Teoria culorilor

Teoriile moderne ale culorii pleaca de la observatia lui Sir Isaac Newton ca lumina alba contine toate culorile vizibile (rosu, oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet). Newton a studiat frecventele luminii, spectrul solar, proprietatile culorilor si felul in care ochiul le percepe. Lumina este o radiatie sub forma de unde electromagnetice care fac posibila vederea atat pentru om cat si pentru celelalte fiinte. Radiatiile electromagnetice pot fi clasificate in functie de frecventa lor. Ochiul uman este sensibil la o banda ingusta din totalitatea frecventelor luminoase (intre 360 si 780 nm, unde 1 nm = 0.000001 mm). Lumina cu o frecventa inalta (400 pe scala nanometrica) ne apare violet in timp ce lumina cu o frecventa joasa (aproximativ 700 nm) ne apare ca fiind rosie. Frecventele intermediare corespund celorlalte culori spectrale.

Culorile suprafetelor, asa cum le percepem noi, sunt de fapt capacitatea respectivelor suprafete de a absorbi anumite unde luminoase si de a le reflecta pe celelalte. Masuram culorile dupa caracterul in sine, valoare (luminozitate) si intensitate (saturatie). In functie de componenta calorica pe care o au, culorile se impart in calde si reci. Aceasta componenta a fost studiata in relatie cu efectul pe care il au culorile asupra psihicului uman. Astfel, s-a observat ca albastrul da o senzatie de racoare in timp ce galbenul si oranjul una de caldura. In functie de proprietatile culorilor pot fi create scheme armonice.

Roata culorilor
Roata culorilor sau steaua cromatica nu este altceva decat o conventie pe care artistii, designerii si in general persoanele care lucreaza cu culorile o utilizeaza pentru a gasi cele mai bune acorduri cromatice.

Triunghiul culorilor principale se formeaza din Rosu, Galben si Albastru.

Atunci cand combinam doua culori principale rezulta o secundara, dupa cum urmeaza: Atunci cand adaugam culorile secundare (Oranj, Violet, Verde) triunghiului principalelor obtinem urmatoarea figura.

ROSU + GALBEN = ORANJ

GALBEN + ALBASTRU = VERDE ALBASTRU + ROSU = VIOLET

Acum, daca ne inchipuim si un al treilea nivel cromatic (cel tertiar) vom descoperi o roata din ce in ce mai complexa si mai simpatica. O adevarata prietena cand vine vorba de combinatii de culori. Acest tip de ilustrare a relatiilor dintre culori ii apartine lui Itten, cel mai important teoretician al cromatologiei.

O alta infatisare a rotii culorilor poate fi si steaua cromatica, derivata din suprapunerea triunghiului principalelor peste cel al secundarelor si al celor doua triunghiuri tertiare.

Nonculorile
Pe scurt, cand vorbim despre nonculori, vorbim despre ALB si NEGRU dar si despre combinatiile dintre ele, care rezulta in nenumarate tonuri de GRI neutru.

Culorile, asa cum le percepem noi, nu sunt nimic altceva decat proprietatea obiectelor din jurul nostru de a reflecta undele electromagnetice ale luminii intr-o anumita proportie. Albul este rezultatul reflectiei totale in timp ce negrul este rezultatul absorbtiei totale a luminii. Albul, negrul si griurile derivate sunt considerate neutre, de aceea ele pot fi combinate cu orice culoare fara a pune in pericol calitatea raportului cromatic. In pictura sunt folosite tocmai pentru a pune in valoare culorile pure si au scop de acompaniament. Un alt rol pe care il pot juca albul, negrul sau griurile neutre este acela de pauza cromatica, ele neavand caracter cromatic propriu zis. Pot fi folosite pentru a tempera o culoare pura, pentru a desparti culori ce nu creaza armonie sau cand se doreste obtinerea contrastului simultan. Atunci cand combinam o singura culoare cu alb, negru sau gri fara a mai adauga nici o alta culoare rezulta monocromia.

Tonurile si nuantele
De foarte multe ori acesti termeni sunt utilizati ca si cum ar fi sinonimi. Ei bine, nu sunt! Tonurile unei culori sunt drumul pe care o culoare il poate parcurge catre alb sau negru. Ex.: rosul vireaza catre negru:

Ex.: rosul vireaza catre alb:

Nuantele unei culori sunt obtinute prin virarea unei culori catre o alta culoare. Ex.: rosul vireaza catre galben, prin oranj:

Atat tonurile cat si nuantele unei culori sunt nelimitate ca si numar iar combinatiile sunt de ordinul sutelor de mii, iar lucrurile se complica si mai mult in momentul in care apar in ecuatie si tonurile nuantelor, pentru ca fiecare nuanta rezultata din amestecul dintre doua culori poate vira la randul ei catre alb sau negru.

De-a lungul timpului problema armonizarii culorilor a fost o preocupare a artistilor dar si a oamenilor de stiinta. Cautarile acestora s-au cristalizat intr-o serie de reguli care alcatuiesc teoria culorii, principii de baza ce trebuie cunoscute de orice profesionist n domeniul vizualului. Acesta este un articol despre cum sa alegeti cele mai potrivite culori, despre cum sa armonizati culorile cu ajutorul schemelor cromatice.

Cercul cromatic
Mai intai citeva cuvinte despre cercul cromatic, pe care il vom folosi in acest articol. Cercul cromatic este o conventie a persoanelor care lucreaza cu culori (artisti plastici, designerii, etc.) si este folosit pentru a gasi cele mai bune acorduri cromatice. Triunghiul culorilor principale se formeaza din Rosu, Galben si Albastru (imaginea stinga jos). Combinand culori primare doua cite doua rezulta o secundara: rosu + galben = oranj, galben + albastru = verde, albastru + rosu = violet (imaginea centru jos). Acum vom combina o culoare primara cu una secundara: galben + oranj = oranj virat spre galben, rosu + oranj = oranj virat spre rosu, etc (imaginea dreapta jos). Astfel se dezvolta cercul cromatic. Cercul cromatic devine din ce mai complex prin noi combinari dintre culorile alaturate. Prin combinare cu alb sau negru se creeaza tonuri ale culorilor.

Monocromia
Schema cromatica cea mai usor de folosit si cea mai simpla, este monocromia. Monocromia se caracterizeaza prin faptul ca utilizeaza o singura culoare (dominanta) insotita de nonculori sau de tonuri ale acesteia (imaginea de jos prezinta mai multe tonuri ale unei culori).

In imaginea urmatoare puteti vedea o schema monocroma pe cercul cromatic.

Schema analogica sau a culorilor alaturate

Schema analogica foloseste culori adiacente una fata de cealalta, in cercul cromatic. Schema analogica foloseste 2 sau 3 culori alaturate, relationale, inrudite care creaza combinatii atragatoare. Se poate folosi o culoare care va fi cea dominanta, iar celelalte se vor folosi ca accente pentru a imbogatii imaginea. Schema analogica seamana foarte mult cu monocromia, oferind insa avantajul mai multor nuante.

Schema culorilor complementare

Aceasta schema consta in alaturarea a doua culori complemetare, opuse una fata de cealalta ca si pozitie ocupata pe cercul cromatic. Culorile complementare sint culori care amestecate in anumite proportii creaza culoarea alb (in realitate, in cazul culorilor ce contin pigment, din cauza impuritatilor se obtine un gri neutru). De exemplu: oranj-albastru (oranj 1:3, albastru 2:3), galben-violet (galben 1:4, violet 3:4), rosu-verde (raport 1:1). Fiecare dintre perechile de culori complementare contine o culoare calda si una rece. Fiecare dintre perechi contine o culoare inchisa si una deschisa (cu exceptia perechii rosu-verde care au valori egale). Fiecare pereche complementara contine o culoare principala si una secundara. Nuantele intermediare intre perechile de complementare si griul neutru, se numesc griuri colorate. Fiziologic, s-a demonstrat ca ochiul uman simte nevoia culorii complementare pentru o culoare data, iar daca aceasta nu exista, ochiul o va forma de la sine. Un gri neutru aflat linga o culoare va parea virat inspre complementara acelei culori (de exeplu un gri neutru linga culoarea verde va parea virat inspre verde).

Culorile complementare folosite in raport corect de cantitate va creea o imagine statica. Daca se doreste o dinamizare, se va folosi una dintre culorile complementare in cantitate mai mare si se va folosi deasemenea griuri virate inspre culoarea ce se doreste dominanta. Culorile complementare sunt greu de armonizat atunci cind sunt folosite culori saturate. Pentru a le armoniza mai usor se poate lucra cu culori desaturate sau se evita culorile pure si se lucreaza cu nuante ale acestora. Cind se folosesc culori complementare, nu trebuie uitate si relatiile calitative si cantitative ce se stabilesc intre culori.

Schema culorilor complementare cu disjunctie

Schema complementarelor cu disjunctie este o variatie a schemei de culori complementare. In aceasta schema una dintre culorile complementare primeste mai multe nuante. Se aplica regulile de la schema de culori complementare. Schema de culori complementare cu disjunctie ofera o mai larga paleta de contraste.

Schema triadica
Schema triadica foloseste 3 culori situate la distante egale una de cealata pe cercul cromatic. Cu aceasta schema se obtin combinatii armonioase de culori, echilibrate. In schema triadica pot exista diverse combinatii de culori in care nu apar culorile primare. Proportiile de folosire a culorilor difera in functie de culorile alese. In general, culoarea cea mai intensa este si cea mai putin folosita, aceasta culoare fiind folosita pentru accente. Celelalte culori vor fi mai putin saturate.

Schema tetraedrica (complementarele duble)

Schema tetraedrica (a complementarelor duble) este cea mai complexa dintre toate schemele de culori deoarece foloseste patru culori, aranjate in doua perechi de complementare. Se aplica aceleasi reguli ca si in schenma de culori complementare. Daca se doreste un echilibru in imagine, se folosesc raporturile corecte de cantitate. Pentru o imagine dinamica se alege o singura culoare din cele patru ca si culoare dominanta iar griurile folosite vor fi virate inspre culoarea dominanta. Schema tetraedrica este una dintre cele mai dificil de armonizat fiind foarte greu de pus in practica insa ofera o mare bogatie de culori.