Sunteți pe pagina 1din 2

Istoricul produselor cosmetice

În Egiptul antic, 4000 î.e.n. apare prima mențiune referitoare la produsele cosmetice.
Femeile cu o anumită poziție socială aplicau pe față o cremă verde, din minereu de cupru,
pentru a-și defini trăsăturile. Foloseau uleiuri parfumate și își pictau sprâncenele cu o
cremă obținută din seu de oaie și plumb. Se spune că foloseau parfumul pentru a acoperi
mirosul machiajului facial. Vechii egipteni foloseau produse cosmetice pe bază de mercur.
În anul 1500 î.e.n. în China și Japonia, femeile foloseau faina de orez pentru a-și
coloara fața în alb. Genele și sprâncenele erau smulse, iar dinții erau vopsiți în negru sau
auriu, henna colorându-le fața şi părul.
În secolul XIV cosmeticele erau văzute ca un adevărat pericol pentru sănătate, fiind
considerate vinovate pentru blocarea circulației sangvine. Femeile cu poziție socială înaltă
își dădeau cu albuș de ou pe față, în timpul zilei, iar noaptea dormeau cu cotlete de vițel pe
ochi, pentru a întineri tenul.Un dramaturg al epocii chiar a scris: „O femeie frumoasă este
ca o delicatesă”.
Secolele XV-XVI în Europa, cosmeticele erau folosite numai de către aristocrați. Italia
și Franța au devenit centrele industriei cosmetice, iar Franța a perfecționat arta
parfumeriei.
Secolele XVII-XVIII cosmeticele sunt folosite pe scară largă, excepție făcând doar clasa
foarte săracă, fardul și rujul roșu erau folosite ca simbol al tinereții, averii și bunăstării.
Cărțile și rețetele privind prepararea și aplicarea cosmeticelor erau la mare căutare.Acesta
este momentul când apar cosmeticienii profesioniști,iar rețetele luxoase de cosmetică
includeau și băi în vin sau lapte. După ce a cunoscut un avânt extraordinar în anul 1760,
folosirea produselor de frumusețe a încetat brusc în perioada Revoluției Franceze.
Romanii foloseau excremente de crocodil pentru noroiul din băi, făina de orz și unt
pentru coșuri, grăsime de oaie și sânge pentru lustruirea unghiilor. Bărbații și femeile își
vopseau adesea părul în blond. Vopselele erau foarte caustice și mulți au chelit trebuind să
poarte peruci.
În secolul XIX se dezvoltă procesele chimice de înlocuire a aromelor obținute prin
metode naturale cu produse de frumusețe bazate pe cercetarea științifică în Franța Oxidul
de zinc începe să fie folosit în pudra facială, înlocuind în mare parte mortalele mixturi de
plumb și cupru, utilizate anterior. Alte substanțe otrăvitoare sunt încă folosite în machiajul
ochilor (sulfit de plumb și antimoniu), conturul de buze (sulfit de mercur) și sclipiciul de
ochi. Produsele cosmetice și de machiaj sunt menite să îmbunătățească frumusețea
corpului, fiind folosite în plus față de simpla igienă zilnică. Utilizarea cosmeticelor este
foarte raspandită printre femei, mai ales în țările vestice.
Încă din secolul XIX industria cosmetică s-a dezvoltat continuu, apărând noi produse,
cu întrebuințări tot mai variate. În Statele Unite ale Americii, cosmeticele comercializate
sunt supuse legilor privind siguranța și calitatea produselor alimentare.
La începutul secolului XXI, industria cosmetică este condusă de corporații multinaționale
și aduce profituri de miliarde de dolari. În timpul primului război mondial, produsele
cosmetice erau deja folosite în mod curent în țările occidentale (deși în Germania nazistă
erau interzise). În Japonia, gheișele foloseau ruj fabricat din petale de floarea soarelui,
zdrobite, pentru accentuarea buzelor, a sprâncenelor și a conturului ochilor.Batoane de
ceară bintsuke, o versiune mai moale de ceară de păr, folosită de către luptătorii de sumo,
erau pe post de fond de ten.
Cosmeticele moderne urmăresc menținerea aspectul tineresc. Au, în prezent, forme
multiple, de la ruj și luciu de buze (utilizate pentru colorarea buzelor); fond de ten, pudră
și fard de obraz (folosite la colorarea feței, prin jocuri de lumini și umbre, care ascund
micile defecte, creând senzația de prospețime); rimel (care ajută la accentuarea genelor și
a conturului ochilor, dimensiunea ochilor adăugând prospețime feței) și tușul de ochi și
fardul de pleoape (pentru ochi); până la oja de unghii (pentru decorarea degetelor de la
mâini și picioare).
Cosmeticele trec deja limita dintre simpla retușare a aspectului fizic, ajungând la
schimbarea ridicală a înfățișării, cum este cazul machiajului teatral, folosit de către actori
pentru a intra în pielea personajelor pe care le interpretează.Cu ajutorul machiajului se
obțin foarte multe efecte speciale, mai ales daca luăm în calcul rolurile în care actorul este
complet desfigurat prin folosirea efectelor de machiaj.