Idealul de frumusete si

evolutia lui in timp

 Din totdeauna omul a aspirat spre un ideal de
frumusete fizica. Acest ideal variaza de-a lungul
timpului, astfel incat istoria frumusetii se poate
imparti in mai multe perioade:
- Antichitatea; - Iluminismul (sec.
XVIII);
- Evul Mediu; - Romantismul;
- Renasterea; - Secolul XX.
- Perioada reformei;
 Antichitatea
Inca de la inceputuri au existat
metode avansate de infrumusetare.
Cu 7.000 de ani in urma se foloseau
o sumedenie de ustensile pentru machiaj
si substante cu rolul de farduri.
Obiceiurile de infrumusetare insa,
variau de la un teritoriu la altul.
Egiptul antic
In jurul mileniului I i. Hr., nobilii egipteni se
spalau in fiecare dimineata cu apa minerala si isi
puneau o masca corporala din argila. Urma un
masaj cu uleiuri vegetale de palmier, masline si
amestecuri de ierburi parfumate, cu rolul de a
hidrata pielea si de a o proteja de arsura soarelui. Se obisnuiau
baile cu lapte si mastile din ou. Fardurile erau preparate proaspat
si parfumate, pastrate in recipiente ermetice. Pielea era unsa cu
un preparat ocru cu reflexe aurii si linia decolteului cu albastru,
dar cea mai avansata moda era pudrarea pometilor si a
decolteului cu pudra aurie. Verdele, turcoazul, argile rosii, brune
sau violete erau cele mai populare culori. Pleoapa inferioara se
evidentia cu khol negru, iar unghiile cu henna. In egiptul antic
machiajul se practica de la cei mai dotati nobili si pana la sclave.
 Grecia antica
In Grecia, armonia proportiilor era cel
mai important lucru; la partea de
cosmetica se foloseau uleiurile esentiale
si parfumurile, se punea accent pe ten, iar
igiena corporala si exercitiul fizic erau
niste lucruri vitale. Femeile isi periau
parul, dintii iar dupa baie se masau cu
ulei de masline pentru pastrarea tineretii
pielii si activarea circulatiei sanguine.
 Roma antica
In Imperiul Roman, patricienele se
machiau si se spalau foarte des, iar obsesia
frumusetii implica foarte multe sclave si
mult timp. Isi exfoliau pielea cu nisip si
ulei iar apoi se epilau total cu ceara. Se
folosea parul fals, pe care il ondulau cu fier
incins si il decolorau cu amestecuri de
plante.
 Evul Mediu
In perioada Evului Mediu in care
puterea dominanta era papalitatea, moda
era condamnata, se excludea idolizarea
femeii si se promova umilinta si virtutea.
Oglinda era poarta spre infern, iar
machiajul, complicitatea femeii cu
Lucifer. In ciuda inchizitiei, exista si
moda: femeia trebuia sa fie "alba ca laptele", adolescenta sau
casta, sa aiba membre lungi, trup tanar si gratios, laba piciorului
cat mai mare, trasaturi regulate, frunte bombata, sprancene
mici, spatiul dintre ochi egal cu dimensiunea urechii, pometii
bombati si diafani,irisul striat in mai multe culori, gura foarte
mica, dintii "de fildes", iarparul foarte lung si cat mai blond. Nu
se tinea deloc la igiena, chiar siin cercurile nobile, practici care
au dus la situatii deplorabile.
 Renasterea
In timpul Renasterii, inspiratia se tragea din zeii antici, in
special Venus, indepartand societatea de Biserica si virtute prin
ideologia vremii: dragostea unui cuplu era comparata cu
iubirea divina, iar corpul unei femei era considerat umbra
sufletului si trebuia sa fie frumos pentru a-si implini scopul -
procreatia. Femeia era vazuta asemenea unui cerc al carui
centru era sexul. Lungimea nasului trebuia sa fie egala cu cea a
buzelor, ambele urechi sa ocupe suprafata gurii deschise,
inaltimea corpului de 8 ori marimea capului, talia subtire, cu
umeri si solduri mari si rotunjite, degete subtiri, gambe
rotunde, picioarele mici, gat lung, nas mic si drept, gura mica;
ochii, genele si sprencenele negre si sa formeze un arc de
marimea unei urechi. Mainile, dintii si pielea trebuiau sa fie
albe, unghiile, buzele si obrajii rosii, parul blond, foarte lung si
bucle rasfirate pe umeri". Se foloseau parfumuri, farduri si
creme, moda lansata in Franta de Caterina de Medici. Femeile
isi spalau dintii cu pudra de coral si vin alb.
 Reforma
Protestantii si catolicii impuneau retinerea de la pacatele
lumesti. Umanismul incerca sa "restaureze" moralitatea
unei societati decadente. Societatea impunea reguli de
comportare iar placerile carnale si viciile erau
condamnate. Cochetaria si indecenta isi aveau locul in
focurile Infernului. Femeile isi ascundeau formele prin
imbracaminte, iar decolteul era un mare pacat. Parul era
prins intr-un coc la baza cefei, iar culoarea trebuia sa fie
uniforma si cat mai inchisa; dantelele albe si perlele erau
acceptate. Frumusetea trebuia sa fie maiestoasa, demna
si solemna. In 1635 la Paris s-a deschis primul salon de
coafura pentru inalta societate.
 Secolul XVIII
Pe vremea Regelui Soare domneau nuantele
inrudite cu rosu. Parul era foarte important si era
aranjat in coafuri foarte complicate, impodobit cu
accesorii care ilustrau tendintele timpului. Toti se
machiau la Curte pana si inainte de culcare, stilul
natural fiind dispretuit. In Marea Britanie, legile
contra machiajului erau foarte aspre, pana cand
contele de Cagliostro impreuna cu sotia sa, au
deschis un salon de frumusete la Londra. A aparut
prima revista pentru femei, Lady's Magazine.
Ulterior, in Franta s-a relansat imaginea naturala
din cauza Revolutiei Franceze.
 Romantismul
In aceasta perioada era admirata pielea alb-
galbuie, incat cochetele ajungeau sa bea otet si
cantitati considerabile de citronada. Mersul
trebuia sa fie tantos si diafan, frumusetea era
considerata o dualitate intre inger si demon:
inocenta dar fatala, atragatoare dar periculoasa,
suava dar agila. Stilul timpului exprima mister,
legenda, imaginatie. Machiajul era permis cat
timp imita natura. Clasele aristocrate aveau inca
reguli stricte de conduita si frumusete.
 Secolul XX
La inceputul secolului trecut au aparut producatori ca
Helena Rubinstein, Elizabeth Arden si L'Oreal. Parisul era
capitala elegantei, in concurenta cu New York-ul.
Circulau reviste ca "Vogue" si "Les Modes". Se foloseau
vopseaua de par, pudra, rujul, fardul de ochi si s-a format
conceptul de stea de cinema; Era la moda corpul in forma
de clepsidra, tenul alb si diafan, imaginea de vampa,
seducatoare narcisista, irezistibila, apoi s-a adoptat linia
naturala a corpului. S-a inventat crema Nivea, primul
produs de acest gen accesibil tuturor femeilor, care
a dat conceptul de "hidratare". A aparut chirurgia estetica
si injectarea cu parafina. Igiena,
tratamentele naturiste, parfumurile, sapunurile si pudrele
erau esentiale.
 Perioada interbelica
In anii '20, predomina jazz-ul, stralucirea, dansul, ca si
caracteristica a perioadei interbelice, totodata, femeia
emancipandu-se: iesea in cluburi, fuma in public si se
imbraca foarte sexy. Tunsoarea era scurta si cu bucle,
hainele erau foarte stralucitoare, iar femeia trebuia sa fie
incarcata de accesorii. Si-a facut aparitia Josephine
Baker, prima dansatoare top-less care a ispitit lumea prin
senzualitatea ei. A fost o trecere brusca de la eticheta la
libertatea moravurilor. In anii ’30 in cinematografie au
aparut Greta Garbo si Anna Christie. S-au inventat
saloanele de bronzare artificiala si cremele de protectie
contra soarelui.
 Al doilea razboi mondial
In anii '40, capitala modei s-a mutat la New York. In
Europa, era austeritate, femeile isi reciclau hainele
vechi si isi lasau parul lung. O femeie frumoasa era
in primul rand curata si sanatoasa. Sapunul,
samponul si deodorantul erau principalele produse
folosite, alaturi de produse vegetale pentru ten, praf
de carbuni ca si fard, chiar crema de ghete pentru
gene, iar pentru pometi, petale de trandafir in alcool.
Cinematografia hollywoodiana era mai stralucitoare
ca niciodata. Industria filmului ridica moralul
trupelor si populatiei.
 Perioada postbelica
In 1950, eleganta era primordiala, dar necazurile
timpului determinau femeile sa aiba copii cat mai
repede si cat mai multi, natalitatea crescand incredibil.
Predominau corsetele oferind iluzia siluetei si fustele
trei-sfert. Marile vedete erau Marilyn Monroe, Brigitte
Bardot si Elizabeth Taylor. S-a promovat stilul simplu.
Simbolul vremii este manechinul Twiggy, cu 1.67 metri
si 48 de kilograme. Machiajul pune accent pe ochi, prin
toate mijloacele. Frizura este simpla, in general roscata.
Se purtau fuste mini, rochii stramte, cu barete cilindrice
si cordoane late. In anii ’70, machiajul reflecta propria
personalitate, fiind esentiala stralucirea in orice sens. Se
afirma tehnici de hair-style pentru barbati, si anume par
lung sau afro pentru cei de culoare. Vestimentatia
admite orice, afirmandu-se o vreme stilul bussiness.
 Sfarsitul secolului
La sfarsitul secolului XX apare moda sportului,
se evidentiaza afirmarea propriei personalitati, in
orice stil si cat mai extravagant posibil, inlocuit
apoi de imaginea naturala, cu timpul ajungandu-
se la uniformizarea modei.
Examinand istoricul modei, se poate constata
fara a exagera, ca in mod deplorabil, natura
umana a fost mereu asemenea speciei canine,
al carei scop este in mod natural
reproducerea, dar pe care omul l-a pervertit.
Proportional cu interesul de a fi tanara si
frumoasa, femeia a incercat in toate modurile
sa placa partii masculine, sa fie atragatoare,
incadrandu-se in standarde care nu difera de
cele FCI, in virtutea implinirii cat mai
perfecte a idealului animal. Interesul pentru
frumusete, exista exclusiv in prezenta
mandriei, un defect care aproape nu admite
exceptii si care poate ajunge la paroxism.