SCURTA ISTORIE A COSMETICII

Nu este ns de prisos s vedem care a fost drumul parcurs de cosmetic din cele mai
vechi timpuri i pn la noi, ce datorm naintailor notri n materie de cosmetic.
Cu aproape dou milenii n urm, mpratul i filozoful roman Marc Aureliu spunea c
aspectul exterior al omului este cea mai bun scrisoare de recomandare a lui. Or, n
compunerea acestui aspect exterior cosmetica ocupa un loc ct se poate de important.
Dovezile de care dispunem atest c mijloacele de nfrumuseare erau larg folosite n
Egiptul antic. Acolo au fost descoperite numeroase reete de preparate cosmetice, ale cror
texte sunt adesea sculptate n pereii templelor, cci aromatele, cremele i vopselele pentru
fa erau destinate n primul rnd preoilor care oficiau slujbele religioase. Operele de art ale
vechilor egipteni ajunse pn la noi, n primul rnd desenele, dar i unele obiecte de ritual
funerar, ne ajut s ne facem o idee mai exact cu privire la cosmetica din ara faraonilor n
comparaie cu acelai fenomen din alte civilizaii antice. Descoperim astfel c tocmai de
atunci i de acolo, din Egiptul antic, provine mprirea oamenilor n persoane cu pielea alb
i indivizi bronzai, negricioi, mprire are a durat aproape pn n zilele noastre. ntr-
adevr, dac n secolul XX, mai ales n a doua jumtate a lui, o femeie bronzat de razele
soarelui este considerat mai atrgtoare dect una cu pielea alb, de-a lungul a peste 40 de
veacuri culoarea alb ca laptele a fost cinstit ca unul din atributele de prim rang ale
feminitii. Cnd Paolo Veronese a pictat, n una din frescele lui, o doamn nobil mpreun
cu slujitoarea ei, prima a fost nfiat cu o piele alb ca zpada, iar a doua cu o fa brun,
ars de soare. Astfel, albul feei sublinia apartenena social a doamnelor din aristocraie, spre
deosebire de rnci i, n general, de femeile din popor, care aveau feele nnegrite de soare.
Concomitent cu stirpea nobil, albul feei era asociat cu lumina, cu ziua, cu soarele (invers
dect astzi, cnd soarele nseamn bronzare!), cu perlele, cu crinul alb i cu zpada
simboluri ale puritii i neprihnirii.

Ochii mari ai egiptencelor
n Egiptul antic la fel ca, mai pe urm, n Grecia antic i n Imperiul roman se foloseau ca
mijloace cosmetice, de obicei, vopsele de pr, creme de fa, tu negru pentru ochi, rin i
cear pentru depilare, uleiuri aromate pentru emolierea pielii, culoarea stacojie pentru
colurile ochilor. Egiptencele din antichitate au fost acelea care au neles primele ct de
ncnttoare devine faa dac se face machiajul ochilor. Femeile din zilele noastre au preluat
n ntregime aceast metod a cosmeticienilor din vechime i o folosesc din plin.
Vasele n care se pstra vopseaua neagr pentru ochi, numit mastim, ceea ce nsemna
culoarea care face ochii s vorbeasc, aveau uneori forma de lingur. Cel mai cunoscut
dintre recipientele de acest fel ajunse pn la noi se pstreaz la Luvru i se numete Sclava
care noat. El reprezint o femeie n poziie lungit, cu braele ntinse nainte, n care este
fixat o cecu cu capac unde se pstra vopseaua. Aceasta se ddea sub forma unei dungi
nguste, ncepnd de la coada ochilor, din care pricin ochii preau mai mari i mai alungii.
Acest efect era mult sporit de fardul alb a feei i de coafura voluminoas, nfoiat, care
micora foarte mult faa egiptencelor; ca urmare, ochii cu machiaj preau i mai mari, iar
privirea mai adnc, mai expresiv.
Este foarte probabil c frumoasele din Egiptul antic i vopseau, cu ajutorul unei periue
speciale, i genele; la aceast concluzie ne duc unele portrete ce s-au pstrat pn n zilele
noastre. Din pcate, nu avem nicio confirmare artistic a unui alt procedeu subtil, menionat n
cteva texte: marcarea cu culoare bleu a liniilor venelor pe fa. Cu acest siretlic cosmetic
ne vom ntlni din nou n Frana secolulul ai XVII-lea. Era bine cunoscut n Egipt i o astfel
de component important a cosmeticii de astzi cum este rujarea buzelor. Despre acest lucru
ne informeaz un papirus care se afl la Muzeul din Torino i n care este nfiat o doamn
din nobilime care i vopsete buzele cu o pensul mic.
Afrodita i matroanele romane
Mitologia greac atribuie Afroditei inventarea mijloacelor de ntreinere a frumuseei, iar
preafrumoasei Elena rspndirea lor. n realitate, grecii datoreaz cunotina cu cosmetica
imperiului faraonilor.
i n Grecia antic erau n uz fardul alb pentru fa i vopseaua neagr pentru scoaterea n
eviden a ochilor. Totui, ceea ce numim astzi machiaj avea la greci un caracter mult mai
accentuat dect la egipteni de pild, grecoaicele nu numai c-i nnegreau genele cu
funingine, dar i le i ntreau cu un amestec de albu de ou i rin alb. Buzele i obrajii i
le rujau cu miniu.
La rndul ei, acea parte a Greciei care a fost cucerit de romani a jucat rolul de verig de
legtur, de pies turnant, datorit creia cosmetica i-a cucerit pe cuceritori. Rezultatul a
fost o deplin schimbare a opiniilor estetice ale matroanelor romane (e vorba, se-nelege, de
femeile din nalta societate), obinuite n timpul republicii cu moravuri austere. Albirea feei a
devenit i pentru locuitoarele Romei preocuparea de cpetenie. Ochii i genele se trasau cu tu
negru, iar obrajii se acopereau cu un strat de vopsea roie. Pentru ntreinerea pielii feei se
recomandau mti de noapte. Una din aceste mti, a crei reet a ajuns pna la noi, consta
ntr-un decoct de fin de orez amestecat cu tre de gru i cu lapte de mgri (care este
ceva mai acidulat dect laptele altor animale). nainte de executarea machiajului, pielea feei
se cura i se ntrea.
Snobismul sui-generis al femeilor romane consta n faptul c ddeau tuturor pomezilor i
cremelor denumiri greceti (aa cum n zilele noastre parfumurile sunt botezate cu nume
franuzeti, iar cremele n manier american). Femeile romane nu acordau, se pare,
evidenierii ochilor aceeai atenie ca grecoaicele. n schimb, erau la mare cinste fardurile
pentru fa (roii i albe).
Care era oare efectul estetic al tuturor acestor osteneli ale frumoaselor din Roma antic?
Rspunsul nu-i chiar aa de uor de dat. Lucian, de pild, condamna cosmetica i practicile n
aceast bran. Ar fi ns o greeal s lum cele spuse de el drept liter de Evanghelie, pentru
c un rzboi contra sulemenelii, a spoirii feei au purtat moralitii fr contenire, veacuri
de-a rndul, i unii l mai poart i astzi. Pe de alt parte, un autor de talia lui Ovidiu aduce n
a sa Art a iubirii un omagiu cosmeticii, vorbind de ea ca de un meteug deosebit, care
face plcere i celor care l practic i celor din jur. Din pcate, n-au ajuns pn la noi picturi
care s ne permit s apreciem rezultatele complicatelor procedee privind moda, descrise n
numeroase texte care s-au pstrat. n orice caz, se poate deduce c multitudinea de tonuri i
nuane ale albulul i roului permitea s se satisfac toate dorinele i toate gusturile.
O dat cu naintarea evului mediu, entuziasmul pentru cosmetic a cunoscut o perioad de
scdere. Una din cauze a fost, fr ndoial, aspra condamnare a cosmeticii ca i a oricror
altor manifestri ale vanitii de ctre autoritile bisericeti. Dac Tertulian, de pild, era
sincer convins c pomezile i vopselile pentru fa erau inventate de diavol, Clement
Alexandrinul arta, la rndul su, c vopseaua pus pe faa unei femei dovedete c ea nu este
cu sufletul curat (de altfel, acelai autor a condamnat cu vehemen i feminizarea
brbailor care-i tundeau sau i rdeau barba, acest semn distinctiv al virtuii masculine.
n aceste conditii, vreme de cteva secole cosmetica a fost cultivat mai mult n lumea
musulman. Izolarea, viaa retras a femeilor n cadrul civilizaiei islamice au dus la apariia
unui rafinament deosebit n folosirea mijloacelor de nfrumuseare. n haremuri, ngrijirea
corpului i a feei ocupa multe ore: masaje, depilare, manichiur i pedichiur i, se-nelege,
ngrijirea feei. Pentru gene se utiliza o vopsea neagr, ochii erau mrii cu tu (aa se face i
astzi n rile musulmane n care femeile poart nc feregea), buzele i gingiile erau colorate
n rou aprins cu substane vegetale, pe obraji se ddea cu un strat de pudr roz. Pentru a ne
forma o prere ct mai exact despre rspndirea cosmeticii n rile Orientului, este de ajuns
s amintim c numai n Bagdadul secolului al XII-lea funcionau 5 000 de hemani-uri, un
fel de institute de nfrumuseare ale vremii.

Renaterea: Cursa frumuseii continu
O cotitur hotrtoare n atitudinea europenilor fa de cosmetic s-a produs n Italia n epoca
Renaterii. n aceast perioad s-a format acel ideal de frumusee care cerea eforturi
nsemnate n ngrijirea corpului. Trebuie totui s avem n vedere c acest ideal are foarte
puine puncte comune cu concepia noastr de astzi despre frumusee. Ca i n Egipt i n
Roma antic, eforturile principale erau ndreptate, pe teritoriul actualei Italii, spre asigurarea
albeei feei. Ecaterina Sforza, de pild, a lsat urmaelor ei urmtoarea reet de alifie care
garanta albul ca zpada al pielii feei: Ap amestecat cu snge de porumbel, petale de crin,
camfor, ou proaspete i miere de albine. Se poate observa c ultimele dou componente se
folosesc n cosmetic i n zilele noastre. Totui, multe din vechile reete erau vtmtoare,
din cauza utilizrii largi n preparate a oxizilor metalici. Se poate spune c goana din vechime
dup culoarea alb 0 pielii nu costa mai puin, n ceee ce privete daunele aduse sntii,
dect cost azi pornirea de a obine cu orice pre maximum de bronzare e pielii.
Locuitoarele Florenei, Romei, Genovei au nvat repede s-i rimeleze ochii cu negru i s
foloseasc efectul contrastului cu culoarea alb e feei i mai ales cu prul de culoare
deschis. n ntreaga peninsul italic femeile foloseau mti pentru frumuseea feei: o felie
subire de carne crud de viel muiat n ap de ploaie. Ct de adnc i intrase cosmetica n
acea epoc n drepturi se poate deduce i din spusele lui Dante, care sublinia c femeia care
nu folosete creme, alifii, frecii, pomezi i vopsele constituie o excepie de la regul.
n continuare, cosmetica devine tot mai stpn pe situaie, cucerete noi teritorii. N-au ajutat
nimic mpotrivirile moralitilor, care susineau c macchiajul femeilor este inestetic, groslan,
i care le ndemnau pe acestea cu srg: Nu v acoperii faa cu vopsele, nu procedai ca acele
neruinate ce se boiesc ca nite paiae i-i ung buzele cu chinovar. Datorit Caterinei de
Medici, devenit regin a francezilor, gusturile italiene n sale cosmeticii au ptruns i n
Frana, care va deveni ulterior arbitru n aceast privin. n secolul al XVIII-lea cosmetica
francez avea s cunoasc o dezvoltare i o existen contradictorii: pe de o parte, un
rafinament fr precedent, pe de alta, o artificialitate i lips de bun-gust care strnesc mirare.

Dac n cele dou veacuri precedente n Europa nzuina n ceea ce privete utilizarea
cosmeticelor era de e imita natura, de a face sublinieri i reliefri n sensul natural, secolul al
XVIII-lea rupe cu aceast tradiie, arbitrii machiajului din acea vreme tinznd, n chip
declarat, programatic, s utilizeze cosmetica pentru e obine efecte n contrast cu natura. Este,
n planul cosmeticii, un fel de disociere ntre frumosul natural i frumosul artistic, disociere de
mare importan i rodnicie n arta adevrat a tuturor timpurilor, dar inadecvat cnd e vorba
de frumuseea femeii, care nu este oper de art. i orict de subtile i de noi ar fi toate
elementele de nfrumuseare, finalitatea lor este de a pune n valoare frumosul natural.
Dar s ne ntoarcem la secolul al XVIII-lea. Cum se fcea machiaiul atunci? O atenie
deosebit se acorda sublinierii ochilor i a genelor, ns accentul principal era pus acum pe
albirea ntregii fee. Totui, albul feei trebuie s fie diferit: mai deschis pe frunte, usor
ntunecat pe pomeii obrajilor (cu o anumit tent de bleu), n timp ce n jurul gurii culoarea
alb trebuie amestecat cu un pic de galben i de albastru, dup cum scria almanahul
Bibiloteca pentru doamne pe anul 1764. Totui, culoarea cea mai caracteristic pentru
aceast epoc a fost roul a la Versailles: un rosu foarte aprins, care fcea cu culoarea alb
folosit de machiajul feei un contrast voit nenatural. La aceasta se aduga culoarea bleu,
folosit, ca i n antichitate, pentru trasarea reelei de vene pe fa, pe umeri i pe piept, care
trebuia s scoata i mai mult n relief albeaa feei.
n aceeai vreme erau la mod i musculiele, adic aluniele artificale. n amplasarea lor nu
era nimic ntmpltor, fiind i aici vorba de un ntreg cod, de un sistem de semne.
Triumful definitiv al naturaleei
Secolul urmtor, al XIX-lea, avea s dea ns cosmeticii un curs a crui direcie principal se
menine pn n zilele noastre. Cosmetica artificial, sofisticat i decadent a aristocraiei
avea s fie nlocuit cu o cosmetic ale crei trsturi eseniale vor fi simplitatea i
naturaleea. Pe acest fundal i n acest cadru , multe maniere i mode cosmetice se vor
succeda. n anii notri n ciuda unor sporadice i repede trectoare mode extravagante,
ocante tendina a fost i a rmas net n favoarea naturaleei, cu precizarea c folosirea
inteligent i avizat a cosmeticelor s-a transformat, dintr-un apanaj al unor elite, ntru-un
atribut al practicii de mas i ntr-un semn distinctiv al traiului civilizat.
sursa: Almanahul Flacra, 1988

Istoricul cosmeticelor
Ingrijirea pielii, mentinerea ei in stare de sanatate si echilibru fiziologic formeaza obiectul
cosmeticii, definita ca o disciplina completa de medicina curativa, anatomie si igiena, care au
ca scop infrumusetarea corpului, pentru a pastra prospetimea pielii si aspectul ei tineresc; ea
este totodata o arta care corecteaza imperfectiunile, le infrumuseteaza iar tehnicile folosite, pe
langa aportul la mentinerea organismului in bune conditii de igiena si sanatate, ajuta la a da
stralucire si a scoate in evidenta unele trasaturi si caracteristici proprii.
Igiena frumusetii si a sanatatii, desi prezinta aspecte diferite, se intrepatrund,
cosmetologia reprezentand arta ingrijirii; a mentinerii unor valori date folosind diferite
preparate si tratamente speciale, in timp ce dermatologia este preocupata de ingrijirea
biologica a pielii tinand seama de procesele sale vitale.
Astazi nu se poate concepe frumusete fara sanatate si igiena; desi, poate exista
sanatate si fara frumusete. Perfectionarea aspectului exterior al omului au determinat
cosmetologia sa patrunda in procesele vitale interne ale organismului, identificand functiile
sale biologice si legatura acestora cu pielea.
Dorinta de infrumusetare si a trai cat mai mult este o tendinta naturala, atat a femeilor
cat si a barbatilor.
Cauzele care au determinat aceasta dorinta oamenilor, prezente in documente ale
vremurilor si atestate de analistii sociologi; facute pe baza cercetarilor arheologice sunt:
- conditiile de mediu, viata si modul de gandire al oamenilor;
- instinctul de aparare fata de fortele supranaturale si de dusmanii apropiati; cultul
zeilor si al mortilor;
- instinctul de aparare a sanatatii fata de daunatorii naturali.
Protejarea pielii a aparut ca o necesitate in primul rand in Orientul Mijlociu si in
special in Egiptul Antic.
Traind in climatul torid, startul natural de grasime al pielii nu-l mai putea proteja pe
om, care muncea in soarele arzator. Au inceput sa fie folosite grasimile animale, uleiul
vegetal. Acestea au determinat produse de necesitate in cadrul colectivelor organizate,
muncitorilor si ostasilor, date ca rate zilnice.
Teama omului primitiv de fortele supranaturale, dorinta de a-I imbuna pe zei, a ridicat
pe trepte mai inalte folosirea unor produse naturale, ce incalzite degajau un parfum ce era
oferit cu prilejul jertfelor.
Pentru a nu fi recunoscuti de dusmani; isi ungeau fata si corpul cu tot felul de culori,
considerand ca astfel se impuneau fata de dusmani.
In conceptia lor fata de viata si moarte, oamenii au manifestat un cult deosebit al
mortilor, astfel ca pentru conservarea cadavrelor in necropole, foloseau rasini, balsamuri si
substante parfumate antiseptice.
Substantele odorizante au capatat apoi o arie de folosinta mai larga ceremoniile
religioase.
Necesitatea curateniei corporale a aparut instinctiv la omul primitiv, care-si curata
corpul cu toate mijloacele naturale.
Datorita caldurilor nari ei se spalau mult invatand mai tarziu sa prepare sa si prepare
sapunul. Acolo unde apa era un lux, in Sahara, spalarea se facea cu nisip uscat. In tinuturile
arctice, unde clima facea cu neputinta spalatul cu apa sau zapada, bastinasii au nascocit baia
cu aburi.
In Roma antica, folosirea bailor calde erau foarte obisnuite, imparatii facandu-se
populari acordand gratuit vizitatorilor posibilitatea de a face baie, precum precum si uleiurile
necesare. S-au constituit baile publice (Termale), unde oamenii erau chemati prin clopote.
Pentru a indeparta mirosul transpiratiei, isi puneau mici pernite aromate la subsuori. Alifiile
cu ulei de palmier, ricin, untura cu adaosuri de ierburi diferite si de prafuri metalice, aparau
pielea de insolatii, de intepaturile insectelor, de frig si de vant.
Metodele folosite pentru zugravelile chipului sunt precursoare ale cosmetologiei;
dupa cum regulile de igiena, de aparare a sanatatii sunt considerate ca precursoare ale
medicinii. Dandu-si seama de actiunea apei reci, a aburului fierbinte, a razelor soarelui
tropical asupra pielii, oamenii au invatat si aplicat noi cerinte ale igienei.
Egiptenii, incepand cu frumoasa Cleopatra, au lasat multe procedee de infrumusetare,
Cleopatra fiind prima femeie care a scris un manual de ingrijire a frumusetii femeilor. Ea
folosea malul Nilului pentru a-si incretii parul. Ca sa dea stralucire umerilor folosea scoici si
albastru. Facea baie cu lapte pentru o piele mai catifelata.
Grecoaicele foloseau creme pentru albit tenul, farduri, vopsele pentru gene si
sprancene avand un intreg arsenal de oglinzi, agrafe, pensete, flaconase cu parfumuri.
La noi in tara, sulemenitul (de la cuvantul turcesc slmen), obicei vechi oriental, a
fost introdus dupa 1820, odata cu reforma radicala in imbracamintea femeilor, care adaptasera
portul european. La pasti, fetele isi inroseau obrajii cu coji de oua rosii sau cu creasta
cocosului o planta cu rizom carnos, sfecla etc.
In literatura noastra sunt putine lucrari de cosmetica, in trecut, printre care e de
mentionat lucrarea de o valoare stiintifica reala a Dr. Aurel Voina, dupa care au aparut diferite
lucrari de initiere in cosmetica cu indicatii practice si formule de preparate cosmetice.
Medicina a fost totdeauna in stransa legatura cu cosmetica, cei mai celebrii medici ai
antichitatii, Hipocrate la greci, Celse si Galen la romani, sau interesat de cosmetica. Ei au
prescris norme de ingrijire igienica a pielii si chiar tratamente pentru unele dermatoze
inestetice. Mai tarziu, dupa 1600, medicina s-a separat de cosmetica.
De-a lungul timpului cuceririle stiintei medicale, a igienei, a dieteticei, gerontologiei si
a esteticii au schimbat fundamental preocuparile cosmetologiei. Sanatatea organismului este
pastrata si intretinuta astazi si prin tratamente cosmetice corespunzatoare.
Infrumusetarea nu mai este un lux, ea reprezinta un progres social, de o reala
importanta. Biochimia, chirurgia, fizioterapia si-au largit domeniile de activitate si in ceea ce
priveste corectarea imperfectiunilor fizice. Preocuparea pentru cosmetologie este o practica
curenta a dermatologiei contemporane.
Pana s-a ajuns la substantele cosmetice de azi, omenirea a strabatut un drum lung. Din
1600 si pana in 1800, stiinta cosmetica a fost raspandita intre diferite grupuri: alchimisti,
barbieri, coafori si chiar doamne nobile.
In tara noastra, prepararea produselor cosmetice era mai ales o arta casnica sau
artizanala, pana la mijlocul secolului al XIX- lea. La avantul industriei a contribuit enorm
chimia prin introducerea metodelor stiintifice de lucru, perfectionarea procedeelor
tehnologice.
Cosmetologia dateaza din 1895, cand a fost predata pentru prima oara in scoala
superioara folosirea preparatelor cosmetice la ingrijirea pielii si a parului. Aceasta stiinta s-a
extins apoi rapid, mai ales dupa 1922, in multe scoli oficiale si particulare si in invatamantul
universitar tehnic si medical.
Moda a influentat intotdeauna cosmetologia, criteriile ideale de apreciere a frumusetii
au evoluat dupa moda si epoca. Cele mai vechi oglinzi erau facute din scoici netede sau
discuri de metal lustruite, ale caror forme luxoase de mai tarziu din Egipt, China, Grecia se
pot vedea in muzeele din lumea intreaga.
In domeniul cosmeticelor, Franta isi mentine intaietatea la fabricarea parfumurilor,
retetele de preparare fiind considerate secrete de stat. Parfumurile Cristian Dior, Chanel
sunt considerate ca o mandrie a Frantei iar fabricile de parfumuri sunt obligate sa tina pasul cu
moda, ce produc schimbari la perioade mai mari decat moda vestimentara.
Ondularea parului cu fierul este inventia unui coafor francez, Raoul Marcel (1872)
caruia i s-a ridicat o statuie drept recunostinta.
Ondulatia permanenta se datoreaza lui Karl Nessler din Germania, care a trebuit sa
imigreze in America pentru a-si valorifica inventia, deoarece nici in Germania nici in Anglia
nu gasise intelegere.
In zilele noastre, estetica fetei si a corpului a trecut in obisnuinta iar folosirea
mijloacelor de infrumusetare a devenit ceva normal atat pentru femei cat si pentru barbati.


Inca din cele mai vechi timpuri, ingrijirile acordate pielii au facut obiectul preocuparilor
oamenilor, pielea fiind oglinda in care se citeste comportarea individului. (prof. Le Coulant)
Cosmetologia este stiinta si arta ingrijirii externe a corpului cu ajutorul preparatelor si al
tratamentelor speciale.
Cuvantul cosmetica provine din grecescul kosmetikos insemnand maiestrie in impodobire.
Prof. dr. Aurel Voinea ne arata ca, la origini, cuvantul cosmetica a fost inspirat de modul in
care oamenii percepeau idealul armoniei, al frumusetii si al perfectiunii Cosmosului.
Etnograful Iulius S. Lips, dedica unul din capitolele cartii sale Obarsia lucrurilor, marturiilor
si faptelor istorice care dovedesc ca preocuparea oamenilor pentru frumos a inceput inca din
epoca primitiva.
Elementul primordial se afla in practicile antice medicale si religioase, pornind de la
imbracamintea ornamentala a preotilor, regilor etc.
Populatia primitiva avea propriul retetar dupa care isi prepara fardurile, dupa cum
demonstreaza descoperirea minelor de coloranti din epoca glaciala si obiectele din era
paloelitica.
In Egiptul antic, principalele modalitati de infrumusetare a femeilor constau in folosirea
fardurilor de culoare alba si rosie, innegrirea genelor si a sprancenelor (khol se obtinea din
amestecul sulfatului de plumb cu migdale calcinate, cupru, zgura), vopsirea buzelor, lustruirea
unghiilor si nu in ultimul rand intretinerea parului cu uleiuri parfumate. Chiar si barbatii
foloseau aceleasi metode, arheologii descoperind in mormantul unui faraon truse cosmetice si
borcanase cu creme cosmetice preparate din grasimi si rasini parfumate..
In Grecia antica, produsele cosmetice erau aduse din coloniile ionice. Femeile isi albeau fata
cu ajutorul carbonatului bazic de plumb, aceasta substanta fiind populara multe secole, desi
actiunea sa toxica putea provoca moartea. Legiuitorii Solon si Socrate au incercat interzicerea
lor din cauza utilizarii excesive.
Roma Antica, isi face cunoscute metodele de infrumusetare prin operele scriitorilor latini.
Renumitul medic Dioscorides mentioneaza pentru prima data in anul 68 i.e.n de depilatoare,
in cartea sa Materia Medicala. Celebrul Ovidius a elaborat in anul 4 i.e.n un cod al cochetariei
numit Cosmeticele lui Ovidius si descrie folosirea unor preparate cosmetice in cartea Ars
Amandis in jurul anului 1 i.e.n.
Primul formular de preparate cosmetice a fost scris pentru regina Cleopatra. Medicul
imparatului Traian, Cryton, a refacut in totalitate acest formular dupa ce fost distrus. Medicul
Galenus a reprodus o parte din formule in Arta si stiinta prepararii medicamentelor.
Cosmetica trece din faza religioasa in faza medicala in timpul Renasterii. Formule pentru
infrumusetarea pielii sunt recomandate in paralel cu tratamentele afectiunii cutanate de catre
medici. In Franta si Italia procedeele cosmetice traditionale devin foarte populare.
In Romania primele insemnari importante despre cosmetica au aparut in anul 1829, sub
indrumarea dr.Episcopescu, referindu-se la notiuni de igiena a parului si a pielii. Stefan Fodor
publica o culegere de retete in anul 1858. Dr. dermatolog Aurel Voinea indica proceduri de
tratament cosmetic si ingrijire a parului in lucrarea sa Ingrijirea parului, aparuta in anul 1959,
el fiind de asemenea si autorul masajului biotehnic. Cercetarile acestuia au fost continuate si
completate de dr.Traian Carciumarescu si dr.Virgil Catona in lucrarea Dermatologie generala
si estetica.
In anul 1895, cosmetologia devine studiu organizat si predat la Facultatea de medicina, fiind
evidentiate in principal tehnici de folosire a preparatelor cosmetice. Invatamantul tehnic
medical ia fiinta in anul 1965, cursurile predate cuprinzand realizarile inregistrate in
domeniile de baza, cum ar fi: biologia si biofizica electronica cu toata seria de procedee si
preparate, inclusiv aparatura moderna folosita in scopul infrumusetarii.
Ingrijirile cosmetice pot fi clasificate in :
Cosmetica fiziologica, care studiaza metodele si procedeele de mentinere a aspectului
eutrofic un timp cat mai indelungat. Rolul acesteia e de prevenire, urmarind mentinerea
elasticitatii, a catifelarii pielii si a tonusului muscular.
Cosmetica decorativa, care cuprinde procedee de estompare, cu ajutorul fardurilor, a unor
imperfectiuni de culoare si structura, precum si procedee de evidentiere a trasaturilor
frumoase.