Digitally signed by

Library TUM
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
Reason: I attest to the
accuracy and integrity of
this document

Desen

METODE DE STILIZARE A FIGURII UMANE

Indicații metodice

Chișinău
2017
0 
 
 UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

FACULTATEA URBANISM ȘI ARHITECTURĂ

DEPARTAMENTUL ARHITECTURĂ

Desen

Metode de stilizare a figurii umane

Indicații metodice

Chișinău
Editura “Tehnica-UTM”
2017

1 
 
 Indicațiile metodice, Metode de stilizare a figurii umane, sunt elaborate și
destinate studenţilor specialităţii 581.1 Arhitectura cu scopul de îndrumare şi
susţinere la orele practice la disciplinele Desen, Pictură, Sculptură, Proiectarea
de arhitectură.

Autori: lector superior Svetlana Melnic

lector superior Mariana Hadji-Bandalac

Redactor responsabil: conf.univ., dr. arhitectură Aurelia Carpov

Recenzent: dr. art., conf.univ. Angela Munteanu

Redactor: Eugenia Balan

Bun de tipar 23.06.17 Formatul hârtiei 60x84 1/8

Hârtie ofset. Tipar RISO Tirajul 50 ex.
Coli de tipar 6,5 Comanda nr. 62

2004, UTM, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare și Sfânt, 168

Editura „Tehnica-UTM”
2045, Chişinău, str. Studenţilor, 9/9

© UTM, 2017
2 
 
 INTRODUCERE

“ … Nu te obosi să fii modern.

Din păcate, acesta este singurul lucru
pe care orice ai face, nu-l poți evita... ”

(Salvador Dali)

În semestrul IV al anului II este studiat corpul uman. În aceste indicații metodice sunt
analizate proporţiile şi anatomia plastică a muşchilor corpului uman, etapele de lucru,
metodele de stilizare a figurii.

Lucrarea de față continuă tema studierii figurii umane, fiind concentrată asupra
aspectelor ce contribuie la stilizarea figurii umane.

Tot aici sunt revăzute imaginile figurii umane în diferite etape istorice în contextul
stilizării. Viziunea istorică face posibilă studierea mai largă a problemei.

Un aspect important constă în problema stilizării figurii umane în diferite genuri ale
artelor vizuale.

Prin urmare, desfăşurând noţiunea de stilizare, se atrage atenţia şi la aspectele ce

ţin de proporţii, forma figurii omului în diferite ipostaze de mişcare. Aceste componente şi
caracteristici se află într-o corelaţie strânsă şi se completează una pe alta. Stilizarea constă
în deformarea proporţiilor, transformarea formei şi exagerarea mişcării corpului uman, în
acelaşi timp, păstrându-se caracterul individual în particular.

Lucrările studenţilor sunt executate după anumite cerinţe, astfel încât rezultatul
obţinut permite crearea formelor noi prin corectarea proporţiilor, formei şi exagerarea
mişcărilor. Rezultatele lor sunt anexate în indicațiile metodice.

Formularea temei şi problemele abordate sunt determinate de actualitatea temei.

Cercetările aplicative şi rezultatele obţinute pe parcursul studiului stau la temelia studierii
figurii umane în contextul stilizării.  

Generalizând, putem concide că abordarea figurii umane este un subiect important

care predomină în creaţia artiştilor. 
3 
 
 1. FIGURA UMANĂ ÎN DIFERITE ETAPE ISTORICE ÎN CONTEXTUL
STILIZĂRII 
“Pe tot parcursul istoriei artelor, corpul uman a fost reprezentat în diferite moduri
artistice. Fiecare dintre marile civilizaţii au elaborat coduri şi reguli canonice care
reglementau aceste reprezentări” [1]. Aceste coduri și reguli au influențat reprezentarea
figurii umane stilizate.

Sunt analizate reprezentări ale figurii umane din perioada preistorică până la etapa
actuală.

1.1. Perioada preistorică 

În perioada preistorică primele desene ale figurii umane sunt lăsate pe pereţii
grotelor şi peşterilor (fig.1.1 - 1.4). Cel mai renumit desen ajuns în zilele noastre este desenul
de pe pereţii Grotte de Lascaux, Franţa. Figura omului se află în centrul atenţiei, el este
învingătorul, stăpân al naturii. Figura este reprezentată în acţiune.

În afară de desenele lăsate pe pereții peșterilor s-au mai păstrat și figurine. Din punct
de vedere al stilizării, figurinele sunt foarte expresive. Figurinele se realizează din materiale
naturale (piatră, argilă) de dimensiuni mici. Primele încercări de sculptură erau figurinele ce
reprezentau femeia. Femeia se află în centrul atenției, deoarece ea era cea care continua
omenirea. Figurinele erau stilizate după intuiția autorului: alungea sau scurta corpul, micșora
sau mărea capul, schimba forma și volumul (fig.1.2, 1.3).   

                              

Fig.1.1. Imaginea omului și a bizonului în mină 

4 
 
 Fig.1.2. Muzeul Ceramicii Cucuteni din Piatra Neamț 

Fig.1.3. Statuetă  Fig.1.4 Peștera Colibonia din România 
feminină, 
Muzeul Luvru, Paris 
 

5 
 
 1.2. Perioada Egiptilui Antic

     

Fig.1.5. Stela lui Naram‐Sin din  Fig.1.6. Faraonul  Micherin 
dinastia Akkadiană. CCA 2250  și soția sa Ghiza, XXV î.e.n. 
î.Hr., Muzeul Luvru, Paris   
 

În arta Egiptului Antic, figura omului este reprezentată în diferite scene de ritual.
Figura apare în relief pe stele, pe pereţii piramidelor (fig.1.5, 1.6). „Faraonul, situat între om
şi zei, este un model de urmat. Culoarea şi
linia se conjugă pe reliefuri şi pe picturi
pentru a exprima lumea divină şi
perenitatea omului după moarte. Chipul
este reprezentat din profil, însă ochiul este
văzut din faţă; umerii sunt reprezentaţi din
faţă, la fel ca şi bustul, braţele şi mâinile;
picioarele însă sunt înfăţişate din profil,
unul fiind întotdeauna proiectat uşor
înainte, chiar dacă personajul se află într-
o poziţie statică” [1]. Imaginile vorbesc de
Fig.1.7. Regina Hatseptis între zeii Horus și Thot. 
o stilizare a chipului uman după canoanele Relief pictat din Tempul lui Amon, Karnak 
prevăzute în arta Egiptului Antic(fig.1.5,
1.7).

6 
 
 1.3. Perioada Greciei Antice 

În arta Greciei Antice figura umană continuă la fel

să fie în centrul atenţiei. Figura omului este pictată în
diferite acţiuni (muncă, jocuri de priviri), contrariu artei
Egiptului Antic. Aceasta este pictată pe vasele de ritual,
apare în relief pe monede, sunt sculptate statui. Sunt
stilizate atât figura, cât și veșmintele. Corpul uman este
alungit, capul în raport cu toată figura este mic, mişcările
exagerate. Artiştii din perioada antică au modelat siluete
Fig.1.8. Crater corintic.  frumos stilizate ale figurii umane. Ele rămân ca exemple
CCA 600‐590 î.Hr., 
frumoase demne de urmat (fig.1.8, 1.9, 1.10).
Muzeul Luvru, Paris 

Fig.1.9. Cupa Aică cu figuri roșii atribuită pictorului Turnăriei. 
CCA 480 î. Hr. 

Fig.1.10. Monedă din Pelia (teradrahnă din argint). CCA 320 
î.Hr., diametrul 2,5 cm. Biblioteca Națională din Franța, Paris 

7 
 
 1.4. Perioada Evului Mediu

În Evul Mediu creştinismul devine credinţă oficială şi toate genurile artei sunt supuse
cerinţelor şi canoanelor religioase. În reprezentarea figurii umane, la fel sunt respectate
anumite canoane. Figura este alungită, mişcările solemne, piciorele abia ating pământul.
O mai mare atenţie se atrage asupra chipului (fig.1.11-1.15).

Fig.1.11. Fecioarele neînțelepte.  Fig.1.12. Portalul vestic al catedralei 
Sculptură din Catedrala Sfinților  Chartres, detaliu, stilul gotic 
Catherine și Mauritiuskirche,  timpuriu, 1145 
Magdeburg 

Fig.1.13. Iustinian și curtea sa, secolul al VI‐lea, mozaic, Bserica San Vitale, Ravena 
8 
 
 Fig.1.14. Carol cel Mare cu papii  Fig.1.15. French stained glass panel XII 
Ghelasie și Grigore cel Mare  century Depicting Saint Blaise 

1.5. Perioada Renaşterii

În perioda Renaşterii se pune în valoare figura nudă. Artiștii studiază minuțios
corpul uman, anatomia corpului pentru a reda cât mai real figura. Această tendinţă se
păstrează până în secolul XIX-lea (fig.1.16, 1.17).

 
Fig.1.16. Albercht Durer. Adam și Eva, 1507.  Fig.1.17. Leonardo da Vinci. Leda și lebăda, 
Museo del Prado, Madrid  1505‐1515. Galeria Uffizi, Florența, Italia 
9   
 
 1.6. Perioada modernă și contemporantă

La sfârşitul secolului XIX-lea, apariţia noilor curente moderne influenţează toate

genurile de artă vizuală: pictura, grafica, sculptura, ceramica, tapiseria. Prezentarea figurii
umane rămâne un subiect preferat la majoritatea artiştilor. Ei caută metode diferite de
stilizare a figurii: modelarea şi geometrizarea formelor, decorarea, alungirea pe verticală sau
pe orizontală a proporţiilor etc. (fig.1.18-1.22).

  Fig.1.18. Pablo Picasso. Nud de  Fig.1.19. Kazimir Malevich. Femeie cu o  Fig.1.20. Gustav Klimt. Împlinirea 

femeie, 1909 Muzeu de Artă Polo,  greblă, 1928‐1932,  Galeria Tretykov,  dorințelor, 1911, Viena, 
  Kanagawa    Moscova  Galeria Austriacă 

   

Fig.1.21. Pablo Picasso. Domnișoarele  Fig.1.22. Paul Gauguin. Piață, 1892. 
din Avignon, 1907. Muzeul de Artă  Muzeul de Artă, Basel 
Modernă, New York 

10 
 
 Stilizarea face posibilă găsirea unor modalităţi noi de reprezentare a mediului şi
omului în toate genurile artei vizuale.

În sculptură apare necesitatea de o sculptură profesională şi de sculptori profesionişti.

Sculptorii încep a experimenta, a căuta soluţii de a modela forme noi şi până la urmă ajung
la o abstractizare a figurii umane. Poți recunoaște figura umană doar după siluetă, plastica
corpului, mişcarea capului, poziţia picioarelor (fig.1.23-1.25).

          

Fig.1.23. Umberto Boccioni.  Fig.1.24. Alberto Giacometti,  Fig.1.25. Julio Gonzalez.

Forme unice în continuitatea  Femeie lingură, 1926‐1927,  Omul cactus, 1939‐1940, bronz. 
spațiului, 1913. Civica  Bronz  Muzeul Național de Arte 
Galleria de Arte Moderne,  Moderne, Paris 

În arta tapisiriei și ceramicii, de asemenea, apare tendința de a stiliza figura umană

(fig.1.26).

Fig.1.26. Tapiserie dedicată unirii săvârșită de Mihai Viteazul expusă 
pe unul din holurile Palatului Culturii din Iași
11 
 
 Fig.1.28. Maiolica. 
Figură feminină stilizată 

 
Fig.1.27. Gânditorul 
 

Grafica şi pictura actuală la fel este preocupată de stilizarea figurii umane. Artiştii
experimentează cu proporţiile, forma, folosind elemente de decor. Pentru expresivitatea
imaginii utilizează elemente de limbaj plastic punctul, linia, pata. Figura este stilizată cu linii
frânte, „reci” sau linii curbe, fluide cum ar fi reprezentate în imaginile de mai jos (fig.1.29-
1.32).

Fig.1.29. Henri Matiss. Bathers by a River, 1916.  Fig.1.30. Henri Matiss. 
The art Institite of Chicago, Chicago  Zulma, 1950. 
Stensil 
12 
 
  

Fig.1.31. Henri Matisse.  Dansul, 1909‐1910. Ermitaj, Sankt‐Petersburg 

Fig.1.32.Modulorul lui Corbusier

Aşadar, în diferite perioade istorice, toate genurile de artă abordează figura umana
ca un subiect principal. Fiecare artist caută modalitatea de a reprezenta figura umană
stilizată. 

13 
 
 2. METODE DE STILIZARE A FIGURII UMANE

Noţiunea de stilizare: se atrage atenţia la aspectele ce ţin de proporţii, de studiul

formelor în diferite ipostaze de mişcare. Aceste componente şi caracteristici se află într-o
corelaţie strânsă şi se completează una pe alta. Stilizarea constă în deformarea proporţiilor,
transformarea formei şi exagerarea mişcării corpului uman, în acelaşi timp, păstrând
caracterul individual. Pentru stilizare trebuie să studiem forma subiectului.

“Forma este silueta, conturul obiectului desenat.

Forma exterioară trebuie înţeleasă ca o oarecare organizare a conturului obiectului

desenat (culoarea, linia, tonul)...

Formele pot fi plate şi volumetrice. Formele plate se mai numesc şi simple, iar cele
de volum – forme compuse. Pentru că pata e o formă simplă, este de ajuns să se
intersecteze un şir de paralele cu câteva linii trase în diferite direcţii. Vom menţiona că până
la intersectarea paralelelor cu liniile nu s-a observant vreo oarecare formă. Numai după
intersectare se formează triughiuri, pătrate, dreptunghiuri” [2]. După conţinut deosebim
forme geometrice (ce înfăţişează figuri geometrice), realiste sau naturale (forme reale ale
obiectelor din lumea încojurătoare) şi abstracte care au potenţial plastic.

2.1. Forma plană

Forma plană sau forma simplă are două dimensiuni: lungime şi lăţime. Aceasta se mai
numește şi formă bidimensională. Studenţilor li se propun figuri geometrice plane: pătrat,
dreptunghi, cerc, triunghi. Din aceste figuri geometrice ei realizează schiţe de figură umană
stilizată.

2.1.1. Exerciţiu cu folosirea pătratului şi dreptunghiului

Figura umană se desenează din variaţia dreptunghiurilor mari, mijlocii, mici,

alungite sau pătrate. Îmbinarea dreptunghiurilor diferite după dimensiune
formează siluete masive. Figura se percepe „ greoaie” cu puțină dinamică
(fig.2.1, a, b, c, d).

14 
 
  

a)                                                                                                  b) 

c)                                                                                                   d) 

Fig.2.1, a), b), c), d). Figura stilizată cu dreptunghiuri 

15 
 
2.1.2. Exerciţiu cu folosirea triunghiului

În acest crochiu a fost pusă condiția de a folosi triunghiuri de diferite dimensiuni.

Prin îmbinarea lor pot fi modelate siluete expresive, dinamice (fig.2.2, a), b), c), d),
e), f).  
 

a)                                                                                                   b) 

             

c)                                                                                                   d) 

              
Fig.2.2, a), b), c), d). Figura stilizată cu triunghiuri 
16 
 
2.1.3. Exerciţiul cu folosirea formelor plane rotunde sau eliptice

Schiţe de figură umană stilizată pot fi realizate cu ajutorul cercurilor şi ovalelor.

Scopul constă în îmbinarea cercului și ovalului de diferite dimensiuni. Silueta ce
apare în urma acestor îmbinări este fluidă (fig.2.3, a, b, c, d).

a)                                                                                                   b) 

 
   
 

c)                                                                                                   d) 
                     

Fig.2.3, a), b), c), d). Figura stilizată cu cercuri și ovale
17 
 
2.1.4. Exercițiu cu îmbinarea formelor dreptunghiulare, unghiulare și rotunde

Prin sinteza acestor forme sunt create siluete dinamice, expresive și originale ale
figurii umane (fig.2.4, a, b, c, d, e, f).

Fig.2.4, a), b), c), d). Figura stilizată prin sinteza formelor geometrice 

18 
 
  

                                                        e)                                                                                                  f) 
 

Fig.2.4, e), f). Figura stilizată prin sinteza formelor geometrice

Studentul foloseşte forme geometrice binecunoscute. Prin realizarea schiţelor cu

ajutorul acestor forme geometrice şi a metodelor enumerate pot fi obţinute siluete noi ce ţin
de stilizarea figurii umane. Siluete noi pot fi introduse în proiectele de arhitectură, interior,
desen, pictură, sculptură.

2.2. Forme volumetrice

După executarea schiţelor cu forme plate se execută schițe cu forme volumetrice

sau altfel-numite, forme tridimensionale: cub, prismă, sferă, cilindru.

Forma spaţială are trei dimensiuni (lungime, laţime si înălţime), de aceea se numeşte
formă tridimensională. “Forma spaţială este, deci, un volum aşezat în spaţiu” [3].

2.2.1. Forme volumetrice: cub, prismă dreptunghiulară

Prin îmbinarea acestor forme volumetrice se modelează figura umană stilizată în

volum, folosind prisme și cuburi de diferite dimensiuni (fig.2.5, a, b, c, d).

19 
 
  

                                                  a)                                                                                                   b) 

                                                 c)                                                                                                   d) 

Fig.2.5, a), b), c), d). Figura umană stilizată în volum 

20 
 
2.2.2. Forma volumetrică: prismă triunghiulară
Se combină prisme triunghiulare de diferite dimensiuni. Prisma triunghiulară ca obiect
geometric este expresivă. Siluetele create cu ajutorul acestui obiect geometric sunt
pronunțat dinamice (fig.2.6, a, b, c, d).

a)                                                                                                   b) 

c)                                                                                                   d) 

   Fig.2.6, a), b), c), d). Figura umană stilizată în volum 

21 
 
2.2.3. Forma volumetrică: sfera

Realizarea schiţelor cu forme sferice rotunde şi alungite. Această formă bionică

se asociază bine cu silueta figurii omului (fig.2.7, a, b, c, d).

  Fig.2.7, a), b), c), d). Figura umană stilizată în volum 

22 
 
2.2.4. Forma volumetrică: cilindru

Sunt realizate schițe cu forma geometrică cilindru. Cilindrul este o formă geometrică
foarte apropiată de corpul uman (fig.2.8, a, b, c, d).

 
 
 

a)                                                                                                   b) 

c)                                                                                                   d) 

 Fig.2.7, a), b), c), d). Figura umană stilizată în volum 

23 
 
2.2.5. Îmbinarea formelor volumetrice

Următorul exerciţiul constă în îmbinarea diferitor forme volumetrice: prismă

dreptunghiulară și triunghiulară, sferă, cilindru. Sinteza acestor forme crează un
diapazon larg pentru modelarea siluetelor originale (vezi fig.2.9, a, b, c, d).

 
   

   

 
 
 
 
 
   

   

a)                                                                                                   b) 
 
 
` 
 

c)                                                                                                   d) 

Fig.2.9, a), b), c), d). Îmbinarea formelor volumetrice 
24 
 
2.2.6. Stilizarea figurii umane inspirate din diferite surse

La realizarea acestor schiţe sunt folosite diferite surse de inspiraţie. Din formele
naturii (floră şi faună ), din obiecte create de om. Aici se pune accent anume pe
activizare formelor cu factură sau structură preluată din natură (de ex.; nervurile a
frunzelor, scoarţa copacului, cochilia melcului etc.).
 

a)                                                                                                   b) 

      c)                                                                                                   d)
     

Fig.2.10, a), b), c), d). Stilizarea figurii umane inspirate din diferite surse 
25 
 
              

   

 
 
 

e)                                                                                                   f) 

g)                                                                                                   h) 

Fig.2.10, e), f), g), h). Stilizarea figurii umane inspirate din diferite surse 

Realizarea schiţelor cu forme volumetrice ale figurii umane dezvoltă gândirea

spaţială, iar stilizarea figurii umane inspirate din alte surse dezvoltă creativitatea. Redarea
structurilor şi facturilor la fel ajută la perfecţionarea tehnicii grafice (fig.2.10, a, b, c, d,
e, f, g, h).
26 
 
 3. FIGURA STILIZATĂ ÎNTR-O COMPOZIŢIE

La orele practice, la disciplina Desen se realizează un număr de schiţe ale figurii

umane după model viu. Aceste schițe urmează a fi stilizate. Pentru stilizarea figurii sunt
folosite metodele date în capitolul doi: Metode de stilizare. După ce studentul a elaborat
un număr mare de astfel de schițe, creează compoziții figurative. Studenții încearcă să
găsească o manieră proprie de stilizare a figurii umane. După un şir de crochiuri se
elaborează o lucrare de lungă durată, așa fiind stilizată figura umană și anturajul în interior
sau exterior. Tehnica realizării - la alegere (creion, cărbune, sepie, tuș etc.) (fig.3.1, 3.2).

Fig.3.1.  Figură stilizata în interior    Fig.3.2. Figură stilizata în interior 

Este important ca în proiectele de design de interior şi proiectare de arhitectură să

fie redate proporţiile dintre om şi mediu. În astfel de lucrări figura se reprezintă stilizată.

“Metoda de stilizare a figurii se alege în funcție de forma clădirii sau de interior (de
ex.; dacă în proiect predomină linii “reci”, figura omului apare în contrast, stilizată prin linii
curbe, fluide, şi invers).

Figurile umane, aplicate pe desenul architectural accentuează atmosfera mediului

redat, determină scena acestui spaţiu şi dau viaţă obiectului. Figura umană este redată în
mişcare în comparație statica edeficiilor.
27 
 
 În procesul activităţii practice, fiecare arhitect creează metoda sa de redare, stilul
personal. Metoda de redare a figurii umane de un arhitect diferă de desenul unui pictor.
Arhitectul trebuie să reprezinte figura stilizată în dimensiuni corecte. Totul trebuie să se
efectueze într-o manieră grafică simplă” [4]. Fiecare student trebuie să-şi elaboreze o
manieră grafică personală de redare a omului (fig.3.3, 3.4).

Fig.3.3. Stilizarea figurii în anturaj  Fig.3.4. Stilizarea figurii în anturaj 

Se realizează şi alte lucrări creative în care figura umană este în centrul atenţiei.
În compoziție figura se reprezintă statică sau în mișcare, una singură sau în grup, fiind
introduse elemente de interior sau exterior. Astfel de compoziții sunt numite „figurative”
unde se pune accentul pe figura umană.

„Compoziția este etapa fundamentală a unei lucrări prin care se accentuează

individualitatea autorului... A reprezenta o compoziție înseamnă a compune un întreg din
mai multe obiecte... orice compoziție plastică reprezintă organizarea și structurarea
formelor, elementelor, subiectelor într-un spațiu dat, conform unor idei, scheme, legi ce
alcătuiesc integritatea sa” [5]. Elementele ce apar în jurul figurii sunt supuse ei. Figura
trebuie înscrisă armonios în anturajul prezentat sau să fie în corelaţie cu fondalul. Autorul
folosește cunoștințele dobândite la orele practice de desen: corelația dintre linia structurală,
pata plană, forma volumetrică și proporții. Mijloacele enumerate ajută la crearea lucrărilor
originale, expresive.

28 
 
 Bibliografie
1. Maria Morei, Rodica Mocanu-Nosko, Angela Frumosu. Educaşia plastică. Manual
pentru clasa a 7-a. Chișinău: Ştiinţa, 2010.
2. Ion Daghi. Mijloacele de realizare a compoziţiei decorative frontale. Carte pentru
învăţător. Ediţia II-a. Chişinău: Lumina, 1993.
3. Nicolae Filoteanu, Doina Marian. Desen artistic şi educaţie plastică. Manual pentru
clasa a V-a. Bucureşti, 1998.
4. Diana Andronovici, Sergiu Tronciu, Mihail Șargorodschi. Proiectarea de arhitectură.
Anturaj. Stafaj. Indicații metodice. Chișinău: UTM, 2005.
5. M. Hadji-Bandalac. Portret artistic. Îndrumar metodic. Chișinău: UTM, 2010.
6. M. Hadji-Bandalac, S. Melnic, V. Drebot. Desen, pictură și sculptură/ natura statică.
Îndrumar metodic. Chișinău: UTM, 2013.
7. Марина Горячковская. Художественное проектирование костюма. Кишинэу,
2006.
8. Всеобщая история искусств. Том I. Искусство древнего мира/ Под общей
редакцией А.Д. Чегодаева. Москва, 1956.
9. Всеобщая история искусств. Том II. Искусство средних веков/ Под общей
редакцией Б.В. Веймарна и Ю.Д. Колпинского. Москва, 1960.

29 
 
 ANEXE

Anexa 1

Figură stilizată 

30 
 
 Anexa 2

Figură stilizată 

31 
 
 Anexa 3

Figură stilizată 

32 
 
 Anexa 4

Figură stilizată 

33 
 
 Anexa 5

Figură stilizată 

34 
 
 Anexa 6

Figură stilizată 

35 
 
 Anexa 7

Figură stilizată 

36 
 
 Anexa 8

Fugură stilizată cu elemente de arhitectură 

37 
 
 Anexa 9

 Compoziție figurativă 
38 
 
 Anexa 10

Compoziție figurativă 

39 
 
 Anexa 11

Fugură stilizată cu elemente de arhitectură 

40 
 
 Anexa 12

Fugură stilizată 

41 
 
 Anexa 13

Fugură stilizată cu elemente de arhitectură 

42 
 
 Anexa 14

Compoziție figurativă 

Fugură stilizată cu elemente de arhitectură 

43 
 
 Anexa 15

Fugură stilizată cu elemente de interior 

44 
 
 Anexa 16

  Compoziție figurativă 

Compoziție figurativă 
45 
 
 Anexa 17

Compoziție figurativă 

46 
 
 Anexa 18

Fugură stilizată cu elemente de arhitectură 
47 
 
 Anexa 19

Compoziție figurativă 
48 
 
 Anexa 20

Compoziție figurativă 

49 
 
 Anexa 21

Fugură stilizată cu elemente de arhitectură 

50 
 
 Anexa 22

Compoziție figurativă 

51 
 
 CUPRINS
Introducere ...……………………………………………………........................3
1. Figura umană în diferite etape istorice în contextul stilizării ........4

1.1. Perioada preistorică ..................................................................4

1.2. Perioada Egiptilui Antic ..............................................................6
1.3. Perioada Greciei Antice .............................................................7
1.4. Perioada Evului Mediu ………………………………………….….8
1.5. Perioada Renaşterii ....................................................................9
1.6. Perioada modernă și contemporantă …………………...…...….10
2. Metode de stilizare a figurii umane...................................................14
2.1. Forma plană ...............................................................................14
2.2. Forme volumetrice......................................................................19
3. Figura stilizată într-o compoziţie.......................................................27
Bibliografie ...........................................................................................29
Anexe ...................................................................................................30

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
52