ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

BUCUREŞTI

PROIECT MANAGEMENTUL CERCETǍRII ŞI

DEZVOLTǍRII

STUDENŢI: CAZACU CRISTINA

IFRIM ANDREEA

GRUPA 111

LECTOR UNIV. DR. CROITORU OANA

2018, BUCUREŞTI

1
 INTRODUCERE

Produsele cosmetice sunt foarte importante în viaţa unui om, în rutina de zi cu zi. Zilnic,
populaţia din toatǎ lumea foloseşte produse pentru îngrijirea pǎrului, produse de curǎţare a
tenului, parfumuri sau produse de make-up. Produsele cosmetice ne îmbunǎtǎţesc viaţa şi ne
cresc stima de sine. Astfel, pentru a satisfice nevoile şi cerinţele consumatorilor, industria
cosmeticelor dezvoltǎ şi îmbunǎtǎţeşte produsele continuu, însǎ aceste produse de care ne
bucuram în fiecare zi, îşi au originea cu mii de ani în urmǎ, iar beneficiile pe care ni le aduc se
datoreazǎ în totalitate strǎmoşilor noştri interesaţi de arta frumuseţii.

Produsele cosmetice dateazǎ încǎ din Antichitate, din Grecia şi Egipt, deoarece oamenii
au cǎutat întotdeauna sǎ capete o înfǎţişare armonioasǎ şi atrǎgǎtoare, înfrumusetandu-si atat
trupul, cat si chipul cu ajutorul acestora. La început, produsele cosmetice erau folosite fie din
motive pur estetice, fie ca mijloc de protectie împotriva conditiilor dificile de mediu, dar nu
aveau la baza retete elaborate, fiind derivate din surse naturale (cum ar fi uleiul de cocos, de
masline sau de ricin, plante, miere de albine etc.).

2
 ISTORIA PRODUSELOR COSMETICE

În Egiptul antic, regǎsim prima menţiune referitoare la produsele cosmetice. Cele mai
vechi produse de machiaj descoperite erau puse în cutii de ceramic şi au o vechime de peste 5000
ani, iar primul manual de cosmetologie este cel al Cleopatrei. Tot de la aceasta se pare cǎ avem şi
primul parfum numit Kiphe, un amestec de miere, vin, smirnă, trestie parfumată, trandafir.

Vechii egipteni foloseau produse cosmetice pe bază de mercur. Ingredientele

cosmeticelor moderne sunt încă o surpriză pentru cei care le folosesc: spre exemplu, rujul
conţine o substanţă gelatinoasă obţinută din solzi de peşte, ce poartǎ numele de “esenţă de perlă”
şi se obţine de la hering, fiind unul dintre multele produse derivate obţinute din peşti. Culoarea
roşie a rujului era, de fapt, dată de carmin, rezultat din zdrobirea carapacelor unor anumite
insecte.

Femeile cu o anumită poziţie socială aplicau pe faţă o cremă verde, din minereu de cupru,
pentru a-şi defini trăsăturile. Foloseau uleiuri parfumate şi îşi pictau sprancenele cu o cremă
obţinută din seu de oaie şi plumb. Se pare că foloseau parfumul pentru a acoperi mirosul
machiajului facial.

De asemenea, existau chiar si produse cosmetice de uz extern folosite la modificarea sau

îmbunătăţirea înfăţişării pielii, părului, unghiilor, buzelor şi a ochilor. Vopseaua de corp, utilizată
ca ornament sau în cazul procesiunilor religioase, era des folosită de către popoarele primitive.
Uleiul, balsamul, pudra şi vopseaua de păr erau folosite şi ele. Multe dintre aceste produse îşi au
originea în Asia, dar sunt consemnate pentru prima oară în Egipt.

Mormintele antice conţineau vase cu produse cosmetice (vase kohl) şi aplicatoare (linguri
cosmetice). Egiptenii foloseau kohlul pentru înnegrirea ochilor; pe faţă îşi dădeau cu vopsea de
plante, iar unghiile erau vopsite cu henna.

In Orient, în China şi Japonia, făina de orez dădea culoare albă feţei. Genele şi
sprancenele erau smulse, dinţii erau vopsiţi în negru sau auriu, iar henna colora faţa şi părul.

In Grecia, anul 1000 î.e.n., cei care fǎceau parte din clasa superioară, purtau perucă,
pentru a ascunde faptul că nu prea foloseau baia. Lucru valabil, de altfel, atat pentru femei, cat şi

3
pentru bărbaţi. Şi aici era la modă vopsirea feţei cu cretă albă sau făină de plumb, cu toate
acestea, nu există menţiuni privind eventuale intoxicări cu plumb.

Pentru un plus de culoare, femeile alegeau cleiul de ocru şi crema de fier pe post de ruj,
îşi vopseau palmele cu henna roşie pentru a părea mai tinere şi foloseau creioane din cărbune şi
batoane de vopsea roşie. Aceste practici coincid, deloc surprinzător, cu descoperirea şi
perfectarea săpunului.

În Roma antica, Platus scria: “O femeie fără culoare este ca mancarea fără sare”. Deşi
reprezentau o civilizaţie înaintată, romanii îşi dădeau cu unt pe obraji şi îşi făceau unghiile cu
sânge de oaie şi le lustruiau cu seu de oaie. Contribuţia lor specială a fost moda băilor în nămol,
suplimentat cu excremente de crocodil, cu efecte neştiute încă. Bărbaţii se vopseau blond, pentru
a părea mai tineri, însa vopselele de păr erau însă atît de caustice, încat duceau la chelire
completă. Produsele de frumuseţe au atins apogeul în perioada Imperiului Roman – cărbunele
pentru faţă şi fondul de ten denumit “fucus” – cand doamnele deja aveau sclavi special pregătiţi
pentru aplicarea diverselor machiaje.

In Evul Mediu multe dintre cosmeticele amintite mai sus au trecut şi de perioada
medievală, cruciaţii aducand din Orient uleiuri şi parfumuri. În timpul Renaşterii, cosmeticele pe
bază de plumb erau folosite în mod exagerat.

În secolul XIV, cosmeticele erau văzute ca un adevărat pericol pentru sănătate, fiind
considerate vinovate pentru blocarea circulaţiei sangvine. În Anglia elisabethană, părul roşu era
la modă. Femeile cu poziţie socială înaltă îşi dădeau cu albuş de ou pe faţă, în timpul zilei, iar
noaptea dormeau cu cotlete de viţel pe ochi, pentru a întineri tenul. Un dramaturg al epocii chiar
puncteazǎ acest aspect: “O femeie frumoasă este ca o… delicatesă”.

În urmǎtoarele secole, XV-XVI, în Europa, cosmeticele erau folosite numai de către

aristocraţi, iar Italia şi Franţa au devenit centrele industriei cosmetice. Franţa a perfecţionat arta
parfumeriei, dar a condus şi la crearea unei arme mortale: dacă înlocuiau plumbul pudra de faţă
cu arsenic, cel care o folosea murea în scurt timp.

În secolele XVII-XVIII, cosmeticele sunt folosite pe scară largă, excepţie făcând doar
clasa foarte săracă, deoarece fardul şi rujul roşu erau folosite ca simbol al tinereţii, averii şi
bunăstării. Cărţile şi reţetele privind prepararea şi aplicarea cosmeticelor erau la mare căutare.
Acesta este momentul cand apar cosmeticienii profesionişti, iar reţetele luxoase de cosmetică

4
includeau şi băi în vin sau lapte. După ce a cunoscut un avânt extraordinar în anul 1760, folosirea
produselor de frumuseţe a încetat brusc în perioada Revoluţiei Franceze.

În secolul XIX, în Franţa se dezvoltă procesele chimice de înlocuire a aromelor obţinute

prin metode naturale cu produse de frumuseţe bazate pe cercetarea ştiinţifică. Oxidul de zinc
începe a fi folosit în pudra facială, înlociund în mare parte mortalele mixturi de plumb şi cupru
utilizate anterior.

În România se utiliza preponderent machiajul cu tendinţe orientale iar din 1820 începe să
adopte ţinuta europeană. După 1989 în România, odată cu apariţia vedetelor autohtone, creşte
şi interesul pentru machiaj.

Astǎzi, industria cosmeticelor şi a frumuseţii

reprezintǎ peste 20 de miliarde de dolari în vânzǎri
anuale şi este în continuǎ creştere. Accentul este pus pe
produsele anti-îmbǎtrânire şi pe cele care ne fac sǎ
arǎtǎm mai tinere. Sunt folosite multe forme de machiaj -
de la aspectul natural până la aspectul dramatic, teatral.

Dupǎ ce timp de 2000 de ani, trei dintre cele mai periculoase elemente chimice -
arsenicul, plumbul şi mercurul - au fost incluse în formulele produselor cosmetice, ducând la
deteriorarea pielii şi chiar moartea prematurǎ a utilizatorilor, astǎzi cosmeticele oscileazǎ între
douǎ tendinţe. Unele mizeazǎ pe inteligenţa naturii, fiind preparate pe bazǎ de extracte naturale şi
ecologice, în timp ce altele sunt inovaţii în materie, cu lipozomi, colagen, alpha-hydroxyacizi,
coenzima Q10 etc.

Spre deosebire de cosmeticele toxice şi periculoase din antichitate, în ziua de azi,

produsele sunt testate dermatologic şi oftamologic o perioadǎ îndelungatǎ şi este de ajuns sǎ
existe un singur caz de intoleranţǎ sau alergie, iar toatǎ munca e luatǎ de la capǎt, pentru cǎ într-o
societate cu drepturi ale consumatorului bine delimitate, nimeni nu îşi permite sǎ lanseze produse
cu efecte secundare.

5
 PERSPECTIVA DE DEZVOLTARE-INOVARE

IMPRIMANTA DE MACHIAJ

Invenţia lui Grace Choi, “Mink”, este o imprimantǎ de machiaj care poate printeza în
timp real produse cosmetice în culorile alese de tine. Aceasta poate printa culori unice, de
exemplu, dacǎ ne dorim o nuanţǎ de ruj sau fard de pleoape în culoarea obiectului vestimentar pe
care îl purtǎm, tot ce trebuie sǎ facem este sǎ apelǎm la aceastǎ imprimantǎ. Folosind orice
software, de exemplu, Photoshop sau Paint, selectezi
culoarea doritǎ, apoi îţi printezi fardul sau rujul cât
ai clipi. Compania vizeazǎ fete cu varste cuprinse
între 13 ş 21 de ani, care nu au încǎ obiceiuri ferme
de consum, precum preferinţa pentru un anumit
brand. Aceastǎ inovaţie încurajeazǎ nişarea
gusturilor şi duce personalizarea la un cu totul alt
nivel.

ÎNTINERIRE INSTANTANEE

Injecţiile cu toxinǎ botulinicǎ, ce netezesc ridurile, şi cele cu acid hialuronic, care le

umplu, tenteazǎ şi sperie în aceeaşi mǎsura femeile preocupate de prospeţimea tenului.
“Revance” este un fel de dischetǎ cu toxinǎ botulinicǎ, ce beneficiazǎ de o peptida care ajutǎ
substanţa sǎ patrundǎ în ţesutul muscular.

În prezent, acest produs e încǎ în teste pentru a-şi demonstra eficacitatea împotriva
ridurilor din jurul ochilor. Asta în timp ce dermatologii anunţǎ cǎ se lucreazǎ şi la plasturi cu acid
hialuronic care, odatǎ aplicaţi, sterg ridurile ca prin magie.

6
 CONCLUZII

În concluzie, industria cosmeticǎ a avansat foarte mult şi oferǎ o gama variatǎ de produse,
majoritatea fiind amestecuri de compuşi chimici, iar astǎzi regǎsim pe piaţǎ o multitudine de
branduri care comercialzeazǎ şi promoveazǎ folosirea produselor de make up, ori creme pentru
faţǎ şi corp, sau produse pentru îngrijirea pǎrului şi a tenului. Aşadar, folosirea produselor şi a
mijloacelor de întreţinere şi înfrumuseţare a aspectului exterior al individului este în zilele
noastre integrată în viaţa cotidiană atât a femeilor, cât şi a bărbaţilor.

Astazi, pentru aproape orice femeie, lipsa produselor cosmetice ar fi de neimaginat.

Acestea sunt ca o “haina finǎ” a chipului, care pune în valoare orice femeie, aducând un plus de
eleganţǎ şi frumuseţe, eliminând micile defecte ale înfaţişǎrii faciale şi nu numai. Nu trebuie sǎ
uitǎm cǎ de-a lungul timpului chiar şi unii bǎrbaţii au apelat la produsele cosmetice. Astǎzi sunt
atât de utilizate încât aceste produse ni se par indispensabile.

7
 BIBLIOGRAFIE

https://istoriiregasite.wordpress.com/2013/03/17/din-istoria-cosmeticii/

https://make-up-history.weebly.com/istoria-produselor-cosmetice.html

http://www.qreferat.com/referate/cosmetica/SCURT-ISTORIC-AL-
COSMETICII653.php

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cosmetic%C4%83

https://biblioteca.regielive.ro/referate/arta/istoria-machiajului-istorie-universala-alte-
domenii-65087.html

https://www.elle.ro/beauty/10-inovatii-ce-vor-schimba-ideea-de-frumusete-380677/

http://byclaudiungureanu.ro/stiti-care-este-istoria-produselor-cosmetice/