Referat

Istoria machiajului
Cu cat tehnologia avanseaza mai mult, cu atat se pune mai mult accentul pe
machiajul proaspat, curat, care acopera semnele vizibile de imbatranire si care da
timpul inapoi.

Cuvinte ca proaspat, benefic, pur, natural, anti-imbatranire, fac acum parte din
vocabularul legat de machiaj. Oare ne-am intors la materialele pe care Pamantul ni
le-a oferit, ca baza a produselor cosmetice, asa cum se intampla acum mii de ani?
Am invatat istoria cosmeticelor si am reinventat beneficiile ingredientelor naturale?
Pentru a gasi aceste raspunsuri, haideti sa facem intai un tur virtual al industriei
cosmetice.

Cum a luat nastere machiajul facial?

Stim ca de mai multe secole, femeile si barbatii, deopotriva, se bucura de privilegiile
machiajului facial. Dar machiajul a aparut acum mii de ani, in Egiptul Antic, inca din
primul secol al omenirii. Nu spunem ca egiptenii au fost primii care au folosit
machiajul, ci ca sunt printre primii care au confirmat importanta machiajului, ca parte
culturala integranta, asa cum s-a demonstrat prin descoperirea picturilor din
mormintele egiptene antice. Egiptenii foloseau ingrediente naturale, ca unguentul, o
substanta hidratanta, si funinginea, pe post de fard de ochi, pentru a-si infrumuseta
tenul si infatisarea. Egiptenii stiau foarte bine cat de mult conteaza sa ai un ten fin si
niste ochi seducatori.

S-a demonstrat ca, tot in primul secol, romanii foloseau fard de ochi si produse
de machiaj pentru gene. Ei foloseau si creta, pentru ca tenul sa para mai alb, si ruj.
Influentele greco-romane si persiene au dus la aparitia vopselei din henna, pentru
colorarea tenului si a parului.
Machiajul facial a continuat sa se dezvolte odata cu trecerea timpului. In Evul
Mediu, civilizatiile europene au lansat moda pielii albe. Tenul palid a devenit un
semn de bogatie si pozitie sociala inalta. Femeile faceau totul pentru a avea un ten
alb, indiferent de pret. Adaugarea unei nuante subtile de roz, pana in secolul al 13-
lea, a reprezentat un alt semn al bunastarii si importantei in societate. Doar cei
instariti isi puteau permite fard de obraz roz.
Ideea tenului alb ca semn de bogatie a continuat si in timpul Renasterii italiene. Inca
o data, femeile au recurs la masuri exagerate pentru a castiga un anumit rang
social, folosind ingrediente letale, ca plumbul si arsenicul. In Epoca Elisabetana,
femeile au inceput sa foloseasca albus de ou, pentru a obtine un aspect sanatos al
tenului.Machiajul era extrem de incarcat, pentru a ascunde semnele bolii.
Le multumim din suflet francezilor din secolul al 18-lea, pentru ca au redat sanatatea
si vitalitatea tenului, prin includerea culorii rosii in machiajul pentru fata. Buzele si
obrajii rosii au devenit un simbol al sanatatii si al poftei de viata.

Un usor declin al stilului de machiaj si al produselor

cosmetice
Cam in timpul Erei Victoriene, machiajul facial a inceput sa fie asociat cu
prostituatele si actritele. Femeile decente nu lasau soarele sa le bronzeze tenul, si
nici nu isi schimbau nuanta naturala a pielii. Portiunile corpului, care nu erau
acoperite de haine, erau protejate, si foloseau umbrelute de soare, pentru ca pielea
sa ramana alba. Ingredientele naturale, ca faina de ovaz, mierea, galbenusul de ou
si apa de trandafiri au inlocuit cosmeticele preparate in farmacie. Sprancenele erau
pensate si se folosea pudra de orez. Femeile incercau, totusi, in secret, sa dea
culoare obrajilor, prin ciupirea lor sau prin folosirea sucului de sfecla, pentru culoare,
si a sucului de lamaie, ca agent de inalbire.

Prin anul 1900, aspectul palid era la moda. Cearcanele accentuate, fardul de obraz
roz si buzele stacojii ajutau la crearea unui machiaj facial bolnavicios. Din fericire,
acest declin usor n-a fost de durata.

Machiajul modern
Este dificil sa ne gandim la machiajul anilor 1900 ca fiind unul modern, dar acesta a
fost, intr-adevar, inceputul industriei cosmetice pe care o cunoastem astazi. Odata
 cu dezvoltarea mass-mediei, a televiziunii, a filmelor si a transportului, industria
produselor de machiaj a explodat.

Cu toate acestea, la inceputul anilor 1900 inca se credea ca tenul alb era asociat
unui mod de viata plin de bogatie si desfrau; pielea bronzata era atribuita clasei
muncitoare. Multumita unui cunoscut artist makeup, Max Factor, a fost produsa
prima pudra de fata parfumata pentru publicul larg, facand machiajul facial accesibil
tuturor.

Pana in anii 30, machiajul era disponibil pentru femeile din toate clasele sociale.
Modelele de urmat erau Greta Garbo si Marlene Dietrich. Gigantii din industria
cosmetica, ca Max Factor, Elizabeth Arden, Revlon si Lancme, au inflorit. Machiajul
a devenit senzual si lucios. Femeile aveau la dispozitie o varietate de nuante si oja
de unghii asortata.

Deschiderea usilor
Varietatea a facilitat trecerea sfarsitului secolului al 20-lea catre secolul al 21-lea.
Cererea mare de formule prietenoase cu mediul, benefice si de calitate a dus la
aparitia unei echipe noi de companii de makeup: Christian Dior si Clinique, care pun
la dispozitia clientelor machiaje si formule clasice, pentru o multime de tipuri de ten.

Inchiderea cercului
Si asa ne-am intors de unde am plecat. Astazi, formulele minerale, pe baza de lut,
sigure din punct de vedere al protectiei mediului, domina industria machiajului facial.
Si este loc pentru toata lumea. Ideea principala in ziua de azi, este cea a unui
machiaj elegant, fin si curat.

adevarate truse de
In timpurile preistorice, oamenii utilizau tatuaje si machiaje rituale, dar, cu timpul,
machiajul a capatat o functie pur estetica.

Egiptul Antic

In Egipt, intalnim primele marturii inscrise pe peretii templelor, iar in diferite morminte
egiptene s-au descoperit adevarate truse de machiaj. Simbolul frumusetii egiptene
este legat de Cleopatra. Coafura Cleopatrei si machiajul ochilor ei in forma de peste
inspira si astazi machiorii si coaforii in lansarea modei.

Egiptul a avut influenta asupra popoarelor din Orientul Apropiat si din Mediterana,
pana in Evul Mediu.

Khol-ul negru se folosea din abundenta, la fel si fardurile verzi si albastre pentru
ochi. De asemenea, utilizau un mascara primitiv care era, de fapt, khol dizolvat.

Kholul era obtinut din antimoniu sau funingine.

Khol-ul cu care egiptenii isi conturau ochii avea calitatea de a apara ochii oamenilor
de consecintele mersului prin desert. El irita continuu glandele lacrimale. Pe langa
functionalitatea de zi cu zi avea si functie simbolica ducand la ochiul lui Horus.
Horus era soimul sacru a carui acuitate vizuala simbolizeaza lupta luminii impotriva
tenebrelor.

Frumoasele Egiptului obisnuiau sa isi prelungeasca machiajul ochilor spre

tample, pentru a le da forma migdalei. Atat nobilii cat si sclavii isi pudrau fata si
decolteul in culori solare, stralucitoare, cu diferite irizatii.

Vechii egipteni foloseau adesea cateva grame de plumb in compozitia fardurilor

pentru machiajul din zona ochilor, virtutile medicinale ale acestui element chimic
fiind laudate de medicii greci si romani.

Regina Cleopatra, simbolul frumusetii egiptene avea retete precise dupa care isi
prepara fardurile si alifiile, iar coafura si machiajul erau executate de machiori care
faceau machiajul si coafura dupa forma chipului.

Vechii egipteni foloseau produse cosmetice pe baza de mercur.

Ingredientele cosmeticelor moderne sunt, inca, o surpriza pentru cei care le

folosesc: spre exemplu, rujul contine o substanta gelatinoasa obtinuta din solzi de
peste. Aceasta, denumita "esenta de perla", se obtine de la hering, fiind unul dintre
multele produse derivate obtinute din pesti.
Orient
In China, femeile obisnuiau sa isi faca un semn rosu in mijlocul fruntii. O
practica asemanatoare mai exista inca in India si in Nepal, unde aceasta semnifica o
angrenare in viata spirituala sau religioasa.

In machiajul traditional japonez, fata alba este un semn de noblete, asa cum
apare in machiajul traditional japonez (kabuki). Chiar si in ziua de azi albul este
considerat pentru japonezi un semn de noblete, dovada fiind si produsele lor de
ingrijire, foarte multe fiind pentru albirea fetei.

Sprancenele erau epilate, forma lor fiind conturata apoi cu negru, iar rosul era
nelipsit de pe buze si unghii, asortandu-se cromatic cu albul si negrul.

Gheisele aveau o grija aparte pentru felul in care aratau. Tehnica o deprindeau in
scolile speciale in care erau educate inca de mici, iar machiajul includea gatul si
ceafa, considerate locurile cele mai frumoase ale unei femei.

In ceea ce priveste machiajul de teatru, unul dintre cele mai vechi exemple il
constituie cel din kabuki-ul japonez. Genul era jucat numai de barbati si apela la
machiajul strident, in culori foarte vii, pentru ca spatiul de joc era foarte slab iluminat.

Fata actorilor era vopsita in alb, parul era intotdeauna negru, aranjat in coafuri
monumentale, buzele date cu rosu, iar ochii erau subliniati prin dungi negre.

Machiajul in Grecia antica

In Grecia antica, femeile isi albeau tenul cu calcar sau carbonat de plumb, genele
erau vopsite cu funingine si fixate cu albus de ou, iar pentru epilare se folosea un
produs pe baza de arsenic.

Ingredientii folositi au dus la deteriorarea pielii si la moarte premature a utilizatorilor.

Daca doamnele voiau ceva mai multa culoare, alegeau cleiul de ocru si crema de
fier pe post de ruj. Femeile isi vopseau palmele cu henna rosie, pentru a parea mai
tinere.

Creioane din carbune si batoane de vopsea rosie erau la mare cautare in acea
perioada.

Roma antica
Romanii foloseau cosmeticele din plin: khol pentru ochi, creta pentru albirea tenului,
ruj pentru obraji, depilatoare, spuma de mare pentru albirea dintilor.

Ovidiu a scris o lucrare care se numeste "Arta infrumusetarii", in care dadea tot felul
de sfaturi si retete femeilor interesate.
Horatiu descrie trei tipuri de farduri colorate: oxid rosu de plumb, carmin si un
extract de fecale de crocodil. Tenul alb era foarte la moda printre femeile nobile si
desi se cunostea toxicitatea carbonatului de plumb, folosit la albirea fetei, femeile
totusi il foloseau.

Produsele de frumusete au atins apogeul in perioada Imperiului Roman, cand

doamnele deja aveau sclavi special pregatiti pentru aplicarea diverselor machiaje,
odata cu aparitia carbunelui pentru fata si a fondului de ten denumit fucus.

Evul Mediu
Multe dintre cosmeticele amintite mai sus au trecut si de perioada medievala,
cruciatii aducand din Orient uleiuri si parfumuri. In timpul Renasterii, cosmeticele pe
baza de plumb erau folosite in mod exagerat.

- Secolul al 14-lea: In aceasta perioada cosmeticele erau vazute ca un adevarat

pericol pentru sanatate, fiind considerate vinovate pentru blocarea circulatiei
sangvine.

In Anglia elisabethana era la moda parul rosu, iar femeile cu pozitie sociala inalta isi
dadeau cu albus de ou pe fata, in timpul zilei, iar noaptea dormeau cu cotlete de
vitel pe ochi, pentru a intineri tenul.

- Secolele 15-16: In Europa, cosmeticele erau folosite numai de catre aristocrati.

Italia si Franta au devenit centrele industriei cosmetice. Franta a perfectionat arta
parfumeriei, dar a condus si la crearea unei arme mortale: daca inlocuiai plumbul cu
arsenic in pudra de fata, cel care o folosea murea in scurt timp.

- Secolele 17-18: In aceasta perioada, cosmeticele sunt folosite pe scara larga,

exceptie facand doar clasa foarte saraca.

Fardul si rujul rosu erau folosite ca simbol al tineretii, averii si bunastarii.

Acesta este momentul cand apar cosmeticienii profesionisti, iar retetele

luxoase de cosmetica includeau si bai in vin sau lapte. Dupa ce a cunoscut un avant
extraordinar in anul 1760, folosirea produselor de frumusete a incetat brusc in
perioada Revolutiei Franceze.

- Secolul al 19-lea: In Franta se dezvolta procesele chimice de inlocuire a aromelor

obtinute prin metode naturale cu produse de frumusete bazate pe cercetarea
stiintifica. Oxidul de zinc incepe a fi folosit in pudra faciala, inlocuind in mare parte
mortalele mixturi de plumb si cupru, utilizate anterior.

Anii '20
In aceasta perioada, se produce adevarata evolutie a machiajului. Mabel
realizeaza primul rimel care are vaselina in compozitie, care astazi este cunoscut
sub numele de Maybelline.

In timpul acestei decade, a aparut prima pudra compacta cu oglinda si aplicator,

urmata de fardul de obraji compact.
Ambalajul de metal pentru ruj invantat de Maurice Levy a devenit foarte popular si
tot atunci George Burchett a inventat tatuarea buzelor, stramosul machiajului
permanent, dar nu cu rezultate fericite de fiecare data.

Tot in acea perioada, ochii erau fardati in nuante inchise, in special in nuante de
negru, iar pentru un efect mai intens se folosea un tus negru, iar la sfarsit se folosea
un rimel de aceeasi culoare.

Un alt lucru nou, introdus atunci, erau sprancenele care erau vopsite in negru, fiind
preferate cele arcuite, descendente spre coada ochiului. Rujul se aplica urmand un
prototip al vremii, denumit "Arcul lui Cupidon". Buzele aveau volum, conturul
depasind limita buzelor.

Incepe sa fie utilizata varianta initiala a peeling-ului chimic. Se folosea o combinatie

de acid si curent electric, iar cu un ac se introducea parafina in zona ochilor si a
obrajilor, insa nu cu foarte mare succes.

Apare crema Nivea in Germania si linia se dezvolta prin diversificarea gamei cu

creme pe baza de vaselina si parfum.

La sfarsitul anilor '20, machiajul devine o necesitate pentru femeile din mediul urban.
Max Factor inventeaza luciul de buze si mai multe nuante de rosu pentru ruj.

Tot acum apare primul aparat de intors gene, care se numeste Kurlash si chiar daca
era cam scump si greu de folosit, devine foarte popular.

Anii 1930-1950
In aceasta perioada se dezvolta cinematografia si odata cu ea incepe o noua era
a frumusetii. Actritele de cinema devin cele mai puternice simboluri ale frumusetiii,
iar femeile din intreaga lume incep sa le imite.

Nu se poate sa nu ne amintim celebrul contur de ochi al lui Audrey Hepburn cu linii

adanci in forma de ochi de pisica.

Anii '60
Incepand cu anii '60, miscarea hipiota aduce o libertate mai mare in folosirea
machiajului, de la buze colorate cu alb pana la pictarea de imagini pe fata. Cu
timpul, evolutia conceptiei despre frumos se indreapta catre natural, catre firesc.

Max Factor dat lovitura in 1960, cand isi face intrarea in scena modei cu genele
artificiale, primul eyeliner solid, farduri de pleoape stick si mascara waterproof.

Incepe sa fie apreciat tenul bronzat, ochii accentuati, dar cu farduri mai naturale,
buzele pastrandu-si conturul lor normal si colorate deschis, cat mai apropiate de
natural.

Style icon-ul reprezentativ pentru aceasta perioada este Brigitte Bardot.

nii '70
Machiajul anilor '70 variaza de la soft si feminin pana la indraznet si puternic.

Anii 1970 a fost plin de manifestatii feministe. A fost perioda cand femeile incercau
sa capete drepturi egale cu cele ale barbatilor si sa suprime legile sexiste.

Anii '80
Ochii, obrajii si buzele se bucura de o atentie deosebita in acest deceniu, totul este
stralucitor si puternic. Doamnele epocii au sansa de a-si incerca talentul artistic pe
propriile fete.

Faimosul machiaj "nude" castiga din ce in ce mai multe adepte, in

detrimentul culorilor puternice care au marcat anii '80. Carolyn
Bessette Kennedy devine icon-ul sfarsitului de secol, prin
machiajul sau avangardist: ten diafan, buze rosii, mate si ochi
discret rimelati.