Universitatea Liberă Internaţională din Moldova

Departamentul: Informatică şi Inginerie

Catedra: Design

Disciplina: Coloristica
Tema: Influenta psiho-fiziologica a culorii asupra
omului

A efectuat st. gr. DI-34

Corina Verebcean
A verificat Dr.conf.univ.
Vitalie Malcoci

Chişinău 2010

1
 Cuprins:
Introducere...................................................................................................................................3

Capitolul I: PSIHOLOGIA CULORII......................................................................................5

I. 1. Originea semnificaţiei culorilor....................................................................6
I. 2. Fiziologia culorii.............................................................................................7
I. 3. Cum se produce perceperea culorilor?........................................................9
I. 4. Dezvoltarea vederii cromatice….................................................................10
I. 5. Consideraţii şi concluzii................................................................................11

Capitolul II: SEMNIFICATIA CULORILOR IN AURA SI TERAPIA CU AJUTORUL

LOR.......................................................................................................................12
II. 1. Ce este cromoterapia?.................................................................................16
II. 2. Metodele folosite in cromoterapie..............................................................16
II. 3. Culori ce stimuleaza si culori ce frineaza..................................................16
II. 4. Bagheta magica a culorilor.........................................................................17
II. 5. Efectul de însanatosire al culorii portocalii...............................................18
II. 6. Culoarea verde este benefica pentru vedere..............................................18
II. 7. Efectul curativ al culorii albastre...............................................................19
II. 8. Un alt fel de cromoterapie...........................................................................19
II. 9. Efectul cromoterapiei asupra psihicului uman.........................................20
II. 10. Ce spune despre tine culoarea ta preferata? Problema/ Solutia/
Motivatia/ Cine ar trebui sa-l evite.............................................................22
II. 11. Consideraţii şi concluzii..............................................................................25

Capitolul III: INFLUENTA PSIHO-FIZIOLOGICA A CULORII ASUPRA

OMULUI..............................................................................................................26
III. 1. Culoarea camerei si personalitatea............................................................26
III. 2. Mâncăruri colorate......................................................................................26
III. 3. Sticluţe colorate............................................................................................26
III. 4. Consideraţii şi concluzii...............................................................................26

Capitolul IV: ELEMENTE DIN TEORIA CULORII.............................................................27

IV. 1. Lumea culorilor............................................................................................27
IV. 2. Legile culorii.................................................................................................28
IV. 3. Suprapunerea culorilor...............................................................................28
IV. 4. Juxtapunerea culorilor................................................................................29
IV. 5. Consideraţii şi concluzii...............................................................................29

LISTA TERMENILOR DE ARTĂ........................................................................................30

ANEXE.........................................................................................................................................32
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................35

2
Capitolul I: PSIHOLOGIA CULORII

În timp ce cu1oarea a înconjurat lumea peste tot şi a supus-o influenţei sale din
vremuri imemoriale, comparativ, numai recent, am fost capabili să producem şi să
folosim culoarea atât de uşor, precum o facem astăzi. Înainte de sec. XIX numai un
număr limitat de vopsele şi pigmenţi se cunoşteau şi acestea erau în principal de
origine organică. Erau în acelaşi timp foarte scumpe, aşa încât fabricara culorii şi
a materialelor decorative era prerogativul bogăţiei. Sute de mii de melci au fost
sacrificaţi pentru ca un împărat roman să-şi poată purta roba de purpură în timp ce
supuşii trebuiau să fie mulţumiţi cu bumbac sau lenjerie nea1bită.Numai în cadrul
ultimei sute de ani această situaţie s-a schimbat material, la început cu sinteza
vopselurilor de anilină, mai apoi cu derivatele cărbunelui şi cu oxizii metalici,
astfel încât astăzi puţine lucruri pe care le facem au rămas la stadiul iniţial fără a fi
vopsite, pictate sau colorate în parte sau în întregime.Această folosire în creştere a
culorilor, combinată cu competiţia şi ea în creştere între manufacturi pentru
ridicarea vânzărilor a condus la o mare dezvoltare pe tărâmul psihologiei culorii.
De exemplu, cei care produc zahăr ştiu că nu trebuie să păstreze produsul în
ambalaj verde. Culorile îşi au influenţa lor asupra noastră şi această influenţă este
localizată în profunzimea materialului nostru fiziologic. În cazul lucrurilor pe care
le cumpărăm suntem liberi să alegem conform preferinţelor proprii. Din această
cauză producătorul trebuie să studieze, să se asigure că alegem produsele sale,
preferându-l produselor celorlalţi competitori. Dacă produsul său este zahărul
atunci ştie că trebuie să îl împacheteze în albastru, sau cel puţin să aibă undeva pe
pachet predominant albastru, că trebuie să evite cu orice preţ verdele, dar foarte
probabil că nu ştie de ce se face astfel. Totuşi, senzaţia fiziologică asociată culorii
albastru, este “dulceaţa”: verdele, pe de altă parte, este “astringent“ şi cine ar
prefera zahăr astringent? Liniile aeriene ai căror pasageri refuză să coboare cu
orice altă linie, fie că au cel mai mare record de siguranţă, fie cea mai bună
îndemânare (meserie), dar cauzele cresc dacă se folosesc de serviciile unor buni
consultanţi pentru culori.
3
 Acolo unde culorile folosite în decorul interior au fost bine alese, tensiuni care
se asociază zborului, chiar şi la cei mai nepăsători pasageri impun mai puţin stres
nervos şi ajung la destinaţie într-o stare relaxată. Cînd privim o pictură sau
fotografii colorate, semnificaţia psihologică a culorii apare de obicei mai puţin,
deoarece mulţi alţi factori sunt implicaţi – subiectul, echilibrul de forţe şi
configuraţia, echilibrul culorilor însăşi, educaţia şi exerciţiul celui care priveşte şi
aprecierea estetică a acestuia.
Uneori este posibil a deduce caracteristicile personalităţii pictorului când acesta
pune un mare accent pe 2-3 culori, de exemplu, obsesia lui Gauguin pentru galben
– dar în general, când sunt folosite multe culori pentru a crea un întreg,
determinînd dacă ne place sau nu , decât reacţia psihologică la culorile
respective.În cazul unei singure culori, este posibil să fie mult mai specifică, mai
ales când culorile au fost alese cu exactitate, datorită directei lor asocieri cu
trebuinţele fiziologice şi psihologice, aşa cum este cazul în testul color Luscher.
În acest caz preferinţa pentru o culoare şi nepreferinţa pentru o alta semnifică ceva
definit şi reflectă o stare sufletească existentă a echilibrului glandular sau ambele
aceste lucruri. Pentru a vedea cum este posibil ca această relaţie să fie universală şi
de ce există independent de vârstă sex sau mediul cultural, e necesar să privim
înapoi, la lunga expunere a omului la culorile naturii.

I. 1 Originea semnificaţiei culorilor

La început, viaţa omului a fost dictată de doi factori aflaţi dincolo de controlul
sau: noaptea şi ziua, întunericul şi lumina. Noaptea aduce un mediu în care
acţiunea trebuie să înceteze, astfel încât omul să se refacă în peştera lui aşteptând
venirea somnului. Ziua aduce un mediu în care acţiunea este posibilă, astfel încât
omul se străduieşte să-şi reîmprospăteze în continuare proviziile, s-au vânează
pentru hrană. Noaptea aduce pasivitate dublată de linişte, o încetinire generală a
activităţii metabolice şi glandulare. Ziua aduce cu ea posibilitatea de acţiune, o
creştere a nivelului metabolic şi o mai mare secreţie glandulară, aprovizionându-le
cu energie şi stimulare. Culorile asociate cu acestre două medii sunt albastrul
4
închis al cerului de noapte şi galbenul strălucitor al luminii de zi. Albastrul închis
este de aceea culoarea liniştii şi pasivităţii, galbenul strălucitor este culoarea
speranţei şi a activităţii. Dar, deoarece, aceste culori reprezintă noaptea şi ziua
aceste culori controlează mai degrabă omul, decât omul pe ele, de aceea sunt
descrise ca şi culori "heteronome" – deci, culori care reglează din exterior. Noaptea
(albastrul închis) forţează activitatea să înceteze şi întăreşte liniştea; ziua (galbenul
strălucitor) permite activităţii să producă, dar nu o forţează. Pentru omul primitiv,
de regulă, activitatea ia una sau două forme - fie că vânează sau atacă, fie că este
atacat şi se apără împotriva atacatorului. Aşadar activitatea este îndreptată spre
luptă achiziţie sau spre autoconservare. Acţiunile pornite spre exterior, de atac şi
cucerire, sunt universal reprezentate de culoarea roşie, iar autoconservarea de
complementara sa, verdele.Deoarece, acţiunile sale, de atac (roşu) sau de apărare
(verde) erau în cele din urmă sub controlul său; aceşti factori şi aceste culori sunt
descrişi ca "autonomi" sau “autoreg1atori”. Pe de altă parte, atacul fiind acţiune
achizitivă şi îndreptată spre exterior, e considerat ca fiind activ, în timp ce apărarea
fiind implicată doar în autoprotejare, este considerată pasivă.

I. 2. Fiziologia culorii
Experimentele în care indivizilor li se cere să "contemple psihogic roşul pur în
expuneri variate, au arătat că această culoare are un efect stimulativ decisiv asupra
sistemului nervos -presiunea sângelui creşte, nivelul respiraţiei şi al bătăi1or inimii
creşte. Roşul este de aceea, ca efect asupra sisternului nervos un "excitator", mai
ales asupra ramurii simpatice a sistemului nervos autonom. Expuneri similare ale
albastrului pur au aratat că acesta are un efect invers prin scăderea presiunii
sanguine, bătăile inimii şi respiraţiile se domolesc. De aceea, albastrul închis este
"calmant” în efect şi operează mai ales prin ramura parasimpatică a sistemului
nervos autonom.Complicatele reţele de nervi şi fibre prin care corpul şi părţile
componente sunt controlate, pot fi incluse în cele două sisteme principale -
sistemul nervos central şi sistemul nervos autonom. Sistemul nervos central poate
fi considerat cu o exactitate rezonabilă ca ocupându-se cu acele funcţii fizice şi
5
sonzoriale care apar la/sau deasupra pragului conştiinţei. Sistemul nervos autonom,
pe de altă parte, trebuie să opereze pe baze autonome, autoreglatoare. Bătăile
inimii, ridicarea şi coborârea plămânilor, digerarea hranei, de fapt toate procesele
complexe ale corpului care trebuie să continue fără vreun efort conştient sunt
funcţii ale sistemului nervos autonom.Sistemul nervos autonom compus din două
ramuri complementare care acţionează în principal în opoziţie una faţă de alta.
Sistemul nervos simpatic şi sistemul nervos parasimpatic, fibrele ambelor sisteme
mergând la fiecare organ pentru care autoreglarea este esenţială. Bătaia de inimă,
de exemplu, apare de obicei la un anumit nivel ţinut între anumite limite de
echilibrul dintre cele două ramuri ale sistemului nervos autonom dar, sub influenţa
efectelor fizice (teama, furia, excitarea) sau emoţionale, sistemul simpatic va
copleşi parasimpaticul şi bătaia de inimă se va accelera. În termeni genera1i,
sistemul nervos parasimpatic este copleşit de sistemul nervos simpatic sub
influenţa excitării, încordării sau necesităţii. Sistemul nervos parasimpatic
acţionează prin readucerea lucrurilor 1a normal atunci când condiţiile de stres au
fost îndepărtate. Este ramura dominantă a sistemului nervos autonom în condiţii de
calm, mulţumire şi relaxare.Chiar şi astăzi mecanismul prin care culoarea este
văzută şi recunoscută este imperfect cunoscut. Când o simplă întrebare, ca “cum
vedem culoarea”, dă naştere la atât de multe teorii în căutarea răspunsului atunci
sunt şanse să nu putem înţelege dacă punem o întrebare greşită sau dacă pornim de
la premise false. În orice caz, teoria contrastelor a fizio1ogului Horing pare să se
potrivească cel mai bine cu ceea ce s-a observat până în prezent, în folosirea
testului culorilor. Hering a demonstrat că purpura vizuală (cunoscută şi sub numele
de rodopsină) este albită sub inf1uenţa culorilor strălucitoare şi se reconstituie când
este expusă culorilor întunecate - că "lumina" are un efect catabolic în timp ce
întunericul are un efect anabolic. După Hering, albul supune purpura vizuală la
catabolism şi o distruge ; pe de altă parte, negru aduce anabolismul şi restaurează
purpura vizuală la stadiul iniţial. Aceleaşi efecte au fost găsite ca apărând la roşu-
verde şi galben-albastru, ducând la un efect de contrast aplicabil tuturor culorilor,
în funcţie de strălucirea şi întunecimea lor.
6
I. 3. Cum se produce perceperea culorilor?

Culorile joacă un rol vital in perceperea lumii înconjurătoare. Atunci când

razele de lumină pătrund printr-o prismă, ele sunt decompuse în fascicole
luminoase de diferite culori aparţinând unui spectru de bază (ROGVAIV - culorile
curcubeului; roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo si violet). Fiecare
culoare aparţinând acestui spectru este caracterizată de o anumită lungime de undă,
care determină modul în care culoarea este perecepută la nivelul creierului. Ochiul
si creierul uman prelucrează si deodifica informaţia primită şi reuşesc să
determine culoarea transmisă prin intermediul razelor reflectate de obiecte.
Receptorii luminoşi sunt cei care transmit informaţiile de la nivelul ochiului spre
creier şi joacă un rol important în crearea şi perceperea senzaţiei de culoare.
Procesul perceperii culorilor începe la nivelul retinei. Aceasta conţine milioane
de celule fotoreceptoare unele sub formă de bastonaşe, altele sub formă de conuri
care sunt foarte sensibile la semnalele luminoase. Aceste celule receptează
informaţia primită prin intermediul razelor de lumină şi o transformă în impulsuri
nervoase ce sunt transmise mai departe spre cortexul cerebral prin intermediul
nervului optic. Celulele cu bastonaşe sunt responsabile de perecepţia în întuneric şi
semi-întuneric şi au deci un rol important în adaptarea vederii la condiţii de
iluminare insuficientă. Celulele cu conuri, sunt responsabile în distingerea cu mare
acuitate a culorilor fiind sensibile la diversele intensităţi luminoase. Exista trei
tipuri de celule cu conuri, fiecare la raze cu diferite lungimi de undă si anume:
unde lungi, medii şi scurte (corespunzând culorilor: roşu, albastru şi verde). Aceste
celule, impreuna cu alte celule nervoase specializate, transmit informatia necesara
creierului pentru perceperea culorilor. Fiinţele umane pot percepe până la
7.000.000 de culori. În ceea ce priveşte animalele, majoritatea percep mai puţine
culori decât oamenii, dar sunt şi unele excepţii. Păsările pot percepe circa cinci
până la şapte culori, în timp ce crocodilii disting doar alb, negru şi diferite nuanţe
de gri. Culorile sunt asemenea unui colectiv: unele se completează reciproc, altele
se bat cap în cap. Ele înseamnă energie şi dacă reuşeşti să le asortezi, te vei

7
remarca în mod plăcut. De când cu emanciparea vestimentară din ultimii ani, şi
bărbaţii devin din ce în ce mai indecisi în privinţa îmbinării ţinutelor care ii
reprezintă. S-au scindat o multitudine de stiluri ţi s-au propus constant abordări ale
designului, texturii şi nu în ultimul rând ale culorilor.

De ce roz pentru fete şi albastru pentru băieţi? Conform unui vechi basm
european, fetiţele se năşteau din trandafiri, iar baieţeii erau protejaţi de culoarea
cerului, pentru a nu fi atinşi de forţele răului. Se pare că povestea a fost atât de
populară încât rozul şi albastrul au ramas simbolice pentru marcarea sexelor la
naştere. Când unii oameni se declară afectaţi de “ţipete”, se referă oare doar la
intensitatea sunetelor pe care le aud? Nu! Toti cunoaştem expresia “culori
ţipătoare”, dar multi dintre noi nu acordăm suficientă importanţă impactului pe
care acestea il pot avea asupra celor din jur, echivalent cu poluarea fonică.
Psihologii spun că vocea puternică asociată culorilor ţipătoare trădează un IQ
scăzut. Tonul pe care îl utilizezi într-un discurs, de exemplu, poate determina în ce
măsură acesta este sau nu credibil. O tonalitate moderată indică o personalitate
puternică, autocontrol şi relaxare, contrar tonalitătii acute, care sugerează
disperarea de a fi convingător. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul culorilor. Dacă
porţi cămaşă hawaiiană în cadrul unui eveniment care impune ţinută sobră, efectul
nu va fi dinamic, ci fad şi ridicol. Poate de aceea în mediile oficiale s-au impus
limte din punct de vedere al vestimentaţiei. Impactul pe care aceasta îl poate avea
ar constitui un avantaj sau un dezavantaj în momente nepotrivite.

I. 4. Dezvoltarea vederii cromatice

La un nou născut dezvoltarea capacităţii de a vedea va începe prin a fi în stare
să distingă contrastul, care este, «strălucire » şi « întunericul ». Apoi vine
capacitatea de a distinge mişcarea şi pe urmă forma şi configuraţia. Recunoaşterea
culorii este ultima în evoluţie. Distingerea contrastului este de aceea cea mai
timpurie şi mai primitivă formă de percepţie vizuală. La om cea mai sofisticată
interpretare a ceea ce îi spun simţurile, apare ca fiind funcţia celei mai educate
părţi a creierului - cortexul. A fi capabil să recunoşti şi să distingi un parfum de
8
altul, dar reacţia instinctivă la un miros « urât » este tocmai aceasta – instinctivă şi
reactivă, duce în cele din urmă la o strâmbătură din nas şi în cel mai rău caz la
greaţă şi vomă. Acestea nu sunt reacţii corticale ci apar în centrele cele mai vechi
şi primitive ale creierului, aşezate mai central şi care sunt cele mai strâns legate
evolutiv de creierul strămoşilor noştri.Vederea culorilor este în mod asemănător
legată de creierul educat şi primitiv, precum a arătat Becker în 1953, când a
demonstrat că o reţea de fibre nervoase duce direct de la un nucleu din retină spre
creierul mijlociu (mezencefal) şi la sistemul pituitar (pituitara este o glandă
endocrină situată aproape de centrul creierului, care secretă în sânge mai mulţi
hormoni importanţi. Importanţa sa reiese clar din denumirea de « conducător al
orchestrei endocrine » şi din funcţia de control al altor glande endocrine având şi
alte funcţii, ca de pildă în controlul creşterii).Distingerea culorii, identificarea ei,
denumirea şi orice reacţie estetică la ea, sunt toate funcţii ale cortextului. De aceea
ele sunt mai degrabă rezultatul dezvoltării şi educaţiei decât al răspunsului
instinctiv şi reactiv. Funcţiile vizuale instinctive şi reflexive pe de altă parte, par să
urmeze reţeaua neuronală a lui Becker, spre un mult mai primitiv creier mijlociu,
operând în termeni de contrast şi afectând sistemele fizice şi glandulare din glanda
pituitară într-un mod care nu este în întregime înţeles.

I. 5. Consideraţii şi concluzii.
În funcţie de senzaţia termică pe care culorile o provoacă, acestea se clasifică în
reci şi calde. Cele calde dau senzaţia de caldură şi sunt: roşul, portocaliul şi
galbenul. Acestea corespund unor radiaţii luminoase ce au lungimi de undă mari.
Culorile reci acoperă cealaltă parte a spectrului luminii şi au la bază radiaţiile:
albastru, verde şi violet.
În prezent, culoarea nu mai este privită ca un ornament întamplător, ci ca un
instrument util în mâinile medicului, psihologului şi chiar a oamenilor de afaceri,
făcându-ne viaţa mai fericită şi mai confortabilă.Culorile pe care le alegem spun o
întreagă poveste despre persoana care suntem cu adevărat, întrucât există o

9
legatură strânsă între culoarea favorită şi starea de sănătate, emoţiile, sentimentele
şi înfăţişarea fiecaruia dintre noi.
Capitolul II: SEMNIFICATIA CULORILOR IN AURA SI TERAPIA CU
AJUTORUL
LOR

Următoarele culori au semnificaţii diferite :

ROŞU- este culoarea focului şi a forţei vitale primare. Este energia dătătoare de
viata. Poate indica minte şi voinţă puternică, iubire pasională. Este o culoare
fierbinte. Unele nuanţe de roşu murdar pot indica furie, ură, pasiuni inferioare.
Roşu este culoarea care influenţează sistemul circulator, pe cel reproducător şi
trezirea capacităţilor lente. Prea mult roşu sau o nuanţă tulbure reflectă stimulare,
inflamare sau dezechilibru. Poate semnifica nervozitate, temperament aprins,
agresivitate sau impulsivitate. Această culoare influenţează coloana vertebrală, este
ideală pentru problemele circulatorii, creste pulsul şi bătăile inimii, stimulează
respiraţia. Trebuie evitat când avem semne clare de oboseală pentru că poate
suprastimula sistemul nervos.

PORTOCALIU- este o culoare care inveseleşte. Stimulează funcţionarea rinichilor

splinei şi aparatul digestiv. Deasemeni este culoarea căldurii, creativităţtii şi
emoţiilor. Indică bucurie, curaj şi un caracter sociabil. Este o culoare care poate
reflecta deschiderea către dimensiunile subtile, energetice, ale manifestării. În
funcţie de nuanţă poate indica dezechilibru emoţional, agitaţie, mânie sau
ostentaţie. Poate exprima de asemenea îngrijorare şi vanitate.

GALBEN-este una dintre culorile care se pot observa cu uşurinţă în aură. Galben
pal în jurul conturului părului indica optimism. Galbenul este culoarea activităţii
mentale şi a luminii solare. Arată deschidere către a învăţa, iluminare, întelepciune
şi inteligenţa. Nuanţele pastelate reflectă deseori entudiasmul, forţa ideilor şi
dezvoltarea spirituala (în special când este aproape alb). Galbenul indica şi trezirea
clarviziunii şi a telepatiei. Nuanţele mai închise sau tulburi reflectă gândire şi
10
analiza excesivă. Mai pot indica criticism exagerat, dogmatism ţi sentimentul că nu
suntem apreciaţi suficient. Această culoare influentează plexul solar, ficatul şi
glandele, întăreşte sistemul nervos. Trebuie evitat să fie purtat de către persoanele
agitate.

VERDE- este culoarea sensibilităţii, creşterii şi compasiunii. Reflectă creşterea,

simpatia şi calmul. Indică o persoana de încredere, deschisa la minte şi pe care te
poţi baza. Verdele strălucitor cu nuanţe de albastru în aura cuiva arată puteri
tămăduitoare. Este o culoare a bunăstării, forţei şi prieteniei. Nuanţele închise sau
tulburii de verde pot reflecta nesiguranţă sau zgârcenia. Verdele tulbure arată
deseori gelozia şi caracterul posesiv. Mai poate arăta deasemenea îndoiala şi
neîncredere. Această culoare linişteste şi ajută la întarirea fizică şi psihică,
influenţează inima. Elimină stresul şi tensiunea. Nu este recomandat persoanelor
cu predispoziţie spre depresie.

ALBASTRU- este cea de-a doua culoare care poate fi vazută cu uşurinţă în aură.
Este culoarea calmului şi a liniştii. Reflectă devotament, adevăr şi seriozitate.
Poate indica înclinaţii către claraudiţie şi telepatie. Nuanţele deschise de albastru
reflectă o imaginaţie activă şi o bună intuiţie. Nuanţele închise pot indica
sentimentul de singurătate, care la un anumit nivel reflectă căutarea lui Dumnezeu.
Albastrul intens indică cinste şi discernământ. Poate indica de asmenea o persoană
care şi-a găsit sau este aproape de a-şi găsi vocaţia. Nuanţele tulburi de albastru pot
indica blocarea percepţiilor, melanconie, grabă şi îngrijorare, dominare, teamă,
uitare şi hipersensibilitate. Este bun pentru creştere, relaxează, scade tensiunea,
induce somnul, influienţează partea inferioară a capului şi gâtului. De evitat în
problemele circulatorii.

VIOLET- este culoarea transformărilor, îmbinarii inimii cu mintea, a fizicului cu

spisitualul. Reflectă independenţă, intuiţie şi în acelaşi timp o activitate dinamică şi
semnificativă a viselor. Arată o persoană în căutare. Nuanţele purpurii indică
11
abilitatea de a acţiona cu judecată şi simţ practic. Nuanţele pale si clare de violet
pot reflecta umilinţă şi spiritualitate. Cele purpurii-roşiatice pot indica o mare
pasiune sau putere a voinţei, şi de asemenea nevoia pentru mai mult efort
individual. Nuanţele închise şi purpurii arată nevoia de a se depăşi o anumită
situatie. Pot reflecta de asemenea tendinţa de a fi extrem de răbdător, nevoia de
simpatie şi sentimentul de a fi neînţeles. Are efect hipnotic şi este considerat
morfina culorilor. Previne stările depresive, influienţează partea superioară a
capului. Este o culoare calmantă cu rol de relaxare profundă.

ROZ- este culoarea unui aspect al iubirii. Poate reflecta bucurie, confort şi un
puternic sentiment de camaraderie. Rozul în aură indică o persoană cu caracter
liniştit, modest, care iubeşte arta şi frumuseţea. În funcţie de nuanţă, rozul poate
reflecta de asemenea lipsa de maturitate, în special nuanţele tulburi, şi tendinţa
către minciuna. Mai poate indica timpul unei noi iubiri sau a unei schimbări de
optică.

AURIU- este culoarea care reflectă energia spirituală dinamică şi o anumită

cosmizare a persoanei. Reprezintă cele mai înalte energii ale devoţiunii şi
reinstaurării armoniei universale. Indică entuziasm puternic şi inspiraţie profundă.
Nuanţele tulburi arată faptul că persoana respectivă se află în plin proces de trezire
catre aspiraţii mai înalte şi încă nu a ajuns să-şi clarifice influienţa acestora asupra
direcţiei propriei existenţe. Cu alte cuvinte, procesul alchimic este în plină
desfăşurare: individul lucrează la transformarea vieţii sale în aur.

ALB- este deseori vizibil în aură, ca o umbră diafană, ca un substrat pentru

celelalte culori. Albul conţine în el toate culorile şi când apare cu forţa în aură,
acesta se petrece în corelaţie cu alte culori. Acesta este criteriul după care ne dăm
seama dacă este o percepţie reală sau doar o slabă percepţie a aurei. Atunci când
albul este o culoare de sine stătătoare în aură, reflectă spiritualitate, adevăr şi

12
puritate. Arată faptul că energia persoanei respective se purifică. De multe ori
reflectă şi o extraordinară creativitate.

GRI- este culoarea trezirii capacitaţilor înnăscute. Nuanţele de argintiu reflectă o

trezire a energiilor feminine, care stau la baza unui anumit tip de intuiţie şi
imaginaţie creatoare. Nuanţele de gri închis arată dezechilibru fizic, egoism sau
necesitatea de a nu lăsa ceva neterminat.

MARO- este o culoare destul de des întilnită. Arată uneori lipsa de energie sau
dezechilibru. Dar este şi culoarea pamîntului, care poate indica atunci când apare
în jurul picioarelor o nouă creştere, stabilirea de noi rădăcini şi nevoia de împlinire.
Este o culoare care reflectă un caracter laborios şi spirit de organizare. Cafeniu în
zona capului indică lipsa de discernamînt. În zonele centrilor energetici arată faptul
că aceştia trebuie purificaţi, energiile fiind blocate.

INDIGO- este catalogată drept o culoare cu valenţe spirituale şi este folosită în

special în autovindecare. Influenţează fruntea. Dacă este utilizată pe o perioadă
mai lungă dă senzaţie de oboseală şi momeşeală.

NEGRU- este culoarea cea mai discutabilă a spectrului auric. Este o culoare care,
atunci când apare în aurî, poate reflecta o stare de auto-apărare sau faptul că
persoana are secrete. Poate arăta iminenţa unei noi inţelegeri asupra
responsabilităţilor şi datoriilor personale. Negrul poate indica dezechilibru şi
probleme fizice, dacă apare în jurul corpului fizic. Localizat la marginea exterioara
a aurei, negrul indică existenţa unei găuri, care apare la cei dependenti de droguri,
alcool sau tutun şi la persoane care au fost victime ale unor abuzuri în copilărie.
Negrul este considerat ca fiind o culoare simplă şi elegantă şi nu foarte
pretenţioasă. Cu toate acestea, în timp, apar efecte psihologice. S-a ajuns la
concluzia că cei care poarta negru sunt nesiguri în propriile puteri, de multe ori
foarte agresivi şi materialişti.
13
II. 1. Ce este cromoterapia?
Cromoterapia este o tehnica de vindecare prin culoare ce se axează pe
proprietatea celulelor umane de a fi influenţate de undele electromagnetice (lumina
albă, razele X, ultraviolete, etc). Atunci când fiinţele umane simt o afecţiune,
câmpul electromagnetic al organismului se dezechilibrează, iar cromoterapia are
rolul de a-l regla, de a restabili echilibrul lui.
Terapia prin culori se realizează prin baie de lumină, iradiere succesivă pe punctele
de acupunctură, iradiere succesivă cu mai multe fascicule de culori diferite sau pe
porţiuni diferite ale corpului.

II. 2. Metodele folosite în cromoterapie

Una dintre modalităţile cele mai uşoare şi accesibile oricui este că putem
beneficia de efectele acestui tratament naturist zilnic. Cum? Foarte simplu:
alegerea culorilor hainelor cu care ne îmbrăcăm în funcţie de afecţiunile noastre
sau în funcţie de ce dorim sa rezolvăm în ziua respectivă. O altă metodă a
cromoterapiei este să vă procuraţi sticle colorate din fabrica în culorile dorite pe
care să le umpleţi cu apă. Acestea vor fi închise ermetic şi expuse cât mai mult
timp la soare. Continutul sticlei va fi baut în locul apei obişnuite. Cea mai eficientă
tehnică vindecării prin culoare este lampa de cromoterapie. Această lampă este
ermetic închisă căreia i se adaugă filtre de culori în funcţie de necesităţile
dumneavoastră. La această lumină se expune corpul gol de la 3 minute până la 3
ore pe zi. Evident că pentru a ăti cum şi ce culoare să alegi este necesar să cunoşti
semnificaţiile şi caracteristicile acestora. Care sunt culorile folosite în cadrul
tratamentului naturist.

II. 3. Culori ce stimuleaza şi culori ce frînează

14
 Unele culori stimulează activitatea biologică a organismului, altele, dimpotrivă,
o frînează. În acest context, un exemplu este anotimpul toamna, detestat de multi
din cauza ploilor frecvente şi a noroiului. Se susţine că acestea atrag proasta
dispoziţie şi sănătate precară. Este cunoscută expresia melancolia de toamnă, când
omul îşi pierde interesul faţă de tot şi de toate, îi este somn în permanenţă, îi scade
apetitul sexual, iar functiile cerebrală şi locomotorie sunt mult încetinite. Aceste
simptome se observă mai ales la femei. Conform unor statistici, femeile sînt de
aproximativ patru ori mai afectate decît bărbaţii de indispoziţii şi chiar stări
depresive.Cauzele: zona lipsei de lumină solară şi a culorilor deschise. În realitate,
cauzele, motivele melancoliei de toamnă trebuie căutate în zona lipsei de lumină
solară şi a culorilor deschise. Fiind privaţi de o mare parte dintre excitanţii
cromatici cu care ne-am obişnuit în timpul verii, psihicul nostru, mai exact
conştientul şi subconştientul nostru, luate împreună, transmit mai puţine impulsuri
de comandă sistemului endocrin, care, la rîndul său, emite mai puţini hormoni care
stimulează procesele vitale din organism. Totodată, din cauza faptului că sistemul
imunitar funcţionează la jumătate din capacitatea sa, se reduce la jumătate
rezistenţa organismului şi se agravează bolile cronice. Putem oare da un colorit
mai aprins toamnei triste? Pentru aceasta este nevoie să îndestulăm lumea noastră
cu unele culori mai deschise. Absenţa luminii solare poate fi într-o oarecare
masură completată cu lumina artificială. Încaperea în care ne petrecem majoritatea
timpului toamna trebuie sa fie bine iluminată, nici nu trebuie să ne treacă prin cap
să stăm în semiobscuritate. Dimpotriva, este de preferat culoarea albă, apropiată de
lumina solară.

II. 4. Bagheta magică a culorilor

Bagheta magică însa poate fi gama de culori percepută de-a lungul zilei cu
ochiul liber. Pe primul loc se situează culoarea roşie. Marele vindecator al
Antichităţii Avicena recomandă ca remediu împotriva melancoliei de toamna
purtarea unor haine de culoare roşie. În subconştientul nostru, culoarea roşie este
asociată cu energia şi puterea; ca urmare, îl binedispune pe om. Astfel, culoarea
15
roşie alungă tristeţea şi emoţiile negative, are efecte stimulatoare asupra organelor
interne şi a muşchilor, în special asupra picioarelor. Desigur, în zilele noastre nu
este la modş să mergi la serviciu îmbrăcat în roşu, dar atunci cînd vii seara acasa
este bine sa-ti pui ceva roşu pe tine, o camaşă sau o rochie sau cel putin să te legi
cu un băticuţ roşu. De asemenea, este indicat ca masa de la bucătărie sa fie
aşternută cu o faţă de masă sau cu o muşama în carouri roşii. Este foarte util să faci
rost de o ceaşcă de culoare roşie, iar gospodinele să-şi cumpere cratiţe, tigăi,
ceainice etc. de această culoare. Pe masa de lucru, la birou sau în camera noastraă
ar fi bine să avem ceva de culoarea roşie: o mapă, nişte flori, o pictura în armonie
cu mediul înconjuraător sş atunci vom simţi cum imediat ne revine buna dispoziţie,
ne calmăm şi ne creşte tonusul.

II. 5. Efectul de însănătoşire al culorii portocalii

Efectul înviorător al culorii roşii este completat de efectul de însănătoşire a
culorii portocalii, care este extrem de util în tratarea dereglărilor aparatului
digestiv, a bolilor de inimă, precum şi a disfuncţiilor sistemului endocrin. Oranjul
are efecte asupra rinichilor şi vezicii urinare. Purtarea hainelor de nuanţă oranj în
casă te ajută să scapi de tristete şi de spaime, previne căderile nervoase şi ajută la
creşterea poftei de mîncare, care dispare de cele mai multe ori în perioada toamnei.

II. 6. Culoarea verde este benefică pentru vedere

Culoarea verde este benefică pentru vedere, pentru sistemul nervos şi epidermă.
Verdele este un minunat vindecător, care ajuta organismul să elimine toxinele şi sa
scape de constipaţie. Această culoare mai este considerată culoarea recoltei,
contribuind la buna circulaţie a limfei în organism, eliminarea sucului gastric şi a
transpiraţiei. În acelaşi timp, culoarea verde întăreşte sistemul nervos central,
stimulează activitatea cerebrală, percepţia informaţiilor şi o gîndire coerentă şi
precisă. Cînd în cameră există obiecte de culoare verde deschis, atunci în dispoziţia
persoanelor aflate în acest loc se simte o notă de veselie. Din toata gama de culori
16
cea mai armonioasa este verdele, care contribuie la soluţionarea unor probleme
destul de dificile. Totodată, acţiunea sa favorabilă măreşte funcţiile inimii şi
plămînilor. De aceea, oamenii se simt confortabil cînd în încăpere există pete de
culoare verde, chiar dacă ele nu sînt foarte mari sau foarte deschise - acestea
oricum au efect odihnitor asupra ochiului.

II. 7. Efectul curativ al culorii albastre

Extrem de puternic este efectul curativ al culorii albastre, care calmează stresul
şi emoţiile, scade tensiunea arterială, micşorează durerile în cazul sciaticii şi al
ulcerului la stomac. Dacă un bolnav de pneumonie priveşte îndelung un obiect de
culoare albastră, atunci acesta se vindecă mult mai repede. Multă lume care suferă
de insomnie nu ştie ca daca citeste la o lampă cu abajur albastru somnul nu va
întirzia să apară. Efectul va fi acelaşi dacă în camera în care dormim punem pe
perete un covor de culoare albastră sau bleu. Trebuie să facem în aşa fel ca toamna
la birou şi acasă ochiul nostru să se bucure de întreaga gama de culori. Veţi vedea
atunci că melancolia de toamnă va ramîne doar o stare... poetică.

II. 8. Un alt fel de cromoterapie

"Culoarea, această fermecatoare insuşire a tot ce ne înconjoară, poate aduce în
sufletul nostru bucurie sau tristeţe, caldură sau răceală, agitaţie sau linişte. Ea ne
face să ne simţim mai aproape sau mai departe de noi înşine, iar de felul în care ne
pricepem să o utilizăm depinde, în mare măsură, echilibrul nostru, liniştea
interioară proprie, bogăţia trăirilor noastre afective dar şi starea noastră
fiziologică". Lăsînd la o parte culorile zugrăvite pe pereţii camerelor, acestea avînd
şi ele o foarte mare importanţă, un specialilst în cromoterapie, a vorbit despre
culorile florilor şi cele din vestimentaţie: "Atît florile, cît şi hainele pe care le
purtăm, au culori care pot fi receptate de noi sau de alţii de lînga noi şi ca un
posibil mesaj purtător de semnificaţii inteligibile. Numai că, marea varietate de
culori a naturii şi a obiectelor de vestimentaţie este văzută, simţită şi apoi
codificată şi decodificată într-un anumit fel, în funcţie de experienţă, gustul estetic
17
şi preferinţele fiecăruia". Astfel, roşul florilor poate declanşa efecte calorice,
stimulînd comportamentul de luptă. Deşi este o culoare foarte caldă, roşul este un
stimulator general: excită, irită, provoacă, mobilizează, incită la acţiune. În acelaşi
timp, culoarea roşie este şi un foarte bun stimulator intelectual, insufleţînd,
activînd şi facilitind asociaţiile de idei. Privind roşul aprins al florilor ne creşte
presiunea sanguină şi ni se activează respiraţia, avînd senzaţia de caldură. Florile
albastre oferă linişte interioară şi generează o placută ambianţă afectivă şi
meditativă. Îndeamna la calm şi reverie. În schimb, în exces, conduc la depresie,
dînd senzaţia de nostalgie. Verdele plantelor este relaxant şi dădător de speranţă,
dînd senzatia de prospeţime şi sentimentul nutriţiei asigurate. Totodată, facilitează
deconectarea nervoasă. În plan fiziologic, scade presiunea sanguină şi dilată vasele
capilare. Florile galbene dau senzaţia de caldură, intimitate, satisfacţie, admiraţie şi
inviorare. Pot fi un bun calmant al psihonevrozelor, sporind atenţia şi predispunînd
la comunicativitate. Dar si culorile hainelor pe care le îmbrăcăm pot avea efect
asupra stării noastre de sănătate. "Hainele albe au o notă de prospeţime, pace şi
echilibru. Cele de culoare roşie sînt benefice pentru persoanele cu tensiunea
scazută, lipsite de energie. Vesmintele de culoare albastră au efect liniştitor,
protector. Galbenul din vestimentaţie are efect asupra ficatului, stimulînd funcţia
hepatică. Este culoarea altruismului şi detaşării de lucruri materiale. Fiind situat la
mijlocul spectrului, verdele este culoarea echilibrului, a armoniei, hainele de
culoare verde avînd un efect minunat asupra echilibrului nostru interior". Desigur
că toate aceste sugestii nu pot fi epuizate aici. Să reţinem doar că atît florile pe care
le oferim sau le primim în dar, cît şi hainele îmbracate zilnic, ne pot ajuta să trecem
peste neplăcerile create de diverse probleme de sănătate. Acest articol a fost
preluat din revista Leacuri si terapii

II. 9. Efectul cromoterapiei asupra psihicului uman

Cromoterapia are un efect puternic asupra psihicului uman. Se cunosc metode
de tratament cu ajutorul culorilor din cele mai vechi timpuri. Există culori ce
stimulează activitatea biologică a organismului şi culori care o frânează.
18
• Astfel, portocaliul stimulează sentimentele, creează senzaţia de veselie şi
bunăstare, contribuie la tratarea anemiei; încălzeşte şi are o energie terapeutică
pozitivă, dă energie şi putere zonelor genitale. Se spune despre portocaliu că este
cea mai creativă culoare.
Acţiuni: dinamizează energiile vitale; stimulează sistemul respirator; diminuează
starea de oboseală; stimulează o mai rapidă asimilare pe plan mental a ideilor noi;
actionează asupra glandelor corticosuprarenale. Atentţe! Aceste glande secretă
adrenalina, hormonul agresivităţii. Culoarea este contraindicată în: isterie, stres,
spasmofilie, halucinaţii, demenţă senilă, pietre la vezica biliară (litiaza), astm
bronşic, bronşită.
• Roşul trezeşte şi excită, stimulează creierul, creşte pofta de mâncare. Contribuie
la creşterea cantităţii de eritrocite şi de hemoglobină în sânge, stimulează formarea
celorlalte celule din sânge şi circulaţia sangvină, ajută la menţinerea unei culori
sănătoase a pielii, dă energie ţesutului nervos şi măduvei spinării. Excesul de roşu
poate provoca conjunctivită.Va fi folosit in sedinte scurte sau deloc la persoanele
colerice sau hipertensionate ori hipertensivi. Este contraindicat in stari inflamatorii
sau stari emotionale. Actioneaza asupra glandelor sexuale, stimulindu-le
functionalitatea.
• Galbenul stimulează procesele nervoase şi „hrăneşte“ psihicul. Este foarte
eficient în cazul oboselii psihice şi elimină apatia şi teama. Verdele echilibrează,
linişteşte, disciplinează mintea şi corpul, ajută la controlarea propriilor fapte, este
foarte folosită în cromoterapia fobiilor nevrotice şi în obsesii. De asemenea, scade
emo- ţiile, armonizează activitatea inimii. Folosirea în exces a acestei culori
stimulează concentraţia fierii şi poate fi în acelaşi timp cauza apariţiei pietrelor în
căile biliare.
• Culoarea albastru are efecte calmante; este foarte eficientă în cazurile de
insomnie, de asemenea, elimină gândurile obsedante. Ajută în bolile de ficat.
Albastrul deschis este foarte eficient pentru înlăturarea agitaţ iei psiho-emoţionale,
a acceselor de agresiune, elimină stările de teamă şi de enervare.

19
• Verde. Actiuni: diminueaza stresul; echilibreaza structura somatica si cea
psihica; topeste (anihileaza) nelinistile; destinde si relaxeaza atit corpul, cit si
gindurile. Este considerat marele calmant al nevroticilor. Sanatoriile de recuperare
pentru nevroza sint situate in zona montana, unde verdele nu piere nici iarna. Este
indicata deci celor iuti la minie, irascibili cronici, celor cu idei fixe, obsesive, care
sint dominati de angoasa, de frica, tiranizati de un sfirsit apocaliptic etc. Din punct
de vedere medical: scade tensiunea sangvina; dilata capilarele. Este culoarea
glandei tiroide. Nu are contraindicatii.
• Culoarea violet creşte rezistenţa funcţională a inimii, a plămânilor şi a vaselor
sangvine, a ţesuturilor şi organelor, este de mare ajutor în cazul nevralgiilor. În
cazul percepţiei conştiente, face mintea foarte clară. Foarte multe afecţiuni, în
special cele care au manifestări exterioare, se pot vindeca prin intermediul culorii.
Există nişte tradiţii foarte vechi în folosirea culorilor. În trecut, copiii erau
îmbrăcaţi în haine de culoare roşie, pentru a fi vindecaţi de pojar. Pentru
afecţiunile pulmonare se foloseau lămpile de culoare albastră, iar în sanatoriile de
boli pulmonare, pereţii erau vopsiţi în albastru deschis, pentru că această culoare
întăreşte imunitatea organismului.Bolile vasculare se tratează cu ajutorul culorilor
albastru şi verde. Există unele clinici (în special în Elveţia) unde se practică
tratarea, fără operaţie, a unor afecţiuni serioase, cum ar fi afecţiunile vasculare.

II. 10. Ce spune despre tine culoarea ta preferata?

ROŞU
Pline de viaţă şi pasionale, personalităţile "roşii" îi inspiră pe ceilalti. Pe de altă
parte, aceste persoane sunt nestatornice şi pot fi "atotcunoscătoare". Îi îngrozeşte
ideea de a parea proşti în fata celorlalti. PROBLEMA: "Am nevoie de mai multăa
energie." SOLUŢIA : Roşu MOTIVAŢIA: Din punct de vedere emotional, roşul
este asociat caracterului hotărât şi pasiunii. La nivel fizic, expunerea la o lumina
roşie accelerează bătăile inimii şi creşte circulaţia sângelui. Poartă roşu dacă te
simţi slăbit/ă sau ai o infecţie. Alimentele de culoare roşie (ardei gras şi iute,
pepene şi tomate) sunt sărace în calorii şi pline de elemente nutritive. CINE AR

20
TREBUI SĂ-L EVITE: Cei care suferă de boli de inimă, hipertensiune sau
epilepsie ori persoanele agresive, certareţe.

GALBEN
Personalităţile "galbene" sunt, de obicei, educate şi cu spirit creativ. Sunt metodice
şi pot fi conducători excelenti. Îsi stăpânesc foarte bine emoţiile şi, de aceea, par de
multe ori impasibile. PROBLEMA: "Mă dor articulaţiile." SOLUŢIA: Galben
MOTIVAŢIA: Efectele stimulante ale galbenului pot fi benefice în artrite uşoare
sau reumatism.Poartă-l aproape de piele, pentru ca efectul să fie maxim. Culoarea
galbenă induce inspiraţie şi optimism - ideală pentru a zugrăvi dormitorul copilului
sau o cameră de studiu. Alimentele galbene, cum ar fi ardeii, fructele de mango,
grep-fruturile, lămâile si ananasul sunt excelente detoxifiante. CINE AR TREBUI
SĂ-L EVITE: Persoanele tensionate, foarte active sau irascibile, pe care galbenul
le poate face să se simtă mai rău.

VERDE
Personalităţilor "verzi" le place sa-i ajute pe ceilalţi. Prietenii lor ii consideră
oameni de încredere, însă şi "verzii" pot fi victime, aşa că, uneori, ar trebui să
acorde prioritate problemelor proprii. PROBLEMA: "Am tensiune arterială mare."
SOLUŢIA: Verde MOTIVAŢIA: Aceasta e culoarea de care ai nevoie dacă vrei să
te destinzi, atât de utila dacă suferi de probleme ale inimii sau de hipertensiune.
CINE AR TREBUI SĂ-L EVITE: Dacă eşti însărcinată şi ţi-e rău dimineaţa,
deoarece verdele poate produce stări de greaţă. Întrucât culoarea verde are
capacitatea de a te relaxa (aproape) complet, există riscul de a-ţi aprecia greşit
timpul pe care îl ai la dispoziţie; aşa că, evit-o dacă eşti predispusă la întârzieri.

PORTOCALIU
Personalităţilor "portocalii" le plac spaţiile deschise, pentru că detestă orice fel de
îngrădire de natura fizică sau mentală. Sunt vorbăreţe şi au o mulţime de prieteni.
21
Le place să-i ajute pe cei slabi. PROBLEMA: "Mă simt deprimat/ă." SOLUŢIA:
Portocaliu MOTIVAŢIA: Aceasta este culoarea veseliei, a caăldurii şi
senzualităţii. Util ca fortifiant şi stimulent emotional, portocaliul este benefic în
tratamentul depresiilor şi este de mare ajutor la revenirea după un şoc emoţional.
Are şi efect antispastic, putând fi de folos în tratamentul spasmelor musculare şi al
crampelor. CINE AR TREBUI SĂ-L EVITE: Persoanele care ţin o dietă -
portocaliul se manifesta şi ca un stimulent al apetitului.

ROZ
Persoanele "roz" sunt inteligente, atente cu ceilalţi şi optimiste. Lor le "pasă". Le
place să-i binedispună pe cei din jur sşi adesea arată mai tinere decât sunt, dar pot
fi nehotărâte, lucru care nu este în favoarea lor. PROBLEMA:"Vreau să mă simt
iubit*ă." SOLUŢIA: Roz MOTIVAŢIA: Asociat cu dragostea şi romantismul,
rozul te poate ajuta să te consolezi după o despărţire. De asemenea, stimulează
creativitatea, mai ales în cazul copiilor. CINE AR TREBUI SĂ-L EVITE: Oricine
are probleme să se impună în faţa celorlalti - caracterul romantic, copilaros care e
asociat culorii roz poate să-ţi facă şi mai dificilă poziţia.

ALBASTRU
"Albaştrii" sunt sensibili, emotivi şi singuratici. Intuiesc cu uşurintă stările
oamenilor, dar au tendinţa de a nu se încrede în ceilalti. Persoanelor "albastre" le
plac ordinea, devotamentul şi compasiunea. PROBLEMA: "Aş vrea sa fiu mai
calm/ă." SOLUŢIA: Albastru MOTIVAŢIA: Albastrul este culoarea păcii. Ea
reprezintă, de asemenea, autoritatea şi încrederea - de aceea uniformele sunt,
deseori, albastre. Este culoarea ideală pentru a fi purtată la un interviu pentru
angajare. Îti este utilă şi dacă suferi de hipertensiune, stres, insomnie şi anxietate.
CINE AR TREBUI SĂ-L EVITE: Oricine are stări de deprimare (de unde şi
expresia "inimă albastră").

PURPURIU & VIOLET

22
"Purpuriii" sunt persoane marcate de spiritualitate. Le place să înveţe din
experienţele şi să citească despre vieţile altora. Uneori însă pot fi prea critici şi
fanatici în convingerile lor. PROBLEMA: "Am nevoie de mai multă încredere în
mine." SOLUŢIA: Purpuriu si violet MOTIVAŢIA: Purpuriul şi violetul sunt
culori "regale"- asociate, în general, cu luxul, creativitatea, spiritualitatea şi tot
ceea ce este sofisticat. Amândouă sunt considerate a avea un puternic efect benefic
asupra stării mentale şi sunt cunoscute drept culori care sporesc încrederea în sine
şi forţa spirituală. CINE AR TREBUI SĂ-L EVITE: Nimeni - aceste culori sunt
întotdeauna pozitive!

II. 11. Consideraţii şi concluzii

Culorile pot fi constructive sau distructive. Pot stimula sau dezamăgi, atrage sau
respinge. Pot avea chiar caracter masculin sau feminin. Atunci când le distingem în
aură, ele oferă indicaţii asupra personalităţii, stării de spirit, maturităţii şi sănătăţii
individului. E nevoie de multă practică pentru a ajunge să interpretăm corect toate
nuanţele pe care le vedem în aură.
Înca din Evul Mediu, vindecătorii şi vrăjitorii recurgeau adesea la cromoterapie ca
la un mijloc de combatere a diverselor maladii. În zilele noastre, cercetătorii
recunosc că într-adevăr culorile au efecte puternice asupra psihicului uman, iar prin
intermediul psihicului asupra dispoziţiei şi sănătăţii.
Mai succint putem clasa culorile după influenţa lor fizică, emoţionala, spirituală
şi psihologică.
Influenţă fizică Influenţă psihologică
Relaxare: verde, lumină albastră Relaxare: indigo
Înviorare: portocaliu Înviorare: verde
Excitaţie: roşu Excitaţie: galben, culoarea portocalelor
Influenţă emoţională
Relaxare: albastru
Înviorare: culoarea piersicii
Excitaţie: portocaliu
23
Influenţă spirituală
Relaxare: albastru
Înviorare: galben auriu
Excitaţie: violet, roşu închis
Capitolul III: INFLUENTA PSIHO-FIZIOLOGICA A CULORII ASUPRA
OMULUI

III. 1. Sticluţe colorate

Luaţi o sticlă colorată şi umpleţi-o cu apă. Expuneţi apa la lumina soarelui
pentru cel puţin o oră. Apa va căpăta puterea culorii pe care o are sticla după ce va
absorbira energia soarelui. Această apă se numeşte apă solarizată. Dacă apa e
păstrată în sticle de culoare roşie, atunci se va numi apă roşie solarizată. Apa mai
poate fi pusă în sticle de culoare galbenă, portocalie, verde, albastră, violet sau
indigo. Cu cât timpul de expunere la lumina soarelui este mai mare, cu atât apa va
avea efecte curative mai bune. Specialiştii recomandă ca această „încărcare” a apei
cu energia soarelui să se facă atunci când e vreme caldă şi apoi se poate depozita.
Apa din sticlele roşii, portocalii, verzi şi galbene poate fi depozitată timp de două
zile, pe vreme caldă şi 10 zile, pe vreme rece. Apa din sticlele albastre poate fi
păstrată 10 zile chiar şi la căldură. Aceasta e una dintre cele mai eficiente
modalităţi de a urma terapia cu culori, însă rezultatele apar în urma unui proces
lent. Adăugaţi diferite alimente precum legumele şi fructele în dietă pentru a
profita de beneficiile curative ale culorilor acestora. E cea mai simplă cale de a
urma această terapie.

III. 2. Decorarea încăperilor

Decoraţi-vă camera cu draperii, feţe de pernă sau cuverturi de pat, în culoarea
preferată. Decoraţi o cameră cu becuri de culoarea care se potriveşte cel mai bine
cu starea sau afecţiunea pe care vreţi să o trataţi. Asiguraţi-vă că razele acestei
lumini cad asupra dumneavoastră pentru mai mult timp. Aceasta este cea mai
eficientă cale de a urma terapia cu culori, iar rezultatele sunt imediate. Dar, nu vă

24
expuneţi acelei lumini, în mod constant, mai mult de cinci minute pentru că altfel
vor apărea rezultate negative.
III. 3. Concluzie
În urma acestui capitol am aflat că culoarea îşi are influenţa sa şi asupra apei pe
care o bem şi care poate fi un bun remediu în diverse terapii.
Capitolul VI: ELEMENTE DIN TEORIA CULORII
Ochiul omului e adaptat la perceperea tuturor culorilor curcubeului (spectrului
solar) – galben, portocaliu, roşu, verde, albastru, indigo şi violet, la care se adaugă
culoarea albă şi cea neagră. În cazurile unor boli, de exemplu a xantopsiei –
tulburare a vederii – bolnavii văd toate lucrurile într-o culoare galbenă. În urma
altor boli, oamenii percep două-trei culori, sau din spectrul optic nu percep una
(sau două) culori. Este curios faptul că unele specii de animale “văd” numai una-
două culori sau numai ceva acromatic.

VI. 1. Lumea culorilor

Roşul, galbenul şi albastrul sunt cele trei culori de bază sau primare, deoarece
nici una nu poate fi reprodusă cu ajutorul celorlalte. Prin combinarea acestor culori
primare, două câte două, în cantităţi egale, rezultă culorile secundare sau binare
(oranj, verde, violet). Astfel, din combinaţia roşului cu galbenul rezultă oranjul, din
combinaţia galbenului cu albastru rezultă
verdele, iar din albastru şi roşu ia naştere violetul. Prin combinarea culorilor
primare şi binare se obţin şase culori terţe: Roşu + violet > violet-roşcat; violet +
albastru > violet-albăstrui; albastru + verde > verde-albăstrui; verde + galben >
verde-gălbui; oranj + roşu > oranj-roşcat; galben + oranj > oranj-gălbui. Termenul
ton se foloseşte pentru culori saturate, iar cel de nuanţă pentru culorile modificate
prin folosirea albului şi negrului. Nuanţa reprezintă, deci, o mică diferenţă în
valoare sau în puritate faţă de culoarea etalon. Prin amestecul dintre alb şi negruse
obţin griurile. Nuanţele de gri sunt considerate o categorie aparte de culori, fiind
numite culori sau tonuri acromatice. Tenta reprezintă o caracteristică care permite
diferenţierea culorilor. Se face distincţie între tenta unei culori pure, tentele
25
nuanţelor sau amestecurilor de culori. Proprietăţile fizice ale culorilor se definesc
prin: tonalitate cromatică, puritate (saturaţie) şi luminozitate (strălucire). Puritatea
(saturaţia) este proprietatea culorii de a fi mai concentrată (mai saturată) sau mai
diluată.
Luminozitatea (strălucirea) este proprietatea culorii de a fi mai mult sau mai
puţin strălucitoare. Valoarea unei culori poate fi apreciată, în funcţie de caracterul
tern (fără strălucire) sau nivelul de claritate, folosind noţiunea de ton. Dacă o
culoare este în acelaşi timp saturată şi luminoasă se foloseşte termenul de culoare
vie; dacă este mai puţin saturată, dar luminoasă se numeşte pală; iar dacă nu este
nici luminoasă, nici saturată, se afirmă în limbaj coloristic că avem o culoare
moartă. În cadrul celor trei culori primare, roşul şi galbenul constituie culori calde,
iar albastrul –rece.

VI. 2. Legile culorii

În cazul amestecului a două culori colaterale se produce o tentă colorată, fără a
se modifica intensitatea luminii şi culorii (de ex. roşu + oranj = roşu-oranj). În
cazul amestecului a două culori complementare se obţine o nuanţă de gri, la raport
de amestec: o parte culoare primară şi două părţi culoare secundară, deoarece
culorile primare au energia cromatică de două ori mai mare decât cele secundare.
De exemplu: 1 parte roşu + 2 părţi verde = 1 parte galben + 2
părţi violet = 1 parte albastru + 2 părţi oranj = gri. În cazul în care se amestecă cele
două culori complementare în altă proporţie decât cea arătată anterior, se obţine un
gri colorat, în care predomină culoarea aflată în proporţie mai mare. Tentele de gri
colorat se mai obţin şi din alb + negru + culoarea respectivă. Dacă se amestecă cele
trei culori primare în părţi egale, se obţine griul perfect. Acelaşi efect se obţine şi
prin amestecarea, în părţi egale, a culorilor secundare.

VI. 3. Suprapunerea culorilor

Suprapunerea culorilor ţine de domeniul picturii. Pictorul dispune de culori
transparente, caretransmit lumina, o absoarbă, precum şi de culori opace, care
26
reflectă lumina, o resping. Culorile materiale nu sunt total transparente, deoarece
pigmentul păstrează un grad de opacitate. Majoritatea culorilor folosite în pictură
sunt translucide. Culorile translucide sunt alcătuite din particule de pigment opac
care reflectă lumina şi în mediu lichid transparent care transmit lumina. Potrivit
legilor fizicii, lumina transmisă se deplasează spre oranj, iar lumina reflectată se
deplasează spre albastru. Toate culorile opace, diluate cu ulei, emulsie de ou, devin
translucide deoarece cu cât sunt mai fluide cu atât devin mai calde, mergând spre
oranj; cu cât sunt mai opace, cu atât devin mai reci, deci, merg spre albastru. Firele
vopsite, scoase din baie sunt translucide, deoarece conţin lichid. Prin evaporarea
lichidului, fibrele vopsite devin opace, răcindu-se considerabil. Culoarea opacă
este mai luminoasă, deoarece reflectă lumina, în schimb este mai puţin intensă
cromatic şi mai rece. Suprapunerea culorilor este folosită pentru obţinerea unor
tonuri mai vii sau atenuarea tonurilor stridente. De exemplu, prin aplicarea unor
tonuri calde peste tonuri reci şi a unor tonuri reci peste tonuri calde, acestea devin
mai atenuate.

VI. 4. Juxtapunerea culorilor

Juxtapunerea a două culori creează un contrast, care este cu atât mai mare cu cât
culorile sunt mai îndepărtate în spectru (cel mai puternic este contrastul culorilor
complementare).

VI. 5. Consideraţii şi concluzii

Pentru a percepe şi a rezolva la nivel contemporan problematica acestei teme,
au fost selectate sursele bibliografice, care au inclus lucrări etnografice.
Periodizarea istorică a fost introdusă în text cu scopul de a evidenţia mostrele
cunoscute din diferite perioade istorice, care purtau decor cromatic, acestea fiind
din ceramică, sticlă colorat. Uneori decorul se efectua pe piese de piatră, os, corn,
scoici, colţi etc. S-au făcut referiri la noţiuni despre natura luminii şi culorii şi la
elemente din teoria culorii.

27
28