Caracteristicile culorii

1) Tonul coloristic
2) Intensitatea
3) Luminozitatea
Varietatea culorilor se împart în 3 scări
1. Scara acromatică (alb-negru)
2. Scara cromatică se împarte în gama:
a) caldă: galben, oranj, roşu
b) rece: verde, albastru, violet
c) Culorile complimentare
3. Scara care duce de la scara cromatică la cea acromatică

Roata culorilor

Roata culorilor sau steaua cromatica nu este altceva decat o conventie pe care artistii, designerii
si in general persoanele care lucreaza cu culorile o utilizeaza pentru a gasi cele mai bune acorduri
cromatice.

Triunghiul culorilor principale se formeaza din Rosu, Galben si Albastru.

Atunci cand combinam doua culori principale rezulta o secundara, dupa cum urmeaza:

Atunci cand adaugam culorile secundare

ROSU + GALBEN = ORANJ (Oranj, Violet, Verde) triunghiului
principalelor obtinem urmatoarea figura.

GALBEN + ALBASTRU =
VERDE

ALBASTRU + ROSU =
VIOLET

Acum, daca ne inchipuim si un al treilea nivel cromatic (cel

tertiar) vom descoperi o roata din ce in ce mai complexa si mai
simpatica. O adevarata prietena cand vine vorba de combinatii
de culori. Acest tip de ilustrare a relatiilor dintre culori ii
apartine lui Itten, cel mai important teoretician al cromatologiei.
O alta infatisare a rotii culorilor poate fi si steaua cromatica,
derivata din suprapunerea triunghiului principalelor peste cel al
secundarelor si al celor doua triunghiuri tertiare.

eoria culorilor după modelul RYB (red-yellow-blue) este folosită în pictură, grafică, design
interior, machiaj, crearea vestimentatiei si in general,in arta. Pentru a înţelege mai uşor şi a
vizualiza această teorie, vom utiliza Cercul Cromatic, o creatie a lui Johannes Itten. Mai este
supranumita si roata culorilor sau steaua culorilor sau color wheel (vezi imaginea)

Nota: culorile prezentate nu sunt perfecte, acestea

putand varia în funcţie de setările monitorului, nuantele sunt orientative,scopul fiind  să
înţelegem cum sunt create şi folosite.

Culorile primare sunt roşu, galben şi albastru (sună cunoscut?). Culorile primare nu sunt create
prin combinarea altor culori şi au cel mai înalt grad de strălucire. De la ele “pornesc” toate
celelalte culori. Prin combinarea lor în diferite proporţii, atat intre ele, cat şi cu ajutorul
nonculorilor, putem obţine toate nuantele si culorile existente in natură.

Culorile secundare sunt cele create prin combinarea culorilor primare, în proporţii egale, 2 cîte
2:

ROŞU + GALBEN = ORANJ (portocaliu)

GALBEN + ALBASTRU = VERDE

ALBASTRU + ROŞU = VIOLET

Pînă aici, putem deja construi spectrul culorilor, cele 6 culori primare şi secundare, sau curcubeul
(deşi cică ne lipseşte indigo pentru curcubeu).

Pe cercul culorilor ne-au mai rămas culorile terţiare, create prin combinarea unei culori primare
şi a unei culori secundare alăturate:

ROŞU + ORANJ = ORANJ-ROŞCAT

ROŞU + VIOLET = VIOLET-ROŞCAT

ALBASTRU + VIOLET = VIOLET-ALBĂSTRUI (indigo)

ALBASTRU + VERDE = VERDE-ALBĂSTRUI (turcoaz)

GALBEN + VERDE = VERDE-GĂLBUI

GALBEN + ORANJ = ORANJ-GĂLBUI (auriu)

Denumirile culorilor terţiare le-am găsit diferite în diferite surse, în română, dar practic esenţa
este că rezultă prin amestecarea egală a unei culori primare cu una secundară de lângă, dacă ne
uităm pe cercul cromatic.

Culorile primare + culorile secundare + culorile terţiare = Cercul cromatic

După ce am identificat cele 12 culori din cercul cromatic, numite şi culori pure, şi am înţeles
cum sunt formate, acum urmează să învăţăm cum se potrivesc ele într-o compoziţie cromatică.

Mai întîi, trebuie să amintim de culorile acromatice, le ştiţi bine – ALBUL şi NEGRUL. Ele nu
se pot găsi în natură în formă pură. De asemenea, mai avem GRIUL, care se obţine prin
combinarea albului cu negrul în proporţii diferite. Toate nuanţele de la alb la negru se numesc
gri. Acest set de culori este modelul standard pentru un “smokey eye” şi se potriveşte cromatic
tuturor. Culorile acromatice (nonculorile) pot fi adăugate oricărei combinaţii cromatice, fără a ne
face griji de compatibilitate.

Este important să reţinem cele trei aspecte ale unei culori, deoarece acestea ne vor folosi atunci
cînd vom dori să realizam o schemă de culori. Schemele pot fi ce mai multe feluri:
Scheme de culori

Cînd ne gîndim să întocmim o schemă de culori pentru o anumită încăpere trebuie să luăm în
considerare toate elementele acelei încăperi, şi anume: pereţi, tavan, pardoseala, uşi şi ferestre,
mobila, accesorii şi cum vor funcţiona împreună în momentul în care intervine culoarea..

Schema  monocromatică.

Foloseşte diferite nuanţe ale aceleaşi culori . Se bazează pe  : Tint, Tone si Shade,(Tentă,
Ton, Umbră) plecând de la o culoare cheie.Acestea sunt detalii tehnice, iar în română la toate le
zicem nuanţe. În engleză, tints, shades şi tones se numesc corect toate împreună hues, dar şi ei le
zic la toate shades.

Schema de culori monocromatică este odihnitoare. Niciodată nu vom da greş dacă vom porni în
decorarea unui spaţiu avînd la bază o astfel de schemă. Cum obţinem o schemă monocromatică?
Folosind culorile neutre: alb, negru şi gri în amestec cu una din culorire de pe roata de culori.

- Culoare + Alb = Tentă (tint)

Exemplu: Roşu + (Alb) = Roz

- Culoare + Negru = Umbră (shade)

Exemplu: Oranj + Negru = Ruginiu

- Culoare + Gri = Ton (tone)

Exemplu: Violet + Gri = Lila

Compoziţiile monocromatice se folosesc des în machiaj, în special în aceeaşi tehnică smokey

eyes, şi anume trecerea nuanţelor de la cel mai închis (aproape de gene) la cel mai deschis (pînă
la sprîncene). De obicei, aplicăm nuanţa închisă pe conturul pleoapelor, avînd ca reper orice
culoare – albastru, violet, roşu, etc. Putem închide total nuanţa, trasînd chiar pe linia genelor un
contur cu creionul negru. Avansăm pînă în pliul ochiului (crease), zona cea mai „adîncă” a
pleoapei superioare, şi aplicăm nuanţa medie pe partea mobilă a pleoapei. Deasupra pliului
aplicăm cea mai deschisă nuanţă de fard şi finisăm cu aplicarea unei nuanţe albe sau de fildeş
(ivory) sub sprîncene. De obicei, se conturează şi pleoapa inferioară cu nuanţa medie sau închisă
a fardului.

Culorile se mai pot împărţi în 2 grupuri mari: culori calde şi culori reci. Această percepţie a lor
vine din experienţa umană, pentru că atunci cînd privim o culoare această ne insuflă o senzaţie
de cald sau de rece.

Culori calde: de la Galben la Violet-roşcat, pe roata culorilor.

Culori reci: de la Verde-Gălbui la Violet.

O alta modalitate de combinare a culorilor de pe cercul chromatic este combinarea culorilor

analoage. Culorile analoage sunt culori adiacente pe cercul culorilor, ele se combină în variantă
optimă cîte 3, maxim 4, la rînd. Schemele analoage au un aspect cromatic fluent si bogat.

Exemplu de culori analoage: Galben,  Verde-Gălbui şi Verde.

Dar cel mai important capitol din Teoria Culorilor este legea complementarităţii.

Culorile complementare se află situate diametral opus pe cercul cromatic.

Selectaţi o culoare pe roată şi apoi trageţi o linie dreaptă pînă la culoarea opusă. Aceste culori
opuse sunt culori complementare sau contraste. Atenţie, noi suntem dispuşi să credem că
un contrast nu este egal cu o armonie cromatica, eu vă zic că este, doar că se priveşte ca un
echilibru între doua culori.

Cele mai evidente contraste sunt:

 galben (culoare primară) şi violet (culoare secundară)

 albastru (culoare primară) şi portocaliu (culoare secundară)
 roşu (culoare primară) şi verde (culoare secundară)

Se poate folosi de asemenea o culoare precum roşu, cu una din culorile adiacente culorii opuse
pe roată (verde), şi anume verde-albastru şi verde-galben (schema split complementary).

Cînd veţi dori să folosiţi o schemă de culori contraste trebuie să fiţi foarte atenţi. De obicei se
foloseşte culoarea preferată drept culoare principală, iar culoarea sau culorile contraste se vor
folosi pentru a accentua ceva, pentru a atrage atenţia asupra unui obiect. De exemplu, veţi folosi
galbenul (o nuanţă mai închisă sau mai deschisă) pentru pereţi, iar violetul (culoare contrastă) îl
veţi folosi pentru pernele de pe canapea sau pentru a îmbrăca lampa de la capătul patului.

Această schemă de culori este folosită de cele mai multe ori în camerele copiilor de către
persoane care iubesc culoarea şi sunt îndrăzneţe în a o arăta.
Schema de culori complementare formează cele mai reuşite combinaţii, în sensul că, culorile
sunt reciproc evidenţiate, creînd un contrast puternic. Totuşi, în compoziţiile grafice se
recomandă folosirea lor ponderată din cauza contrastului atît de evidenţiat, sau alegerea unei
culori de bază, cu o prezenţă mai mare, şi a unei complementare, care să o scoată în evidenţă
foarte bine.

O combinaţie complementară se poate echilibra şi cu ajutorul culorilor acromatice (alb, negru)

sau nuanţelor neutre de bej, crem, maro.

Exemplu de culori complementare: Oranj şi Albastru.

Mai putem combina culorile folosind schema complementarelor cu disjuncţie (de rupere) sau
split complementary. De data aceasta, se alege o culoare şi 2 culori din ambele părţi ale culorii
complementare. Schematic, aceste combinaţii se formează schiţînd un triunghi isoscel (cu 2
laturi egale) înauntrul cercului cromatic. Culorile aflate la vîrfurile triunghiului vor fi culorile
complementare cu disjuncţie. Această opţiune permite o armonie cromatică mai puţin stringentă
decît schema complementară.

Exemplu se culori complementare cu disjunctie: Galben, Violet-Albăstrui şi Verde-Albăstrui.

De asemenea, se pot forma combinaţii prin alegerea unei armonii analoage (de 3 culori spre
exemplu) si armoniei analoage complementare primei (diametral opuse).

În interiorul cercului culorilor putem schiţa mai multe forme geometrice, pentru a crea
combinaţii cromatice reuşite din 3 sau 4 culori. Unul dintre acestea este un triunghi echilateral
(cu toate laturile egale). Culorile din vîrfurile acestui triunghi vor forma o schemă triadică. În
acest caz putem obţine un echilibru cromatic mai domolit decît în cazul culorilor puternic
contrastante din schemele complementare.

Schema triadică .

Exemplu: Galben, Roşu, Albastru. Nu e neapărat nevoie să fie culori primare. Puteţi alege
portocaliul, iar celelalte două vor fi violet şi verde. Folosiţi culorile în proporţiile de 80%, 15% şi
5% (60%, 30%, 10%).

Schema relaţională (analoagă)

Alegeţi o culoare pe roată. De exemplu violet. Apoi mutaţi spre dreapta sau spre stînga cu o
casuţă sau cel mult două. Veţi obţine o schemă de culori relaţională. Putem vorbi de 3, 4 sau 5
culori care sunt alăturate pe roată.

Este schema cel mai des folosită în design. Creează o atmosferă relaxantă, mai ales într-o cameră
aglomerată. Se poate folosi o culoare originală cum e galbenul, de exemplu, şi diferite nuanţe ale
altei culori care se găsesc în relaţie cu ea. Sau se foloseşte nuanţa deschisă a unei culori şi nuanţa
închisă a alteia.

Se recomandă ca proporţiile culorilor din schema triadică să fie în felul următor: 80% – 15% –
5%. Cel mai mic procent îl ocupă culoarea cea mai intensă, celelalte două – cu prezenţă mai
mare, dar cu nivel de saturaţie mai mică. Unele surse spun că nuanţele dintr-o schemă triadică ar
trebui să aibă toate aceeaşi valoare tonală, adică să fie toate sau întunecate, sau deschise, sau
aprinse, sau pale, etc.
Un pătrat sau un dreptunghi din interiorul cercului culorilor ne pot ajuta să formăm schemele
tetradice. Combinaţiile de 4 culori dispersate pe întreg cerc cromatic pot prezenta dificultăţi
destul de mari în ceea ce priveşte folosirea proporţiilor reuşite, intensităţii, luminozătăţii.
Dreptunghiul pare a forma culori legate de un anotimp, ce pot fi folosite pentru a reda senzaţiile
specifice sezoniere. Schema cromatică formată de un pătrat poartă, de asemenea, denumirea de
schema complementarelor duble, deoarece combină 2 perechi de culori complementare.

Exemplu pătrat: Oranj-Gălbui, Verde, Violet-Albăstrui, Roşu.

Exemplu dreptunghi: Oranj, Verde, Albastru, Roşu.

Ca regulă generală, specialiştii grafici ne recomandă să folosim o culoare dominantă în proporţie

de 60% (din compoziţia noastră cromatică), 30% – culoarea complementară şi 10% – o
culoare complementară adiţională.

Nonculorile alb şi negru se pot adăuga la orice combinaţii cromatice, în proporţii diverse. De
asemenea, să nu uităm de nuanţele neutre de bej, crem, maro, care cu siguranţă nu vor intra în
conflict cu armonia coloristică creată de noi.

Culoarea
Trimis la data: 2003-10-30 Materia: Diverse Nivel: Liceu Pagini: 4
vezi mai multe detalii
Clasate dupa originea lor, culorile pot fi primare si secundare, adica rezultand din combinatia a
doua culori primare. Culorile primare sunt rosu, galben si albastru.

Culorile secundare sunt cele care rezulta din combinarea culorilor primare, doua cate doua. Ex. :
R+G=Vi; R+G=O; G+A=V.

Culorile secundare se mai numesc si culori binare. Urmand aceeasi clasificare, culorile mai pot fi
si de gr. III (tertiare), cand se combina o culoare primara cu una secundara. Ex. : R+O=rosu-
oranj; A+Vi=albastru-violet.
Referate similare: Malta ppt Culori
Problema culorii in filosofia mintii Lumina si culoare
Simbolul culorilor Spinelul de cobalt
Traumatismele partilor moi
Download

Referat la Educatie Plastica

0x01 graphic

Corina Albu

Clasa a IX-a S2

1. Categorii de culori

Clasate dupa originea lor, culorile pot fi primare si secundare, adica

rezultand din combinatia a doua culori primare. Culorile primare sunt
rosu, galben si albastru.

Culorile secundare sunt cele care rezulta din combinarea culorilor

primare, doua cate doua. Ex. : R+G=Vi; R+G=O; G+A=V.

Culorile secundare se mai numesc si culori binare. Urmand aceeasi

clasificare, culorile mai pot fi si de gr. III (tertiare), cand se
combina o culoare primara cu una secundara. Ex. : R+O=rosu-oranj;
A+Vi=albastru-violet.

Clasate dupa componenta spectrala,culorile pot fi complementare si

necomplementare. Complementare sunt doua sau trei culori care prin
amestecul optic redau lumina alba. Aceste culori complementare
formeaza game bine definite de culoare care se caracterizeaza prin
armonie si echilibru.

Culorile necomplementare sunt toate celelalte perechi de tertete sau

de culori care luate impreuna nu dau niciodata lumina alba.

2. Culori lumina si culori pigmenti

Culorile lumina se obtin prin descompunerea luminii albe in culorile

spectrului solar cu ajutorul prismei de refractie.

Culorile pigmenti sunt acelea pe care pictorul le intrbuinteaza la

realizarea tablourilor. Culorile pigment se deosebesc de culorile
lumina, deoarece ele nu pot da lumina alba prin amestecul lor
complementar si dau culori negre ori gri atunci cand sunt amestecate
cu alb. Ele nu au niciodata puritatea culorilor lumina.

3. Raporturi de culoare si de lumina

Intr-o lucrare, culorile se gasesc intotdeauna in raporturi cromatice

si de lumina. Raporturile cromatice se mai numesc si raporturi de
tenta sau de caracter, iar raporturile de lumina sunt in realitate
raporturi de ton.

Raportul de ton arata deosebirea de luminozitate dintre petele de

culoare.

Ex. : verde-inchis, roz (rosu-deschis cu alb), albastru pur,

albastru-inchis, albastru-deschis, griuri inchise ori deschise, etc.

4. Calitatile culorii

Calitatile culorii sunt insusiri de stralucire, de luminozitate, de

intensitate si de puritate sau de saturatie.

Stralucirea culorii se caracterizeaza prin forta iradiatiei ei. Ex. :

un rosu de cadmiu este mai stralucitor decat un rosu venetian; un
verde smarald este mai stralucitor decat un verde pamant.
Luminozitatea culorii arata, deobicei, gradul ei de luminozitate. Ex.:
un galben pur este de trei ori mai luminos decat un viloet pur; un
rosu pur este la fel de luminos ca un verde pur; un oranj pur este de
doua ori mai luminos decat un albastru pur.

Intensitatea este forta cu care o culoare isi afirma stralucirea si

luminozitatea. De exemplu un rosu pur langa un rosu amestecat cu putin
alb sau cu putin negru sau un rosu pur langa un galben cu albastru
pur, pus si el langa un violet, etc.

Puritatea culorii reprezinta gradul de stralucire si de intensitate a

ei. De exemplu culorile lumina au maximum de puritate insemnat cu gr.
I; culorile pigmenti au o puritate mai slaba. In general, culorile
pigmenti simple (necombinate) sunt mai pure decat combinatiile lor cu
complementarele sau culori necomplementare. Maximul de impuritate este
griul neutru.

5. Tonalitate. Valoare

Culorile se pot gasi una langa alta nuantate in tenta si in ton, in

inchis si deschis, ceea ce inseamna ca se gasesc in raporturi tonale
diferite. Ex.: stins-stralucitor, rosu englez langa rosu de cadmiu,
rosu vermillon langa indigo, etc. Apoi, inchis-deschis: violet langa
verde, verde langa galben.

Aceste raporturi se numesc si raporturi de valoare si ele se refera in

special la luminozitatea culorilor.

6. Culori calde si culori reci

Dupa felul in care culorile impresioneaza ochiul si dupa efectul

fiziologic organic, culorile se denumesc calde si reci. De exemplu
rosu, galben si oranj sunt culori calde iar verde, albastru si violet,
culori reci. Daca le raportam unele la altele, cu.lorile pot sa fie
relativ calde si reci, astfel verdele este mai cald decat albastru,
rosu decat violet.

7. Contraste

Intr-un tablou, un pictor poate intrebuinta culorile facandu-le sa

difere puternic, unele de altele prin tenta, prin ton si prin gen
(caldura sau raceala). Acestea sunt contrastele. De exemplu un rosu
pur langa un albastru pur da un contrast pur spectral; un rosu pur
langa un verde pur - contrast complementar; un rosu pur intens langa
un verde stins ori in griurile lui roscate da contrast de saturatie
sau de calitate. O suprafata de galben mai mare decat una de violet
face un contrast mai mare, spatial, de culoare. Un galben langa un
violet sau un roz langa un rosu inchis da contraste de inchis -
deschis, dupa cum o culoare calda langa una rece - un contrast de cald
- rece.
Din punct de vedere al efectului vizual, contrastul poate fi succesiv
si simultan. Cand observam o pata de culoare pe o foaie alba, apare
dupa putin timp in jurul acestei pete un cerc luminos colorat. Acest
cerc luminos este un efect subiectiv propriu ochiului, el neavand o
existenta reala pe hartie. In pictura moderna trebuie sa tinem seama
de acest efect, care se numeste contrast succesiv. Efectul de culoare
care apare in ochi, ca rezultat al unei pete de culoare data, este in
realitate exact complementara acestei culori. Daca prin miscarea
ochiului de pe culoarea observata pe o alta culoare vecina se produce
un amestec vizual, intre culoarea subiectiva aparuta ca efect succesiv
si culoarea vecina, atunci avem contrastul simultan. Ex.: daca privim
un rosu si simtim efectul succesiv si mutam privirea pe galbenul de
alaturi, acest galben ne apare verzui, din cauza ruperii culorii
subiectiv - succesiv, verde (complementara rosului peste culoarea
galbena). Acesta este contrastul simultan.

8. Umbre colorate si transparente

Intr-un tablou de obicei, obiectele sunt redate prin lumina si umbra.

Aceste umbre pot fi exprimate prin tonuri inchise ori prin culori care
dau un efect de umbra. Culorile care redau efect de umbra sunt umbre
colorate.

Cand umbrele lasa sa se simta materia obiectelor reprezentate sau cand

umbrele apar foarte luminoase, se spune ca sunt umbre transparente.

In zona de umbra a obiectelor apar de multe ori parti mai luminoase

care poarta culorile la fel cu ale mediului sau ale obiectelor din
apropiere. Aceste pete sunt lumini colorate reflectate de aceste
obiecte. Ele se numesc relexe.

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost atrasi de culori si de tainele
acestora, deoarece existenta noastra nu poate fi conceputa fara ambianta colorata a
lucrurilor care ne inconjoara. Culoarea dezvolta primele forme ale personalitatii si
emotivitatii omului, ii stimuleaza spiritul creator si exercita o deosebita influenta
asupra sa, provocandu-i diferite stari psihice, impresii si sentimente.

Culoarea este o insusire a luminii determinata de compozitia sa spectrala, care face ca

ochiul sa perceapa diferit radiatiile de pe retina, avand aceeasi intensitate, dar lungimi de unda
diferite.

Culoarea are influenta asupra omului, provocandu-i impresii, sentimente sau stari psihice
diferite.

Notiunea de culoare apare numai atunci cand exista lumina.

Culorile pot fi clasificate in:

     culori primare (de baza) : rosu (R ), galben (G), albastru (A).

La clasa I am pornit ,in predarea acestei teme ,de la versurile:

"Albastru e cerul in zare,

Cu galbene stele ma joc

Si rosu e sangele care

Ne arde in inimi de foc" , cerandu-le scolarilor sa spuna despre ce culori au auzit in

aceasta strofa si comentand impreuna semnificatiile lor.Dupa ce m-am convins ca elevii cunosc
aceste culori,fara a mai face confuzie intre ele,am facut precizarea ca aceste culori sunt cele mai
importante,sunt principale pentru ca din ele se obtin toate celelalte culoro.Le-am mai spus ca ele
se numesc primare pentru ca nu se obtin din alte culori,ele existand ca atare in natura.Pentru
fixarea celor trei culori am desfasurat jocul "Ce culoare are"prin care ei trebuia sa recunoasca si
sa denumeasca ce culoare are unul din obiectele prezentate sau am spus ghicitori sub forma de
concurs:

"In soba dar si in vatra

Arde azi cu fata toata" (focul-rosu)

"Stiloul meu azi nu vrea

Ca sa scrie fara ea," (cerneala-albastru)

"Noaptea pe cer,daca vrei,

Ai sa vezi mii de scantei" (stelele-galben)

     culori binare de gradul I (rezultate din amestecul culorilor primare, doua cate
doua): R+G= oranj ( O), G+A= verde(V), R+A= violet (Vi);

HENRI MATISSE - "MADAME MATISSE"(culori secundare)

      culori binare de gradul II: amestecul unei culori primare cu una din culorile
vecine binare de gradul I (ex R+O=rosu aprins)

     culori tertiare: se obtin prin amestecul culorilor binare de gradul I, doua cate doua
(ex. V+O=ocru , O+Vi=maro-roscat;

La clasele urmatoare am trecut la obtinerea si cunoasterea culorilor binare.

Avand in vedere ca la aceasta varsta elevii sunt atrasi de povesti ,am ales pentru
obtinerea fiecarei culori binare o poveste din care elevii au dedus modul de obtinere a
acestora,lasand ca despre semnificatia lor sa se vorbeasca la o alta tema,cu accent la
clasele III-IV,cand puterea de abstractizare si desprindere de concret este mult mai
pronuntata.De exemplu ,pentru obtinerea culorii verde am folosit povestea:

"A fost odata,cand Pamantul nu era decat o intindere imensa de apa albastra ce se
oglindea in cerul azuriu,a fost odata o apa care era imparatia unei zane rele-Marea-
Albastra,ce domnea peste intinderile albastre ,fara ca cineva s-o supere.Aceasta pana
intr-o zi ,cand pe cerul azuriu a aparut un mic punct galben.Zana cea rea nici macar nu
l-a luat in seama ,dar pe zi ce trecea punctul devenea tot mai mare,mai arzator si mai
stralucitor.Multi "stropi" din imparatia craiesei Marea-Albastra,nemaiputand suporta
rautatea zanei,se faceau nevazuti si urcau spre cer,infratindu-se cu imparatul cel
nou:regele Soare-Galbior.Vazandu-se astfel tradata ,craiasa a trimis un credincios sa
rapeasca pe regele Soare.Furat in timpul somnului,acesta visa ca pluteste in vazduh si
se racoreste intr-o apa mare si albastra.Cand s-a trEzit insa,a vazut ca intr-adevar el era
cufundat si ferecat in adancul unei ape.Neputandu-se misca a trimis in raze
stralucitoare in toata inparatia Marii-Albastre,schimband astfel culoarea acestei
imparatii.Ttiti voi ce culoare noua s-a format? Incecati sa aflati punind albastru peste
galben sau invers.Aceste povesti au activizat elevii starnindu-le interesul si participann
cu placere la realizarea sarcinilor .Dupa aceasta tema copiilor le-a fost mai usor sa
inteleaga si sa foloseasca celelalte grupe de culori,descoprrindu-le prin jocuri.

     culori complementare: sunt culori asezate pe cercul cromatic pe acelasi diametru.

Galben este complementar cu violet.

Rosu este complementar cu verde.

 Albastru este complementar cu oranj.

           culori calde: rosu, oranj, galben;

"PASARI IN CUIB"- culori calde

           culori reci: verde, albastru, violet;

GHEORGHE PETRASCU "PODUL SAN MARTIN" (culori reci)

           culoarea cea mai deschisa: galben;

           culoarea cea mai inchisa: violet;

NONCULORILE

Nonculorile nu apar in spectrul solar si sunt repreyentate prin alb si negru.

THEO VAN DOESBURG "COMPOZITIE"ULEI (NONCULORI)

CULORI LUMINA SECUNDARE

 Relatati despre contraste coloristice şi de ton
Contrast – (din franc. contraste – deosebire bruscș dintre două juxtapuneri) este o îmbinare a
caracteristicelor contradictorii, inegalitatea activ pronunţată, diferenţa raporturilor între elemente.
Prin îmbinarea caracteristicelor opuse al elementelor se amplifică expresivitatea compoziţională.
În unile cazuri contrastul joacă un rol decesiv în compoziţie.
Contrastul poate fi moderat sau excesiv. (care fărîmă vizual ordinea compoziţională)
Absenţa totală a contrastului crează monotonia.
Tipuri de contrast:
1. Contrast de culoare – cromatic sau acromatic
2. Contrastul cromatic – (cald/rece) apare atunci cind culorile calde sunt alaturate celor reci
3. Contrast de ton – îmbinarea culorilor închise și deschise
4. Contrast complimentar – alăturarea culorilor complimentare a spectrului coloristic (roșu –
verde, oranj - albastru)
5. Contrast megieș – apare atunci cînd sunt utilizate culorile ce se află una lîngă alta în spectrul de
culori; dar au tonalități diferite
6. Contrast simultan – acel ce are cîțiva excitanți ce influențează organele de vedere
7. Contrast succesiv – după o privire îndelungată la un astfel de contrast, în ochi se întepărește
pentru un timp culoarea văzută

Cea mai plăcută influență o exercită contrastul de culoare (culoarea cromatică armonizată cu cele
acromatice sau cu fundalul acromatic). Orice culoare cromatică are efect pe un fundal alb/negru
sau neutru. Aceeași menire o are contastul cromatic dintre culorile calde și reci.

Contrast megieș – vecinătatea culorilor nu numai că le intensifică, dar și le variază tonul, crează
impresia denaturării formelor. Formele plate par semivolumetrice din cauza că marginile lor sunt
mai închise iar centrul mai deschis sau o margine mai închisă, alta mai deschisă

În cazul contrastului simultan asupra vederii acționează mai mulți excitanți. De exemplu
culoarea galbenă pe un fundal verde tinde spre cea complimentară și capătă nuanță de oranj.

Contrastul succesiv – în cadrul căruia valrile de culoare capătă proprietatea de a se tipări,

memoriza pe retina autorului, ceea ce se observă deseori după o perioadă îndelungată și
încordată de muncă. Organele vizuale sunt extenuate și contrastele succesive apar ca o reacție a
culorilor complimentare.

Un pictor poate intrebuinta culorile facandu-le sa difere puternic, unele de altele prin tenta sau
prin ton. Acestea sunt contrastele. De exemplu un rosu pur langa un albastru pur da un contrast
pur spectral; un rosu pur langa un verde pur - contrast complementar; un rosu pur intens langa un
verde stins ori in griurile lui roscate da contrast de saturatie. O suprafata de galben mai mare
decat una de violet face un contrast mai mare, spatial, de culoare. Un galben langa un violet sau
un roz langa un rosu inchis da contraste de inchis - deschis, dupa cum o culoare calda langa una
rece - un contrast de cald - rece.

Din punct de vedere al efectului vizual, contrastul poate fi succesiv si simultan. Cand observam o
pata de culoare pe o foaie alba, apare dupa putin timp in jurul acestei pete un cerc luminos
colorat. Acest cerc luminos este un efect subiectiv propriu ochiului, el neavand o existenta reala
pe hartie. In pictura moderna trebuie sa tinem seama de acest efect, care se numeste contrast
succesiv. Efectul de culoare care apare in ochi, ca rezultat al unei pete de culoare data, este in
realitate exact complementara acestei culori. Daca prin miscarea ochiului de pe culoarea
observata pe o alta culoare vecina se produce un amestec vizual, intre culoarea subiectiva aparuta
ca efect succesiv si culoarea vecina, atunci avem contrastul simultan. Ex.: daca privim un rosu si
simtim efectul succesiv si mutam privirea pe galbenul de alaturi, acest galben ne apare verzui,
din cauza ruperii culorii subiectiv - succesiv, verde (complementara rosului peste culoarea
galbena). Acesta este contrastul simultan.