bauhaus, Art Deco, Op-Art (curent aparut in anii '50, care isi propune sa retina atentia si uneori chair sa provoace un soc vizual,printr-o geometrie a imaginii realizata pe baza unor retele. Aceasta geometrie este creata in scopul obtinerii unui joc iluzionist, a unei miscari aparente a formelor, folosindu-se efectul spatial al culorii si contrastului simultan. Componentele de baza alei artei decorative sunt: elementele de limbaj (punctul linia, forma, culoarea si valoarea),stilizarea (ornamentele raman figurative), juxtapunerea si suprapunerea, intersectarea sau impletirea elementelor de limbaj si compunerea lor in ornamente nonfigurative,combinarea elementelor geometrice nonfigurative cu elementele figurative stilizate. Ca sursa de inspiratie pentru artele decorative enuntam: natura (structuri si forme din natura), geometria ( structuri si forme geometrice), elemente si forme decorative create anterior, reinterpretate si combinate cu elemente noi. Exista mai multe tipuri de elemente decorative, cum sunt: motivul decorativ (meandrul, arabescul, torsada, vrejul, compuse din elemente si combinatii inseparabile, palmeta, trefla, rozeta, cartusul pot fi folosite separat, ca motive unice, sau combinate in diferite tipuri de compozitii decorative: chenar, joc de fond), decorul aplicat realizat din alte materiale decat materialul obiectului suport, ornamentul plat (tesut, imprimat, pictat), ornamentul in relief (modelat, sculptat in specificul arhitecturii, mobilierului), ornamentul geometric compus in retele.

22.Exemple de gama, ritm, proportie,simetrie, echilibru in natura si arta. Game cromatice Gama cromatica este o succesiune de culori dispuse intr-o gradatie armonioasa. Ea este conditionata de existenta unei anumite dominante cromatice si realizeaza unitatea coloristica a compozitiei plastice. Clasificarea gamelor: a) gama simpla, care se formeaza prin amestecul fizic a doua complementare sau a doua culori opuse (una calda, cealalta rece); b) gama compusa , care se realizeaza dezvoltand paralel doua sau trei perechi de complementare. Ritmul - este repetitia elementelor intr-o anumita modalitate ; orice obiect concret insufletit sau neinsufletit are forma, proportie si o anumita ordine, iar daca este bine proportionat are si o armonie, adica aspect placut ; pentru ca un obiect sa fie bine proportionat trebuie asigurate raporturi armonioase intre partile obiectului unele fate de altele, precum si intre acele parti si intreg ; O proportie deosebita este sectiunea de aur , care este raportul constant dintre elementele unui sir de cel putin trei elemente , in care unul se raporteza la cel precedent , intocmai cum se raporteaza cel urmator la elementul reper ; raportul se poate aplica la lungimi, suprafete, volume, culori, valori, goluri .

Proportia - consta in armoonia creata intre elementele componente ; Echilibrul - este acel raport dintre partile unei compozitii prin care contrariile se echivaleaza, iar contrastele se neutralizeaza prin complementaritate ; echilibrul se realizeaza intre parti juxtapuse : dreapta-stanga; sus-jos; gol-plin; apropiere-departare; abstract-concret; generalparticular; intre valori, intre culori , volume-forme; 23.Genurile artelor plastic Miniatur (lat. minium-scris cu miniu de plumb, pigment rou-oranj intens; fr. enluminure), iniial, toate elementele decorative care nfrumuseau manuscrisul pergament (iniiale, vignete, frontispicii, imagini figurative) erau executate cu miniul de plumb. Mai trziu, termenul a fost aplicat doar pentru imaginile figurative ale tetraevangheliarelor, care se copiau n scriptoriile mnstireti, prin extensie atribuite operelor de art de mici dimensiuni. Apare n antichitate, n primele secole ale erei noastre, cunoscute fiind manuscrisele romane decorate cu portretele autorilor, cu iniiale i scene narative (scrierile lui Tereniu i Virgiliu), Epoca de aur a miniaturii, ns, a fost Evul mediu. Fresc (din fr. fresque), tehnic folosit n pictura mural, const n aplicarea culorilor de ap pe tencuial umed. Este cunoscut din antichitate (frescele din Pompei i Herculanum, sec. I e.n..), valorificat n Bizan i Occident ntre sec. IX-XII. Este un compartiment valoros al artei medievale moldoveneti prin decorul bisericilor n secolele XV-XVI. Anume datorit calitilor de excepie a 7 monumente de arhitectur ecleziastic din Moldova de Nord, acestea din urm au i fost nscrise n Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO. Bisericile mnstirilor Arbore (1503), Humor (1530), Moldovia (1532), Ptrui (1487), Probota (1530), Suceava (1522) i Vorone (1488) au fost remarcate datorit picturii excepionale care nfrumuseeaz interioarele i exterioarele edificiilor religioase, fenomen unic n arealul artei europene. Icoan (grec. eikon, imagine, chip), termen care se refer la imaginile cretine sacre, pictate pe lemn. Icoanele au statut de independente sau se ncadreaz n cicluri (iconostas) cu diverse caliti: mprteti i Prznicare. De obicei, decoreaz interioarele bisericilor, fiind denumite i biblia ilustrat pentru credincioi. Este rspndit n arealul cretin - ortodox (Serbia, Bulgaria, Grecia, Rusia, Moldova, Valahia i Ucraina), constituind cicluri iconografice consacrate personajelor biblice (Moisei, Avraam) sau evanghelice (Isus Hristos, Maica Domnului, celor 12 apostoli i 4 evangheliti, celor 12 srbtori principale, precum i numeroilor martiri cretini). Chiar dac icoanele sunt pictate dup anumite canoane aprobate de Biseric, nu exist similitudini ntre ele. Cele mai vechi icoane cunoscute din sec. IV-VI e.n. snt n varianta bizantin. Pe teritoriul Moldovei cele mai timpurii icoane care s-au pstrat pn n timpurile noastre sunt anterioare secolului al XV-lea. n aceast perioad se fac remarcate dou icoane bizantine "Maica Domnului Hodighitria" (Mnstirea Neam) i "Sfnta Ana" (Mnstirea Bistria). Pictur (lat. pictura - n culori), crearea unor imagini din realitate sau imaginare prin intermediul culorilor, pe o suprafa plan (lemn, pnz, hrtie, carton), rednd imaginilor o percepere iluzorie a motivelor. Se constituie din urmtoarele genuri (scene de gen,

peisaj, natur static, portret, compoziii pe teme istorice, mitologice), dezvoltndu-se n conformitate cu stilurile unor anumite epoci (manierism, baroc, clasicism, romantism, realism, impresionism etc.) ca destinaie avnd diverse forme (de evalet, monumental). Grafic (gr. Graphike, ger. Graphein- a scrie; fr. Graphique- arta liniei), denumire atribuit genului, care reprezint numeroase tehnici. Mijlocul principal de expresie al graficii este linia (desenul), nu culoarea. Grafica include arta scrisului (manuscrisul medieval) i a gravrii. Tehnica executrii d operei denumirea (ex.: xilogravur, acuarel, pastel, gravur, acvaforte, litografie, linogravur, desenul etc.). Are dou compartimente autonome - Grafica de evalet(stampa) i Grafica de carte. Este una dintre cele mai vechi forme ale artei, aprut n epoca paleoliticului superior (cca 10 mii ani .e.n.). Xilogravura se consider cel mai timpuriu compartiment aprut al artei grafice, iar cel mai vechi model este datat n istoriografia chinez cu sec. VI. Cea mai timpurie xilogravur chinez existent se refer la sec. IX. Cunoscut n Europa nc de la nceputul sec. al XV-lea, n perioada Renaterii italiene, gravura a avansat rapid n alte regiuni europene - n Germania (A. Diurer), Frana (Jacques Callot), rile de Jos (Piter P. Rubens, Rembrandt), Italia (A. Mantegna), Anglia (W. Hogarth) .a. Gravura european a evoluat, reflectnd stilurile caracteristice fiecrei epoci, de la baroc, clasicism, academism, impresionism pn la suprarealism i abstracionism. Sculptur (lat. sculpere - a ciopli, a sculpta) arta de a crea forme tridimensionale n diverse materiale (piatr, marmur, granit, bronz, aur, argint, lemn, teracot etc.) prin cioplirea materialului, modelarea sau turnarea lui n forme speciale pentru obinerea imaginii, care poate fi amplasat ntr-un anumit spaiu de interior sau exterior. Paralel cu pictura, grafica i arta decorativ, sculptura este unul dintre principalele domenii ale artei plastice. A aprut n perioada paleolitic sub forma statuetelor antropomorfe i zoomorfe, nelipsind ulterior, din ambiana tuturor epocilor istorice i a regiunilor geografice. Arta decorativ, domeniu al artelor plastice cu funcii utilitare sau pur artistice. Includeceramica, tapiseria i giuvaiergeria, fiecare cu materialele i tehnologiile sale, fiecare termen, fiind definit de specificul su. Art monumental (lat. monumentalis-grandios), domeniu al artelor plastice care se refer la operele de dimensiuni mari sculptate. Pictura (fresc), mozaicul i vitraliul, snt genuri ale artei monumentale, avnd specificul su n ce privete procedeele plastice de realizare. 24.Arta egiptului antic Caracterul religios Ca parte component a civilizaiei egiptene, n toate formele sale, arta Egiptului antic este consacrat n primul rnd faraonului, glorificrii acestuia, considerat urma al zeilor, i are un profund caracter religios i funerar.

nca de la nceput, credina egiptean n viaa de dup moarte impune ca cei decedai s fie nmormntai alturi de bunuri materiale, n sperana c acestea i vor fi necesare n lumea de dincolo. Respectnd cu strictee canoanele impuse de religie, aceasta art a evoluat ncet, fr transformri spectaculoase. Simbolistica Simbolistica joac un rol important. Faraonii erau reprezentai deinnd nsemnele puterii. Culorile folosite sunt expresive: pielea roie este specific personajelor tinere, cea galben este utilizat pentru femeile de vrsta mijlocie care nu lucrau n aer liber. Semnificaia culorilor era n primul rnd religioas: Roul: era o culoare negativ, aceasta fiind culoarea zeului Seth, zeul deertului lipsit de via i de acea zeul morii, al rului i totodat al dezordinii.

Verdele: culoarea vieii vegetale i de aceea culoarea bucuriei i tinereii; era nchinat zeului Osiris, zeu al renvierii i a nemuririi ce stpnea lumea de dincolo.

Negrul: era culoarea pmntului fertil al Nilului fluviu, care, prin revrsrile sale, asigura "renvierea" venic a Egiptului an dup an i garanta puterea i prosperitatea rii.

Albastrul: era culoarea cerului i a zeului acestuia, Amon.

Galbenul: reprezenta aurul, un material preios simbol al nemuririi zeilor i de aceea avea un caracter sacru, el fiind destinat numai reprezentrilor zeilor i faraonilor.

Albul: simbol al puritii i bucuriei, era culoarea coroanei Egiptului de Jos.

De asemenea se utilizau simboluri stereotipe pentru reprezentarea persoanelor de origine strin. Arhitectura Pentru detalii, vezi: Arhitectura n Egiptul antic. Forturile de aprare, palatele, templele i casele particulare erau construite din piatr sau din crmizi uscate la soare. Executarea construciilor era planificat de arhiteci. Nu se folosea mortar, de aceea pietrele trebuiau s se potriveasc bine ntre ele. Cu toate acestea, marile construcii monumentale egiptene au supravieuit mai multor milenii de istorie. Exemple: Piramidele lui Keops, Kefren i Mikerinos (ansamblul de la Giseh), mastabalele din Abydos, Piramida romboidal de la Dahshur, templul

reginei Hatepsut de la Deir el-Bahri, mormntul lui Ramses al II-lea de la Abu Simbel, templul funerar al lui Tutankamon din valea Regilor .a. Piramidele Pentru detalii, vezi: Piramidele egiptene. Piramidele sunt construcii monumentale, destinate faraonilor i familiilor lor, construite din blocuri enorme de piatr, la nceput nelefuite, urmnd ca mai trziu piramidele s fie construie din blocuri de piatr netezite. Reprezint mormintele faraonilor, pe care acetia i le ridicau nc din timpul vieii, att pentru a-i demonstra fora i bogia, dar i pentru a asigura legtura cu zeii protectori. Prima piramid construit a fost cea n trepte a faraonului Djeser (Zoser) de la Saqqara (Sakkarah), apoi cea de form romboidal, ajungndu-se la forma de piramid propriu-zis. Templele de cult Temple de cult existau n toate oraele, fiecare astfel de templu fiind dedicat unui singur zeu (sau faraon). n interior se afla statuia zeului, care reprezenta locul de oficiere a ritualurilor de cult de ctre preoi. Templele sunt construite n plan rectangular i compuse din mai multe spaii. Intrarea era flancat de doi piloni n forma de trunchi de piramid, care conineau reprezentri statuare ale divinitilor. La intrarea n curtea interioar se afla un obelisc, pe care, prin hieroglife, era nscris viaa zeului respectiv. Aceast curte este singurul loc unde puteau ptrunde credincioii; aici se aflau altare de rugciune unde se puteau depune ofrande adresate zeilor. Sala hipostil a templului, coninea o mulime de coloane uriae, decorate cu picturi sau hieroglife. Sanctuarul era alctuit din mai multe ncperi i coridoare secrete. n cea mai ntunecoas i ndeprtat ncpere se afla statuia zeului. Aceasta era scoas din templu n timpul procesiunilor i srbtorilor. Templele de cult erau construcii monumentale, construite pe baza sistemului stlp (coloan) - grind. Vechii egipteni nu cunoteau arcul sau bolta. Coloana egiptean era foarte nalt i construit din piatr. Avea nu numai un rol funcional, acela de a susine construcia, dar i unul estetic. Coloana era viu colorat i inscripionat cu hieroglife. Uneori fusul coloanei imita tijele florale, iar capitelul imita floarea de lotus sau de palmier, sau capete de zeie (Hathor, Isis). Cele mai cunoscute temple sunt:

Templul din Luxor: aici a existat cel mai vechi ora egiptean, Theba. Templul a

fost ridicat n cinstea zeului Amon-Ra. Lucrrile au fost ncepute de faraonul Amenhotep al III-lea i ncheiate de Ramses al II-lea. Templul din Karnak, dedicat aceleiai diviniti i construit de Ramses al II-lea, are dimensiuni impresionante i este situat n incinta unui vast complex arhitectonic.

Templele funerare Acestea erau construcii complexe, de mari dimensiuni, destinate faraonilor i membrilor familiei regale, care ndeplineau i funcia de templu de cult i pe cea de mormnt. n secolul al XX-lea,s-au descoperit multe morminte ale faraonilor din Valea Regilor,dar nu s-a gsit mormntul lui Tutankamon.Un bogat englez,lordul Carnavon a continuat spturile pn a gsit acest mormnt n care s-a descoperit un tezaur deosebit.Mai multe cazuri de moarte nelmurit,a celor ce au intrat n contact cu mormntul,publicate n ziarele din 1923,au ndrepttit pe oameni s cread ntr-un blestem al faraonului.

Mormintele Mormintele exprim importana pe care egiptenii o acord vieii de dup moarte. Acestea sunt locuine pentru eternitate, care s le serveasc drept adpost n viaa venic. Dac mormintele faraonilor erau piramidele, ceilali oameni bogai i construiau mastabale. Acestea erau nite construcii rectangulare masive din crmid sau din piatr ridicat deasupra unui mormnt i care se compuneau din:

camera ofrandelor: aici se oficiau ritualurile de cult; serdapul: aici se afla statuia defunctului.

Zona subteran era constituit din camere mortuare n care se aflau sarcofagele celor decedai i coridoare de acces. Pereii erau decorai cu picturi sau sculpturi reprezentnd diverse activiti din viaa defunctului. Pictura

Relieful care decoreaz pereii mormintelor, templelor sau coloanelor este nlocuit treptat de pictura mural. Se practic tehnica frescei, iar scenele sunt aezate n frize pe toat suprafaa peretelui, de la sol la tavan. Tematica este foarte bogat, de la scene din viaa cotidian (petreceri, dansuri, ntreceri sportive) pn la ritualuri de cult sau de nmormntare. Personajele sunt statice sau surprinse n diferite micri n funcie de aciunea desfurat. Se ncearc o ncadrare n peisaj i chiar o aezare pe etaje a personajelor (perspectiv etajat) pentru a sugera adncimea. Linia neagr contureaz accentuat formele, culorile sunt aezate n pete uniforme, fr nuanri care s dea impresia de volum. n perioada Regatului de Mijloc se observ apariia unor elemente simbolice sau magice i diversificarea paletei cromatice, folosindu-se, pe lng culorile primare, complementarele, contrastele de nchis-deschis i griurile colorate. n perioada Regatului Nou, cnd fresca ocup locul dominant n decorarea templelor, mormintelor i palatelor, se observ o modificare a culorilor care devin mai transparente, chiar nuanate, ceea ce confer o picturalitate nemaintlnit pn acum. Exemple: Gtele de la Meidum, Pisica la pnd, Muziciene i dansatoare, Frescele de la Beni-Hassan, Vntoare n Delt, Harfistul orb,Principesele pe plaj etc. Sculptura Sculptura se manifest sub forma basoreliefului, altoreliefului i a statuilor. Canoanele impuse de religie i de cultul morilor erau: hieratismul: lipsa de expresivitate a chipurilor i reprezentarea static a trupurilor. Personajele au brbia uor ridicat, calota cranian lsat pe spate, ochii mrii i privirea ndreptat la infinit. Acest calm, linite i lips de expresivitate simbolizeaz detaarea personajelor de viaa pmntean i ateptarea judecii zeilor care s le confere dreptul la nemurire dup cntrirea faptelor bune i rele.

frontalismul: vederea din fa, frontal, a personajelor, care sunt reprezentate

simetric. supradimensionarea: zeii i faraonii sunt redai supradimensionai fa de celelalte personaje, pentru a se sublinia puterea i caracterul lor sacru.

Nu numai zeitile, ci i faraonii aveau reprezentri statuare. Astfel de statui erau ct mai masive, monumentale, deoarece se considera c aduc via venic faraonilor reprezentai i permit supuilor s i vad n form fizic. Printre capodoperele sculpturii egiptene se numr: marele Sfinx de la Gizeh (capul faraonului Kefren), statuia lui Kefren, prinul Rahotep i soia sa, scribul, statuile faraonului Ramses al II-lea, masca de aur a lui Tutankamon i cele patru statui gigantice (20 m) din faa templului de la Abu Simbel.

25.Arta Romei antice.Arhitectura Roma a lasat mostenire posteritatii opere de arta de o valoare inestimabila . Monumentele numeroase , ramase din timpul civilizatiei romane , arata marea varietate de forme constructiilor romane . Scara si proportiile monumentale , impresionantele conceptii ale bazilicilor , ale termelor si monumentele funerare , noua tehnica constructiva a arcurilor si boltilor , constructiile rezervoarelor , a podurilor , a apeductelor si viaductelor, a soselelor , a arcurilor de triumf , fac din arhitectura romana o enciclopedie morfologica a arhitecturii . Constructiile romane ilustreaza maretia , grandoarea si autoritatea republicii si a Imperiului , sentimentul de suprematie al romanilor asupra lumii . Arhitectura a oferit forme de manifestare pariculare , impuse de cerintele vietii publice de stat ale societatii Romei antice . Pietele publice , bazilicile , amfitreatele , templele , termele , locuintele particulare , magazinele , ofereau ansambluri incluse in conceptia urbanismului roman , care trasa reteaua strazilorsi a artelor de circulatie , intre zona centrala si zidurile de incinta . Forumul (forum romanum) era piata centrala care crea nucleul important al orasului , inima vietii administrativ , politice , religioase si comerciale . De forma rectangulara , forumul era ansamblul urbanistic care grupa institutiile administrative , bazilicile , bibliotecile , templele . La Roma au fost construite numeroase forumuri , de catre imparatii romani care le-au dat numele : Cezar , Augustus , Traian , Nerva , Vespasian . Cel mai important dintre acestea este Forumul lui Traian , construit la inceputul secolului II . Compus din doua piete cu arc de triumf , cu statuia lui Traian , cu templul de cult al imparatului , cu bazilica Ulpia si Columna lui Traian din Roma apare si astazi ca cel mai impresionant dintre forumurile romane . Forumuri au fost construite de romani

pretutindeni unde armatele victorioase au ramas si au trait ca forta de ocupatie , din vestul pana in estul continentului european , pana in Asia Mica sau nordul Africii . Asa a fost construit si Ulpia Traiana in Dacia .Dintre toate insa , ansamblul forumurilor imperiale din Roma ramane cel mai impresionant . Bazilica in lumea romana era o constructie care servea ca tribunal , curte de justitie sau bursa . Mari constructii cu vaste sali de reuniuni avand spatiile interioare impartite prin coloane si porticuri , bazilicile erau locul de intalnire si tranzactie a bancherilor , negustorilor , oamenilor de afaceri . Una dintre cele mai cunoscute bazilici din Roma este bazilica lui Maxentiu . Senatul roman , asamblat bazilicii avea o scara monumentala care servea accesului demnitarilor sositi la sedintele si intrunirile oficiale . Bazilica Emiliana , care era curte de justitie , sau Bazilica Giulia , ridicata de Cezar , sunt reprezentative pentru cladirile elegante , bogate in coloane si sculpturi din marmura . Amfiteatrul Colosseum-ul inaugurat in anul 80 ( in vremea lui Titus Flavius ) , este numit si amfiteatrul Flavian , dupa numele primului imparat al Flavienilor (Vespasian ) , care a intreprins construirea edificiului . Este considerat cel mai mare amfiteatru roman . Construit de prizonieri evrei , cu o arena imensa , avea subsolul ocupat de magazine , custi cu animale salbatice , cabine ale gladiatorilor . In arena aveau loc luptele oamenilor cu animale , dueluri intre gladiatori , curse , etc . Cu o capacitate de 50000 de oameni , cladirea putea fi totusi evacuata in zece minute . Colosseum-ul imbina trei ordine arhitectonice clasice : doric ionic si corintic . Colosseum-ul simbolizeaza continuitatea istorica a vietii Romei in decursul secolelor . Se spunea inca din secolul VII atata vreme cat Colosseum-ul va trai , Roma va trai de asemenea . Termele erau complexe ansambluri arhitectonice , ample ca suprafata , acoperind mai mult de 11ha , cu bai publice , bai termale , piscine in aer liber , vestiare , Sali si spatii rezervate sportului-palestre , biblioteci , curte interioara , locuri de plimbare , Sali de conferinte . Celebre ca frumusete bogatie sieleganta , termele erau centrul existentei citadine in care societatea romana isi consuma activitatea . Statuile si decoratiile rafinate din marmura si mozaic impodobeau salile si coridoarele . Capacitatea celor mai spatioase ansambluri de terme atingeau intre 1600 si 3000 de persoane . Daca cele mai vechi si luxoase sunt Termele lui Agripa ( 27-25 i.Cr. ), cele mai cunoscute la Roma sunt Termele lui Caracalla , construite in anul 212 , Termele lui Diocletian si Termele lui Constantin .

26.Arta Greciei antice nceputuri Chiar i nainte de sosirea primilor greci n zon, Insulele Ciclade din Marea Egee produceau opere de art remarcabil de fin echilibrate i statuete albe, din marmur. Sculptura semiabstract din secolul XX este marcat de asemnarea cu cea antic. O influen de lung durat a avut civilizaia minoic din Creta. Frescele luminoase, decorative ale cretanilor, olritul i podoabele metalice au fost adoptate i imitate de populaii vorbitoare de limba greac, care s-au aezat pe pmntul grecesc, n aproximativ secolul XX .Hr. n zilele noastre, aceast civilizaie se numete micenian, dup un ora din nordulGreciei, Micene, unde au fost descoperite mti de aur care acopereau feele conductorilor sau regilor mori. Micenienii erau mai rzboinici dect cretanii i curnd au ajuns s-i dezvolte un stil propriu, cu reprezentri ale rzboiului i ale scenelor de vntoare, care erau desenate i imprimate pe cupe de aur sau pe sbii de bronz. Cldirile care au supravieuit sunt cavouri mari i mari citadele, cum ar fi cele din Micene i Tirint, compuse din blocuri masive de piatr care erau aezate laolalt. Umanizarea artei Dup destrmarea societii miceniene, care a avut loc n secolul al XII-lea .Hr., a urmat o lung er neagr de agitaie i de emigrri n mas. Acestea au dat natere unei societi diferite (de cetate-stat) i unui tip de art intens umanizat, pe care mare parte a oamenilor o asociaz grecilor. Trstura ei distinctiv se datoreaz mult religiei greceti, care reprezenta zeii i zeiele drept fiine umane superdotate. Ca urmare, era normal ca arta greac s se concentreze asupra figurii umane, fie c reprezenta un zeu umanizat, fie o fiin asemntoare zeilor.

Dintre reprezentrile artistice practicate de greci, sculptura este cea mai bine reprezentat, mai ales din cauza faptului c picturile lor nu au supravieuit peste timp. Sculptura de mari dimensiuni i de mari ambiii (sculptura monumental) s-a dezvoltat doar trziu, n secolul VII .Hr., fiind, probabil, inspirat de contactele cu Egiptul. Prima perioad a sculpturii greceti, cunoscut ca perioada arhaic, a durat cam pn n anul 480 .Hr. Tipurile ei caracteristice au fost nudul unui tnr, n poziie vertical, i fecioara mbrcat, ambele sculpturi fiind reprezentate cu un zmbet larg (evident o convenie fix) pe fa, care, astzi, pare ciudat, "un zmbet arhaic". Animat i vie ntr-un timp surprinztor de scurt, aceste personaje au devenit realiste i veridice, ncetnd s devin obiecte, ca un stlp, cu intenia de a fi admirate doar din fa. Redarea convenional a corpului (kouros) a fost nlocuit cu una mai detaliat i de mare acuratee n ce privete musculatura, n timp ce mbrcmintea purtat s-a sculptat cu tot mai mult miestrie. Perioada clasic, care a durat cam din anul 480 .Hr. pn n anul 323 .Hr., este, deseori, privit ca o culme a realizrilor artistice greceti. Inovaiile n sculptur au nceput s apar tot mai rapid, personajele n poziie vertical au fcut loc personajelor surprinse ntr-o varietate de poziii naturale, cum ar fi "Suliaul" (Doriphorus) i Apollo cu braul ntins din Templul lui Zeus din Olympia, ale cror forme par s fie dictate de originea lor, dintr-o lespede de marmur, n poziie vertical. Inovaii Inovri similare s-au produs i n sculptura basoreliefurilor (sculpturi realizate astfel nct personajele ies dintr-un fundal, dar nu sunt separate de acesta) i n ansamblurile statuare din bronz. Multe capodopere ale sculpturii clasice au disprut de mult i sunt cunoscute azi doar dup nume. Printre acestea se afl i dou mari statui ale lui Zeus i Atena create de maestrul atenian Fidias. Cea mai mare parte a lucrrilor n marmur care au supravieuit nu au fost create pentru contemplarea individual, ci au fost gndite pentru a face parte din decorarea, de ansamblu, a unui templu (mai ales basoreliefurile care le nconjurau i sculpturile individuale plasate n interiorul unui fronton triunghiular, la fiecare capt al cldirii). Sculptura, pictura i arhitectura au fost astfel combinate nct s creeze temple somptuoase i locuri pline de culoare, mult mai colorate dect ne imaginm, deoarece

statuile greceti, care, astzi, par a fi o art att de sobr, erau, de fapt, pictate complet i erau echipate cu tot felul de podoabe, ca, de exemplu, ochi aplicai, care, probabil, le confereau o aparen strlucitoare, uor exotic. Parthenonul Reliefurile clasice cele mai frumoase i sculpturile din fronton fceau parte din templul atenian Parthenos, mai bine cunoscut sub numele de Parthenon. Cele mai multe sculpturi aparin coleciei Elgin i se gsesc n British Museum din Londra, ns Parthenonul nsui supravieuiete ca o ruin nobil. Parthenonul este cel mai mare dintr-o serie de temple situate pe Acropolis (citadel), n Atena. Toate aceste temple au fost nlate n a doua jumtate a secolului V .Hr. (culme a perioadei clasice) pentru a nlocui cldirile distruse din timpul rzboaielor medice. Pe lng Parthenon, pe Acropolis se mai afl i mai micul templu al lui Atena Nike, Erecteum, cu cariatidele lui distinctive (stlpi sculptai sub form de femei) i o mare poart de intrare, numit Propylea. Pericle, omul de stat atenian, a pus n aplicare acest program ambiios al construirii de cldiri. Lucrrile de construcie au fost supravegheate de Fidias, care a creat i colosala statuie a Atenei, de mult pierdut, dar care pe vremuri a fost plasat n interiorul Parthenonului. Arhitecii Parthenonului propriu-zis au fost Callicratis i Ictimus; se cunosc puine despre ei, n ciuda faptului c Ictimus a mai proiectat nc un templu splendid, care se mai gsete, i azi, n localitatea Basse din Arcadia. Un stil simplu Elementele unui templu grecesc sunt remarcabil de simple. Cldiri, ca Parthenonul, constau dintr-o structur rectangular, nconjurat de coloane i mpodobit cu un acoperi nlat n pant. Diferenele de detalii de pe columne i ariile de deasupra lor defineau stilul arhitectural din care proveneau: simplitate, masivitate, pentru stilul doric, cu capitelurile mari i captul coloanei ca un sul, pentru stilul ionic, iar cel corintian avnd n captul coloanelor un capitel decorat cu frunze de acant sculptate. Marile realizri ale arhitecturii greceti nu s-au datorat doar cunotinelor tehnice, ci ele au rezultat dintr-un sim deosebit al proporiilor i o contientizare acut, vizual; un exemplu caracteristic era obiceiul grecesc de a decora coloanele astfel nct s fie uor bombate la mijloc, ceea ce compensa iluzia de concavitate (curbura spre interior) dat de o coloan perfect vertical, atunci cnd era privit de la distan. Arta greac a olritulu

Pictura greceasc s-a pstrat pn n zilele noastre doar pe vase care erau fabricate n cantiti imense, cu scopul de a pstra vinul i uleiul pentru uz casnic sau pentru export. Scenele de pe vase reprezint una din sursele principale de informare despre felul de via grecesc. Acestea au aprut pentru prima dat (aproximativ 600 .Hr.) n stilul ilustrrii negre, prin care obiectele erau pictate cu siluete negre pe fundalul rou, natural, al vasului. Detaliile interne (de exemplu, ochii pe o fa complet neagr) trebuiau s fie scobite pn la materialul rou de baz. Cam din 530 .Hr., pictorii au nceput s lucreze n aa numita tehnic a ilustrrii n rou, adic tehnic opus celei dinainte, colornd n negru fundalul, lsnd personajele n culoarea natural a vasului i pictnd detaliile interne ale acestora. Ambele metode prezentau avantaje, dar niciuna nu se asemna cu picturile realizate liber, pe fundalul alb al "lekythos", o urn elegant, relativ rar, care era cel mai adesea utilizat n scopuri funerare

27.Renasterea in Italia Primele manifestri ale Renaterii au avut loc n Italia. Dup Pacea de la Lodi (1454) a intervenit un echilibru ntre diversele fore politice care a dus la o perioad de relativ linite i, n consecin, la dezvoltarea economic a oraelor din centrul i nordul Italiei, favoriznd nflorirea artei i literaturii, ncurajat i susinut financiar de bogatele i influentele familii Medicidin Florena, Este din Ferrara, Sforza din Milano precum i de ducii de Urbino, dogii veneieni i de papalitatea roman. Literatur Renaterea continu opera nceput deja n sec. al XIV-lea prin "La Divina Commedia", monumentala creaie a lui Dante Alighieri (1265-1321), sonetele i scrisorile lui Francesco Petrarca (1304-1374), nuvelele lui Giovanni Boccaccio(1313-1375) reunite n volumul "Il Decamerone". Se reiau vechile genuri literare din antichitate - epopeea, satira, epigrama,biografia - i se creeaz genuri noi, ca sonetul i nuvela (Novella). Reprezentani ai literaturii italiene renascentiste sunt:

Angelo Poliziano (1454-1494), "Stanze per la giostra", "Favola d'Orfeo";

Niccol Machiavelli (1469-1527), "Il Principe", "Istorie fiorentine", "Discorsi", comedia "La Mandrgola", "Dell'arte della guerra" (1516 1520);

Arte plastice Dezvoltarea artei n Renaterea italian are loc la nceputul secolului al XV-lea n Florena. Filippo Brunelleschi (1377-1446), cel mai nsemnat constructor al Renaterii, descoper perspectiva liniar - caracteristic artei din aceast perioad - i realizeaz cupola Domului din Florena (1436). Lorenzo Ghiberti (1378-1455) devine cunoscut prin realizarea porilor de bronz ale Baptisteriului din faa Domului, numite, mai trziu, de ctreMichelangelo "Porile Paradisului". Donatello (1386-1466), prin stilul su plastic, a influenat i pictura. Printre cele mai importante opere ale sale este statuia de bronz a lui David, prima sculptur care, ca n timpurile antichitii, prezint din nou corpul omenesc gol, fr veminte. Pictura n Renaterea timpurie Masaccio (1401-1428), cu motivele sale naturaliste i aplicarea perspectivei n desen, este socotit deschiztorul de drum n pictura din perioada timpurie a Renaterii. Ciclul de fresce n "Cappella Brancacci" din biserica "Santa Maria delle Carmine" din Florena impresioneaz prin individualitatea i plasticitatea noului stil. i Paolo Uccello (1397-1475) - "Battaglia di San Romano", "Il Condottiere Giovanni Acuto" - este fascinat de potenialul perspectivei n pictur. Ali maetri din aceast perioad sunt clugrul dominican Fra Angelico (1400-1455), Jacopo Bellini(14001470), Piero della Francesca (1416-1492), care a scris i lucrri teoretice n domeniul matematicii i perspectivei. Pictorii din generaia urmtoare au contribuit la nnoirea redrii n perspectiv a peisajelor, compunerea minuioas a tablourilor, fineea redrii figurilor. Printre acetia se numr: Antonio Pollaiuolo (1432-1498), Andrea del Verrocchio(14351488), Domenico Ghirlandaio (1449-1494) - n Florena; Andrea Mantegna (1431-1506) - n Padova; Pictura n perioada de apogeu a Renaterii n anul 1500, Leonardo da Vinci (1452-1519) se ntoarce la Florena, venind de la Milano, unde pictase fresca Cina cea de Tain pentru biserica Santa Maria delle Grazie. n acest timp, Michelangelo (1475-1564) lucreaz la statuia de marmur a lui "David", care avea s devin semnul distinctiv al oraului Florena.

Tiziano Vecello (1488-1576) este cel mai nsemnat reprezentant al Renaterii n Veneia. El picteaz i pentru Carol Quintul, care l numete pictor oficial al curii regale spaniole. Manierismul ncepnd aprox.cu anul 1590, prevaleaz arta manierist cu diverse tendine stilistice, n care - n contrast cu senintatea clasic a perioadei precedente - repertoriul formelor devine exagerat, corpurile omeneti apar erpuitoare i crispate (Figura serpentinata), tablourile sunt ncrcate cu multe elemente decorative, anunnd ivirea stilului "baroc". Reprezentani valoroi ai manierismului sunt:

Pontormo (1494-1556), n Florena;

Rosso Fiorentino (1494-1540), picteaz palatul Fontainebleau din apropierea Parisului; Andrea Palladio (1508-1580), pictor i arhitect din Vicenza, iniiaz stilul palladianist, care va influena arhitectura englez din sec. al XVIII-lea;

Arhitectura Renaterii n arhitectura Renaterii se pot deosebi dou tendine: O prim tendin este caracterizat prin folosirea formelor de expresie ale antichitii. Aceasta se realizeaz n jurul anului 1500, n perioada de apogeu a Renaterii, prin construciile clare i armonice ale lui Donato Bramante, i se rspndete n tot restul Italiei. Se folosesc ca elemente de construcie coloanele, pilatrii, capitelurile, frontonul triunghiular, arcadele, preluate din tratatul de arhitectur al lui Vitruviu ("De architectura", sec. I .Hr.), la care se adaug cupolele (Domul din Florena, Bazilica Sfntul Petru din Roma).

A doua tendin, proprie mai ales rilor nordice, mbin elementele antice cu tradiiile stilului medieval, n care predomin liniile verticale combinate cu ogivele gotice. Se adaug ornamente i arabescuri (n Spania). Maitrii de construcii sunt meseriai. Exemple: n Frana, aripa de vest a palatului Luvru din Paris (1550-1558), realizat de Pierre Lescot; n Germania, castelul din Heidelberg i primria dinAugsburg, construit de Elias Holl.

28.Evolutia stilurilor si miscarilor artistice in istoria artelor

Micrile artistice occidentale dup perioad Seco lele al XIRomanic Gotic Renaterea lea al timpurie Renaterea Manierism Baroc Clasicism Rococo Neoclasicism Romantism XVI IIlea Seco lul Realism Prerafaeliii Academism Impresionism Post-impresionism Neo-impresionism al XIX Pointilism LesNabis Sintetism Simbolism Naturalism -lea

Seco lul al XXlea

Modernism Cubism Expresionism Expresionism abstract Abstracionism Neue Knstlervereinigung Mnchen Der Blaue Reiter Die Brcke Dada Fauvism Neofauvism Art Nouveau Bauhaus De Stijl Art Deco Pop art Futurism Suprematism Suprarealism Color Field Minimalism Instalaie (art) Postmodernism Art conceptual La art Performance art Art video Neo-expresionism Brutalism Lowbrow Art media Young British Artists Stuckism System art

Seco lul al Art relaional Videogame art XXI -lea

29.Pictura rusa din a II-a jumatate a sec.XIX. Creatia lui A.Savrasov, I.Sischin, I.Repin,I.Levitan etc. Ilia Efimovici Repin(n. 5 august 1844 la Ciuguev, lng Harkov, Imperiul Rus, n prezent n Ucraina - d.29 septembrie 1930, Kuokkala, pe atunci n Finlanda, astzi Repino, Rusia) a fost un pictor realist rus, aparinnd colii artisticePeredvijniki.

Lucrrile sale conin adesea nelesuri adnci, psihologice i exprim tensiunile din interiorul ordinii sociale existente n vremea sa. Spre sfritul anilor 1920, n Uniunea Sovietic au nceput s fie publicate numeroase lucrri despre el ca, un deceniu mai trziu, s apar chiar un cult al lui Repin, el fiind considerat un model progresiv i realist ce trebuia imitat de artitii sovietici social realiti. Viaa i opera Repin s-a nscut n oraul Ciuguev, gubernia Harkov, n inima regiunii istorice denumit Sloboda Ucraina.A luat primele lecii de desen cnd a nceput s lucreze ca ucenic pentru I. M. Bunakov. Repin a putut strnge suficieni bani pentru a pleca la Sankt Petersburg, unde dorea s se nscrie la Academia Imperial de Arte. Ajunge n ora n 1863 i se nscrie la coala de Desen organizat de Societatea pentru Susinerea Artelor. Lucrnd cu Ivan Kramskoi, tnrul artist face progrese rapide Cltorete prin Europa i se stabilete la Paris unde ntlnete pictura impresionist franceza De-a lungul carierei sale, el a fost atras de oamenii simpli din care se trgea i el i a pictat frecvent oameni de la ar, att ucrainei ct i rui. Pe lng rani, Repin i-a pictat i pe reprezentanii elitei imperiale, ai inteligheniei i aristocraiei, inclusiv Nicolae al IIlea al Rusiei. ntre 1894-1907pred la Academia din Sankt Petersburg. n 1900, n timpul unei cltorii la Paris, o cunoate pe Natalia Nordman, care va fi noua sa iubit (Repin se desprise de prima sa soie). Spre uimirea tuturor, artistul i urmeaz marea dragoste i se stabilete n locuina acesteia din Finlanda. La scurt timp dup asasinarea arului Alexandru al II-lea n 1881, Repin a pictat o serie de lucrri avnd ca tem micarea revoluionar rus: Refuzul spovedaniei, Arestarea unui propagandist, ntlnirea, Nu l-au ateptat. n 1885, Repin a finalizat una dintre cele mai intense picturi ale sale din punct de vedere psihologic, Ivan cel Groaznic i fiul sau. Repin a relizat multe portrete ale unor compatrioi celebri precum marele scriitor Lev Tolstoi, omul de tiin Dmitri Mendeleev, oficialul imperialPobedonostsev Dupa moartea partenerei sale de via, Natalia, n 1914, Repin lucreaz tot mai greu, din cauza atrofierii minii drepte. ncearc s lucreze cu mna stng fr prea mare succes,

iar lucrrile nu mai au aceeai calitate ca n trecut. n ultimii ani ai vieii sale, artistul s-a luptat cu nverunare cu problemele financiare. Casa n care locuia Repin era situat un pic mai la nord de Sankt Petersburg, in Kuokkala, Marele Ducat al Finlandei.n 1930 Repin moare n Kuokkala, Finlanda. Dupa conflictele armate dintre Uniunea Sovietic i Finlanda din timpul celui de-al Doilea Rzboi Mondial, Kuokkala a fost cedat Uniunii Sovietice i redenumit Repino (Regiunea Leningrad) n cinstea marelui pictor. Repin este astzi considerat cel mai important pictor rus, muli critici din Rusia neezitnd s vorbeasc despre el ca despre artistul naional

30.Arta plastica romaneasca, sfirsitul sec XIX-XX-lea N.Grigorescu, I.Andreescu, S.Luchian, N.Tonitza etc. Constantin Brincusi (1876-1957), sculptor roman. A studiat la Bucuresti si Paris. Arta lui Brincusi vadeste o desfasurata cunoastere a mestesugului, o mare capacitate de a pune in valoare calitatile diversor material specific sculpturii. Brincusi a evoluat tot mai mult spre o stilizare abstractizat, formalista(Pasarea maiastra, Domnisoara Pogani). Reprezentant al muzeului de arte al Romaniei cu lucrarile rugaciune, Somnul.

31.Arta plastic basarabeana sfirsitul sec. XIX-XX-lea. Alexandru Plamadeala(1888-1940). Fondatorul sculpturii basarabene.Menirea realista, promovata in tot ce a creat,i-au impus artistului o tenacitate ce l-a condus, in consecinta la o continua perseverare asupra tehnologiei si modalitatilor de executare,de finisaj. Cit priveste particularitatea creatiei lui putem afirma ca ea sta in explorarea sculptural a finite umame. Aceasta calitate de prt si mereu atractiva pune in lumina potentialul, asazisul exhipament moral si spiritual al artistului preocupat sa investigheze chipul uman in forme volumetrice , sugerind o lume in framint,in univers strabatut la enigma. Monumental lui Stefan cel Mare Muncitorul Portretele-busturi ale scriitorilor A.Mateevici, Al.Donici, Bogdan Petricescu-Hasdeu etc.

32.Cele 7 minuni ale lumii

Numele construciei Marea Piramid din Giza Grdinile suspendate ale Semiramidei

Data construciei 2550 .Hr. 600 .Hr.

Constructori egiptenii babilonienii lidienii, greci grecii carienii, greci Grecia elenistic -

Data distrugerii -

Cauza distrugerii

dup secolul I .Hr. 356 .Hr. secolele V-VI d-Hr. nainte de 1494 d.Hr. 224 .Hr. 1303-1480 d.Hr.

cutremur incendiu incendiu cutremur cutremur cutremur

Templul zeiei Artemis 550 .Hr. din Efes Statuia lui Zeus din Olympia Mausoleul din Halicarnas Colosul din Rodos Farul din Alexandria 435 .Hr. 351 .Hr. 292-280 .Hr.

secolul al III-lea Egiptul .Hr. elenistic

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate