CULOAREA

Încă de la începutul creaţiei sale, omul a perceput lumea înconjurătoare în culori, datorită spectrului luminii albe.
Obiectele sau corpurile absorb în mod inegal diferite componente monocromatice ale luminii, iar ochiul percepe în mod
diferit radiaţiile vizibile pe retină, având aceeaşi intensitate, dar lungimi de undă diferite.
„Culoarea reprezintă impresia pe care razele luminoase reflectate de obiecte o produc asupra ochilor şi psihicului uman”.
Cu alte cuvinte, culoarea este lumină. Asta a demonstrat şi fizicianul englez Isaac Newton (1642-1727) în anul 1676,
când a descompus lumina albă a soarelui în şapte culori ale curcubeului; a trecut o rază de lumină printr-o prismă
triunghiulară de cristal şi a obţinut o bandă colorată ROGVAIV: Roşu, Oranj, Galben, Verde, Albastru, Indigo şi Violet.
Curcubeul este un fenomen natural
obţinut prin descompunerea luminii solare.
Cercetările în domeniu au fost continuate de pictori, teoreticieni care au realizat diferite
scheme grafice, cercuri, sfere, stele cromatice etc. cu scopul de a înţelege mai bine
clasificarea culorilor şi relaţiile ce pot exista între ele:
 Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832) Fig. 1.1
 Cercul şi triunghiul cromatic
 Philipp Otto Runge (1777-1810)
 Cercul cromatic şi steaua culorilor
 Paul Cézanne (1839-1906): Schema efectului lumină-umbră
 Johannes Itten (1888-1967): Cercul cromatic cu 12 culori şi sfera (pentru amestecurile
cromatice)
 Paul Klee (1879-1940): Sfera culorilor şi cercul cromatic
Proprietățile culorilor sunt:
1. Cromatice (date de gradul de puritate sau proveniența din amestec);
2. Calorice (date de termodinamismul culorilor : calde sau reci);
3. Valorice (date de gradul de luminozitate: închise sau deschise).
După natura lor, culorile pot fi grupate astfel:
deschise: galben, oranj;
închise: violet, indigo;
ușoare ( tonuri deschise ale culorilor): roz, bleu;
grele: (tonuri închise ale culorilor): grena, bleumarin;
active: roșu, roșu-oranj;
pasive: verde, turcoaz;
vesele (cu luminozitate și puritate ridicată): galben, galben-oranj;
triste (cu luminozitate și puritate scăzută): violet, albastru-violet;
pale (cu luminozitate ridicată și puritate scăzută): galben ocru.
Orice culoare obținută din amestecurile fizice ale altor culori, își pierde din ce în ce mai mult din strălucire și are un grad de
puritate scăzut. Acest lucru ne ajută să realizăm o ierarhie a culorilor, astfel:
A. CLASIFICAREA CULORILOR DUPĂ IMPORTANȚĂ:
CULORILE PRIMARE: ROȘU, GALBEN, ALBASTRU Nu se obțin din alte culori, se mai
numesc și culori de bază (stau la baza formării tuturor celorlalte culori), iar din punct de vedere
cromatic au un grad de puritate și de strălucire foarte ridicat.

C-tin Daniel Rosenthal – România revoluționară (1850)

CULORILE SECUNDARE (BINARE DE GRADUL I): ORANJ, VIOLET, VERDE Se mai

numesc binare de gradul I (culoare binară = culoare compusă) deoarece se formează prin amestecul fizic a două câte două
culori primare, în cantități egale, și anume:
1. Oranj= Roșu + Galben
2. Verde= Albastru+Galben
3. Violet= Albastru + Roșu
Spre deosebire de culorile primare, culorile secundare, prin amestec fizic, își pierd din
puritate și au un grad de strălucire mult mai redus.
Henri Matisse - Dans II (1909)
Rafael-Madonna della Sedia
CULORILE TERȚIARE ORANJ GĂLBUI, ROȘU – ORANJ, PURPURIU, INDIGO, TURCOAZ, VERDE GĂLBUI
Se mai numesc binare de gradul II (culoare binară = culoare compusă) deoarece se formează prin amestecul fizic dintre o
culoare primară și una secundară, în cantități egale, și anume:
1. Galben + Oranj = Galben-oranj (Oranj gălbui)
2. Oranj + Roșu = Oranj roșiatic (Roșu-oranj)
3. Roșu + Violet = Violet roșiatic (Purpuriu)
4. Violet + Albastru = Violet albăstrui (Indigo)
5. Albastru + Verde = Albastru verzui (Turcoaz)
6. Verde + Galben = Verde gălbui (Galben verzui)
Michelangelo - Sf Familie (1504)

CLASIFICAREA CULORILOR DUPĂ IMPRESIE (SENZAȚIE):

CULORILE CALDE: ROȘU, GALBEN, ORANJ
Oranj = cea mai caldă culoare
Galben = cea mai deschisă culoare
Roșu = cea mai activă culoare
Culorile calde sunt culori grele, situate de cele mai multe ori în partea de jos a unei
compoziții plastice. Ele exprimă bucuria, căldura, lumina, mișcarea, în lanurile coapte de
grâu, lanurile de floarea-soarelui, nisipul fierbinte pe plajă, lumina soarelui, anotimpurile
calde (primăvara, vara) etc.

Vincent van Gogh

CULORILE RECI: ALBASTRU, VERDE, VIOLET
Albastru = cea mai rece culoare
Violet = cea mai închisă culoare
Verde = cea mai pasivă (leneșă) culoare
Culorile reci sunt culori ușoare, situate de cele mai multe ori în partea de sus a unei compoziții
plastice. Ele exprimă tristețea, răceală, frigul, umbra, pasivitatea, odihna, în reprezentarea mării, a
râurilor, a cerului, a gheții; pot exprima deasemenea vântul, anotimpurile reci (toamna, iarna), etc.
Nicolae Grigorescu – Andreescu la Barbizon

CULORILE COMPLEMENTARE sunt culorile care se resping, nu se înțeleg și sunt diametral opuse pe cercul cromatic;
amestecate fizic se distrug din punct de vedere cromatic, formând nonculori.

activ  pasiv

rece  cald

deschis  închis

Claude Monet – Amurg la Veneția