CULORILE

COMPLEMENTA
RE
Culori complementare
- ce sunt, care sunt, cum le folosesti in pictura?
 Culorile complementare au fost folosite de marii pictori si
continua sa fie utilizate cu succes, atat in pictura, cat si in
fotografie, grafică, design, machiaj, moda, arhitectură,
peisagistică, etc.
Culori primare. Culori secundare
Pentru a intelege culorile complementare este important sa mentionam prima data
culorile primare: roșu, galben, albastru. Ele se numesc culori primare pentru ca din
ele se pot face toate celelate culori, iar ele nu pot fi realizate din combinarea altor
culori.

Din amestecul culorilor primare, in cantitati egale, se obtin culorile secundare:

oranj = rosu + galben
verde = galben + albastru
violet = rosu + albastru
Culorile terțiare
Acest grup de culori se realizează dupa urmatoarea formulă: o culoare primară + o
culoare secundară. Astfel putem obține nuanțele:
 Ce sunt culorile complementare?

La modul general, o culoare complementara este o culoare opusa alteia. Se defineste prin
pozitia sa diametral opusa pe roata culorilor sau cercul cromatic. Pentru a determina culoarea
complementara a unei culori secundare, este suficient sa cunoastem cele doua culori care au fost
utilizate pentru fabricarea acesteia. Culoarea complementara este atunci culoarea primara care nu
a intrat in joc la crearea culorii secundare.

Pe roata cromatica, o culoare primara este intotdeauna plasata in fata complementarei ei. Deci
doua culori diametral opuse pe paleta cromatica sunt complementare una cu cealalta.
Care sunt culorile complementare?

De exemplu, galben este complementar cu violet, acesta din urma fiind creat
din rosu si albastru. Albastru este culoarea complementara a portocaliului, care
este realizat din galben si rosu. Iar rosu si verde sunt complementare, caci cel din
urma este fabricat din albastru si galben.

Pentru a recapitula care sunt principalele perechi de culori complementare:

❖ rosu - verde
❖ albastru - portocaliu
❖ galben - violet
Exista si o metoda vizuala
de a recunoaste o culoare
complementara. Pur si
simplu, plaseaza culoarea
care te intereseaza pe o
suprafata alba, de exemplu
o panza pe sasiu, apoi
priveste-o fix timp de un
minut. Odata eliminata
culoarea de pe suprafata
alba, vei constata ca in fata
ochilor tai va aparea
culoarea complementara.
Culori calde/ culori reci
Situate in aceeasi jumatate a cercului cromatic, culorile calde sunt rosu, portocaliu si galben. In
cealalta jumatate sunt culorile reci: verde, albastru si violet.

Din punct de vedere vizual, culorile calde par sa avanseze si sa ocupe mai mult spatiu intr-o
compozitie picturala decat culorile reci. In schimb, culorile mai putin energice, reci, par sa se retraga: iti
permit, de exemplu, sa dai profunzime unui peisaj.

Ca artist, cauti sa transmiti o emotie prin munca ta. Culorile calde genereaza un sentiment de bucurie,
energie sau emotie. Rosul, de exemplu, evoca dorinta sau pericol, in functie de obiectul reprezentat.

Culorile reci sunt mai linistitoare: trezesc sentimente mai putin violente, precum melancolia sau
seninatatea.
Contrastul culorilor
complementare
 Doua culori complementare folosite una langa alta castiga in stralucire. Acest
proces este un truc obisnuit in publicitate sau in crearea de logouri, intrucat juxtapuse,
cele doua culori ale unei perechi complementare se intensifica reciproc. Poate niciun
alt tablou nu exemplifica mai bine acest contrast decat Noaptea instelata a lui Vincent
Van Gogh, in care pensula si geniul artistului au alaturat doua culori contrastante,
reusind totusi sa ne introduca intr-o stare de melancolie si liniste absoluta.
Verifica acest lucru, pictand pe o foaie de desen un patrat rosu intr-un patrat verde,
iar alaturi, un patrat rosu intr-un patrat albastru. Vei remarca insa ca vizual, patratul
rosu asezat in cel verde este mult mai armonios si mai luminos!

In practica, culorile complementare iti permit sa dai vitalitate muncii tale, sa o

animi sau sa ghidezi ochiul catre puncte importante.
Combinatia culorilor
complementare
 Amestecarea perechilor complementare are ca rezultat o intreaga gama de griuri si
marouri. Poti varia proportiile amestecului la infinit si astfel vei obtine o paleta foarte larga de
griuri mai mult sau mai putin reci si marouri mai mult sau mai putin calde. Cand combini o
cantitate egala de culoare primara si culoarea ei secundara complementara, vei obtine asa-
numitele tonuri „neutre”. Prin combinarea culorilor complementare in cantitati inegale,
tonurile obtinute se numesc „griuri colorate”.

In desen, ca si in pictura, aceste tonuri sunt folosite in moduri diferite. Pot fi utilizate ca
baza, astfel incat alte culori vor atrage mai mult privirea. Iar pentru a da tonicitate unei culori
ce pare a fi prea stridenta, este de ajuns sa o acoperi cu complementul ei. Astfel vei obtine un
ton neutru, mai luminos decat daca ai fi aplicat alb sau negru.

Amestecurile de culori complementare dau nuante care se apropie fidel de cele ale naturii
(un camp, un versant de munte). Este cazul picturii aceluiasi Van Gogh, „Ferma din Provence”,
realizata complet in tonuri de gri si maro, desi la o prima vedere ai putea spune ca a folosit
culori primare.
Culori complementare in decor
 Armoniile complementare sunt foarte frecvente in decoratiunile interioare si
scenografie. Prin urmare, este important sa le cunoastem. Aceste armonii si
contraste sunt un bun teren de joaca pentru decoratori.
O atingere de rosu va sari in evidenta pe un fundal verde. In mod similar,
albastrul asociat cu portocaliu sau galbenul asociat cu violet creeaza efecte
izbitoare: de exemplu, cateva atingeri de portocaliu, prin intermediul pernelor sau
al unui tablou, sunt suficiente pentru a da vigoare unei incaperi albastre, altfel
putin prea plictisitoare sau uniforma.
Un alt aspect interesant al perechilor complementare este capacitatea lor de a
se neutraliza reciproc atunci cand cele doua culori sunt amestecate, caracteristica
exploatata si de decoratori. O culoare stralucitoare este atenuata atunci cand este
alaturata culorii ei complementare: o nota de rosu amestecata cu verde o face mai
putin agresiva. In general, culorile complementare trebuie tratate cu grija.
 O prima strategie de combinare a culorilor este folosirea unei singure culori
declinate in diferite nuante obtinute prin adaugarea de alb, negru sau gri. Este asa-
numita decorare ton sur ton, sau monocroma. Aceasta solutie simpla face posibila,
de exemplu, sa fie evidentiata o culoare deja prezenta in decor sau sa se creeze un
flux de culori, prin utilizarea unor tonuri diferite de la o camera la alta.
 O strategie care adauga si mai multa vibratie si contrast este utilizarea culorilor
complementare, care sunt direct opuse pe roata de culori. Cu cat culorile sunt mai
direct opuse, cu atat apar mai vibrante impreuna, mai ales atunci cand sunt
utilizate la saturatie completa (fara alb sau negru adaugat). In aceasta forma
intensa, nu este necesara folosirea unei cantitati mari de culoare pentru a se crea
un impact puternic. Doua culori in proportii egale pot da un efect de
supraincarcare. In general, este de preferat alegerea unei culori dominante si a
doua sa fie folosita ca accent.
Culorile complementare in arta
 In 1872, aparitia unui tablou a creat un nou curent in pictura, impresionismul. Tabloul
se numea „Impresie, rasarit de soare”, iar autorul lui, Claude Monet, va deveni astfel
parintele impresionismului. Tabloul, desi simplu, este izbitor tocmai prin folosirea culorilor
complementare: un soare mic portocaliu, a carui lumina portocalie se reflecta prin nori si
apa, in centrul unui peisaj albastru cuprins de ceata. Monet era familiarizat cu stiinta
culorilor complementare si le-a folosit cu precadere. In 1888, avea sa scrie „culoarea are
un impact prin contrastele ei mai degraba decat prin calitatile ei inerente. Culorile primare
par mai stralucitoare cand se afla in contrast cu culorile lor complementare”.
De altfel, majoritatea pictorilor impresionisti vor folosi combinatia portocaliu si
albastru. Cum mai toti studiasera recenta teorie a culorilor, stiau ca alaturarea
dintre cele doua culori, le face pe amandoua mult mai stralucitoare: Auguste
Renoir cu ale sale dungi de vopsea portocaliu cromat, direct din tub, sau Cezanne,
care isi crea portocaliul din tuse de galben, rosu si ocru, pe un fundal albastru.
 Un celebru pictor recunoscut pentru folosirea culorilor complementare, Vincent
van Gogh, si-a creat propriul portocaliu, amestecand galben, ocru si rosu, apoi l-a
combinat cu rosu sienna si verde sticla, totul sub un cer violet si turbulent. In
scrisorile catre fratele sau, Theo, amintea, de altfel, de „cautarea opozitiilor de
albastru cu portocaliu, de rosu cu verde, de galben cu violet, cautand culori rupte si
culori neutre, pentru a armoniza brutalitatea extremelor, incercand sa faca culorile
intense si nu o armonia de gri”.

La el gasim multe exemple de tablouri in care a folosit cu precadere culori

complementare, de la deja amintitul Noapte instelata la celebrele panze cu floarea-
soarelui, unde foloseste cu genialitate celebrul sau portocaliu si culori
complementare cu galben. Remarcabile mai sunt Irisuri, prin paleta de culori
complementare cu verde, griuri foarte bine controlate sau celebrul Dormitorul lui
Van Gogh in care revine la culorile preferate, portocaliu, galben si albastru.