1

Frumusetea,un nou pas!!

Cuprins
Tema I. Notiuni generale despre coafură
Capitolul I. Scurt istoric al coafurii
Capitolul II. Notiuni de P.S.M., P.S.I. si igienă
Accidentele de muncă si prevenirea lor
Capitolul III. Consilierea clientului
Capitolul IV. Firul de păr
Tema II. Coafatul si aranjatul părului
Capitolul I. Spălatul părului si masajul scalpului
Capitolul II. Coafatul si aranjatul părului
Tema III. Tunsoarea
Tema IV. Notiuni despre culoare, pigmenti si vopsele
Tema V. Ondulatie permanentă
Tema VI. Anatomie, fiziologie si patologia scalpului
si a firului de păr
 2

Continut
Frumusetea, un nou pas!! ...................................................................................... 1

TEMA I .................................................................................................................... 4

NOTIUNI GENERALE DESPRE COAFURĂ .................................................................. 4

Capitolul I ............................................................................................................ 4

Scurt istoric al coafurii ......................................................................................... 4

Capitolul II ......................................................................................................... 15

Notiuni de P.S.M., P.S.I. si igienă. Accidentele de muncă si prevenirea lor!....... 15

Capitolul III ........................................................................................................ 23

Consilierea clientului ......................................................................................... 23

Capitolul IV ........................................................................................................ 24

Firul de păr ........................................................................................................ 24

TEMA II ................................................................................................................. 29

COAFATUL SI ARANJATUL PĂRULUI ...................................................................... 29

Capitolul I .......................................................................................................... 29

Spălatul părului si masajul scalpului .................................................................. 29

Capitolul II ......................................................................................................... 30

Coafatul si aranjatul părului .............................................................................. 30

TEMA III ................................................................................................................ 35

TUNSOAREA ......................................................................................................... 35

TEMA IV ............................................................................................................... 42

NOTIUNI DESPRE CULOARE, ................................................................................. 42

PIGMENTI SI VOPSELE .......................................................................................... 42

TEMA V ................................................................................................................ 58

ONDULATIA PERMANENTĂ.................................................................................. 58
 3

TEMA VI ............................................................................................................... 61

ANATOMIA, FIZIOLOGIA SI PATOLOGIA ................................................................ 61

SCALPULUI SI A FIRULUI DE PĂR ........................................................................... 61

 4

TEMA I

NOTIUNI GENERALE DESPRE COAFURĂ

Capitolul I

Scurt istoric al coafurii

Istoria coafurii
De-a lungul timpului, oamenii purtau parul intr-o mare varietate de stiluri,
determinate de moda culturii in care traiau. Coafurile marcau si semnificau
clasa sociala, varsta, starea civila, identificarea rasiala, convingerile politice
si atitudinile despre sex.
In multe culturi, din cauza motivelor religioase, in public parul femeilor era
acoperit, iar in unele culturi cum ar fi in iudaismul Haredi sau in unele
comunitati ortodoxe europene, parul femeilor a fost ras sau tuns foarte
scurt si acoperit cu peruci. Abia de la sfarsitul primului razboi mondial,
femeile au inceput sa poarte parul scurt si stiluri mult mai naturale.
Coafura in antichitate
In civilizatiile antice, parul femeilor era de multe ori elaborat si imbracat cu
grija in moduri speciale. Isi colorau parul, se ondulau, si-l prindeau in forma
de coada de cal, si multe alte variante. Isi faceau parul ondulat si bucle cu
ajutorul lutului umed, care se usca la soare si apoi il pieptanau sau
foloseau un jeleu facut din seminte de gutui inmuiate in apa.
Imperiul Roman si coafura in Evul Mediu
Intre 27 i.Hr. si 102 d.Hr., in Imperiul Roman, femeile purtau parul in stiluri
destul de complicate: o masa de bucle in partea de sus a capului, sau in
randuri de valuri, tras inapoi in bucle sau impletituri.Pentru ca aceste
coafuri complexe sa fie cat mai bine intretinute, femeile nobile isi angajau
sclavi si stilisti.Pentru a avea un par mai deschis la culoare ele foloseau
ulei de lemn de frasin, tei nestins si bicarbonat de sodiu, sau pentru par
mai inchis la culoare foloseau pilitura de cupru, bucati de stejar sau lipitori
marinate in vin si otet.
Din timpul Imperiului Roman pana in Evul Mediu, majoritatea femeilor isi
lasau parul sa creasca in mod natural. Cele care nu purtau basma sau voal
cand ieseau pe strada, erau de multe ori considerate prostituate. In secolul
al 16-lea, femeile au inceput sa poarte parul in stiluri extrem de ornate, de
 5

multe ori decorate cu perle, pietre pretioase, panglici si voaluri. In aceasta

perioada, cea mai mare parte a parului era impletit si ascuns sub, asa-
numitul wimple (un fel de basma), voaluri sau coifuri.
Coafura istoriei moderne timpurii
De la inceputul secolului al 16-lea si pana in secolul al 19-lea femeile au
inceput sa foloseasca diferite ornamente, punandu-si in par flori, pene de
strut, siruri de perle, bijuterii, panglici si mici obiecte artizanale, cum ar fi
brose in forma de nave si mori de vant. Parul legat era un simbol al
decentei iar femeile cu parul subtire erau considerate lipsite de modestie si,
uneori aveau conotatie supranaturala. Parul rosu era popular, in special in
Anglia pe timpul domniei Elizabethei I, femeile si barbatii aristocrati isi
vopseau parul cu borax, salpetru, sofran si praf de sulf pentru a-si vopsi
parul, acesta provocandu-le greata, dureri de cap si sangerari nazale. In
aceasta perioada, in Spania si culturile latine, femeile purtau basmale din
dantela, de multe ori purtate peste un pieptene mare sau carapace de
broasca testoasa numite peineton, in Buenos Aires.
La mijlocul secolului al 18-lea a aparut stilul Pouf, femeile facandu-si un
volum mare de par in partea din fata a capului, de obicei, cu un tampon de
dedesubt, si ornamentate in spate cu scoici, perle sau pietre pretioase. In
1750, au inceput sa isi unga parul cu pomada parfumata si sa il pulverizeze
cu praf alb. Chiar inainte de Primul Razboi Mondial, unele femei au inceput
sa poarte turbane de matase peste parul lor.
După austera perioadă victoriană, anii ‘20 au adus o nouă eră şi, prin
urmare, un nou stil de viaţă. În aceşti ani, schimbările adoptate de femei au
fost nu doar la nivelul vestimentaţiei (era timpul rochiilor scurte până
genunchi şi al pălăriilor în formă de clopot), ci şi la nivelul tunsorilor: a
devenit la modă părul scurt, vopsit cu henna sau decolorat cu peroxid.
 6

Femeia s-a emancipat, a început să

muncească şi să simtă necesitatea unor tunsori lejere, scurte, uşor de făcut
şi de întreţinut, aşa că atunci când dansatoarea Castle şi-a tuns părul, în
1915, în coafura numită Castle Bob, aceasta a fost în scurt timp adoptată
de numeroase tinere, devenind una dintre cele mai revoluţionare tunsori
din istoria coafurii.

Tunsoarea bob, dreaptă, cu un breton care se termină la doi centimetri mai

sus de sprâncene şi care acoperea urechile, va împlini în curând 100 de
ani. Cu timpul, tunsoarea bob nu a pierdut din popularitate şi a avut
numeroase variaţii de stil.

Tot în această perioadă au apărut şi produsele de vopsire a părului.

Anii interbelici
Urmare a schimbarilor produse de Primul Razboi Mondial, femeile din
intreaga lume s-au tuns bob, ca o expresie a emanciparii politice si sociale.
A urmat un lung sir de stiluri pentru parul scurt, mulat pe cap, inspirate de
stilul paj purtat de Greta Garbo sau stilul Peek-a-Boo, lansat de starul
hollywoodian Veronica Lake. Parul scurt a facut ca onduleurile
permanente, inventate de germanul Karl Nessler in 1905, sa castige
repede popularitate. Dar la vremea aceea, permanentul se facea numai la
cald si dura cam 12 ore, iar rezultatul nu era totdeauna reusit, ci mai
degraba zbarlit.
În anii ‘30, odată cu Marea Recesiune, au apărut noi schimbări, nu doar ale
stilului de viaţă, ci şi în ceea ce priveşte machiajul şi coafurile. Look-ul
 7

tineresc şi rebel al decadei precedente a fost înlocuit de unul mai delicat,

mai temperat şi mai feminin.
Chiar dacă pălăriile erau acum la modă, acestea nu acopereau complet
coafurile, ci le puneau în valoare. Erau foarte purtate onduleurile Marcel,
după numele celui care le-a inventat la sfârşitul epocii victoriene, iar părul
era vopsit cu henna sau decolorant.

Aceasta este epoca filmului, care le-a

inspirat pe doamne să ţină pasul cu ultimele tendinţe în materie de modă şi
hairstyling, urmând modele ca Greta Garbo sau Joanne Crawford.
Lungimea părului era până deasupra umerilor, prins la spate, cu cărare pe
mijloc sau într-o parte, iar toată suprafaţa acestuia era ondulată, dând
impresia de valuri.
Acestea încadrau faţa şi evidenţiau nu doar liniile ei, ci în special pe cele
ale gâtului, care părea suplu şi graţios.
Tot mai multe femei au început să apeleze la produse de decolorare şi
vopsire a părului, tocmai pentru a urma modelul vedetelor de film de la
Hollywood. Tot în acea perioadă au apărut bigudiurile şi plasele pentru păr.
În ciuda războiului, moda nu prea a avut de suferit. Stilul de a se
îmbrăca al femeilor acelor timpuri era foarte practic, însă şic şi
elegant. Buclele erau foarte în vogă, iar pentru a le obţine, doamnele, după
ce îşi spălau părul cu un şampon simplu şi aplicau un produs de coafare,
îşi rulau părul cu ajutorul clipsurilor, fie cu al “moaţelor”…
 8

După ce aceste bigudiuri erau îndepărtate, părul era pieptănat în aşa fel
încât să urmeze linia capului.Aceasta este una dintre cele mai frecvente
coafuri, fiind mai uşor de făcut decât celelalte şi putând fi purtată cu orice
pălărie.Lungimea preferată era cea medie, până deasupra umerilor şi părul
era întotdeauna ondulat.A fost timpul tunsorilor bob gen Veronica Lake (îţi
aminteşti filmul L.A. Confidential?) şi Ioana d’Arc.

Anii de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial

Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial femeile au inceput sa poarte parul in
stil mult mai natural. La inceputul anilor 1950 parul femeilor a fost, in
general, buclat si purtat intr-o varietate de stiluri si lungimi.Inventarea
bigudiurilor de ondulare a facut posibila tunsoare italiana, scurta si in
trepte. Pe masura ce femeile active si nonconformiste renuntau la purtatul
palariei, stilurile bufante si netede, cu coafuri geometrice, uneori poreclit B-
52, au devenit foarte populare.
Prin anii 1960, comercializarea unor mese de par cu aspect natural in
forma completa, de peruca, sau partiala, de lungimi si culori diferite au dat
posibilitatea fiecarui femei sa-si schimbe cu usurinta coafura.Unii au
exagerat spre stilul salbatic. Toate aceste stiluri au fost adoptate si ca
noutate au aparut saloane de coafura pentru barbati, care ofereau tunsori
din foarfece sau lama, lotiuni, uscatul cu fileu, vopsitul parului, etc. În anii‚
50, televiziunea şi revistele au început să publice tot mai multe informaţii
legate de îngrijirea şi coafarea părului, bucurându-se de un real succes în
 9

rândul doamnelor. Coafurile acelor ani pot fi descrise destul de simplu:

bufante. Părul a reînceput să fie purtat înalt.

Un exemplu foarte potrivit ar fi Jackie

Kennedy, considerată pe bună dreptate o lansatoare de noi tendinţe, nu
doar în ceea ce priveşte vestimentaţia, ci şi coafurile.
Majoritatea adolescentelor încercau să copieze acasă stilurile actriţelor
preferate,Marilyn Monroe, Elizabeth Taylor sau Ginger Rogers.Se
purtau tunsorile de paj, bentiţele, părul ondulat, legat la spate în coadă de
cal, părul vopsit sau oxigenat.
Tot în această perioadă, după exemplul cântăreţilor, tot mai mulţi tineri au
început să-şi decoloreze părul.
 10

Anii '60, dedicaţi modei hippie

În anii '60, fixativul devenise cel mai folosit dintre produsele cosmetice, în
special pentru cocurile în vârful capului. A apărut moda hippie, cu părul
lung, lăsat liber sau aranjat cu ajutorul eşarfelor sau bandanelor, şi
decolorat adesea, în încercarea de a se obţine efectul de păr scăldat în
soare, cu reflexe blonde.

Se foloseau din abundenţă accesorii,

fie flori, eşarfe sau pălării, fie şnururi aplicate prin răsucire sau împletite în
şuviţe.
Persoanele mai conservatoare adoptau alte stiluri, în funcţie de vedetele lor
preferate: Audrey Hepburn, Brigitte Bardot sau Elizabeth Taylor.Se
purtau părul lung şi drept cu franjuri, tunsori geometrice precum clasicul
bob, tunsori scurte, ca de copil.
Bretonul care acoperea întreaga frunte, împreună cu volumul din creştetul
capului, părul până la umeri şi vârfurile întoarse în interior sau exterior
constituiau coafura preferată de majoritatea doamnelor.

Anii ‘70 coafuri extravagante

Coafurile din anii ‘70 semănau puţin cu cele purtate în anii ‘50, însă erau
mult mai naturale şi mai puţin rigide. Doamnele au început să poarte părul
tot mai lung, cele mai îndrăzneţe folosind fierul de călcat haine, pentru a-şi
îndrepta părul, ceea ce a dus, bineînţeles, la o degradare puternică a
acestuia.
 11

Acum au început să îşi taie părul în

scări, obţinând un plus de volum.

În această perioadă s-a dezvoltat mişcarea punk, adepţii ei purtând părul

vopsit în culori excentrice, de la verde la roşu, tuns în modalităţi cât mai
extravagante cu putinţă.A apărut şi aşa-zisa creastă de cocoş, purtată de
tot mai mulţi tineri.
Alte tunsori la modă erau cea a lui Farah Fawcett (părul ondulat sauvage,
cu vârfurile în afară) şi tunsorile afro.
 12

Anii ‘80, rezervaţi experimentelor

În anii ‘80, muzica pop a început să câştige tot mai mult teren, iar cârlionţii
lui Michael Jackson erau purtaţi de tinerii din întreaga lume. Sunt
consideraţi anii experimentelor: culori în meşe, vopsirea doar a unei
porţiuni de păr, tunsorile geometrice, stilul gotic.

Gelul de păr, spuma sau fixativul,

permanentul erau folosite din abundenţă, pentru a face coafura cât mai
voluminoasă.În România, unde produsele de calitate se găseau foarte
greu, se foloseau în locul acestora zeama de lămâie, gelul îndoit cu apă
sau chiar berea.Se purtau tunsorile şi culorile punk, părul cu foarte mult
volum, tapat şi ondulat, tunsorile Lady Di, cele băieţeşti, coada de cal
purtată foarte sus şi într-o parte a capului, părul decolorat blond sau vopsit
roşcat, extensiile.
 13

Anii ‘90 înseamnă diversitate

Perioada anilor ‘90 a reprezentat o

explozie de stiluri, anii tunsorilor scurte sau medii, care necesitau mai puţin
timp pentru aranjare: pixie cuts, bob, tunsorile marinăreşti, soldăţeşti, părul
ras. Părul lung era fie drept, fie ondulat şi încadra faţa ca o ramă, cu şuviţe
separate spre faţă, în scări.
Spre sfârşitul acestor ani au devenit foarte în vogă buclele obţinute cu
ajutorul ondulatorului, părul lung prins în coadă, meşele false, extensiile
texturate sau dezordonate, tunsorile şcolăreşti ce completau stilul de
îmbrăcăminte baby-doll.
 14

Anii 2000 – totul e permis!

Un melanj de stiluri preluate din anii

trecuţi şi îmbunătăţite de imaginaţia fiecărui hairstylist: coafura anilor ‘60,
cu vârfurile ridicate, cu breton sau cărare, coafura sauvage a anilor ‘80,
devenită o coafură naturală, cu bucle dezordonate, un look foarte sexy,
părul drept, cu rădăcina ridicată şi multe altele.

Tunsorile scurte sunt extrem de naturale, iar pentru cele mai

nonconformiste dintre noi tundorile asimetrice, puse în evidenţă de culori,
sunt un must have.

Important este să ştii ce ţi se potriveşte şi de cât timp dispui pentru a

te aranja!
 15

Capitolul II

Notiuni de P.S.M., P.S.I. si igienă. Accidentele de muncă si prevenirea lor!

După gravitatea lor accidentele de muncă se clasifică în:

• accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin o zi
(tăieturi din cauza unui instrument defect, răni sau scrântituri produseprin cădere-
necesită îngrijiri medicale si repaus de cel puţin o zi)
• accidente care produc invaliditate (fracturi sau loviri grave urmate de
mutilarea membrelor, răni produse asupra analizatorului vizual)
• accidente mortale (chiar dacă decesul s-a produs mai târziu ca urmare a
accidentului)
• accidente colective (au fost accidentate cel puţin trei persoane)
După natura factorilor si acţiunilor care provoacă accidentele, acestea se
clasifică în:
• accidente mecanice (ustensile defecte, înţepături, zgârieturi)
• accidente electrice (datorate acţiunii curentului electric)8
• accidente termice (provocate de obiecte sau materiale la temperature înalte
care produc arsuri, sufocări, socuri termice)
• accidente chimice (provocate de substanţe chimice cu acţiune agresivă
acizi,baze, sau toxică, care produc arsuri chimice sau intoxicaţii)

Cauzele accidentelor de muncă

Accidentele de munca au la bază mai mulţi factori printre care: condiţiile
tehnice si organizatorice la locul de muncă, pregătirea profesională a angajaţilor,
gradulde instruire si de cunoastere a normelor de protecţia muncii, disciplina si
vechimeaîn muncă, capacitatea de adaptare la condiţiile de muncă, gradul de
obosealăsi regimul general de viaţă al angajaţilor. Oricare dintre acesti factori
poate devenicauza principală a unui accident de munca. În cele mai multe cazuri
însă, cauzeleprincipale sunt de natură tehnică sau organizatorică, putând fi grupate
astfel:
Cauze tehnice:
• starea tehnică necorespunzătoare a ustensilelor, aparatelor, instalaţiilor
mecanice, întreţinerea necorespunzătoare sau exploatarea neraţională
• defecţiuni sau lipsuri tehnice la componentele aparatelor electrice
• lipsa dispozitivelor de protecţie
Cauze organizatorice:
• organizarea necorespunzătoare a locului de muncă: lipsa de spaţiu,
iluminat slab
• organizarea necorespunzătoare a procesului de muncă: pregătirea
profesională insuficientă, lipsa instructajului de protecţia muncii, metode gresite de
lucru
 16

• condiţii necorespunzătoare ale mediului de muncă: temperatura prea

ridicată sau prea scăzută, umiditate excesivă, lipsa ventilaţiei, praf, zgomot
puternic
• lipsa echipamentului de protecţia muncii, starea sau folosirea lui
necorespunzătoare
• manipularea necorespunzătoare a materialelor, produselor sau ustensilelor
• nerespectarea disciplinei în muncă si a normelor de protecţie a muncii9

Accidentele mecanice se produc înurma acţiunilor mecanice vătămătoare ale

obiectelor, ustensilelor sau aparatelor utilizate în procesul muncii, în urma folosirii
sau manevrării gresite.Accidentele mecanice sunt cele maifrecvente accidente.
Condiţiile în carese pot produce accidente mecanicesunt de asemenea foarte
variate:
• prinderea defectuoasă a ustensilelor
• aparatele defecte
• manevrarea defectuoasă

Măsuri de prim ajutor

Acordarea imediată a primului ajutorpână la sosirea medicului are
importanţăfoarte mare pentru sănătatea siuneori pentru viaţa accidentatului.
Primulajutor depinde de natura accidentului.

1. În cazul rănilor se respectă următoarele reguli:

• nu se atinge niciodată rana cumâna, se sterge pielea din jurul rănii cu
soluţie dezinfectantă si se leagă rana cuun pansament steril
• la rănile însoţite de hemoragie se iau imediat măsuri pentru oprirea curgerii
sângelui; se apasă puternic rana sau se aplică un garou deasupra locului hemoragiei
(între rană si inimă)

2. Luxaţiile sau fracturile: zonele se imobilizează, iar accidentatul se miscă

cât mai puţin.

3. Leziunile interne: sunt cele mai grave, din cauza hemoragiilor interne care
pot opri functionarea unui organimportant. Accidentatul nu trebuie miscat până la
venirea medicului.

Accidentele electrice se produc prin acţiunea vătămătoare a curentului

electric asupra organismului uman.

Accidentele electrice se clasifică astfel:

1. Electrocutările = sunt accidentele provocate de trecerea prin corpul

omenesca unui curent electric, fiind afectate organele interne
 17

2. Electro traumatismele, în care se încadrează celelalte accidente electrice;

produc de obicei vătămări externe: arsura electrică,semnele electrice (umflături sau
pete), vătămarea analizatoruluivizual

Electrocutarea este un accident foarte periculos, deoarece curentul electricce

străbate corpul actionează asupracentrilor nervosi si muschilor inimii,putând
provoca în cazuri grave oprirearespiraţiei,infarctul miocardic si moartea. Mai mult,
în cazul electrocutării,dacă accidentatul nu s-a eliberat în primele fracţiuni de
secundă de subacţiunea curentului electric, el nu se mai poate desprinde singur de
elementulaflat sub tensiune. Cunoasterea efectelor fiziologice ale electrocutării
esteimportantă deoarece este legată atât de măsurile de prevenire a accidentelor
10
electrice, cât si de măsurile de prim-ajutor.
După primele secunde apare paralizia mâinilor, care nu mai permite apoi
omului să se desprindă. Dacă nu se întrerupe imediat circuitul, se opreste respiraţia
si încetează functionarea inimii.
Gradul de pericol al electrocutării depinde de intensitatea curentului care
străbate corpul omului, durata acţiunii curentului, drumul parcurs de curent, felul si
frecvenţa curentului.

Măsuri de prim ajutor

Viaţa persoanei electrocutate depinde în mare măsură de rapiditatea cu care
este scoasă de sub acţiunea curentuluielectric. În acest scop este necesară o acţiune
energică si prezenţă de spirit.
Salvatorul trebuie să aibă grijă si de viaţa proprie deoarece electrocutatul
esteconducător de curent. Nu se va pune mâna direct pe accidentat înainte de a
întrerupe curentul electric. Dacă nu se poate întrerupe rapid, se îndepărtează
accidentatul cu ajutorul unui material izolant: o bucată de lemn, mănusi de cauciuc,
stofă, mânecile hainelor dacăsunt uscate.
Dacă accidentatul si-a pierdut cunostinţa dar mai respiră, va fi întins pe un
loc uscat, i se vor descheia hainele sii se va face un masaj cardiac usor. Dacă pulsul
si respiratia sunt oprite se va începe imediat respiraţia artificială.

Accidentele termice se produc datorită acţiunii vătămătoare a căldurii sau

frigului asupra organismului uman.
Principalele accidente termice sunt:
• arsurile - produse prin contactul direct cu pielea a corpurilor incandescente
sau fierbinţi
• opăriturile - sunt arsuri provocate de lichide fierbinţi, aburi sau vapori la
temperaturi ridicate prin contact direct
• şocul termic - se produce prin supraîncălzirea generală a corpului în urma
acţiunii intense a căldurii, urmatăde dereglarea funcţiilor organismului si chiar
pierderea cunostinţei
• degerăturile - accidente produse de frigul intens
 18

Reducerea temperaturii ridicate din mediul de lucru se realizează pe mai

multe căi,dintre care ventilaţia generală este una dintre cele mai bune.

Măsuri de prim ajutor

Arsurile termice se tratează după gravitatea lor. La arsurile de gradul I, când
se formează roseaţă fără băsici sau rănideschise, se aplică un unguent si se
bandajează.
Arsurile de gradul II când se distruge epiderma sau se formează băsici,
precum si la arsurile de gradul III, cu răni deschise, se ung sau se aplică un spray,
se pansează cu un pansament sterilsi se tratează în continuare de medic.
Arsurile sunt cu atât mai grave cu cât este afectată o suprafată mai mare din
pielea omului. În caz de insolaţie sau soc termic, accidentatul este
transportat11imediat într-un loc cu condiţii demediu normale si se cheamă medicul.

Accidentele chimice se produc în urma acţiunii vătămătoare a substanţelor

chimice asupra organismului.
După natura acţiunii lor vătămătoare, substanţele chimice pot fi toxice si
iritante sau agresive (adică atacă pielea si ţesuturile). Substanţele chimice iritante
atacă îndeosebi pielea producând arsuri chimice a căror gravitate depinde în primul
rând de întinderea acestorarsuri. Substanţele toxice pătrund în organism si produc
intoxicaţii. Căile de pătrundere a substanţelor toxice în organism sunt plămânii,
tubul digestiv si pielea.

Notiuni generale de P.S.I.

Normele generale de pază si prevenire a incendiilor cuprind măsuri
organizatoricesi administrative de pază, mijloace de luptă contra incendiilor si
reguli de dispunere si utilizare a acestora.
Prin respectarea strictă a acestor norme se poate înlătura pericolul, iar în
cazul izbucnirii unui incendiu se potlimita pagubele materiale.
Cauzele izbucnirii unui incendiu sunt legate de proprietăţile unor substanţe
chimice folosite sau chiar de procesele tehnologice. Măsurile care trebuie luate
pentru prevenirea incendiilorsunt următoarele:
• alegerea si întreţinerea corectă a instalaţiilor electrice si de încălzire
• controlul instalaţiilor în cursuldesfăsurării procesului de muncă
• compartimentarea clădirilor prinutilizarea de pereţi despărţitori
• asigurarea posibilităţilor optimede evacuare a oamenilor în caz de incendiu
• asigurarea desfăşurării rapide aoperaţiilor de stingere a incendiului
Pentru prevenirea incendiilor se vorinstrui si li se vor prelucra prescripţiile
de prevenire a incendiilor.
Pentru stingerea incendiilor se folosesc mai multe substanţe si mijloace. În
functie de felul materialului care arde, se pot utiliza pentru stingere:
• apa
• mijloace chimice lichide – spumă sau pulbere
• gaze
 19

Stingătoarele de mână cu spumă sunt destinate stingerii incendiilor în faza

de început. Ele functionează cujet de spumă lichidă.

Norme de igienă
Ordin Nr. 1136 din 27 iunie 2007
ART. 2
Salonul trebuie să aibă incinte separate pentru fiecare dintre următoarele
activităţi:
a) accesul, înregistrarea si asteptarea clienţilor;12
b) desfăsurarea procedurilor;
c) păstrarea echipamentului, instrumentarului si a articolelor curate,
dezinfectate si sterile, în dulapuri separate si închise, în spaţii lipsite de praf si
umiditate, la care au acces numai persoanele autorizate;
d) depozitarea echipamentelor simaterialelor utilizate pentru curăţenie.
Se acceptă amenajarea cel puţin a unui spaţiu pentru curăţarea, dezinfecţia,
sterilizarea instrumentarului si a materialelor refolosibile, în camera de desfăsurare
a procedurilor.
Pereţii, podelele si tavanele din fiecare cameră trebuie să fie bine întreţinute,
netede, lavabile, confecţionate din materiale neabsorbante, care să poată fi usor
spălate si curăţate, iarculorile acestor suprafeţe trebuie să fiedeschise; în cazul
finisajelor nelavabile,curăţarea se face prin aspirare.
Incintele trebuie să fie adecvat luminate cu lumină artificială si naturală.
Incintele trebuie să fie bine ventilate,pentru a se elimina fumul, praful sau vaporii.
Salonul trebuie să fie dotat cu grup sanitar, întreţinut corespunzător din
punct de vedere igienico-sanitar si bine ventilat.
Este obligatoriu să existe chiuvetă pentru spălarea materialelor rezultate ca
urmare a efectuării procedurilor, precum si chiuvetă separată pentru spălarea si
dezinfecţia mâinilor, situatăîn camera de desfăsurare a procedurii.
Se asigură obligatoriu apă potabilă curentă rece si caldă, în cantităţi
suficiente, săpun antibacterian, periuţă de unghii si prosop de hârtie de unică
folosinţă sau dispozitive pentru uscarea mâinilor.
Numărul optim de dotări sanitarese va stabili conform normelor de
proiectare,în funcţie de numărul de operatori si clienţi ai unităţii.
Toate suprafeţele trebuie menţinuteîn perfectă stare de curăţenie si
întreţinere.
Suprafeţele pe care se desfăsoarătratamentele sau cele aflate în zona de
sterilizare trebuie să fie confecţionate din materiale neporoase, neabsorbante.
Salonul trebuie să fie dotat cu mijloacepentru precolectarea si colectarea
deseurilor periculoase, precum sia celor menajere: recipient cu capac, pubelă,
containere si saci colectori deunică folosinţă; colectarea, depozitarea,transportul si
neutralizarea deseurilorse fac conform prevederilor legale în vigoare.
Încăperile sau platformele impermeabilizate amenajate pentru depozitarea
recipientelor de colectare areziduurilor solide sunt racordate la un hidrant si la
reţeaua de canalizare,pentru a fi curăţate când este necesar, cât si pentru spălarea si
dezinfecţia recipientelor.13
 20

Dezinsecţia periodică se va face la 3 luni, iar deratizarea periodică se va

facela intervale de maximum 6 luni sau ori de câte ori este nevoie; între
operaţiunileperiodice se vor aplica proceduri de dezinsecţie si deratizare curente,
deîntreţinere, în funcţie de prezenţa vectorilor.
Se interzic fumatul, consumul de băuturi alcoolice, de substanţe
stupefiante,precum si accesul animalelor încabinet; este obligatorie afisarea acestor
interdicţii la loc vizibil.
La amenajarea cabinetului este obligatoriu să se ia măsuri de protecţie a
locaţiei împotriva insectelor si rozătoarelor.
Cabinetul trebuie să fie dotat cu trusă sanitară de prim ajutor, usor
accesibilă, conform prevederilor legale în vigoare.
Asigurarea igienei mâinilor operatorului/esteticianuluise face respectându-
seurmătoarele reguli:
a) spălarea mâinilor se face cu săpun antibacterian si apă curentă potabilă;
b) uscarea se face cu prosoape sauservete de unică folosinţă sau prin
folosireaunui aparat de uscare a mâinilor; este interzisă folosirea prosoapelor
textile de multifolosinţă;
c) dezinfecţia mâinilor se face cu un produs biocid, destinat dezinfecţiei
mâinilor.
Igiena mâinilor este obligatorie în următoarele situaţii, respectându-se
condiţiile următoare:
• înainte şi după efectuarea procedurii;
• când se contaminează accidentalcu sânge, fluide corporale sau secreţii;
• după îndepărtarea mănuşilor de protecţie;
• după folosirea toaletei;
• înainte şi după servirea mesei;
• după efectuarea unor operaţiuni care duc la contaminarea mâinilor.
Unghiile operatorului vor fi tăiate scurt si curate.În situaţia în care
lucrătorulprezintă la nivelul mâinilor leziuni, iritaţii sau orice altă afecţiune
dermatologică, se interzice practicarea procedurii până la vindecarea acestora.
Suprafeţele, instrumentele, echipamentelesi accesoriile utilizate trebuie
curăţate, dezinfectate si/sau sterilizate, conform prevederilor legale în vigoare,
respectându-se recomandările producătorului.
Materialele, instrumentele, accesoriile si echipamentele de unică folosinţă se
folosesc pentru un singur client.
Toate echipamentele, instrumentele si materialele de unică folosinţă trebuie
îndepărtate imediat după ce au fost folosite la un client.
Procedurile pentru operaţiile desterilizare, recomandate de către
producătorulaparatului utilizat în acest14scop, trebuie să fie disponibile în cursul
acţiunilor de inspecţie.
Se admite posibilitatea sterilizării instrumentarului într-o unitate sanitară
specializată. Dacă sterilizarea se efectuează în altă parte decât locaţia cabinetului,
trebuie să se facă dovada sterilizării prin următoarele documente:
• contractul încheiat între cele douăpărţi;
• data sterilizării şi numele persoaneicare a executat sterilizarea;
 21

• cantitatea şi tipul de instrumentarsterilizat;

• tipul de sterilizare folosit, parametriide sterilizare, tipul de aparat folosit;
• condiţiile de transport al instrumentarului sterilizat.
Soluţiile de lucru din produse biocide,utilizate pentru dezinfecţie, se
prepară,se păstrează si se utilizează conform instrucţiunilor producătorului.
Toate recipientele si containerele,altele decât ambalajul original al
producătorului, folosite pentru dezinfecţie, trebuie etichetate adecvat în privinţa
conţinutului, concentraţiei si datei la care soluţiile de lucru au fost preparate.
Echipamentul electric, care nu poatefi imersat în lichid, trebuie curăţatprin
stergere si pulverizat cu un produsbiocid.
Instrumentarul care necesită sterilizare trebuie să fie împachetat individual în
ambalaje aprobate pentru sterilizaresau în seturi care sunt folosite pentru osingură
procedură. Ambalajele trebuie inscripţionate cu data sterilizării si numele
persoanei care a efectuat sterilizarea.
Ambalajele cu instrumentele sterilizate trebuie menţinute în condiţii
corespunzătoare de asigurare a sterilizării si depozitate într-un loc închis, lipsit de
umiditate si praf, la care existăacces controlat. Este obligatorie afisareainterdicţiei
de acces al persoanelorstrăine în locul/camera de păstrare aobiectelor si
echipamentelor curate,sterile sau dezinfectate.
Fiecare pachet cu instrumentar sterilizattrebuie monitorizat în privinţa
sterilizării, utilizându-se indicatorii chimici sau biologici.
Procedurile de sterilizare efectuateconform recomandărilor producătorului
aparatului se înregistrează si trebuiesă fie disponibile în cursul acţiunilor
deinspecţie.
Înregistrările scrise cu privire la procedurile zilnice de sterilizare si
dezinfectare, se păstrează de către persoana responsabilă.
Înregistrările procedurii sterilizăriitrebuie să cuprindă următoarele:
a) metoda si parametrii de sterilizare;
b) data sterilizării;
c) cantitatea si tipul de instrumentarsterilizat;15
d) numele sau iniţiala persoaneicare a sterilizat instrumentarul;
e) monitorizarea sterilizării prin indicatoriichimici sau biologici.
Instrumentarul sterilizat si depozitatconform prevederilor legale în vigoare,
care nu a fost folosit în decurs de 24 de ore de la data sterilizării, trebuieresterilizat
înainte de folosire, excepţiefăcându-se pentru instrumentarul presterilizat.
Persoana responsabilă cu sterilizareainstrumentarului trebuie să
demonstrezeîn cadrul inspecţiei că procedurilede sterilizare au fost executate corect
si optim.
Dacă se folosesc instrumente presterilizate, trebuie să existe documentaţia
furnizată de producător în caresă fie descrisă metoda de sterilizare si precizate
recomandările de depozitaresi menţinere a sterilităţii. Această documentaţie trebuie
furnizată în cursul acţiunilor de inspecţie. Persoanele responsabilecu depozitarea si
manipulareainstrumentarului sterilizat trebuiesă respecte instrucţiunile
producătoruluide menţinere a sterilităţii.
 22

Curăţenia trebuie efectuată la sfârsitul sau la începutul programului delucru,

precum si ori de câte ori este necesar,de către personal calificat.
Deseurile periculoase rezultate înurma activităţilor se colectează separat, se
depozitează, se transportă si se neutralizează,în conformitate cu prevederilelegale.
Este interzisă folosirea creioanelorhemostatice sau a alaunului pentru a opri
sângerarea.
Înainte de începerea tratamentuluise efectuează evaluarea stării pielii, cu
respectarea următoarelor condiţii:
a) înainte de începerea tratamentuluide înfrumuseţare, zona respectivă de
piele sau unghie trebuie evaluată;
b) dacă clientul prezintă în zona careurmează a fi tratată leziuni deschise,
infecţii,inflamaţii sau boli dermatologice, tratamentul trebuie amânat.
Angajatorul trebuie să asigure angajaţilorsăi cursuri periodice de instruire,
conform reglementărilor MinisteruluiSănătăţii Publice si Ministerului
Educaţiei,Cercetării si Tineretului, astfel încât prin activităţile desfăsurate
deacestia să nu fie afectată sănătatea lorsi a clienţilor.
Personalul angajat are obligaţia de aefectua controale medicale la angajare
si controale periodice, conform prevederilor legislaţiei în vigoare; documentele
care dovedesc efectuarea acestorcontroale medicale se pun la dispoziţia
inspectorilor sanitari, în timpul acţiunilor de inspecţie.
Personalul angajat trebuie să cunoască toate reglementările domeniului său
de activitate.Personalul angajattrebuie să demonstreze competenţă în16folosirea
materialelor si a procedurilor,în conformitate cu responsabilităţileatribuite, astfel
încât să prevină oricepericol pentru sănătate.
Pentru acordarea primului ajutorîn caz de accidente, angajaţii trebuie să aibă
la dispoziţie trusă de prim ajutor,facilităţi si personal instruit pentruacordarea
primului ajutor.17
Clientul e primit cu politeţe, folosindu-se formule de întâmpinare: “bună
ziua,cu ce vă pot ajuta?” după care îlîndrumi spre locul specificat. Se indică
direcţia cu mâna, între timp luându-i-se clientului hainele, făcându-se confortabil.
Până a se ajunge la etapa executăriitunsorii, se oferă clientului materiale
informative (reviste, informaţii pe care le putem oferii din ceea ce s-a învăţat, după
care se poate servi cu o cafea, unceai, la alegerea clientului).
Fiecare client va fi primit, sfătuit si servit personal în funcţie de necesităţile
fiecăruia. Este absolut necesar castilistul care e implicat în această etapăsă fie
capabil să poată diagnostica profesionalpărul si pielea scalpului. Să-si poată
cunoaste produsele de styling sitratamentele, fiind mereu la zi cu noile trenduri din
coafură.
Asadar discuţiile de consiliere seîmpart în 4 faze:
• faza de întâmpinare
• faza de informare
• faza de consiliere
• faza de încheiere
Dialogul cu clientul întotdeaunase face din lateral pentru a nu face diferenţe
între lucrător si client, cel dinurmă simţindu-se inferior stilistului.
 23

Pe întreaga durată a coafurii se va purta un dialog despre dorinţele clientului

legate de noul său look.
Se va discuta si i se va explica clientului dacă e nevoie în ce condiţii se află
părul acestuia si i se vor recomandatratamentele necesare pentru întreţinerea firului
de păr si produsele destyling pentru întreţinerea noi coafuri.
La final se va verifica prin comunicare dacă clientul este mulţumit.

Capitolul III

Consilierea clientului

Notiuni generale despre stiintacomunicării

Comunicarea e procesul reciproc prin care se dau si se primesc informaţii de
cele mai multe ori verbale între unulsau mai mulţi indivizi cu scopul de a schimba
concepte si idei utile comportamentuluilor social. Gesturile, ridicarea sprâncenelor,
datul din umeri, intonaţiile vocii pot transmite unui interlocutor sentimente sau
stări de spirit variate cum ar fi:
• mirare
• suferinţă
• admiraţie
• dezaprobare
Asadar:
• clipirea din ochi reflectă – emoţia sau minciuna
• coborârea sprâncenei – dezaprobaresau nehotărâre
• faţa lipsită de expresie – indiferenţă
• gura căscată - uimire sau mirare
• gura încordată - nervozitate
• zâmbetul – fericire, satisfacţie
• datul capului pe spate - trufie, dispreţ
• întoarcerea capului de la interlocutor- dezacord, dezaprobare
• reverenţa sau plecăciunea – respect
Pe întreg parcursul serviciului de coafurănu se recomandă:
• angajarea în discuţii pe teme frivole
• aprecierea de către lucrător a esteticiiexterioare a clientului,a modului
cum arată sau a hainelor pe care clientulle poartă
• nu se recomandă discuţiile pe unton afectuos folosindu-se dialogul discret
• de asemenea nu se va impune forţat un anumit look clientului numai în
considerentul că prestatorul de serviciistăpâneste doar unele tehnici de coafatsi îsi
creează astfel un avantaj pentruun anumit stil de coafură chiar dacăaceastă coafură
nu e corespunzătoareformatului feţei clientului.19
 24

Capitolul IV

Firul de păr

Firul de păr este constituit din celulemoarte.

Pe scalp avem sute de mii de foliculi,adică structuri asemănătoare porilor,
din care cresc firele de păr. De-a lungul vieţii noastre, fiecare folicul produce
numeroase fire de păr.
Papila este cea care produce în folicul celulele vii ale părului. Pe măsură ce
apar noi celule, celulele pre-existentemor si sunt împinse în sus, în exteriorul
foliculului, spre scalp.
Celulele moarte sunt comprimate pentru a forma proteina numită cheratină.
Învelisul exterior al firului de păr (pecare îl vedem) reprezintă de fapt
cheratinacare este împinsă în exterior de folicul.
Fiecare fir de păr este format dincheratină, cantităţi mici de apă si un agent
de legare, care uneste cheratinasi apa.

Structura firului de păr

Firul de păr este constituit din urmatoarele straturi:

Cuticula
Învelisul exterior si protector al firuluide păr. Acest învelis este format din
solzi suprapusi si poate fi dispus în mai multe straturi. Solzii sunt cei care dau
flexibilitatea firului. Cuticula estetranslucidă, permiţând astfel culorii părului (dată
de cortex) să fie vizibilă.
Puteţi „deschide” solzii pentru a favoriza penetrarea firului de păr de către
substanţele chimice sau de altă natură.

Cortexul
Partea centrală a firului de păr esteconstituită din fibre lungi, răsucite
astfelîncât au aspectul unei sfori. Acesta este cortexul. În centrul celor mai fine
fibre ale cortexului se găsesc trei lanţuri în formă de spirală sau de arc, care sunt
unite. Aceste lanţuri sunt cele 21care conferă elasticitate firului de păr si datorită lor
putem aranja părul în diferitedirecţii.
Lanţurile (polipeptidice) sunt legateprin trei tipuri de legături:
• hidrogen
• sare
• disulfide sau sulf
Legăturile disulfide sunt cele care trebuiedesfăcute dacă doriţi să modificaţi
permanent forma părului. Pentru a obţine însă acest rezultat este suficient să fie
desfăcute 25 % până la 30% dintrelegături, adică mai puţin de o treime.
Cortexul este cel care determinăculoarea părului. Există două tipuri de
pigmenţi:
• melanina, care conferă culoarea castanie sau brună
 25

• pheomelanina, care conferă culoarea roscată sau blondă

Măduva (medulla)
Aceasta se află în centrul tulpinii părului. Nu are vreun rol în procesul
decoafare a părului.

Există trei tipuri de păr uman:

• primar
• secundar
• terţiar
Părul primar
Acest păr este foarte fin. Contribuie la reglarea temperaturii
corporaleajutând la evaporarea transpiraţiei. Creste pe toate porţiunile corpului,
mai puţin buze, palme, tălpi si pleoape.
Părul primar are o serie de caracteristici speciale:
• nu are măduvă (medulla);
• nu conţine pigment, acesta fiind motivul pentru care părul primareste mai
puţin vizibil;
• este rareori mai lung de 17,5 mm; şi
• nu este legat de un muşchi erector pili care să îi permită mişcarea.
Părul secundar
Părul secundar este scurt, ţepos si aspru. În categoria părului secundar intră
sprâncenele, genele si părul din cavităţile deschise ale urechilor sinasului. Părul
secundar este sensibil la atingere - gândiţi-vă doar la nevoia 22de a clipi (si de a vă
proteja ochii) pe care o resimţiţi atunci când vă atingeţigenele. Sprâncenele opresc
transpiraţia, apa sau sebumul care se potprelinge de pe scalp să intre în ochi.
Puteţi identifica părul secundar pe baza unui set de caracteristici speciale:
• creşte direct din piele;
• nu are muşchi erectil pili;
• are o măduvă (medulla) de mari dimensiuni;
• este deseori curbat, precum genele
• are de obicei o lungime de 17,5 mm până la 25 mm; şi
• desimea sa creşte cu vârsta.
Părul terţiar
Acesta este părul mai lung care creste pe scalp. La adulţi, apare în zona
axilei, în zona inghinală, iar, la bărbaţi apare sub formă de barbă si mustaţă.
Rolul iniţial al părului terţiar era probabil acela de a păstra căldura corporală
si de a ne proteja de soare. În prezent si-a pierdut acest rol.
Fiecare fir de păr terţiar este prevăzut cu o glandă sebacee proprie, care
produce sebum, si cu un muschi erector pili, care face părul să stea ridicat.
Părul terţiar:
• are un anumit unghi de creştere din folicul – ceea ce numim noi direcţia de
crestere a părului.
• are o desime diferită şi direcţii diferite de creştere (datorită acestei
caracteristici apar porţiuni bine delimitate si trăsături speciale ale părului precum
 26

vârtejurile din creştet – vezi Creşterea părului); conţine pigment– acesta conferind
părului o culoare anume; şi
• poate fi drept, ondulat sau creţ.
Tipuri de păr
Există trei tipuri de păr:
• afro-caraibean
• asiatic
• caucazian (european)23

Afro-Caraibean
În general, caracterizat prin bucle strânse si o culoare foarte închisă, părul
afro-caraibian are o formă asemănătoare cu a unui rinichi, atunci când este împărţit
în patru câmpuri.
Părul afro-caraibian se deteriorează usor. Prin urmare, aveţi grijă atunci când
aplicati tratamente, în special tratamente chimice.
Asiatic
Părul asiatic este în general lins si are tendinţa de a fi lipsit de volum.
Culoarea sa variază de la saten închis la saten mediu. Poate fi des si foarte
puternic. Împărţit în patru câmpuri, are o formă rotundă.
Dacă tundeţi un păr asiatic foarte scurt, se poate aseza tip „periuţă” drept în
sus.
Caucazian
Părul caucazian sau european poate fi drept, ondulat sau creţ. Culoarea sa
variază de la santen închis la blond deschis. Împărţit în patru câmpuri, părul
european are o formă ovală.
Textura
Firul de păr poate fi:
• subţire
• mediu
• gros
Atunci când spunem că firul părul este subtire, mediu sau gros ne referim la
faptul că fiecare fir de păr are aceste caracteristici. Textura părului este determinată
de circumferinţa si starea cuticulelor. Firul de păr subţire are o circumferinţă mică
si o cuticulă închisă, pe când firul de păr gros are o circumferinţă mult mai mare,
iar cuticula este mai deschisă. Astfel, gradul de porozitate al părului va fi mult mai
mare.
Textura părului poate influenţa aspectul coafurii pe care o veţi obţine.
Dacă firul de păr este gros natural sau dacă pare gros pentru că cuticula este
deschisă, iar părul este deteriorat, nu veţi reusi să obţineţi un aspect neted.
Textura părului poate varia în funcţie de culoarea părului si de rasă.
 27

Densitatea
Densitatea este dată de cantitatea de fire de păr din care se compune podoaba
capilară. Un client cu păr fin poate avea mai multe fire de păr decât o persoană care
are un fir de păr gros. Cantitatea de fire de păr de pe scalp depinde de mai mulţi
factori si variază foarte mult, dar următoareledensităţi sunt considerate ca fiind
medii:
• pentru părul blond natural - 130.000
• pentru părul roşcat natural – 80.000
• pentru părul şaten natural - 100.000
• pentru părul brunet natural - 100.000

Etapele cresterii părului

Părul creste, se opreste din crestere, cade, acest proces repetându-se periodic
de-a lungul vieţii noastre. Dacă, ca urmare a vreunui factor, acest proces de
reînnoire se opreste, părul nu se va mai regenera si vom cheli.
Părul nostru poate creste pe parcursul unei perioade între unu si sapte ani.
Dacă nu este tuns, poate atinge în medie o lungime între 71 si 91 de
centimetri.
Fiecare fir de păr are propriul ciclu de crestere si pentru că nu toate firele
sunt în aceeasi etapă a acestui ciclu, părul este în permanenţă înnoit si înlocuit.
Ciclul de crestere a părului cuprindetrei etape:
Anagenă
Este principala etapă de crestere, în această fază papila din folicul producând
cele mai multe celule. Această etapă poate dura câteva luni sau câţiva ani.
Catagenă
În această etapă, părul se opreste din crescut. Bulbul aflat la baza tijei firului
de păr se separă de papilă, se atrofiază si avansează în interiorul foliculului.
Telogenă
În această etapă, foliculul intră în repaus.
Etapa este cunoscută si sub numele de “etapa de declin”. Bulbul părului
începe să se micsoreze si se desprinde de la baza foliculului. Firul de păr alunecă
pe lângă folicul si cade. La un momentdat, un nou fir de păr va începe să
seformeze si să iasă la suprafaţă prin folicul.
De aceea, în unele cazuri va părea că două fire de păr cresc din acelasi
folicul.

Evaluarea stării de sănătate a părului si a scalpului

Automat în timp ce se spală părul clientului prin pipăirea firului de păr se
va stabili grosimea si starea de sănătate 25a firului ,iar în funcţie de acestea se
vadiagnostica corect si se va stabili tunsoarea.
Prin examinare si atingere se poate stabili dacă părul este:
• moale sau dur
• pufos sau vâlvoi
• neted sau poros
• strălucitor sau mat
 28

În toată această etapă de diagnosticare se vor stabili tratamentele anterioare

aplicate părului si a urmărilor acestor tratamente si se vor vedea problemele de
sănătate ale firului de păr la momentulactual.
Examinarea pielii capului se va facevizual si prin pipăire cu atenţie
ajungândla o concluzie a existenţei sau a inexistenţei mătreţii precum si a
hipersecreţieiglandelor seboreice a iritaţiilor, a aluniţelor etc.
În cazul în care o anumită diagnosticarenu mai ţine de noi, sfătuim clientul
să se adreseze medicului dermatolog.
Tipuri de scalp
• scalpul cu mătreaţă - cauzele mătreţii sunt hiperfuncţiunea glandelor
sebacee, influenţa unor tipuri de ciuperci, uscarea scalpului datorită unor
tratamente medicamentoase si produse cosmetice alese gresit.
• scalpul sensibil - e influenţat de cauze externe, poluarea, schimbarea de
climă si cauze interne: stresul, alimentaţianecorespunzătoare, drogurile.
Prezintă zone iritate si rosii careuneori pot sângera. Se tratează cu
antiinflamatoaresi produse cosmetice pe bază de museţel.
• scalpul gras - cauzele fiind disfuncţiile hormonale, hiperfuncţia glandelor
sebacee, supraîncărcarea cuproduse de styling. Se folosesc sampoane de curăţare în
profunzime păruldevenind mătăsos.
Căderea părului
Din păcate, căderea părului are o multitudine de cauze, aproximativ 30 de
afecţiuni ar putea sta la baza căderii părului. Dintre acestea putem menţiona stilul
de viaţă nesănătos, de exemplu,însă există si cazuri în care cauza exact nu poate fi
identificată.
• alopecia areată cauzează căderea părului într-un ritm alarmant. În cazul
acestei afecţiuni, sistemul imunitar este cel căruia i se datorează vina întrucât atacă
foliculii de păr, fără a avea unmotiv exact.
• naşterea poate provoca o cădere excesivă a părului însă, înainte ca acest
lucru să se întâmple, părul poate chiar deveni mai des. Acest lucru se întâmplă
datorită schimbărilor hormonale care se produc în timpul sarcinii, nivelurile26
ridicate de hormoni împiedicândca firele care stagnează să cadă. Dupănastere,
atunci când nivelul hormonilorrevine la normal, acestea încep să cadă extrem de
repede. Timpul de recuperarese poate întinde până la doi ani.
• stresul extrem poate cauza o cădere bruscă a părului. Acesta poate fi
declansatde problemele emoţionale, dar si de boli grave, intervenţii chirurgicale
majore, pierderi de sânge sau traume emoţionale severe.
• dietele extreme nu sunt recomandate oricum pentru sănătatea totală a
organismului, iar în urma acestora si părul va avea de suferit.
• căderea naturală - cauza fiind îmbătrânirea firului de păr.
• căderea ereditară - datorită matricei genetice cu care se naste fiecare om.
Cauzele deteriorării părului
• factorii genetici
• folosirea la întâmplare a produselor necorespunzătoare
• factori climatici (clima uscată sau umedă)
• factori generatori de căldură (căldura soarelui, foehn)
 29

• factori de mediu (U.V. apa sărată, clor)

• deprinderi (fumat, droguri, alimentaţia necorespunzătoare)
• factori fiziologici (stresul)
• factori mecanici (pieptănatul, părul strâns la spate pe o perioadă
îndelungată)
• factori chimici (vopsirea , decolorarea, permanentarea)
PH-ul părului
Este învelisul acid al pielii ce îndeplineste o varietate de funcţii protectoare
împotriva florei microbiene prezentă pe epidermă si care se hrăneste din sebum,
transpiraţie, corneocite. De obicei PH-ul trebuie adus la valoarea neutră de 5,5
considerată normală.
Tratamentele de îngrijire a firului de păr sunt specifice firului de păr si au ca
scop hrănirea si protejarea (creme, uleiuri, spume).
Aplicarea lor se face diferit si în timpi diferiţi. Există cele care se aplică
direct pe firul de păr si scalp fără a nu mai necesita clătirea, acestea acţionând
direct asupra rădăcinii. Există produse care după aplicare necesită clătire.
Substanţele de îngrijire a părului se împart în 4 substanţe active:
• anionic (încărcat negativ, reducetensiunea apei)
• cationic (încarcă pozitiv si e atras de zonele de păr vulnerabile)
• neionic (fără încărcătură electrică si e un stabilizator al spumei)
• amfolitic (stabilizează spuma si se foloseste pe pielea sensibilă)27

TEMA II

COAFATUL SI ARANJATUL PĂRULUI

Capitolul I

Spălatul părului si masajul scalpului

Spălatul părului e procedeul de curăţare a părului de praf si impurităţi

acumulate precum si de sebum. Spălatul se face la scafă folosind sampoanele
adecvate tipului de păr precum si tratamentele necesare.
Clienta e asezată la scafă, îi protejambine hainele cu un prosop si o
asezămîntr-o poziţie confortabilă. Ceafa trebuie bine amplasată la scafă, ca apa să
nu curgă pe lângă, până la linia de contur. Capul trebuie suficient lăsat pe scafă
pentru a nu uda faţa.
Prima dată reglăm temperatura apei pe încheietura mâinii, acolo pielea fiind
la fel de sensibilă ca si cea a scalpului.
După ce reglăm bine apa udăm părul întâi la tâmpla, apoi la frunte, iar
poziţia jetului de apă întotdeauna trebuie îndreptat spre noi.
 30

Părul se udă foarte bine, apoi în funcţie de tipul părului alegem samponul
adecvat. Şamponul se amestecă în mână nu direct pe păr, astfel se distribuie mult
mai bine pe păr.
Miscările folosite sunt simultane si de intensitate medie. Se începe cu partea
de contur, partea frontală, apoi spre tâmplă, apoi spre ceafă. Nu ridicăm mâinile de
pe cap atunci când trecem de la o zonă la alta. Partea de top (de sus) se spală cu
mâinile încrucisate, iar pentru partea din spate se pune o mână pe partea frontală a
clientei si cu cealaltă spălăm.
Primul sampon se aplică pentru a elimina produsele de styling si
impurităţile, iar al doilea curăţă părul în profunzime. După ce am spălat părul îl
clătim foarte bine, îl tamponăm cu un prosop si aplicăm un tratament.
Masajul părului îl efectuăm după ce aplicăm masca la scafă. Miscările sunt
aproximativ aceleasi cu cele de la spălat, doar de o intensitate mai joasă.
Folosim miscări circulare, cu vârful degetelor.
Un masaj durează 3-5 minute,28la început se începe foarte usor masajul, apoi
creste în intensitate, iar la sfârsit scădem din intensitate. Clătim foarte bine si
protejăm părul cu un prosop.29

Capitolul II

Coafatul si aranjatul părului

Tehnici de formare
În aceste tehnici se folosesc periile de diverse mărimi si tipuri. După ce părul
a fost în prealabil spălat se aplică produsul de styling corespunzător fiecărui tip de
păr, se consultă clientul în vederea coafurii dorite după care se începe uscarea în
masă a părului, acesta fiind uscat de la rădăcină spre lungime contra cresterii
firului de păr.

Formarea părului cu volum în interior

Părul spălat se delimitează în câmpuri cu cleme în funcţie de grosimea
părului. Se folosesc periile de dimensiuni medii sau largi, în funcţie de lungimea
firului de păr operaţiunea de rotire a periei făcându-se spre interior,inclusiv
finalizarea vârfurilor. Se repetă operaţiunea ramă cu ramă până când coafura e
formată.

Formarea părului fără volum cu peria plată

Se delimitează mai multe secţiuni care apoi se întind cu peria plată dela
rădăcină până la vârfuri în poziţie dreaptă. Se repetă acţiunea până când părul e
uscat. Prin această operaţiune se conferă un păr drept fără volum.
Reprezintă acţiunea de modelare a părului în forme estetice diferite realizat
în acord cu clientul la recomandarea stilistului.
Se ţine cont foarte mult de starea părului, de produsele de styling precum si
starea de sănătate a scalpului.30
 31

Formarea părului spre exterior

Se delimitează părul în mai multe rame circulare de la crestet până la ceafă.
Se începe cu prima ramă de la ceafă rotind peria spre exterior. Se folosesc periile
de dimensiuni medii si small. Cu ajutorul periei mici, în acest fel se pot realiza si
buclele mici.
Buclele din perie se pot realiza doar pe tipurile de păr corespunzător acestei
tehnici. Părul trebuie să aibă consistenţă bună, ideal ar fi să aibă si onduleu natural
în fir, să fie un fir de păr aspru si gros, să nu fie un fir de păr subţire si sticlos.

Coafarea cu bigudiuri
Diametrul bigudiurilor determină elasticitatea buclei si onduleului. Un
bigudiu cu diametrul mic dă un volum mai mic si o elasticitate mai mare, pe când
un bigudiu cu diametrul mai mare dă un volum mare si o elasticitate mică. De
asemeni unghiul suviţei de păr de pe bigudiu în raport cu pielea scalpului
determină direct proporţional volumul coafurii. Unghiul drept cu pielea capului dă
volum la rădăcină. Unghiul obtuz pe suprafaţa pielii capului dă volum mai mare.
Unghiul ascuţit nu dă volum.
Montarea bigudiurilor
Se delimitează o suviţă de păr egală cu grosimea bigudiurilor, se ţine suviţa
în unghi drept faţă de pielea capului, pieptănând suviţa în acest unghi de la
rădăcină la vârf cu un pieptene des;se ţine suviţa între degetul mare si arătător
trăgând-o usor până este perfect întinsă.
Se montează bigudiul cu cealaltă mână punând vârful suviţei pe tot bigudiul
ţinându-se atât suviţa cât si bigudiul perfect drepte sub tensiune.
Se presează vârful suviţei pe bigudiu cu degetul mare, începând răsucirea lui
până la pielea capului. Se prinde bigudiul cu un clips sau ac stând atenţi să nu
lezăm pielea capului.
Formarea buclelor cu bigudiuri rigide si bigudiuri de volum:
• este vorba despre bucla părului lung făcut permanent sau ondulat natural
sub tensiune folosind bigudiuri rigide sau bigudiuri de volum.

Noţiuni preliminarii importante:31

a) cunostinte despre formarea buclelor lipite începând de la vârf si asezarea
lichidului de volum
b) părul făcut permanent sau ondulat primeste tensiune pe bigudiu, de aceea
se numeste buclă cu tensiune. Bucla nu-si pierde forma nici la uscare
c)bigudiurile rigide au la capete dinţi cu care sunt fixate perpendicularpe
gâtul buclei
d)diametrul bigudiului hotărăste elasticitatea si lăţimea buclei
e)alegerea diametrului si aplicarea bigudiurilor se face în funcţie de coafura
dorită

Bucle cu bigudiuri rigide

Bucla orientată spre dreapta
 32

• umeziţi părul şi pieptănaţi. Dacă este nevoie se folosesc produse de styling.

Separaţi pe partea dreaptă o suviţă de 2-3 cm, pieptănaţi-o începând de la rădăcină,
lipit de cap spre dreapta, formaţi cu vârful suviţei un rotocol pentru bigudiuri.
Asezaţi în asa fel bigudiul rigid în rotocolul format încât dinţii coroanei dinţate să
fie orientaţi opus direcţiei rulării.
Orientaţi bigudiul tot mai perpendicular pe pielea capului, pe măsură ce vă
apropiaţi de rădăcină. În acest scop ţineţi arătătorul sub coroana dinţată a
bigudiului. În final rulaţi până la rădăcină bigudiul ţinut perpendicular pe pielea
capului.
Bucle plate
Nu se pretează la părul creţ si lung fiind compatibil doar cu părul scurt si
mediu.
• se începe cu umezirea părului şi pieptănarea acestuia, se separă o şuviţă de
păr de 2-3 cm pe partea stângă a capului, se piaptănă cu rădăcina lipită de cap spre
dreapta formându-se un cerculeţ, se ia vârful părului în mână ţinându-se arătătorul
mâinii drepte oblic sub rădăcina suviţei, se înfăsoară suviţa de păr pe arătător nu
prea strâns, se scoate de pe arătător bucla formată, iar cu ajutorul degetului arătător
al mâinii drepte si cel mare al mâinii stângi se prinde bucla si se strânge bine, se
prinde bucla cu un clips fără a se deteriora forma rotundă a 32
Bucle proeminente
• se realizează în acelasi fel cu buclele plate, doar că se asează bigudiul
perpendicular pe rădăcina de păr obţinând un volum frumos coafurii.33

Coafatul părului cu ondulatorul electric

Se împarte părul circular după ce a fost înainte spălat si uscat. Din prima
ramă de la spate se separă o mesă de mărimea unui bigudiu mediu pe care se aplică
un produs de styling specific ondulării părului după care de la rădă- cină la vârf se
ia mesa pe ondulator si se foloseste ori în poziţie verticală sau orizontală. La
îndepărtarea ondulatorului din mesă se roteste acesta de câteva ori după care se
deschide usor având grijă să nu se desfacă buclele încă calde. Onduleurile formate
se lasă să se răcească înainte de a da produsul de stylig de final (fixativ, ceară) cu
care se modelează usor suprafaţa părului.35

Coafatul cu placa ceramică

Se spală părul apoi se pulverizează un produs de styling specific întinderii la
placă pentru protejarea degradării firului de păr si pentru o întindere perfectă. Se
usucă cu foenul apoi se împarte părul în secţiuni delimitatorii,se iau bucăţi late de
1-2 cm cu ajutorul pieptenului. Se prinde secţiunea luată usor cu placa de la
rădăcină si se trage spre vârf, se repetă operaţiunea până mesa e întinsă perfect.
Placa se aduce la o temperatură optimă în funcţie de tipul de păr pe care
lucrăm.
Coafatul cu placa ceramică subţire
Se spală părul apoi se usucă aplicându-se un produs de styling special
întinderii părului si protecţiei sale. Se împarte părul în rame, se delimitează o mesă
de 2 cm cu ajutorul piaptănului, se roteste placa încălzită cu bucata de mesă
 33

respectivă formându-se onduleuri până la vârfuri, se procedează la fel cu celelalte

mese de pe suprafaţa scalpului. La final se aranjează părul aplicând un produs de
styling de finish.
Coafatul cu onduleuri
Ondulaţiile umede realizate cu mâna dau coafurii volum mic, dar cu forme
perfecte ale onduleului.36
Nu se face pe părul scurt si creţ!
Se ia în partea stângă prin delimitare o suviţă cam de 5 cm lăţime apoi se dă
pe spate restul părului cu piaptănul. Se ţine piaptănul în mână cu degetul mijlociu
puţin în faţa suviţei pieptănate. Piaptănul în faţa degetului pe suviţa de păr
formează ondulaţii spre dreapta cu arătătorul pus în faţa onduleului în lucru. Se
asează apoi piaptănul lângă degetul mijlociu si se formează arcul îndreptat spre
stânga onduleului asezând degetul mijlociu în faţa buclei în lucru, se apropie
arătătorul de degetul mijlociu pentru a forma o a doua buclă a părului. Se continuă
lateral ondularea părului cu o altă suviţă umezită si pieptănat pe partea stângă, se
repetă etapele de la prima ondulaţie. Arcul onduleului trebuie să fie perfect îmbinat
cu arcul onduleului anterior si lăţimea la fel pentru a nu se vedea locul de unire.
Pentru fixarea muchiilor se folosesc clipsuri si clame.
Taparea părului pentru stabilitate şi volum
Separaţi în partea frontală a capului o suviţă de acoperire de 8 cm lăţime si o
grosime de 2 cm, pieptănaţi suviţa în sus la un unghi mai mare sau mai mic în
funcţie de volumul dorit. Ţineţi suviţa ridicată cu mâna trăgând usor de vârfuri.
Asezaţi peria aproape de scalp în asa fel încât peria să nu străpungă complet suviţa.
Împingeţi peria răsucind usor perii până la pielea capului. Repetaţi procedura în
funcţie de volumul dorit. Pentru un volum mai mare introduceţi peria din ce în ce
mai sus în suviţa de păr.
Tapaţi aceste suviţe în acest mod spre ceafă până unde e nevoie de volum.
Netezirea şi coafarea zonelor tapate
Începeţi cu ultima porţiune de păr tapată de la ceafă, ţineţi lejer suviţa în
palmă netezind usor cu peria având grijă să nu fie introdusi perii periei în
tapaj descâlcind părul.
Taparea părţilor învecinate coafurii
Se începe cu o laterală separând o suviţă de păr de 3-4 cm lăţime lucrând
suviţa la fel ca si în partea de top.
Greseli ce trebuie evitate:
• dacă porţiunile de păr separate sunt prea mici vor apărea cărări!37

• dacă suviţele de păr nu sunt ţinute în unghiul corect părul va primi prea
mult sau puţin volum
• dacă suprafaţa superficială a porţiunii de păr de acoperire a fost si ea
tapată, tapajul devine vizibil si coafura are un aspect dezordonat
• trebuie evitat tapajul părului până la vârfuri
• dacă la netezirea porţiunilor de păr este prea mult accentuat părul tapat
coafura nu primeste volumul dorit
Greseli în taparea onduleurilor:
 34

• dacă onduleurile sunt tapate prea puternic îsi pierd forma

• dacă bucla nu a fost tapată în formă nu se obţine coafura dorită

Coafarea părului lung

Exemplu coafat nr.1
Pasul 1: crează baza perfectă folosind sampon si balsam
Pasul 2: periază părul si aplică spuma de păr de la rădăcină până la vârf
pentru a-i da volum
Pasul 3: cu ajutorul unei perii rotunde mari ridică părul si usucă-l suvi- ţă cu
suviţă pentru a obţine un volum de la rădăcină (alternează uscându-l si cu capul în
jos )
Pasul 4: pentru a crea textură si volum în partea din faţă, tapează părul la
câţiva cm de scalp în sensul invers de crestere a părului
Pasul 5: apoi strânge părul într-o coadă lejeră pe care o prinzi cu o bandă
elastică în asa fel încât părul să aibă volum în partea din faţă
Pasul 6: răsuceste suviţele din coadă si prinde-le cu agrafe în coc; aspectul
general ar trebui să fie usor răvăsit si lejer
Pasul 7: accesorizează coafura cu esarfe viu colorate răsucite în jurul
capului, în jurul cocului sau intercalate în coafură
Pasul 8: finisează coafura eliberând câteva suviţe pentru a da un aer lejer si
usor
Dacă părul tău este ondulat natural aplică spuma de la rădăcină până la
vârfuri si usucă-l folosind o perie dreaptă înainte de a-l aranja.38

Exemplu coafat nr.2

Pasul 1: pentru a crea o coafură usoară si cu volum foloseste sampon si
balsam care protejează culoarea firului de păr
Pasul 2: aplică spuma de păr de la rădăcină până la vârfuri apoi foloses- te
uscătorul si o perie de păr rotundă pentru a-l aranja
Pasul 3: usucă părul ridicându-l usor de la rădăcină pentru a obţine mai mult
volum, aceasta nu este o coafură pentru păr turtit
Pasul 4: apoi ia fiecare suviţă de păr în parte si ruleaz-o pe un bigudiul cald
mare până la baza capului fixat cu ajutorul unui cleste de păr
Pasul 5: imediat ce s-au răcit bigudiurile îndepărtează clestii si usucă-ţi părul
cu ajutorul foehn-ului. Look-ul pe care îl doresti este unul cu aspect sănătos plin de
volum si cu păr usor ondulat
Pasul 6: cu un piaptăn fă o cărare dreaptă pe centrul capului pentru apermite
părului să cadă usor pe ambele părţi păstrând volumul la rădăcină
Pasul 7: aplică fixativ pentru a fixa coafura, dar si pentru a crea o mis- care
naturală si a oferi un plus de strălucire
Pasul 8: în final pentru a da coafurii un aspect perfect aplică pe vârfurile
uscate spray de păr
Foloseste bigudiuri mari pentru un păr cu mult volum!

Exemplu coafat nr.3

 35

Pasul 1: crează baza acestei coafuri folosind sampon si balsam pentru păr
curat si îngrijit apoi aplică spuma de păr de la rădăcină până la vârfuri
Pasul 2: usucă părul spre spate si foloseste o perie lată pentru a menţine
părul neted si fără prea mult volum
Pasul 3: odată uscat împarte părul printr-o cărare într-o parte pornind din
dreptul mijlocului sprâncenei. Cu ajutorul periei aranjează părul după urechi
netezindu-l si fixează-l într-o coadă la baza capului
Pasul 4: fă o buclă din jumătatea din lungimea părului si fixeaz-o cu o bandă
elastică de coada iniţială, apoi fă o altă buclă cu părul rămas si fixeaz-o la fel, în
final ar trebui sa creezi un coc în formă de fundă la bazacapului39
Pasul 5: foloseste agrafe pentru a fixa coada. Firele de diferite lungimi care
au fost prinse pot fi folosite pentru a masa partea dintre cele două bucle
Pasul 6: finisează coafura dându-i un aspect usor răvăsit eliberând câteva
suviţe din cele două bucle si dă-le volum si textură cu ajutorul degetelor
Asigură-te că părul este curat! Părul proaspăt spălat si îngrijit este cheia unui
aspect sănătos si al unei coafuri spectaculoase!

Exemplu coafat nr.4

Pasul 1: asigură-te că părul tău este pregătit pentru această coafură modernă
si netedă folosind sampon si balsam
Pasul 2: periază părul si aplică de la rădăcină la vârf spuma de păr pentru a
netezi firele rebele si pentru a da o strălucire naturală
Pasul 3: lasă părul să-si formeze propria cărare apoi usucă-l pentru a spori
beneficiile spumei de păr lăsând liberă faţa
Pasul 4: adună părul într-o coadă lejeră la baza gâtului, fă o buclă si prinde-o
cu o bandă elastică lăsând vârfurile libere
Pasul 5: efectul ar trebui să fie lejer ca si cum părul ar cădea din coadă
Pasul 6: pulverizează o cantitate mică de serum pentru a hrăni eventualele
vârfuri uscate
Pasul 7: pentru un look casual si usor răvăsit scoate câteva suviţe din bucla
pe care ai făcut-o la baza gâtului
Dacă părul tău este uscat si se descurcă greu aplică spray de păr pe întreaga
lungime!41

TEMA III

TUNSOAREA

Scopul tunsorii este aspectul îngrijit al capului, ascunderea unor

imperfecţiuni ale figurii sau ale cutiei craniene si punerea în valoare a trăsăturilor
frumoaseale clientului.
 36

Tunsoarea reflectă întotdeauna personalitatea celui pe care o poartă.Înainte

de a tunde se face o evaluare a structurii si a stării de îngrijire a părului. Se
evaluează sănătatea scalpuluisi forma geometrică a cutiei craniene.

Tipuri de faţă
Ovală – este formatul ideal, căruia i se potriveşte orice gen de tunsoare
Prelungită – i se potriveşte o tunsoare pe lungime medie cu volum pe părţile
laterale
Patrată – i se potriveşte o tunsoare care acoperă părţile laterale ale frunţii si
volum în partea superioară a scalpului. Se aleg tunsori graduate fără volum de la
urechi în jos si ciufulite în partea superioară a scalpului.
Rotundă – se alege o tunsoare cu volum pe creştet şi un breton decupat
pentru a da luminozitate feţei si pentru a duce spre o formă ovală faţa.
Hexagonală – i se potrivesc tunsorile care acoperă fruntea şi pomeţii,
lungimea părului depăsind lungimea feţei cu volum în zona maxilarului.
În formă de inimă – i se potriveşte o tunsoare care să echilibreze partea
superioară a părului, mai scurtă, fără volum, cu partea inferioară a feţei, unde se va
da părului volumul necesar care să facă echilibrul respectiv.
În formă de pară – i se potriveşte o tunsoare cu fruntea liberă cu volum în
crestet si la tâmple pentru a echilibra maxilarele late, fără volum în zona
maxilarelor.
Faţa rotundă transmite simpatie si sinceritate, formele predominant rotunde
amintesc de chipul copiilor.
Ceea ce nu este un lucru rău. Totusi, 42persoanele care au faţa rotundă
trebuie să-si aleagă tunsorile cu mare grijă.
O faţă rotundă este avantajată de tunsorile care adaugă lungime feţei.
Tunsorile cu mult volum în crestet sunt ideale în timp ce tunsorile ce se
opresc în dreptul bărbiei nu fac altceva decât să adauge lăţime, lucru total nedorit si
lucru care ar trebui să-l eviţi cu orice preţ. Poze cu celebrităţi cum ar fi Keely
Clarkson, KirstenDunst, Kate Winslet, Mandy Moore, Drew Barrymore, Sara
Paxton, Renee Zellweger pot fi o sursa de inspiraţie pentru alegerea unei tunsori în
cazul încare ai faţa rotundă.
Cum şti dacă ai faţa rotundă?
Faţa rotundă este mai plină si de obicei îsi păstrează aspectul tineresc mai
mult timp decât oricare dintre celelalte forme ale feţei. Este lipsită de unghiuri
ascuţite, lungimea este aproximativ egală cu lăţimea, fruntea este îngustă si
bombată, obrajii plini, bărbia rotundă sau usor ascuţită, iar pomeţii sunt aproape
inexistenţi.
Tunsori scurte pentru faţa rotundă– cea mai inspirată tunsoare
Tunsori cu volum în partea de sus a capului în asa fel încât să adaugi
lungime feţei. Un breton usor care poate fi pieptănat pe o parte se potriveste cel
mai bine feţelor rotunde. Evită bretonul foarte drept, în schimb alege un breton
filat. Pentru aspect sofisticat modelează-ţi vârfurile cu gel.
De evitat: tunsorile foarte scurte care îţi lasă faţa descoperită. Acest tip de
tunsori îţi vor evidenţia si mai mult formele rotunde.
 37

Tunsori medii pentru faţa rotundă – cea mai inspirată tunsoare

Pentru a obţine iluzia de lungime, pieptănăturile care au cărarea pe mijloc
sunt o alegere deoarece atrag atenţia asupra părţii centrale a feţei în acest fel
asigurând senzaţia de alungire a unei feţe prea rotunde.
De evitat: coafurile cu volum accentuat în zona urechilor care vor face faţa
rotundă să pară si mai lată în zona obrajilor. Dacă ai părul creţ trebuie să fi foarte
atentă deoarece părul creţ adaugă rotunjime feţei. Indicat este să eviţi părul creţ în
zona feţei, ideal ar fi ca onduleurile să pornească la 2/3 din lungimea părului, nu în
partea superioară.
Tunsori păr lung pentru faţa rotundă – cea mai inspirată tunsoare
Tunsorile sunt perfecte pentru o faţă rotundă. Cu cât parul este mai lung cu
atât mai mult este asigurată iluzia unei feţe ovale. Cea mai bună tunsoare pentru
faţa rotundă si părul lung este cea cu volum în partea de sus si filat în jurul feţei.
Efectul urmărit este de a reduce volumul în zona obrajilor si de a adăuga lungime
feţei.43

De evitat: tunsorile cu breton foarte drept nu sunt cele mai indicate deoarece
lăţesc si mai mult o faţă rotundă.
Privirea cade în acest caz în partea de mijloc iar efectul de faţă rotundă va fi
mai mult accentuat.
Faţa ovală se apropie cel mai mult de idealul de frumuseţe. Proporţiile
echilibrate o fac să fie cea mai versatilă dintre toate formele de faţă. Dacă ai o faţă
ovală esti norocoasă, ai exact tipul de faţă care-ţi permite să alegi cam orice frizură
îţi trece prin cap.
Este important însă să ţi cont de toate trăsăturile particulare ale feţei tale cum
ar fi: lungimea nasului sau a frunţii.

Dacă ai nasul proeminent

Dacă ţi se pare că ai nasul prea mare ar trebui să-ţi alegi cu atenţie frizura.
Ar fi bine să nu îţi porti părul lung si drept, pieptănat cu cărare pe mijloc
pentru că acest tip de tunsori fac ca un nas proeminent să pară si mai mare, în
schimb un breton amplu si lung sau o frizură voluminoasă cu bucle, suviţe
ondulate păcăleste acest defect.
Dacă ai faţa alungită
În cazul în care ai fruntea înaltă si obrajii alungiţi, coafurile la care trebuie să
te gândesti sunt cele în care plusul de volum se creează imediat sub nivelul
obrajilor pentru a da senzaţia de echilibru întregului chip. Cele mai potrivite
coafuri sunt fie un bob de lungime medie, fie o frizură cu volum în trepte. De
asemenea un breton maireduce din înălţimea frunţii si conferăechilibru.
Cum şti dacă ai faţa ovală?
Dacă lungimea feţei este 1,5 din lăţime, fruntea ta este înaltă si amplă iar
distanţa dintre ochi si maxilare este considerabilă atunci faţa ta este ovală.
Scopul unei tunsori perfecte pentru faţa ovală:
• orice tunsoare care păstrează proporţiile feţei ovale este perfectă. Trebuie
evitate frizurile care acoperă faţa si o fac să pară pătrată sau rotundă.
 38

Tunsori păr scurt pentru faţa ovală Încearcă tunsorile scurte care îţi lasă faţa
descoperită si pun în valoare o faţă perfect ovală lăsând faţa descoperită poţi pune
în valoare o faţă cu trăsături perfecte
Evită: tunsorile cu breton care îţi acoperă faţa “perfectă”acest tip de frizuri
taie din lungimea feţei si o fac să pară mai degrabă rotundă, reducând echilibrul
care există deja.
Tunsori păr mediu pentru faţa ovală
Încearcă un bob de lungime medie cu breton oblic este potrivit pentru faţa
ovală, chiar dacă are o formă usor rotunjită.
Bretonul oblic este elementul care echilibrează si îl face un bob perfect
pentru faţa ovală.44
Evită: tunsorile cu volum exagerat în crestetul capului care alungesc în mod
excesiv figura.
Tunsori păr lung pentru faţa ovală
Încearcă coafurile cu părul ondulat care reproporţionează faţa adăugându-i
volumul care-i lipseste. Experimentează nuanţele deschise si vei fi surprinsă de
rezultate.
Evită: tunsorile drepte cu breton si lipsite de volum sunt cea mai nefericită
alegere. Fiind lipsite de volum acestea iau din lăţimea feţei.Cărarea pe mijloc si
coafurile simetrice amplifică înălţimea feţei.

Tehnici de tăiere a părului

Bob cut – tăierea dreaptă (cea mai des întâlnită)
Pivot point – tăierea punctată.
Deep cut – tăietura adâncă, se foloseşte foarte mult la finisat.
Slice – este tăierea şi subţierea în profunzime a şuviţelor pentru a ob- ţine
lejeritatea acestora.
Scissor over comb (răspăr) – tehnica de folosire a foarfecii peste piaptăn.
Undercut – este o zona tunsă scurt peste care cade o altă zonă mai lungă
deconectată
Crosschecking (verificare în cruce) – este o tehnica de verificare.
Dacă suviţele de păr sunt tunse pe verticală atunci verificăm pe orizontală si
invers.
Tunsoarea pentru păr lung contur(linie dreaptă)
Se trasează o cărare de la linia frontală a părului până la ceafă si de la o
ureche la alta. Se începe tunsoarea din spate.
De la ceafă se delimitează o secţiune de un cm lăţime, pieptănându-se cu un
piepten cu dinţi desi si stabilindu-se lungimea de comun acord cu clientul.
Se taie drept formându-se liniaghid iniţială. Se merge în acest fel pânăla
punctul 0 de la o ureche la cealaltă.
În a doua zonă a scalpului se împarte o secţiune de 1 cm lăţime de la tâmplă
spre ureche, se tunde având ca reper linia ghid din spate. Se procedează la fel si cu
celelalte secţiuni, tunzându-le la lungimea liniei ghid până la cărare. În acelasi fel
se lucrează si 45în cealaltă laterală. Se face o evaluare a tunsorii pentru a corecta
 39

eventualele mici erori dacă este cazul. Se aplică produsele de styling pentru
aranjarea noului look.
Tunsoarea părului lung graduat în partea din faţă
După stabilirea lungimii tunsorii se trasează părul în 4 zone trasându-se 2
cărări, prima în centrul frunţii până la ceafă si a doua de la o ureche la cealaltă.
În zona 1 si 2 delimitarea primei rame se face usor în diagonală de la centru
spre laterală.
Se formează un triunghi cu vârful în sus, grosimea acestei rame fiind de 2-3
cm în centru si 1 cm în părţile laterale.
Se piaptănă bine rama aleasă si apoi se taie stabilindu-se linia ghid prin
tehnica bob sub formă de semicerc.46
Se merge în acelasi mod secţiune după secţiune până la punctul 0. În zona 3
se ia o ramă de 1 cm din punctul iniţial al cărării centrale până la ureche. Această
ramă se piaptănă oblic spre vârful nasului tăindu-se în unghi de 45 grade dinspre
ureche spre centru formându-se lungimea liniei ghid.
Se ia următoarea ramă paralelă cu cea anterioară tăindu-se tot la 45 grade
având ca reper linia ghid, procedându-se la fel si cu zona 4. În final se aplică un
produs de styling uscându-se părul cu peria sau cu placa, în funcţie de dorinţa
clientului.
Tunsoarea părului lung graduat cu contur
Se trasează o cărare de la linia frontală până la ceafă si de la o ureche la
cealaltă.
În zona 1 se începe din spate în emisfera stângă a scalpului luându-se o
suviţă de 1 cm. lăţime de la ceafa urmând a fi tăiată pentru a forma linia ghid. Se
delimitează apoi ramă după ramă tăindu-se în unghi de 45 gradefaţă de scalp având
ca reper linia ghid anterioară.
Se procedează la fel si pe partea opusă a scalpului.
Din partea stângă frontală se separă o ramă pentru stabilirea lungimii
bretonului.
Prin tehnica pivot point se ia rama următoare tăindu-se în unghi de45 grade
faţă de rama ghid.
Prin tunsoarea în unghi de 45 grade se obţine o lejeritate a suviţelor în
miscare.
Se separă o ramă de la breton care se prelungeste în diagonală si se piaptănă
spre vârful nasului tunzându-se astfel încât să se poată face legătura între breton si
lungimea laterală.
Se face un control general al tunsorii pentru retusarea eventualelor mici
greseli prin tehnica slice sau pivot point, se vor subţia terminaţiile suviţelor în
funcţie de grosimea păruluiclientului. La sfârsit se aplică un produsde styling
aranjându-se coafura în funcţie de look-ul dorit.
Tunsoare bobul graduat
Se împarte părul în 4 câmpuri cu o cărare din frunte spre spate de la o ureche
la cealaltă. Se separă o ramă de la punctul 0 de la ceafă de 1 cm si se ridică în
unghi de 45 grade având grijă ca părul să stea perfect întins si prin tăierea acestei
rame să se formeze linia ghid.
 40

Se va proceda la fel si cu următoarele rame la ureche executându-se si pe

partea opusă la fel.
În părţile laterale se separă o ramă de 1 cm de la tâmplă la ureche tăinduse la
nivelul de ghid din spate în prelungire spre faţă formându-se o nouă ramă ghid. Se
tund la fel si următoarele rame după lungimea ghid până când se ajunge la cărarea
din crestet.47
Se tunde la fel si cealaltă parte a scalpului zona 4. Pentru un breton perfect
se delimitează din zona bretonului o ramă ce se taie din partea laterală o treaptă
spre stânga, tăindu-se drept formând linia ghid. Se tunde pă- rul prin tehnica point
cutting formându-seo usoară linie curbă de la pomet la breton.
În final se aplică un produs de styling pentru modelare si luciu în scopul
obţinerii look-ului dorit.
Tunsoare bobul modern
După stabilirea lungimii tunsorii se împarte părul în 4 câmpuri de lucru
trasându-se o cărare dreaptă din frunte până la ceafă si de la o ureche la cealaltă.
În zona 1 si 2 în spate se delimitează o ramă de 1 cm lăţime dintr-o parte în
cealaltă a cefei si prin tehnica de tundere point cutting se dă forma unui contur
pătrat. Se ia apoi o ramă având ca reper linia ghid.
Se delimitează o ramă din punctul 0 spre spate cu o lăţime de 1 cm
îndreptând-o în unghi de 90 grade, tunzându-se în linie dreaptă pentru a reduce
greutatea din interior si a o menţine la nivelul conturului.
Se lucrează la fel si în următoarele rame din jurul scalpului până la ureche.
Se începe a se lucra lateralele, se delimitează o ramă din prima laterală de 1
cm de la tâmplă până la ureche. Se stabileste lungimea din faţă făcându-se o
legătură oblică între partea din faţă si linia ghid din spate încât să putem obţine un
unghi ascuţit în partea din faţă. Se ia ramă după ramă până la cărarea din crestet.
Se va tunde la fel sicealaltă.
Tunsoarea bob rotund modern
După stabilirea lungimii părului de comun acord se împarte părul în
jumătate de ambele părţi ale capului si se prinde în clipsuri. Se delimitează părul
cuprins între mijlocul frunţii si terminaţia sprâncenei până la punctul final al cărării
din ceafă pieptănându-se foarte bine pentru a fi perfect întins tăindu-se apoi la
lungimea stabilită cuclienta.
Tăietura se face cu ajutorul piaptănului pus în diagonală pe ramele alese
începând de la mijlocul cefei până la mijlocul frunţii în 3 tăieri:
• de la mijlocul cefei la ureche
• de la ureche la pomeţi
• de la pomet la mijlocul frunţii
De precizat: tăietura de la pomeţi la mijlocul frunţii se taie printr-o linie usor
curbată. Se vor tunde identic si restul ramelor paralele cu ramele anterioare
procedându-se la fel si cu rama cealaltă.
Pentru un breton perfect se separă o ramă din punctul 0 de o parte si de alta a
capului până la coada sprâncenei48 pieptănându-se si prinzându-se cu clips. Se
separă o ramă de 1 cm din breton pieptănându-se foarte bine apoi tăindu-se o linie
ghid de la lung la scurt obţinându-se o linie asimetrică a bretonului.
 41

La fel se procedează si cu următoarele rame pe o lăţime de 4 cm. Prin

tehnica free-hand sau slice se va modela restul părului pe suprafaţa scalpului până
elimină din greutatea exterioară ajungându-se la forma dorită.
Prin tehnica pivot-point se realizează tehnica de contur a tunsorii apoi
aplicându-se produsul de styleing se va da forma dorită.
Tunsoarea bob rotund scurt
Împărţirea părului se face în 5 secţiuni de lucru:
Se trasează o cărare în formă de semicerc de la jumătatea sprâncenei stângi
până în centrul părţii posterioare a scalpului, la nivelul urechii; prinzându-se în
cleme.
Se împarte părul sub cărare de la mijlocul urechii până în tâmple prinzându-
se în clipsuri pe ambele părţi (zona 2, 3).
Părul din centrul părţii posterioare, de la cărare până la ceafă se împarte în 2
părţi (zona 4, 5).
Se separă o ramă de 1 cm oblică în partea dreaptă a cefei din zona 5 tă- indu-
se, astfel obţinându-se linia ghid.
Următoarele rame se vor tunde după linia ghid. La fel se va tunde si partea
stângă a scalpului. Conturul cefei se delimitează prin tehnica pivot-point.
În partea laterală zona 2, se separă o rama de 1 cm de la tâmplă la ureche, se
piaptănă în jos tunzându-se după linia ghid din partea din spate, care se va prelungi
până în faţă.
Următoarele rame se vor ridica la un deget grosime faţă de scalp si se vor
tunde. La fel se va proceda si cu zona 3.
Din punctul 0 se ia spre spate o ramă de 1 cm lăţime întinzându-se în aceeasi
direcţie si se va tunde la un unghi de 90°. Se va proceda la fel si cu celelalte rame
până la ureche.
În zona 1 în faţă de la o cărare la cealaltă se alege o ramă de 1 cm lăţime si
se tunde la un deget faţă de scalp, formându-se astfel linia ghid în faţă.
Celelalte rame se tund la fel ţinându-se cont de linia ghid dintre cele 2
urechi.
Bretonul va fi conturat prin tehnica pivot-point prin tehnica slice se va da un
look deosebit tunsorii si o lejeritate părului.
Tunsoarea păr scurt graduat
După stabilirea lungimii părului se determină o ramă de 1 cm lăţime din
punctul 0, până la frunte, tunzându-se acea secţiune la aceeasi lungime pe toată
suprafaţa scalpului în unghi drept pe linia de contur a formei capului, astfel
formându-se linia ghid.49
Se separă următoarele rame care setund identic cu linia ghid.
La fel se tund si următoarele rame, în unghi drept în formă de raza de la
punctul 0 până la nivelul superior al urechii. La fel si partea opusă. Se procedează
la fel si în zona posterioară ţinând cont de conturul capului având ca reper linia
ghid iniţială.
Prin tehnica pivot-point sau slice în profunzime se dă forma finală a coafurii,
obţinând un look cu multă fluiditate, tineresc.
Tunsoarea asimetrică
 42

Se aleg pe suprafaţa scalpului 3 zone de lucru trasându-se o cărare de la o

ureche la alta si de la punctul 0 la jumătatea sprâncenei stângi. După pieptănare,
părul se prinde în cleme.
În zona 2 (partea stângă) se alege o ramă de 1 cm lăţime din punctul 0 până
la mijlocul sprâncenei stângi.
Această ramă se tunde, în unghi drept pe linia scalpului la lungimea stabilită
devenind astfel linia ghid.
Se continuă la fel si cu celelalte rame până la urechea superioară stânga.
Se alege o ramă de 1 cm în zona 3 plecând de la punctul 0 la mijlocul
sprâncenei stângi. Această ramă se tunde în unghi ascuţit pe linia scalpului,
procedându-se la fel si cu celelalte rame până la urechea dreaptă.
Prin această modalitate de a tunde se obţin lungimi diferite fără legătură
între ele. Aceste elemente personificând tunsoarea, oferindu-i un aspect modern.
În zona 1 se delimitează o ramă de 1 cm lăţime de la punctul 0 până la
ureche si se taie la nivelul liniei ghid stabilite la început în zona 2, în unghi drept
pe linia capului. Se lucrează la fel si cu celelalte rame până la urechea dreaptă.
Prin tehnica slice se filează ramele de la punctul 0 spre conturul tunsorii,
eliminându-se astfel din grosimea tunsorii.51

TEMA IV

NOTIUNI DESPRE CULOARE,

PIGMENTI SI VOPSELE

Ce este culoarea? Spectrul cromatic

Culoarea - este rezultatul descompunerii printr-o prismă a unei raze de
lumină albă într-un spectru cromatic
Lumina - este o radiaţie compusă din unde electromagnetice.
Ochiul înregistrează undele electromagnetice sub forma de lumină, iar
creierul transformă aceste informaţii sub formă de culori. Descompunerea unei
raze de lumină albă într-o prismă se transformă în culori: rosu, portocaliu, galben,
verde, albastru, violet, indigo.
Bazele culorii
Culoarea aditivă este o culoare simplă obţinută dintr-o sursă de lumină
descompusă printr-o prismă. Culorile primare aditive mai sunt numite si culori de
bază. Ex.: rosu, galben si albastru.
Prin combinaţiile acestor culori rezultă celelalte culori ale spectrului
cromatic.
Mai există si culori secundare, fiind rezultatul combinaţiei a 2 culori
primare.
Ex.: • roşu + albastru = albastru violet (magenta)
• albastru +galben = cyan (verde-albăstrui)
 43

• roşu + galben = portocaliu

Culorile Primare: Rosu, Galben, Albastru
Culorile Secundare: Verde, Violet,
Portocaliu
Culorile substractive sau reflectorizante
Se obţine prin distrugerea mai multor culori. Când lumina întâlneste o
suprafaţă, o parte a spectrului cromatic e absorbită de structura chimică a
obiectului, astfel încât lumina e reflectată înapoi descompune culoarea pe care o
percepem. În acest mod vedem si culorile din păr astfel formându-se o paletă largă
a nuanţelor capilare de la blondul deschis până la brunul accentuat intens.
Spectrul cromatic
Este fenomenul optic ce indică culorile primare si secundare cuprinzând si
culorile substractive.Spectrul cromatic combină culorile complementare. Culorile
complementare sunt: galben-violet; portocaliu-albăstrui; rosu-verde.52

Culorile calde şi reci

Culori calde: galben, portocaliu, rosu
Culori reci: verde, albastru, violet
Culoarea naturală a părului si pigmentii
Culoarea naturală a părului este: pigmenţii ce se află în cortexul fibros al
părului. Lumina pătrunde prin stratul cornos si o parte din ea se reflectă înapoi
către ochi aceasta fiind culoarea percepută de noi. Tipul, numărul si intensitatea
pigmenţilor formează culoareanaturală a firului de păr. Pigmenţii sunt de două
feluri: pigmenţi mici ce produc rosu si pigmenţi mari ce produc gri si maro.
Părul cu cuticula închisă e mai strălucitor deoarece reflectă mai multă
lumina înapoi către ochi.
Cuticula deschisă face ca părul să fie lipsit de strălucire deoarece lumina e
reflectata în mai multe direcţii. Granulele de pigmenţi sunt produse de o celulă
numită melanină.
Există două tipuri de granule de pigmenţi:
• eumelamina (gri-maro)
• feomelamina (roşu, maro, galben)
Nuanţele de păr se obţin din combinaţia eumelaminei si feomelaminei:
• păr blond - foarte puţin galben şi puţin gri - maro
• castaniu - galben-roşu şi puţin gri-maro
• negru - foarte mult galben-roşu şi gri-maro
Intensitatea culorii
Se stabileste cu o scală de la 1 la 10 si este determinată de numărul de
pigmenţi.
Amestecul de pigmenţi mare dă un ton închis părului. Tipul pigmenţilor si
amestecul dintre eumelamină sifeomelamină dau TONUL. Scala de la1 la 10
(internaţional level system) începe de la 1-negru la 10-blond deschis
Nuanţa - subtonurile sunt nuanţe de culori ce se formează când părul are o
nuanţă mai deschisă. Feomelamina e singura responsabilă de subtonurile din
culoarea firului de păr: auriu, mată, argintiu.
 44

Subtonurile primare - pentru stabilirea culorii părului e nevoie să se

stabilească mai întâi nuanţa. În unele cazuri pentru obţinerea nuanţei cerute e
necesar ca părul să se decoloreze sau să se neutralizeze culoarea cu o altă culoare
complementară din spectrul cromatic.
Nivelul:
• între 1-4 roşu
• 4-5 portocaliu
• 5-6 portocaliu-roşu
• 7-8 portocaliu-galben
• 9-10 galben
Feomelamina determină culoarea. În forma sa maximă ea este rosie; cu cât
se decolorează mai mult feomelamina 53dimensiunile ei scad prinzând mai întâi
nuanţa de portocaliu apoi galben.
Pigmentii din vopsele
Pigmenţii direcţi (semipermanenţi) sunt o substanţă colorată directă care
dispare treptat prin spălare după pătrunderea în cortex.
Pigmenţii oxidativi (permanenţi) se dezvoltă în interiorul cortexului. În
procesul de vopsire al părului se foloseste ca oxidant peroxidul de hidrogen care se
amestecă cu un colorant “para” formându-se un nou compus “meta”.
Procesul de vopsire are 3 trepte importante:
1) colorantul para ajută la la înmuierea părului si la deschidere
2) stratul cuticular dă voie colorantului să intre în cortex
3) coloranţii para sunt oxidanţi si în acest moment se dezvoltă culorile care
se combină între ele rezultând coloranţi “meta”
În procesul de oxidare se crează aglomerări mari de pigmenţi care formează
coloranţi finali permanenţi din cortex, cu tonuri de rosu, albastru, galben care se
combină pentru a forma nuanţa dorită.
Grupe de coloranţi
1) culori pe bază de plante (hena), acoperirea firului de păr fiind minimă
2) culori semipermanente – rezistă între 4 si 10 samponări, culoarea
depozitându-se în cuticula. Nu conţin amoniac si acoperă în proporţie de
20% firul de păr alb.
3) culori demipermanente, o parte de culori intră în cortex si o parte ră- mân
în stratul extern cuticular. Nu are amoniac si se foloseste în concentraţie slabă de
apă oxigenată si rezistă până la 8-10 spălări.
4) vopsele permanente – decoloranţii reduc pigmenţii naturali ai părului
lăsându-l fără culoare. Necesită apă oxigenată.
5) vopselele oxidante sunt formate din 3 substanţe chimice: agent
alcalinizant,peroxidul de hidrogen, substanţacolorantă invizibilă.
• agentul alcalinizant (amoniacul) deschide structura externă a
părului si îl înmoaie.
• substanţele colorante invizibile (pigmenţii pătrund în firul de păr) după
amestecul lor începe procesul de oxidare al pigmenţilor coloranţi acestia fiind
invizibili.
Diagnosticarea firului de păr si vopsirea
 45

Coloranţi şi antioxidanţi
• crema de bază 54
• precursorii de culoare prin penetrarea firului de păr formează molecule
mari de culoare
• coloranţii conferă un aspect viu de culoare
• agentul de alcanizare, amoniacul, deschide stratul extern al firului de păr
pentru ca precursorii de culoare să intre în firul de păr.
Din vopsele mai fac parte:
• agenţii de îngrijire
• antioxidanţii
• agenţii de complexare sunt ingrediente ce previn reacţii nedorite cu
peroxide de hidrogen
Apa oxigenată H2O2 - se exprimă în 2 feluri :
1) volum (10, 20, 30, 40 volum)
2) greutate (3%, 6%, 9%, 12% grame)
În procesul de vopsire, apa oxigenată are 3 mari funcţii importante:
1) echilibrarea PH-ului
2) oxidarea pigmenţilor microcristalizaţi
3) deschiderea naturală a melaminei
Concentraţia de 3% se foloseste pentru obţinerea de nuanţe deschise sau ton
pe ton
Oxidantul de 6% se foloseste pentru vopsirea părului cu până la un ton
maxim mai deschis.
Oxidantul de 9% cu până la 2 tonuri maxim mai deschis.
Oxidantul de 12% cu până la 3 tonuri mai deschis.

Procesul de vopsire
La amestecul cu un tub de vopsea peroxidul de hidrogen va oxida
intermediarii culorii. Măsuratorile trebuie făcute exact pentru cele 4 concentraţii
existente (3%, 6%, 9%, 12%).
Oxidantul joacă un rol foarte important în amestecul final amestecându-se cu
vopseaua formând o consistenţă omogenă. Consistenţa e importantă deoarece
putem să aplicăm o cantitate de vopsea pe firul de păr ajutând la o acoperire
perfectă si la o deschidere bună a învelisului superior al firului.
Dacă amestecul e prea lichid sunt sanse mari ca vopseaua să curgă de pe păr,
iar dacă e prea groasă să fie dificil de aplicat.
Înainte ca procesul de vopsire să înceapă trebuie să stabilim nuanţa naturală
a culorii părului pentru a alege nuanţa dorită.
Oricare ar fi gama de vopsele cucare lucrăm si oricum ar fi numerotatede
producători, vopselele se împart în:
1) culori de bază - de la negru la blond foarte deschis, se pot combina între
ele în orice variantă si nuanţă din catalog.
2) culori naturale intensive
3) culori cu nuanţe de cenusiu55
4) culori mate
 46

5) culori bej
6) culori aurii
7) culori cu nuanţă de ciocolatiu
8) culori arămii
9) culori violet
10) culori roscate
Stabilirea culorii de păr dorite se face în funcţie de:
• vopsirea ton pe ton
• închiderea culorii
• deschiderea culorii
După ce aflăm dorinţa clientului i se înmânează catalogul cu paleta de
nuanţe pentru a stabili nuanţa dorită.
Tot în această etapă se vor diagnostica si alege nuanţele atât pentru nuanţele
firului de păr cât si pentru lungime si vârfuri.
Stabilirea se face cu ajutorul luminii naturale având grijă de starea părului
(părul ud arată nuanţa mai închisă).
Grosimea firului de păr
Pe un fir de păr subţire trebuie pusă o cantitate mai mică de pigmenţi precum
si o vopsea cu o treaptă mai sus.
Dacă nu se respectă acest procedeu nuanţa dorita în final iese cu un ton mai
închisă.
Pe un fir de păr gros este nevoie de o cantitate mai mare de pigmenţi
alegându-se o vopsea cu o treaptă mai jos dacă nu nuanţa dorită va iesi cu un ton
mai deschisă. Pentru firul de păr cu o grosime medie se lucrează cu vopseaua
stabilită de la început. Pentru firul de păr normal se foloseste o cantitate de vopsea
si oxidant într-o concentraţie necesară pentru colorarea propusă. La firul de păr
poros se aplică vopseaua cu un procent mai mic de oxidant pentru a pigmenta (nu a
decolora firul de păr )pentru obţinerea unei nuanţe uniforma pe întreaga lungime a
firului de păr. Se recomandă folosirea vopselelor fără amoniac pe porţiuni de păr
fragil.
Părul cărunt
În momentul în care melanocitele (celulele ce produc pigmentul )încetează
acest proces părul care urmează să crească este alb. Până la 30% grad de
încărunţire orice vopsea are putere de acoperire de 100%. De la 30%-50% grad de
încărunţire se amestecă vopseaua de bază o parte si 2 părţi din nuanţa dorită chiar
si vopseaua blondă. De la 50%-100% grad de încărunţire amestecul se face jumi -
juma. Când avem de a face cu un păr vopsit anterior trebuie să ţinem cont de
timpul de acţiune al vopselei,atât pe lungime cât si la rădăcinăsi de alegerea
nuanţei dorite deoarece trebuie evitate diferenţele de nuanţe.

Vopsirea părului natural

Se aplică vopseaua preparată conform nuanţei stabilite pe lungimea firului
de păr lăsându-se să se acţioneze 20-25 min. Se prepară o altă vopsea din aceeasi56
nuanţă care se aplică pe rădăcina firului de păr asteptând ca si acesta să acţioneze
cca 30min.
 47

Vopsirea firului de păr natural durează între 50-60 min. Întotdeauna pe

lungime se va alege un oxidant mai puternic care să deschidă cu un ton în plus faţă
de rădăcină .
Ex.: • lungime oxidant de 12%
• rădăcină oxidant de 9%
Vopsirea firului de păr ton pe ton
Se aplică vopseaua preparată pe toată lungimea părului de la rădăcină spre
lungime în acelasi timp deoarece nu se doreste o decolorare ci doar o colorare a
părului sau închiderea sa cu un ton.
Vopsirea părului decolorat
După ce acesta a fost în prealabil decolorat se amestecă vopseaua aleasă cu
un oxidant de 3% aplicându-se pe toată lungimea firului de păr lăsându-se 10-30
min. Se foloseste această concentraţie de oxidant pentru că firul de păr a fost deja
decolorat si necesită doar o colorare.
Vopsirea pe un păr vopsit
Se aplică vopseaua pe rădăcină lăsându-se ca timp de acţionare 15 min. apoi
se trage pe lungime lăsându-se încă 15 min.
Este obligatorie o prespălare un decapaj care să elimine pigmentul rece din
firul de păr care va fi vopsit în nuanţe calde.
Vopsirea părului deschis într-o nuanţă închisă
Pentru a obţine o culoare închisă dintr-un păr decolorat sau blond natural se
foloseste după caz procedeul de prepigmentare cu ajutorul vopselei. Întotdeauna
prepigmentarea se face cu un ton mai jos decât nuanţa aleasă. După ce se aplică pe
toată lungimea firului de păr concentraţia de pigmenţi calzi de care avem nevoie se
lasă să acţioneze cca. 10 min. după care se aplică pe întreaga lungime a firului de
păr culoarea aleasă lăsându-se 30 min. să acţioneze după care se clăteste.
Vopsirea firului de păr grizonat
În acest tip de vopsire a firului de păr ne întâlnim si cu un păr natural si cu
un păr cărunt care nu a mai fost vopsit.
În această acţiune ne întâlnim cu depozitarea culorii în păr (pe părul cărunt)
si cu deschiderea culorii naturale a părului.
Se amestecă o parte din nuanţa dorită plus o parte din nuanţa naturală (când
e peste 50% păr alb) în amestec cu oxidantul stabilit. Se aplică amestecul de
vopsea pe toată lungimea firului de păr exceptând 2 cm. de la rădăcină lăsându-se
să acţioneze 25-30 min. Se prepară o altă compoziţie din aceleasi culori alese în
primul amestec dar cu un oxidant cu un ton mai jos decât în primul amestec
deoarece acesta beneficiazăde un plus de căldură. La rădăcină57 se mai lasă s
acţioneze cca. 30 de min. totalul acestei vopsiri fiind de 50-60 min.
Vopsirea părului permanent
Nu este recomandată vopsirea părului permanent deoarece are loc întinderea
ondulaţiei prin aplicarea vopselei.
Stabilirea onduleurilor se face atât vopseaua si soluţia de permanent con- ţin
produse alcaline, care intrând în contact produc reacţia umflării părului a doua
oară. Se acordă o pauză de câteva zile între procesul de permanent si vopsire.
 48

Pentru vopsirea părului permanent se recomandă doar folosirea coloranţilor de

pigmentare nefăcându-se niciodată decolorarea!
Amestecul de vopsea se lasă să acţioneze 10-30 min apoi se clăteste cu apă
călduţă deoarece nu necesită spălat.
Decolorarea
Pudra antistatică (decoloranta) deschide până la 6-7 tonuri. Se foloseste
pentru toate deschiderile de păr inclusiv la nivelul 19 negru).
Se împarte părul în 4 zone începându-se decolorarea în zona cea mai închisă
a părului. Se ia în suviţe subţiri aplicându-se decolorantul pe lungimea firului de
păr de la rădăcină de 2- 3 cm. faţă de rădăcină. Se va lăsa să acţioneze între 20-30
min. în funcţie de gradul de deschidere ales. Nu se aplică niciodată folie de
aluminiu nici de plastic si nu se ţine la căldură. Se foloseste oxidant de 3%, 6%,
9%. După ce decolorarea pe lungime a ajuns la rezultatul dorit se aplică amestecul
la rădăcină lăsându-se să acţioneze până la deschiderea dorită. Se foloseste oxidant
de 3%; după ce spălăm cu apă călduţă se aplică balsamul pentru neutralizarea
posibilelor impurităţi existente în păr, se clăteste din nou cu apă caldă apoi se
aplică vopseaua.
Vopsirea părului în nuanţe închise
Colorarea se face cu ajutorul unui produs special creat pentru revigorarea
culorii din pigmenţi naturali care dispar datorită factorilor chimici de mediu
făcându-se ca tratament de prepigmentare a părului.
Se mai foloseste acest produs când se revine la o culoare cu două tonuri mai
închise. Se folosesc vopselele permanente sau demi-permanente în amestec cu
oxidant de 3%. Aceste produse de culoare uniformizează porozitatea firului de păr.
După ce a acţionat produsul conform timpului de acţiune stabilit de
producătorul respectiv nu se clăteste, peste el aplicându-se în continuare vopseaua.
Înlăturarea vopselei din păr
Se face prin:
• decolorare
• decapare58
• prespălare
La decolorare sunt înlăturaţi atât pigmenţii produsi prin oxidare cât si
pigmenţii naturali ai părului.
Prin decapaj se îndepărtează doar produsii prin oxidare îndepărtarea culorii
din păr. Se folosesc produse create special pentru decapaj.
Prin prespălare se pot deschide cu 1 sau 2 tonuri neagresându-se firul de păr.
Pentru soluţia de prespălare:
• 10 gr. pudră decolorantă
• 20 gr oxidant de 3%
• 20 gr. şampon
• 40 gr. apă
Proporţiile substanţelor din reţetă se stabilesc în funcţie de tonul intens al
culorii pe care vrem să-l scoatem din păr.
Soluţii pentru deschiderea culorii părului
 49

Vopseaua nu deschide o altă vopsea, părul vopsit fiind decolorat obligatoriu

înaintea aplicării unei nuanţe mai deschise.
Pentru culori moderne pe un păr natural se vor folosi vopsele speciale pentru
suviţe (magma).
Diagnosticarea corectă a părului.
Respectarea proporţiilor de amestecuri.
Utilizarea de minitonuri pentru neutralizarea anti-galben si anti-rosu.
Corectarea culorilor nereusite
Culoarea estompată (păr poros)
1. Cauze:
• păr poros tratat chimic incorect
• nu s-a făcut pre-pigmentarea înaintea aplicării nuanţelor închise
• folosirea culorilor cu intensitate de pigmenţi
• culoarea prea închisă, aparent mată
2. Soluţii:
• tratamente de hidratare
• pre-pigmentarea părului înaintea vopsirii
• culorile folosite în amestec cu nuanţele cu intensitate de pigmenţi
• prespălarea uşoară, 10-15 min
Culoarea prea luminoasă
1. Cauze:
• textura părului nu a fost luată în considerare59
• prea puţin colorant aplicat pe lungime şi pe vârfuri
• oxidantul a fost folosit cu o concentraţie prea mare pentru baza naturală
2. Soluţii:
• aplicarea suficientă a cantităţii de colorant în funcţie de grosimea firului de
păr
• măsurarea corectă a cantităţii de vopsea şi oxidant şi omogenizarea lor
Nuanţe diferite de la rădăcină spre vârfuri
1. Cauze:
• alegerea incorectă a culorii
• concentraţia de oxidant prea mare
• părul alb
2. Soluţii:
• folosirea unui oxidant mai mic la rădăcină în comparaţie cu cel de la
rădăcină
• adăugarea altei baze de culoare la rădăcină
• folosirea culorilor moderne în combinaţie cu cele naturale
Pierderea culorii din păr
1. Cauze:
• datorită factorilor externi, fizici şi chimici părul nu e tratat corespunzător
• culoarea aleasă a fost prea deschisă
• s-a folosit oxidant de 9% şi 12% pe lungime
• nefolosirea produselor profesionale specifice îngrijirii culorii
2. Soluţii:
 50

• folosirea prepigmentării părului înainte de aplicarea culorii dorite

• aplicarea unei nuanţe cu una sau două trepe mai jos pe părul poros şi o
treptă mai jos pe părul gros
• pe lungimi se lucrează cu 3% oxidant (concentraţie mică)

Neacoperirea firului de păr alb

1. Cauze:
• concentraţia de oxidant incorect folosită (3%, 6%)60
• produs insuficient aplicat amestecul nefiind corect proporţionat
• folosirea unor nuanţe prea deschise
• timp de acţiune prea scurt
2. Soluţii:
• se adaugă pigmenţii naturali necesari
• se foloseste oxidant de 9% sau 12% în funcţie de deschiderea culorii de
bază necesare
• colorantul (vopseaua) să aibă intensitate suficientă de pigmentare
Tehnici de şuvitare
1) şuviţe cu casca
2) şuviţe cu benzi din folie
3) şuviţare prin lustruire
4) şuviţare cu pieptenul cu dinţi rari
5) şuviţare prin linii paralele

1) pentru vopsirea suviţelor avem nevoie de o cască si o crosetă de suviţare.

Se piaptănă părul în poziţia coafurii după care se mulează pe păr casca
înnodându-se capetele de la spate; cu ajutorul foenului cu jet de aer cald se
elasticizează casca pe care o întindem cu mână pentru a evita bulele de aer.
Cu croseta se apucă o suviţă de la rădăcină si se trage cu atenţie pentru
evitarea scoaterii si a altor vârfuri, se scoate doar suviţa pe care ne-am propus-o.
Se continuă astfel până la scoaterea numărului de suviţe dorite din zonele
dorite.
Se pregăteste apoi preparatul, se piaptănă părul cu atenţie să nu rupem folia,
se aplică pudra decolorantă sau colorantul lăsând să acţioneze între 30- 50 min. în
funcţie de ceea ce dorim să obţinem. După expirarea timpului se duce clientul la
scafă spălându-se suviţele fără a scoate casca. Dacă rezultatul după spălare nu este
cel dorit se mai aplică încă o dată produsul. La sfârsitul procesului părul se spală si
apoi i se aplică un tratament corespunzător.
2) se începe în zona posterioară capuluiseparându-se rama cu care începem.
Se ţine rama de păr întinsă în unghi ascuţit cu pielea capului si cu coada
piaptănului de suviţare se delimitează în zig-zag suviţele. Grosimea si numărul
suviţelor se iau în funcţie de dorinţa clientului. Şuviţele luate pe coada piaptănului
se ridică pieptănându-se larădăcinile suviţelor. Se aplică vopseaua pe folie,
trăgându-se si suviţele, apoi se aplică vopseaua si pe suviţe, peste ele se mai pune o
bucată de folie după care se închid lateralele foliei si se trece la următoarele
rame.61
 51

După timpul de acţiune 30-50 min se desface un pachet de suviţe pentru a

verifica dacă nuanţa este cea dorită.
După obţinerea culorii dorite se îndepărtează la scafă toate foliile după care
părul se spală aplicându-i-se apoi tratamentul62 potrivit în funcţie de starea firului
de păr.
3) tot cu o folie se realizează această tehnică în timp foarte scurt si cu efect
estetic deosebit. Înainte de a fi suviţat se tapează părul pentru ca toate vârfurile să
rămână în sus. Pe o folie se pune pudra decolorantă sau vopseaua trecându-se peste
întreaga suprafaţă a părului încât preparatul să aibă o arie de acoperire cât mai
mare a vârfurilor părului. După obţinerea rezultatului dorit, părul se spală
aplicându-se tratamentul adecvat.
4) cu dinţii piaptănului se ia preparatul pentru vopsirea suviţelor în zonele
dorite. Produsul în exces se sterge pe marginea bolului. Se asează piaptănul la
lungimea dorită din mesa aleasă pieptănându-se acesta de sus în jos. Se continuă
aceasta de sus în jos. Se continuă această tehnică pe restul suprafeţelor alese
anterior. Timpul de acţiune diferă de la un produs la altul.
5) se împarte părul în secţiuni de 1 cm. se asează o folie în spatele ei,
aplicându-se apoi cu o pensulă pudra decolorantă în linii paralele. În următoarea
secţiune se va proceda la fel cu atenţie ca liniile paralele să se suprapună perfect.

Vopsirea părului ondulat în partea din faţă

Se foloseste această tehnică pe o textură fină a părului si o nuanţă naturală
cu baza 5. Se foloseste :
1) maro cu nuanţe de rosu în amestec cu oxidant de 6%;
2) rosu în amestec cu oxidant de 12%.
Se separă de ambele părţi laterale ale capului de la tâmplă la nivelul superior
al urechii 3 triunghiuri cu vârful în sus cu o înălţime de 5-6 cm. si o bază de 3 cm.
Triunghiurile delimitate se separă prin clipsuri între acestea existând un spaţiu de 1
cm.
Se începe colorarea primului triunghi din spatele urechii. Acest triunghi se
împarte în atâtea fâsii cât este necesară acoperirea în totalitate a triunghiului cu
amestecul numărului 2.63
Se trage folie pe toată secţiunea apoi se împachetează cu ajutorul
piaptănului.
Se procedează la fel cu secţiunile următoare până la vopsirea tuturor
triunghiurilor cu acelasi amestec de vopsea. De asemenea pe laterala opusă
capului. Cele trei triunghiuri se vor vopsi la fel cu celelalte.
Amestecul nr. 1 se aplică pe lungimea firului de păr până la 1-2 cm. Faţă de
rădăcină lăsându-se să acţionezecca.20-25 min. după care se aplică larădăcină
lăsându-se să acţioneze încă 20 min.
După expirarea timpului de acţiune a vopselei se spală părul cu un sampon
adecvat pentru părul vopsit aplicându-se la final un tratament stabilizator de
vopsea. Se clăteste foarte bine tratamentul si se usucă în coafura dorită cu ajutorul
produselor de styling.
 52

Vopsitul pentru păr lung graduat cu contur

Această tehnică se va efectua pe un păr cu textura bogată si cu o nuanţă
naturală cu o bază de 7. Se vor folosi ca nuanţe prima culoare fiind un arămiu în
amestec cu un oxidant de 6% o a doua fiind un blond intens în amestec cu un
oxidant de 12%.
Se separă părul de la jumătatea sprâncenelor până la ceafă si de la o ureche
la cealaltă obţinându-se 5 zone de lucru.
Se prinde în clipsuri si se începe vopsitul de la ceafă pe suviţe subţiri si se
aplică vopseaua nr. 1 arămiu. Se ia o a doua suviţă subţire si se vopseste 64 cu
amestecul de vopsea nr. 2. Se procedează astfel până se acoperă prima secţiune
delimitată. Sub fiecare suviţă aleasă se va aseza folie de aluminiu pentru ca
nuanţele să nu se amestece între ele. Se continuă astfel vopsirea si celorlalte
câmpuri delimitate. Timpul de acţiune este de 50 min.

Tehnica de vopsit pentru păr lung graduat modern

Prima culoare este rosu în amestec cu oxidant de 3% si 12%. Se separă la
nivelul calotei un câmp în formă de potcoavă până la 2-3 cm faţă de zona frontală.
Se prinde în zona de sub potcoavă în clipsuri. Se începe vopsitul cu partea
din spate a câmpului în formă de potcoavă separându-se rame de cca. 2 cm lăţime
sub care se asează folie de staniol cu nuanţa de arămiu în amestec cu 12% de la
rădăcină si 3% pe lungime.
Între folii trebuie să existe obligatoriu un spaţiu de 2 cm. Se continuă astfel
cu celelalte suviţe din câmpul sub formă de potcoavă.
Se aplică vopseaua nr.1 pe rădăcină în amestec cu oxidant de 6% lăsând-o să
acţioneze 15 min. Se aplică vopseaua nr. 1 cu oxidant de 3% pe lungimea firului de
păr, se mai lasă încă 15 min după expirarea timpului de acţiune se spală părul cu un
sampon adecvat aplicându-se apoi un tratament de protec- ţie a culorii uscându-se
si aranjându-se în forma dorită.
Se stabileste lungimea părului în acord cu clienta, apoi se împarte părul
trasându-se o cărare din frunte până la ceafă si de la o ureche la cealaltă
selectându-se 4 câmpuri de lucru. Se separă o suviţă de-a lungul cefei în partea din
spate tăindu-se să dăm o formă dreapta părului si să definitivăm lungimea tunsorii.
Următoarea suviţă va fi aleasă de 1 cm încât pieptănându-se peste suviţa
ghid să poată da vizibilitate celei de dedesubt pentru a putea face tăietura
corespunzător tunsorii. Se vor tăia la fel si celelalte rame alese de la o ureche la
alta până la punctul 0 al capului.
În latura se alege o ramă de 1 cmlăţime de la tâmplă la ureche tăindu-sela
nivelul suviţei ghid din spate peste faţă obţinându-se o nouă linie ghid după care se
vor tunde si celelalte rame laterale până se ajunge la cărarea din crestet.
La fel se va tunde si cealaltă laterală.
Se va efectua un control pentru egalizarea părţilor laterale după care se va
trece la aranjarea părului sub forma coafurii dorite.

Vopsitul la bob modern

Baza 6 (blond închis) la părul natural.
 53

Prima culoare este arămiu în amestec cu oxidant de 9% si de 12%. A doua

culoare e pudra decolorantă în amestec cu oxidant de 6% si 9%.
Se separă în partea din faţă a capului 2 secţiuni asimetrice în formă
triunghiulară:
• primul triunghi care e mai mare începe din partea superioară a urechii până
la punctul 0, vârful ascuţit fiind în partea aceasta.
• al doilea triunghi mai mic este în dreptul acestuia având o bază între ultima
latură a primului triunghi si terminaţia sprâncenei drepte sau stângi în funcţie de
partea în care s-au ales triunghiurile.
Vârful acesteia se formează la jumătatea distanţei dintre baza si vârful
ascuţit al triunghiului mare.
Se începe vopsitul în marea majoritate a părului ce a fost separată de restul
triunghiurilor. În prima fază se aplică culoarea arămie pe lungimea firului de păr
lăsându-se 2 cm de la rădăcină. În a doua fază se aplică pudra decolorantă în
amestec cu oxidant de 9% pe lungimea firelor de păr ale celor 2 triunghiuri
exceptând 2 cm de la rădăcină asezându-se mesele în folie de aluminiu. Mesele
sunt lăsate în folie cca 20-30 cm.
A treia etapă înseamnă aplicarea culorii arămii în amestec cu oxidantul de
9% pe rădăcina firului de păr exceptând rădăcinile meselor înfoliate.
După aplicarea vopselelor la rădăcinile triunghiurilor se va aplica pudra
decolorantă în amestec cu oxidant de 6%.
Se va lăsa să acţioneze cca. 20-30 min.
După expirarea timpului de acţiune părul se va spăla începând cu mesele 66
deschise după care restul de vopsea. Se aplică un tratament adecvat pentru fixarea
vopselelor si se realizează coafura dorită.

Vopsitul la bob rotund mediu

Această tehnică se va executa pe o nuanţă naturală un blond cu o nuanţă de
6. Se folosesc 3 culori, prima culoare este maro-roscat în amestec cu oxidant de
6%, a doua culoare este blond (pudra decolorantă în amestec cu oxidant de 6 %) si
a treia culoare este o ciocolată amăruie în amestec cu oxidant de 6%.
Se separă o secţiune în formă de stea la nivelul calotei centrul fiind zona 0
pentru a accentua tunsoarea:
• secţiunea 1 maro-roscat
• secţiunea 2 ciocolată amăruie
• secţiunea 3 pudră decolorantă
Prima culoare se aplică de la rădăcină până la vârfuri, după aplicarea
vopselei se izolează aceasta în folie de aluminiu, apoi se trece la vopsirea calotei.
Se separă din calotă o ramă de 1 cm. Lăţime si se aplică vopseaua nr.3, după
aplicare se împachetează în folie.
După izolarea secţiunii în formă de cruce se aplică vopseaua nr. 2 pe restul
suprafeţei de păr nevopsită din stea.
Se va respecta durata de acţiune a vopselei conform instrucţiunilor. Se aplică
tratament de fixare a vopselelor după care se aranjează părul.
 54

Vopsitul la “bob rotund scurt”

Această tehnică se aplică pe o textură mare a părului si o nuanţă de blond cu
o bază de 6.
Prima culoare este arămiu în amestec cu oxidant 9%
A doua culoare este blond bej plus oxidant 9%.
Se separă o secţiune în formă de cerc în jurul punctului 0 cu diametrul de 5-
7 cm, în funcţie de textura bogată a părului formând zona 1.
Se piaptănă foarte bine părul si se prinde în clipsuri. Se delimitează al 2-lea
cerc de jur împrejurul capului formând zona 2 si se prinde în clipsuri.
Partea rămasă a părului formează zona 3.
În zona 2 se aleg rame sub formă de triunghiuri cu o bază de 2 cm alternând
acestea încât unul să fie cu vârful în jos si altul cu vârful în sus.
Părul din fiecare triunghi se prinde în clame. Se începe vopsirea cu zona
posterioară, pe zona 3 aplicând culoarea blond-bej. Această zonă izolânduse în
formă de aluminiu. Se continuă cu zona 2 vopsindu-se primul triunghi cu vârful în
sus cu amestecul de arămiu, după care se izolează în folie. La următorul triunghi cu
vârful în jos se foloseste culoarea blond-bej, izolânduse si aceasta în folie. Prin
alternanţă se continuă acest proces până când toată zona va fi acoperită. Se
izolează în folie trecându-se apoi la zona 1 pe care se aplică amestecul de blond-
bej. După timpul de acţiune se va spăla părul si se va aplica un tratament
corespunzător de stabilizare a culorii si se aranjează.

Acoperirea perfectă a firelor albe

Această tehnică de vopsire este folosită pe un tip de păr fin si netratat,
culoarea iniţială fiind un blond închis (baza 6 ) cu un procent 30% fire albe si
lungimea părului fiind peste umăr.
Nuanţele folosite în cazul nostru sunt:
• prima culoare este un blond deschis castaniu natural în amestec cu oxidant
de 6%,
• a 2-a culoare fiind blond deschis cenusiu în amestec cu oxidant 9%,
• a 3-a culoare, o parte de blond închis plus o parte de blond închis castaniu
în amestec cu oxidant de 6%.
Pasul 1: Se alege pe zona de top o secţiune în formă de triunghi cu vârful
orientat spre crestet si se prinde într-o clamă.
Pasul 2: Pe partea dreaptă se începe aplicarea pe suviţe pe diagonale
începândcu amestecul A (în folie galbenă).
Pasul 3: Se alternează foliile în jurul crestetului aplicând amestecul A (folie
galbenă) si apoi amestecul B (folie verde). Se lasă o suviţă subţire între ele si la
spate se aplică amestecul B (folie verde).
Pasul 4: La final se aplică amestecul C pe secţiunea triunghiulară aleasă la
început dar si pe restul părului. Se lasă amestecul să acţioneze conform timpului
necesar fiecărui tip de vopsea care se va folosi în această tehnică apoi se
emulsionează cu apă călduţă si se samponează delicat cu samponul special de
vopsire.
 55

La final se aplică un tratament caracteristic vopsirii lăsându-se să acţioneze 5

minute si apoi se clăteste foarte bine.

Efecte de culoare armonizate şi reflexii

Această tehnică de vopsire se aplică pe o culoare naturală iniţială blond
mediu (710), culoare pe lungime si pe vârfuri fiind blond deschis auriu si lungimea
părului fiind peste umeri.
Nuanţele folosite sunt:
• prima culoare “A” fiind blond luminos deschis o parte vopsea plus o parte
oxidant 12%,
• a 2-a culoare “B” blond luminos castaniu roscat în amestec de o parte
vopsea plus o parte oxidant 9%,
• a 3-a culoare “C” este blond mediu castaniu natural în amestec de o parte
vopsea plus o parte oxidant 6%68
Pasul 1: Se alege pe zona de top o secţiune îngustă în formă de triunghi cu
vârful orientat spre crestet.
Pasul 2: Se aleg 2 secţiuni în formă ovală în lateralele triunghiului.
Pasul 3: Pentru cele 2 secţiuni laterale foliile se crosetează orizontal,
alternând folia “A” si “B” si apoi mai jos, folia “B” si “C”.
Pasul 4: Foliile sunt aplicate crosetat, orizontal si pe breton. Secvenţa foliilor
este: “A”-“B”-“A”-“C”-“A”-
“B”- “A”- “C”. Între folii se lasă suviţe subţiri din părul natural.
Pasul 5: Se aplică 2 folii crosetate pe triunghiul ales pe top cu nuanţa dorită
la alegere după care se lasă amestecul să acţioneze conform instrucţiunilor
vopselelor. La expirarea timpului de acţiune al vopselei se spală părul cu tipul de
sampon adecvat tipului de păr vopsit si se aplică un tratament pentru fixarea
vopselei si strălucirea naturală a părului apoi se clăteste foarte bine.

Contraste bogate şi structura plină

Combinarea nuanţelor între ele creează contraste pe nivele variate cu
posibilitatea de a crea diferenţe de până la 6 nivele, realizându-se efecte multi-
tonale, astfel părul fin primind vitalitate si volum.
Această tehnică se foloseste pe un model cu tip de păr fin si netratat, cu o
culoare iniţială de blond închis (baza 6) si o culoare pe lungime si vârfuri peste
umeri.
Culorile folosite sunt:
• prima culoare “A” o parte castaniunatural mediu plus o parte
castaniudeschis natural în amestec de 1 la 1 o parte vopsea plus oxidant de 6%,
• a 2-a nuanţă “B” este de 2 părţi blond închis natural plus o parte de blond
mediu natural, amestecul fiind de o parte vopsea plus o parte oxidant de 6%
• a 3-a nuanţă “C” este de blond luminos cenusiu în amestec de o parte
vopsea plus o parte oxidant 9%.
Pasul 1: Se aleg 2 secţiuni circulare una în alta pe vârful capului si se prind
în cleme.
Pasul 2: Se aplică amestecul “A” pe restul părului acoperindu-se cu folie.
 56

Pasul 3: Se aplică amestecul “B” pe secţiunea din crestet, cea din interior si
se acoperă cu folie.
Pasul 4: 3 folii se crosetează pe orizontală pe părul rămas (inclusiv în
breton), pe fiecare în parte si 2 la spate.
Se foloseste amestecul “C”.
La terminarea timpului de acţiune al vopselei se face o usoară emulsionare,
după care se aplică gama corespunzătoare pentru vopsit: sampon si tratament.

Tehnica de vopsire trapez

Oferind suvite cu păr natural si tonuri calde este o tehnică perfectă pentru o
primă colorare dar si pentru clientele care doresc să exploreze paleta culorilor
naturale. Această tehnică îţi permite lucrul cu oricât de multe nuanţe îţi doresti.
Părul fin prin tehnica trapez va avea un plus de volum si grosime.
Atunci când se foloseste tehnica trapez pe o tunsoare graduată cu cât sunt
mai multe straturi cu atât mai din spate trebuie început.
Această tehnică s-a folosit pe un model cu o culoare a părului naturală blond
închis (baza 6), părul fiind cu suviţe, culoarea pe lungime si pe vârfuri fiind de la
blond mediu la blond solar cenusiu.
Se foloseste ca nuanţă “A” blond solar cenusiu în amestec de o parte vopsea
cu o parte oxidant 12%.
Pasul 1: Împarte părul în 4 zone câte una pe fiecare laterală a capului, 1 pe
parte de top si una dedesubt (spatele).
Pasul 2: Începând din crestet spre partea din spate, pe mense paralele se aleg
suviţe pe folie si se aplică formula “A” pe rădăcină. Se lucrează si celelalte secţiuni
la fel, lăsând mereu o mensă nevopsită între folii.
Pasul 3: Pe partea stângă (dreapta) se începe cu o secţiune diagonală
alegându-se suviţele pe folie la fel ca în secţiunea precedentă.
Pasul 4: Se lucrează pe secţiuni paralele cu prima folosind aceeasi tehnică.
Se continuă în aceeasi manieră si pe partea cealaltă. Dacă clienta obisnuieste
să-si prindă părul în coadă creează astfel de secţiuni si în zona cefei.
După ce timpul de acţionare s-a terminat se clăteste bine, se samponează cu
un sampon pentru păr vopsit si se neutralizează cu stabilizator de culoare.

Tehnica de vopsire coroană

Această tehnică este perfectă pentru un păr de lungime medie si merge foarte
bine pe un păr graduat conferindaccente de culoare radiante sivibrante. Pentru
această tehnică s-a folosit un model cu structura părului uscat, culoarea părului
naturală fiind blond închis (baza 6), culoarea pe lungimi si vârfuri fiind blond
mediu auriu (decolorat de soare).
Prima nuanţă “A” castaniu mediu mare în amestec de o parte vopsea plus o
parte jumate de oxidant 6%, A 2-a culoare “B” este blond închis maroniu în
amestec de o parte vopsea plus o parte jumătate oxidant 6%, A 3-a culoare “C”
blond mediu maroniu în amestec de o parte vopsea plus o parte jumătate oxidant
6%.
 57

Pasul 1: Se alege o secţiune în formă de stea de jur împrejurul capului cu

vârfurile îndreptate spre gât, ceafă, frunte.
Pasul 2: Se aleg 3 secţiuni în triunghiul de deasupra urechii la fel si în cel de
pe o parte aplicându-se formula “C” si folosind folie de aluminiu.
Pasul 3: Se aplică formula “A” pe tot părul rămas sub secţiunea în formă de
stea. Se colorează părul de la rădăcină la vârfuri pieptănându-l din când încând
pentru a asigura o colorare uniformă.
Pasul 4: Se colorează si restul părului (selecţia în formă de stea din restul
capului) cu formula “B”. Se vopseste părul de la rădăcină până la vârfuri.
Pentru a accentua bretonul (în cazul în care există) se alege o secţiune în
formă de M de la o tâmplă la cealaltă.
Pentru efect de culori asimetrice este recomandată schimbarea proporţiei si
dimensiunii secţiunii în formă de stea.

Tehnica de vopsire semilună

Secţiuni în spirală din tehnică de colorare semilună ajută la realizarea unor
culori si efecte spectaculare si îndrăzneţe.
Tehnica scoate la lumină constrastele, fără efort si în cel mai scurt timp.
Am folosit această tehnica pe un model cu o conditie a parului vopsit,
culoarea părului initială fiind blond închis (baza 6), iar culoarea pe lungimi si
vârfuri fiind un blond mediu auriu roscat.
Prima culoare “A”este un castaniu deschis arămiu în amestec cu o parte
vopsea plus o parte oxidant 6%, A 2-a culoare “B” fiind blond mediu arămiu în
amestec cu o parte vopsea plus o parte oxidant 9%, A 3-a culoare “C” fiind blond
închis cupru auriu în amestec de o parte vopsea plus o parte oxidant 6%.
Pasul 1: Se trasează o selecţie în formă de cerc, prima dată în crestetul
capului alegându-se apoi 2 zone în formă de semilună de o parte si de alta a
cercului ales iniţial.
Pasul 2: Se aplică formula “A” pe întregul contul rămas jos si în faţa de la
rădăcină la vârfuri.
Pasul 3: Se aplică formula “B” pe cele 2 selecţii în formă de semilună de la
rădăcină la vârfuri.
Pasul 4: Ultima aplicare, formula “C” se aplică pe selecţia aleasă în formă de
cerc de la rădăcină la vârfuri. După ce timpul de acţionare s-a terminat se clăteste
bine samponându-se cu sampon pentru păr vopsit si neutralizarea făcându-se cu un
stabilizator de culoare. cu oxidant de 9% si de 12%. A doua culoare e pudra
decolorantă în amesteccu oxidant de 6% si 9%.
Se separă în partea din faţă a capului 2 secţiuni asimetrice în formă
triunghiulară:
• primul triunghi care e mai mare
începe din partea superioară a urechii
până la punctul 0, vârful ascuţit fiind
în partea aceasta.
 58

TEMA V

ONDULATIE PERMANENTĂ

Ondulaţia chimică este o încreţire a părului pe cale artificială, cu ajutorul

bigudiurilor, a căldurii si a unor soluţii speciale.
Principiul ondulării permanenteconstă în înmuierea keratinei conţinută
în celulele firului de păr, sub influenţa apei, a căldurii sau a unor substanţe
chimice.
Legăturile dintre lanţurile paralele care formează keratina se rup si apoi se
grupează în alt mod, permiţând firelor de păr să capete o altă formă.
Feluri de permanent:
a) ondulaţia permanent la cald (se făcea în trecut), la rece melanj, spiralat,
antipermanent.
Pentru a executa un permanent frumos ţinem seama de calitatea părului care
poate fi moale, subţire, vopsit sau decolorat.
Atenţie: persoanelor cu păr natural ondulat nu li se recomandă permanentul.
b) ondulaţia permanentă la rece se obţine prin două acţiuni:
1) acţiunea mecanică constă în rularea părului suviţă cu suviţă, pe bigudiuri
din lemn sau material plastic.
2) acţiunea chimică constă în întrebuinţarea a 2 lichide
• soluţia permanent, pe bază de acid tihoglicolic sub a cărui influenţă părul
se înmoaie, se umflă, îsi schimbă secţiunea realizându-se încreţirea lui.
• soluţia de neutralizare este un oxidant având drept scop neutralizarea
soluţiei de permanent la rece. El fixează onduleul părului rămânând asa cum a fost
răsucit pe bigudiuri.
Tehnica executării permanentului la rece - pentru a executa un permanent de
bună calitate se va proceda după cum urmează: se va spăla părul cu un sampon
nealcalin, fără a-l limpezi cu oţet sau cu zeamă de lămâie, se va executa o tunsoare
adecvată, montarea se va face în funcţie de coafura dorită, peste cap cu cărare, într-
o parte sau la rădăcină. Fiecare suviţă de păr care urmează a fi rulată pe bigudiuri
va fi bine umezită cu soluţie de permanent.
Nu este admis ca părul pe bigudiuri să fie prea strâns sau prea lejer rulat.
Şuviţa de păr aleasă trebuie rulată în asa fel încât după ce s-a rulat bigudiul
până la rădăcină, acesta trebuie să fie plasat exact pe rădăcina suviţei de păr.
Atenţie deosebită trebuie să se acorde la fixarea elasticului pe bigudiuri
pentru că lasă urme pe suviţă.
După ce tot părul a fost rulat pebigudiuri se face un control (se desfac1-2
bigudiuri dintre cele rulate primele pentru a putea aprecia timpul de acţiune
necesar), apoi se acoperă capul cu un capison de plastic si cu un prosop uscat.
Se va lăsa timp necesar de acţiune al soluţiei în vederea abţinerii ondulării
permanente.
Coafeza trebuie să urmărească cu atenţie aceste proces, verificând odată
 59

la 10-15 minute (desfăcând si controlând) si observând rezultatul de la rădăcina

părului în partea sa cea mai sănătoasă.
În cazul unui păr vopsit se va avea în vedere firul de păr pe toată lungimea
lui.
Importante în această fază sunt forma si dimensiunea bigudiurilor. Cu cât ele
sunt mai subţiri cu atât buclele sunt mai mici si mai tari si invers.
După expirarea timpului de acţiune, părul trebuie bine clătit 3-5 minute, cu
apă călduţă pentru a opri acţiunea soluţiei de permanent si pentru a elimina, pentru
a nu veni în contact cu neutralizatorul.
După clătire se trece la fixarea permanentului, adică neutralizarea.
Important este ca neutralizarea să se aplice pe tot părul cu mare atenţie.
Neutralizarea constă în 10 gr de perhidrol la 500 ml de apă, după care se lasă
să acţioneze 10-15 minute după care se scot bigudiurile cu mare atenţie.
În continuare se va limpezi bine părul cu apă călduţă până se elimină
complet neutralizarea (pentru siguranţă se poate spăla cu un sampon usor).
Orice coafură rezultate chimic face ca părul să devină cu câţiva cm mai
scurt, iar rezultatul ondulării chimice depinde foarte mult de tunsoare.
Buclele strânse pot fi obţinute numai printr-un păr tuns în scară, iar pentru
valuri trebuie să fie tăiat la aceeasi lungime.
1) La un păr normal timpul de acţiune este de 20-60 minute
2) La un păr vopsit permanentul se poate face pe un păr spălat sau puţin
umed. Timpul de executare: 15-40 minute.
3) Se poate face permanent si la persoanele care au păr vopsit si revopsit,
gros si murdar.
4) La un păr uscat se va spăla părul cu un sampon alcalin si se va unge cu un
balsam si se va dilua soluţia de permanent până la 50% apă.
La un păr decolorat sau vopsit nu se pune capison.
Dacă se face permanent pe un păr decolorat, părul devine gelatinos, se rupe
si are un aspect neplăcut. Se va încerca cu bigudiuri pe o suviţă înainte, timp de 10
minute.
Permanentul melanj se execută pe bigudiuri groase si cu o soluţie mai
diluată până în 50% apă.
Permanentul soluţie Wella sau Londa – sunt soluţii speciale şi se gă- sesc
pentru diferite tipuri de păr. Au un aspect lăptos si un miros mai puţin pătrunzător.
E o soluţie în care se găsesc balsam si uleiuri vegetale. Se folosescde obicei la un
păr vopsit, decolorat sau degradat. Principiul de montat este acelasi.
Permanentul spiralat - există bigudiuri speciale mai lungi de 15-20 cm. din
lemn, plastic sau textolit. Şuviţele se răsucesc în formă de spirală, soluţia nu se
diluează, iar timpul de execuţieeste de 40-60 minute, după care se
faceneutralizarea. La permanentul spiralat sunt 2 moduri de montare: cel clasic (se
începe din faţă) si de la ceafă.

Antipermanentul sau descreţirea părului

Descreţirea este o operaţiune mult mai delicată, deoarece soluţia fiind
aplicată mult mai delicată, deoarece soluţia fiind aplicată mai des la rădăcina pă-
 60

rului, ea va fi în contact un timp mai lung, cu pielea capului, constituind o posibilă

sursă de iritaţie.
Pentru a evita acest inconvenient se pot lua diferite măsuri de protecţie a
pielii. Rezultatele ce se pot obţine prin această operaţie diferă după cazul tratat si
pot fi clasificate în 3 categorii:
1) La un permanent prea creţ;
2) La un păr ondulat natural;
3) La păr creţ natural.
La 1) si 2) descreţirea este posibilă iar părul se poate netezi complet sau par-
ţial.
La 3) se poate obţine o usoară netezire deoarece acest tip de păr este mai
rebel la operaţia de descreţire. Pentru a evita orice iritare a pielii capului, operaţia
de descreţire nu se va face decât pe părul nespălat.
Alegerea soluţiei de permanent de tratament (cu extract de plante) si care
sunt mai usor de localizat la rădăcină.
Soluţia se va aplica cât mai repede pe tot capul, începând cu părţile cele mai
creţe (în jurul feţei si crestet). Produsul se aplică mai întâi la rădăcina părului (care
se descreţeste cel mai greu), apoi se întinde pe toată lungimea firului de păr.
Se va lăsa să acţioneze cel mult 10 minute, apoi se va pieptăna, netezindu-l
în toate părţile cu dosul unui piepten ca să nu se zgârie pielea. Din când în când se
reia pieptănarea, până la obţinerea rezultatului dorit.
Altă metodă: după ce s-a făcut îmbibarea, se va întinde părul cu piaptănul si
se va prinde cu clipsuri din loc în loc si se va pune un capison de plastic peste păr.
După 30-40 minute se va clăti si se aplică neutralizatorul. Se poate întâmpla ca
rezultatul descreţirii să nu fie cel dorit, sau vârfurile să devinăprea rigide. Pentru a
corecta, se rulează bine părul în bucle, se pune un fileu si apoi se neutralizează.
Principalele cauze ale unui eşec de permanent:
1) Dacă părul e puţin creţ – cauza: soluţia a fost prea slabă, timpul de
expunere – insuficient, şuviţe – prea groase, înfăsurarea slabă pe bigudiuri,
bigudiurile prea mici pentru calitatea părului.
2) Dacă părul este prea creţ – cauza: soluţia prea tare, timp de expunere
lung, exces la întinderea părului pe bigudiuri, bigudiuri prea mici pentru calitatea
părului.
3) Vârf creţ, rădăcina riguroasă- cauze: păr prea lung, suviţe prea groase,
vârfuri prea filate.
4) O bună încreţire generală dar vârfurile nu au vigoare – cauza: vârfurile nu
au fost filate, înfăsurarea defectuoasă pe bigudiuri.
5) Păr ca de creol (ca la negri) – cauze: soluţie prea tare, înfăsurare pe
bigudiuriprea slabă, timp de expunere insuficient.
6) Onduleu satisfăcător dar vârfuri drepte – cauza: îmbibarea imperfectă sau
proasta neutralizare.
7) Când onduleul dispare la prima vedere – cauza: transformarea insuficientă
a firului de păr sau proasta neutralizare.
8) Timpul execuţiei de montare al bigudiului e normal, dar totusi ondulatul
dispare – cauze: exces de expunere, soluţie prea tare.
 61

9) Părul se rupe de la rădăcină – cauza: o proastă fixare a elasticului, suvi- ţe

prea groase, soluţie prea tare.
Alte cauze:
1) Spălarea necorespunzătoare a părului;
2) Tundere incorectă;
3) Alegerea necorespunzătoare si umezirea insuficientă a suviţei cu solu- ţie
de permanent;
4) Rularea necorespunzătoare a părului pe bigudiuri;
5) Aprecierea necorespunzătoare a calităţii părului si a timpului de acţiune a
soluţiei de permanent;
6) Neutralizarea superficială;
7) Derularea incorectă a bigudiurilor – din păr;
8) Soluţie de permanent de proastă calitate sau alterată;
9) Folosirea de bigudiuri nespălate, după ce au fost scoase de l neutralizare.

TEMA VI

ANATOMIE, FIZIOLOGIE SI PATOLOGIA

SCALPULUI SI A FIRULUI DE PĂR

Celula
Este unitatea morfofuncţională şi genetică a organizării materiei vii.
“Morfo-” = morfologie - structură
Genetică = transmiterea caracterelor ereditare, “mostenirea”

Structura celulei
• la exterior – membrana celulară (structura “păroasă”)
• interior – citoplasma cu organite celulare (albastrul )
• central - nucleul (culoare mov)

Proprietăţile celulei
• proprietăţi generale:
- metabolismul (hrană)
- diviziunea (înmulţire)
• proprietăţi specifice:
- excitabilitatea (celula
nervoasă)
- contractilitatea (celula musculară)
- activitate secretorie (celula glandulară)

Ţesutul
 62

Este o structură formată din celule similare, asemănătoare, care îndeplinesc

în organism aceeaşi funcţie.
Clasificarea ţesuturilor
1. Ţesutul epitelial formează pielea, mucoasele (ex. mucoasa bucală),
glandele (ex. glanda sebacee).76
2. Ţesutul conjunctiv formează structurile de umplere, fibrele, ţesutul adipos
(grăsimea), cartilajele, osul.
3. Ţesutul muscular formează muschiul scheletic, muschiul cardiac
(miocardul), muschiul neted (muschii organelor interne, ex. muschiul stomacului).
4. Ţesutul nervos nervii, structurile nervoase.

Pielea
Este organul receptor (de simţ) ce înveleşte corpul la exterior, având rol în
protecţie şi excreţie.
Funcţiile pielii:
• protecţie (faţă de agenţi fizici, chimici, infecţiosi)
• senzaţie (rece-cald, vibraţie, atingere, durere)
• imunitate si secreţie (vitamina D3)
Straturile pielii:
• depozit (sebum)
• homeostazie (păstrarea unui echilibru hidric si electrolitic)
• termoreglare (reglarea temperaturii corpului).
Anexele pielii:
Sunt structuri anexate organului cutanat ce îndeplinesc diferite funcţii.
1. Firul de păr: este un filament ce ia nastere din foliculii dermici. Are rol în
reglarea temperaturii (funcţie mai evidentă la mamifere), protecţie (ex. a ochilor de
către gene, sprâncene), senzaţie (ex. gene). La ora actuală se pune accent pe
cresterea părului, pe tipul de păr si pe îngrijirea acestuia.
2. Unghia: este o structură dură care acoperă faţa dorsală a porţiunii
terminale a degetelor (falange). Are rol în estetică, în protecţia falangei terminale si
a ţesuturilor înconjurătoare de rănire, în cresterea preciziei miscărilor delicate ale
degetelor, în senzaţie, apărare si instrument (ex. pentru scoaterea unei aschii).
3. Glanda sudoripară: produce sudoarea, care reprezintă excreţia toxinelor.
Este alcătuită din apă+ cloraţi+odorizanţi+uree.
Are rol în termoreglare, reglând temperatura corpului prin perspiraţie
(evaporare apă). Transpiraţia este stimulată de stări de tensiune si greaţă, si
inhibată de temperaturi scăzute.
4. Glanda sebacee: produce sebum = substanţă uleioasă, ceroasă,
nemirositoare, formată din lipide, ceară si debriduri (resturi) celulare cu rol în
protecţie si oferă impermeabilitate părului si pielii.
Comedom = cos nergru sau alb.
Flora cutanată = prezenţa microorganismelor (bacterii) pe piele,
participândla realizarea diferitelor procese ale organismului (ex. Staphilococul
epidermal cu rol în regenerarea pielii,etc). Pe piele trăiesc microorganisme care se
 63

hrănesc cu resturile celulare dar care ne protejează de infecţia cu alte

microorganisme mult mai agresive.

Anatomia capului
Oasele craniului se împart în:
1. neurocraniu = oasele calotei craniene (1 os frontal, 2 parietale, 2
temporale, 1 occipital).
2. viscerocraniu = oasele feţei (2 zigomatice – oasele obrajilor, oasele
nazale, oasele maxilare superiore si mandibulă).
Oasele craniene vor da si denumirea regiunilor capului, astfel: regiunea
frontală (a frunţii), regiunea parietală( topul capului), regiunea temporală ( zona
tâmplelor) si regiunea occipitală (ceafa). Crestetul capului poartă denumirea de
VERTEX.
Musculatura capului va fi formată din:
• muşchiul occipito-frontal, legat prin intermediul aponevrozei (por- ţiunea
albă, fibroasă situată între frunte si ceafă).
• muşchiul temporal (în zona tâmplei).
• grupa muşchilor zigomatici (muschii obrajilor)
• muschiul nazal
• muschiul orbicular al ochiului şi al gurii (în jurul ochiului si al gurii).
• grupa muşchilor masticatori (ajută la miscarea mandibulei).
Scalpul
Este structură anatomică mărginită anterior de faţă, iar lateral şi posterior de
gât, fiind acoperită în totalitate de păr (pielea capului).
Straturile scalpului se regăsesc în denumirea sa, termenul de scalp, fiind
abrevierea din limba engleză a tuturor învelisurile pielii capului astfel:
• ‘S’-*skin* = pielea capului care conţine foliculul pilos, glande sebacee
si sudoripare.
• ‘C’-*ţesut conjunctiv* = strat subţire de grăsime si ţesut fibros.
• ‘A’- *aponevroză* = un strat gros de ţesut fribros ce leagă muschiul
frontal de cel occipital.
• ‘L’- *loose areolar layer* = stratul ce separă pielea de cadrul osos al
craniului, permiţând miscarea.
• ‘P’- *pericraniul*= periostul craniului, membrană de nutriţie a oaselor
craniului.
Aponevroza este un strat important al scalpului, deoarece are rol în
protecţiacerebrală.
Laceraţiile scalpului (traumatisme ale scalpului ce rezultă în răni deschise)
care afectează acest strat, determină întreruperea ‘ancorării’ straturilor superficiale,
rezultând lărgirea rănii. Astfel orice rană, chiar si superficială va sângera profund.
Va fi necesar în acest caz sutura medicală.

Vascularizaţia scalpului:
Este via 5 perechi de artere: 3 ramuri ale carotidei externe si 2 ale carotidei
interne.
 64

Pereţii vaselor de sânge sunt atasaţi ferm de ţesutul fibros al stratului

superficial, astfel încât terminaţiile vasculare nu au proprietatea de retracţie
imediată, vasele rămânând deschise si sângerând îndelungat si în cantitate
importantă.
Rolul estetic al scalpului se manifestă prin
• îmbătrânirea – ridare, cu apariţia ridurilor de expresie, care îngustează si
brăzdează fruntea.
• alopecia androgenică (chelia la bărbaţi).

Firul de păr
Este o anexă a pielii, fiind o structură filamentoasă, dură datorită prezen- ţei
proteinelor, în special a KERATINEI care creşte din foliculii piloşi aflaţi în derm,
acoperind întreaga piele, cu excepţia palmei, tălpii, buzelor şi a mucoaselor, având
rol de protecţie.
Structura firului de păr:
1. Foliculul pilos:
• se găseşte în derm şi conţine celule stem (celule capabile de a se diferenţia
în orice altă celulă a corpului) care nu doar determină creşterea părului după
cădere, dar şi regenerarea după traumatisme.
• are formă de sac, de unde şi denumirea de bulb pilos.
• are anexat glandele sebacee, care produc sebumul, cu rol de protecţie si
îngrijire, si muşchiul erector pilii, fiind responsabil de mult cunoscuta *piele de
găină* la expunerea la temperaturi joase sau la emoţii.
• papilele folicului sunt hrănite de vasele de sânge si sunt influenţate de
acţiunea hormonilor si a substanţelor chimice, rezultând cresterea si regenerarea
părului.
• este singura structură *vie*.
2. Filamentul pilos
• este o structură filamentoasă dură care se extinde la suprafaţa pielii.
În secţiune firul de păr conţine 3 straturi:
a. Cuticulă = stratul extern, transparent cu rol în protecţie, alcătuit din
grăsimi.
b. Cortex = stratul mijlociu, cea mai rezistentă componentă.
c. Medula = stratul intern.

Structura internă a firului de păr

Culoarea părului
Se datorează prezenţei melaninei, pigment cu rol de protecţie faţă de
expunerea la radiaţii solare. Există 2 forme de melanină:
1. eumelanina = pigmentul dominant la părul blond închis, castaniu, negru.
2. feomelanina = dominant la părul roscat.
Culoarea blond deschisă a părului sedatorează unei cantităţi reduse de
pigment.

Forma firului de păr

 65

Forma folicului pilos determină forma cortexului din filamentul pilos, iar
forma firului de păr se relaţionează cu caracteristica părului. Astfel există diferite
tipologii: păr lins, creţ, african, răspândite pe diferite regiuni geografice.

Functiile părului:
1. Sursă primară de căldură, izolare termică, şi răcire (prin evaporarea
transpiraţie).
2. Protecţie – împotriva radiaţilor ultraviolote prin expunerea la soare, a
organelor de simţ (genele, sprâncenele protejează ochiul).
3. Senzaţie – prin intermediul filamentului pilos, care este mişcat de curenţii
de aer, si care declansează reacţii de apărare (clipire).
4. Estetic, expresie (prin gene, sprâncene).
5. Expresie a dezvoltării sexuale – caracterele sexuale secundare (creşterea
părului axilar, pubian).

Localizarea părului
Părul acoperă întreaga piele a corpului cu excepţia: palme, tălpi, buze si
mucoase (ex. mucoasa bucală).

Clasificarea părului
1. Lanugo sunt fire de păr groase prezente doar la făt.
2. Vellus este *puful*, fire de păr fine, scurte, deschis colorate care acoperă
corpul încă din copilărie cu excepţia buzelor, a regiunii posterioare a urechilor,
palme, plante, cicatrici.
3. Părul androgenic, sau terminal apare după pubertate, sub acţiunea
hormonilor androgeni (testosteron).
Prin evoluţie firul de păr încărunţeşte, se depigmentează, pierzând melanină,
suferind degradarea totodată, datorită bolilor existente.
Caracteristici:
• părul îsi schimbă tipologia cam o data la 6 ani.
• în general, părul femeilor creste mai repede ca cel al bărbatilor, din cauza
osteogenelor.
• în adolescentă, afluxul de hormoni masculini cauzează seboreea (părul se
îngrasă foarte repede). Înainte de nastere (adică pe parcursul unei sarcini), femeia
are un păr bogat (de cele mai multe ori), cade destul de putin. Însă aceasta se
schimbă odată cu nasterea, când dintr-o dată, părul mentinut este lăsat să cadă. Pe
măsură ce se apropie menopauza si hormonii feminini sunt din ce în ce mai putini,
părul îsi pierde din vigurozitate si începe să cadă.
Îngrijirea părului se va face în funcţie de tipul de păr, de culoare, textură, de
sensibilitatea pielii si de patologia asociată. Apa (în cazul în care e foarte
calcaroasă) poate dăuna părului, mai ales dacă este spălat frecvent.
Clătirea cu putin otet (pentru a îndepărta orice urmă de calcar) este benefică.

Patologia scalpului
Mătreata
 66

Este cea mai des întâlnită afecţiune a scalpului. Afectează aproximativ

jumătate din populaţia pre-pubertală, indiferent de sex si etnie. Reprezintă o
descuamare excesivă a pielii capului, datorită hipersecretiei unei ciuperci din
sebumul scalpului, rezultând o supraproductie a celulelor pielii care se strâng la
suprafata scalpului, pentru ca mai tarziu să se desprindă.
Poate fi însoţită si de înrosirea si iritarea scalpului.
Cauze determinante ale mătreţii:
• secreţia seboreică în exces – păr uleios
• prezenţa ciupercii în sebum –Malassezia
• susceptibilitatea individuală
Cauze favorizante:
• regim alimentar neadecvat,
• stresul,
• dezechilibru hormonal.
Consecinţe:
• estetice.
• sociale.
Severitatea afecţiunii poate varia cu anotimpurile, înrăutăţindu-se în timpul
iernii, datorită temperaturii scăzute care irită scalpul.
Tratamentul mătreţii se bazează pe încetinirea hiperproliferării
keratinocitelor (descuamării excesive a pielii capului). Se vor folosi produse care
conţin următorii excipienţi cu efect benefic:
• acid salicilic – agent keratinolitic
• gudron de huilă – agent keratinolitic şi anti-inflamator
• sulf – agent keratinolitic şi anti-inflamator
• piritiona de zinc – normalizează epitelizarea şi producţia de sebum.
• steroizi – efecte antiinflamatoare şi antiproliferative
• imidazol, hidroxipiridona – agent antifungic
• temperatura apei – apa fierbinte exacerbează mătreaţa şi iritarea scalpului.

Dermatita seboreică
Reprezintă descuamarea grasă a pielii capului. Afectează în general zonele
bogate în glande sebacee. Este mai răspândită la bărbati decât la femei, probabil
din cauza faptului că activitatea glandelor sebacee este controlată de hormonii
masculini.
S-a constatat că radiatiile ultraviolete A si B inhibă proliferarea ciupercii
vinovată de răspândirea acestei boli, constatându-se o ameliorare pe timpul verii.
Caracteristici:
• dermatita seboreică se manifestă prin mătreaţă însotită de mâncărimi, care
afectează atât faldurile nazale cât si zona sprâncenelor, nu doarscalpul. Se
formează scuame (pelicule) care netratate pot deveni galbenesi groase.
Cauze
Afecţiunea este agravată de modificările de umiditate, temperatură, stres
emotional si scăderea imunităţii.
 67

Tratamentul se bazează pe utilizarea sampoanelor anti-mătreată cu zinc sau

sulfură de seleniu, care trebuie lăsat pe scalp între 5 si 10 minute înainte de clătire.

Psoriazisul
Este o boală dermatologică cronică ce determină o crestere rapidă exagerată
a celulelor pielii, având ca rezultat aparitia unor plăci tegumentare albicioase. În
psoriazis, celulele nu se maturizează suficient (cum ar fi un ciclu normal de 28 de
zile – cele bătrâne fiind înlocuite cu cele tinere), ci migrează rapid spre straturile
superficiale ale pielii (în 3-6 zile), formând leziunile caracteristice bolii (plăci).
Factori favorizanţi sunt:
• clima rece si uscată,
• stresul si anxietatea,
• infectiile (ex: faringite, amigdalite).
Simptome:
• zone tegumentare rosii care prezintă cruste lucioase la suprafată,
• zone mici sângerande,
• cruste subtiri sau îngrosate, mâncărimi.
Tratamentul este doar paliativ, folosindu-se unguente, fototerapia sau
medicamentatie orală, nu există tratament curativ. Din păcate este o afecţiune
recidivantă.
NU ESTE O BOALĂ CONTAGIOASĂ, determină o problemă de integrare
socială a persoanelor afectate.

Acneea scalpului
Este o afecţiune determinată de excesul de sebum şi asocierea altor factori,
cum ar fi infecţia bacteriană, ereditate, dietă neîngrijită. Este caracterizată prin:
cosuri, mâncărimi, care se vindecă prin alopecie mixtă (chelire la locul cosurilor).
Tratamentul este cel dermatologic adresat formelor de acnee, constând în
tratament local pe bază de antibiotice.

Tricodinie
Este o afecţiune a scalpului manifestată prin senzaţie de durere, frecvent
relatată ca arsură a scalpului. Cauzele sunt prezenţa de obicei a unei afecţiuni
sistemice a organismului, ca stresul, depresia sau anxietatea.

Dermatilomania
Cunoscută si sub denumirea de excoriaţie neurotică, fiind o tulburare
comportamentală impulsivă, caracterizată prin nevoia imperioasă de-as
roade/zgâria propria piele până la distrugere, sau de a-si smulge părul din cap,
pentru a-si putea controla sentimente de furie, umilinţă sau emoţie puternică.
Episoadele impulsive sunt acompaniate de stres, anxietate sau tensiune.
Cel mai frecvente zone afectate sunt: faţa, braţele, picioarele,
spatele,gingiile, buzele, umerii, scalpul, burta, pieptul, extremităţile – degete mână
sau picior, cuticule. Majoritatea pacienţilor afectaţi relatează că au o zonă primară
 68

pe care se focalizează. Însă uneori schimbă această regiune pentru a permite

vindecarea regiunii agresate.
Complicaţii:
Prin agresiunea pielii poate apărea distrugerea tisulară, infecţii –septicemii,
abcese epidurale.
Leziunile pot fi atât de profunde încât să necesite graft tegumentar.
Cauze:
• furie inhibată faţă de autoritatea parentală
• părinţii poruncitori pot declansa un astfel de comportament la proprii copii.
• teoriile neurologice susţin că acesti indivizi au un răspuns deficitar la stres.
Tratamentul asociază tratamentul medicamentos alături de terapia
comportamentală.

Foliculita superficială
Afectează ostiumul folicular si apare printr-o pustulă superficială alb-
gălbuie, cât o gămălie de ac, centrată de un fir de păr, având în jur un halou
inflamator. După câteva zile, dacă nu sunt maltratate, conţinutul se usucă, se
transformă în cruste mici, care se elimină fără să lase urme.
Apar la bărbierit, în jurul plăgilor infectate, perigenital in urma unor secreţii
patologice vaginale.
Afecţiunea poate fi prevenită prin dezinfecţie cu apă oxigenată, alcool
salicilat 2% .

Patologia firului de păr. Modificări calitative ale firului de păr. Depigmentări

Albinismul
Este o afecţiune ereditară (mostenită) care se datorează absenţei complete a
melaninei, pigmentul care oferă culoare pielii, părului si a ochilor. În cazul
albinismului, numărul de melanocite (celulele care produc melanina) din epiderm
si foliculii de păr este normal, în schimb apare un defect legat de modul în care
organismul secretă melanina.
Albinismul este o afecţiune rară si afectează toate rasele. Aceasta este
întotdeauna prezentă la nastere. Majoritatea formelor de albinism afectează bărbaţii
si femeile în mod egal.
Implicaţii medicale:
Majoritatea persoanelor cu albinism sunt sensibile la expunerea la soare si
au un risc crescut de apariţie a cancerului de piele.
Melanina, de asemenea, joacă un rol important în dezvoltarea nervilor optici,
astfel albinismul se asociază cu tulburări în dezvoltarea si funcţionareaochilor.
Albirea prematură
Poate fi secundară unor afecţiuni metabolice, cum ar fi:
• anemia pernicioasă (deficitul de vitamină B12)
• dietele excesive cu vitaminaE şi echinacea
• stresul emoţional

Modificări de consistenţă ale firului de păr

 69

Friabilitate şi degradare
Este întâlnită în afecţiunile consumptive, care determină pierderea
proteinelor. Astfel, keratina, principala proteină din firul de păr si unghie este
deficitară ducând la aspectul degradat al părului si friabilitatea unghiilor. Cel mai
des se va întâlni în anorexie nervoasă, boli cronice, cancere.
Prin aplicarea diferitelor tratamente se poate ajunge la distrugerea atât a
părului cât si a unghiilor. (ex. chimioterapie, radioterapie, tratamente neadecvate
ale părului).

Modificări cantitative ale firului de păr

Hipotricoza
Este o afecţiune manifestată prin pierderea sau reducerea predominantă a
pilozităţii.Se manifestă prin cresterea, cel mai frecvent, a vellus-ului în
zonele destinate părului terminal.În mod normal, cresterea părului este normală
după nastere, însă la scurt timp după, părul cade si este înlocuit de o crestere
anormală a părului.Noul păr este fin, scurt si friabil, poate chiar lipsi pigmentaţia
normală. Chelia poate astfel apărea înainte vârstei de 25 de ani.

Alopecia areată
Reprezintă o formă de pierdere a părului recurentă, necicatricială care poate
afecta orice zonă piloasă. Este o condiţie benignă şi asimptomatică la majoritatea
pacienţilor. Poate determina stres psihosocial la persoanele afectate. Aceasta poate
fi localizată, extinsă sau asociată cu condiţii autoimune precum dermatita atipică,
vitiligo, afecţiuni tiroidiene, boli vasculare, diabet zaharat, anomalii ale
personalităţii.
Cauzele alopeciei areate rămân necunoscute. Ipoteza cea mai acceptată este
că alopecia este o condiţie mediată autoimun care apare la persoanele predispuse
genetic.
Clasificare
• alopecia areată localizată. Episoadele de alopecie localizată sunt
autolimitante, regenerarea spontană a părului apărând la majoritatea pacienţilor
într-o lună, cu sau fără tratament.
• alopecia areata extensivă. Reprezintă afectarea a peste 50% din suprafaţa
scalpului. Este mai rară. La 30% dintre pacienţi intervine căderea totală a părului în
6 luni de la debut. Evoluţia este impredictibilă dar recunoaste recăderi.
• alopecia areata universală caracterizată prin pierderea totală a părului de pe
toate zonele corpului.
Factorii precipitanţi cuprind:
• evenimente stresante majore
• droguri, sarcina, trauma, afecţiuni febrile.
Afectarea unghiilor este prezentă la 6-50% dintre pacienţi mai ales la cei cu
forme severe. Se descrie linii Beau, onicomadeza, leuconichia, lunule roşii.
Tratamentul include terapie steroidică, imunoterapie, terapia cu minoxidil,
terapia cu psoralen si ultraviolete A. Răspunsul iniţial variază între 20-70%. Rata
 70

de recădere este ridicată-50-80%. Cei mai mulţi pacienti fac recăderi în câteva luni
după.
Alte terapii cuprind tacrolimus, dapsona, interferon, methotrexate.
Terapiile cosmetice cuprind dermatografia pentru a camufla sprâncenele
pacienţilor cu alopecie areată. Perucile sunt indicate pentru pacienţii cu alopecie
extensivă.

Alopecia androgenică (calviţia)

Este o afecţiune foarte comună a bărbaţilor si femeilor.
Incidenţa este considerată a fi mai mare la bărbaţi decât la femei. Este o
afecţiune care apare la 50% dintre bărbaţi si similar de multe femei peste 40 de ani.
Peste 13% dintre femeile premenopausale raportează alopecie androgenică. Totusi
incidenţa creste mai mult la femeile din menopauză.
Este o afecţiune cosmetică. Afectează frecvent psihologic pacientul.
Bărbaţii cu alopecie androgenică pot prezenta un risc crescut de infarct
miocardic. Se poate observa si o crestere a hipertrofiei benigne de prostată.

Cauzele alopeciei:
• prezintă o determinare genetică
• există o sensibilitate genetică a folicului pilos la DHT (forma activă a
testosteronului)
• este progresivă prin conversia gradată a firelor de păr mature în fire
imature-velus. Pacienţii prezintă o reducere a raportului păr matur: velus, acesta
fiind normal de 2:1. Are loc miniaturizarea foliculilor de păr, rămânând doar tracte
fibroase în locul acestora.
Pacienţii cu această afecţiune prezintă de obicei un model tipic de cădere a
părului. Testosteronul este necesar pentru progresia afecţiuni lipsind la bărbaţii
castraţi înainte de pubertate.
Aproape toţi pacienţii au un debut înainte de 40 de ani, desi sunt si pacienţi
care prezintă semnele la 30 de ani.
Debutul este gradat. Bărbaţii prezintă rărire în zonele temporale, forma
scalpului redefinindu-se în zona anterioară.
Boala evoluează progresiv spre zona frontală si vertex.
Femeile prezintă cădere difuză a părului pe coroană.
Rărirea părului bitemporală apare la femei dar într-un grad mai mic faţă de
bărbaţi. În general femeile menţin o linie frontală a părului.

Tratament
Doar două medicamente sunt aprobate pentru terapia alopeciei androgenice:
minoxidil si finasterida.
Minoxidil.
Desi metoda de acţiune este necunoscută, minoxidilul prelungeste faza
anagenă si creste aportul de sânge la foliculi. Regenerarea este mai pronunţată la
vertex decât în zonele frontale si nu este notată pentru celpuţin 4 luni. Tratamentul
 71

topic continuu este necesar nedefinit deoarece întreruperea produce o reversie

rapidă la alopecie.
Pacienţii care răspund cel mai bine la tratament sunt cei care au un debut
recent al alopeciei si zone mici de pierdere a părului. Agentul se comercializează în
soluţie de 2% si 5%. Soluţia de 5% pare mai eficientă.
Finasterida
Se administrează oral si este un inhibitor de tip 2 al 5 alfa reductazei.
Nu este un antiandrogen. Agentul poate fi folosit doar la bărbaţi deoarece
determină organe genital ambigue la un fetus mascul în dezvoltare.
Aceasta arată o diminuare a progresiei alopeciei androgenice la bărbaţii
trataţi. Trebuie continuat nedefinit, întreruperea determină progresia bolii. Acesta
nu arată nici un beneficiu în tratarea femeilor cu alopecie androgenică.
Transplatul de păr
Cea mai avansată tehnică de transplant a părului cunoscută sub numele de
TUF. Această tehnică ţine cont de faptul că părul creste în grupuleţe de 1-4 si
rareori 5 fire de păr (Unitati Foliculare), si le redistribuie pe zona cheloasă exact
cum creste în mod natural.
Părul de pe părţile laterale si posterioară a capului tinde să fie permanent si
este deci folosit drept zonă donantă. Cu ajutorul unor tehnici si instrumente noi si
rafinate, aceste grupări de unităţi foliculare sunt extrase din zona donantă sub
forma unei benzi si disecate cu grijă sub microscop în grefe de UF individuale.
Toate tehnicile necesită suficient spaţiu între grefe transplantate pentru a
asigura circulaţia sangvină corespunzătoare, necesară cresterii grefelor.
Cu cât sunt grefele mai mari cu atât mai mare este spaţiul ce trebuie lăsat
între ele si deci mai mic numărul de grefe ce poate fi transplantat într-o sesiune.
Prin folosirea grefelor de UF ca unitate de bază în procedura noastră de
reconstruire a părului, ne folosim de avantajul dimensiunilor compacte naturale ale
UF si putem, deci, să transplantăm mii de grefe într-o singură sesiune cu perturbare
minimă a circulaţiei sangvine.
Acestea conduc la rezultate naturale, vindecare mai rapidă si mai bună si mai
puţine sesiuni pentru a-ţi realiza scopurile restaurării capilare.

Hipertricoza
Este opusul hipotricozei, afecţiune manifestată prin creşterea părului
terminal, dur în arii destinate exclusiv vellus-ului (puf) (ex. pilozitate facială la
femei).
Există 2 tipuri distinctive de hipertricoză:
1. Hipertricoza generalizată – care apare pe întreg corpul
2. Hipertricoza localizată – restricţionată la anumite zone.
Clasificare:
1. Hipertricoză congenitală (prezentă la nastere)
2. Hipertricoză dobândită – cu apariţie tardivă în timpul vieţii, manifestându-
se printr-un exces de păr la nivelul zonelor tegumentare exceptându-se părul
androgenic dela nivel pubian, axilar sau facial.
 72

Vârtej
Este o secţiune de păr care are un aliniament diferit faţă de restul părului
crescând în jurulunui ax ( stă în sus sau îndoit la un anumit unghi). Apare în
momentul în care direcţia de crestere a părului formează o spirală.
Cel mai frecvent loc de apariţie este în crestetul capului, însă pot apărea si în
partea anterioară sau posterioară a capului, frunte respectiv ceafă.
De obicei se observă prezenţa a câte 2 vârtejuri, unul vizibil, dominant, si
unul mai puţin observabil.
Sunt mai vizibile la părul lins, firul gros. Apare atât la bărbaţi cât si la femei,
putând fii acoperite de părul lung.
Management
Majoritatea persoanelor consideră că aceste vârtecusuri sunt iritante, de cele
mai multe ori intrând în conflict cu tipul de coafură dorit. Se va folosi în acest sens
o coafura care să mascheze aceste “defecte” si anumite tehnici de styling. Se poate
în acelasi timp recurge la măsuri mai drastice, cum ar fi electrologie, folosirea
cearei de epilare sau chirurgia cosmetică, pentru corectarea permanentă a
defectului.

Boli transmisibile
Pediculoza este dată de paraziţi (păduchi – popular) care trăiesc la nivelul
pielii si se hrănesc cu sânge. Infestarea este definită ca reproducerea în număr mare
a acestor insecte.
Există diferite tipuri de pediculoze:
• pediculoza capului – parazitul se găseste de obicei înpielea păroasă a
capului, mai frecvent la ceafă sau după urechi; este mai frecventă la copiii
prescolari si la cei din scoala elementară; adulţii pot fi afectaţi de asemenea, în
special dacă locuiesc în aceeasi casă cu copii afectaţi;
• pediculoza pubiană – păduchii se găsesc de obicei în zona pubiană, dar pot
afecta si părul facial, genele, sprâncenele, părul de pe piept si mai rar scalpul;
• pediculoza corpului – păduchii trăiesc şi depun ouă pe haine, fiind prezenţi
la nivelul pielii numai când se hrănesc. În anumite condiţii, cum ar fi în timpul
dezastrelor naturale sau al războaielor, pediculoza corpului poate să transmită boli
ameninţătoare de exemplu tifos, febra recurentă.
Pediculoza capului este răspândită prin contact personal, folosirea
produselor personale (pieptene, perii, pălării, sepci, haine) sau a lenjeriei de pat cu
persoanele infestate.
Simptome
Pruritul (mâncărime) este cel mai frecvent simptom al pediculozei si este
cauzat de o reacţie alergică. Insectele muscă pielea pentru a se hrăni, saliva
acestora putând determina reacţii alergice si în final pruritul.
Pruritul poate să nu apară imediat, în funcţie de sensibilitatea persoanei si de
istoricul infestaţiei. La prima infestaţie a pacientului, pot să treacă săptămâni sau
chiar luni până apare pruritul. În cazul în care pediculoza se repetă, pruritul poate
să apară la doua zile de la infestarepentru că sistemul imun reacţionează mai
repede când expunerea a fost facută anterior.
 73

În unele cazuri, pacienţii pot deveni hipersensibili la muscătura insectelor si

pot avea prurit insuportabil. În alte cazuri, poate să apară toleranţa la muscatură si
pruritul să nu existe sau să fie minim, chiar în cazul infestării repetate. Pe lângă
prurit, simptomatologia variază în funcţie de tipul de infestaţie prezentă.
Pediculoza capului poate fi văzută pe firele de păr, la ceafă sau după urechi.
Ouăle sunt albe, rotunde sau ovalare si sunt atasate de firul de păr aproape de
rădăcină si nu alunecă singure de-a lungul firului de păr.
Ouălele sunt maronii înainte de a iesi insecta si sunt albe până la maro
deschis după iesirea acesteia. Gratajul frecvent poate determina apariţia unor
leziuni pe scalp, care se pot infecta. Ca răspuns la infecţie, nodulii limfatici din
spatele urechilor se pot tumefia.
Tratament
Pediculoza nu este eliminată fără tratament, fiind necesară iniţierea acestuia
imediat ce sunt observate insecte sau ouă vii pe firele de păr sau pe haine (în cazul
pediculozei corpului). Tratamentul diferă în funcţie de tipul pediculozei.
Pediculoza capului este eliminată prin aplicaţii locale si uneori cu
medicamente administrate oral. Cele mai obisnuite tratamente sunt cremele,
loţiunile sau sampoanele care conţin substanţe nocive pentru păduchi. Se
cercetează eficienţa unui tip de mască de păr care omoară păduchii prin sufocare.
Hepatita
Virusul hepatic A (HVA) – produce hepatita A, sau boala *mâinilor
murdare*. Transmitere: fecal-oral, contact direct cu persoana bolnavă,ingestie
alimente, sau apă contaminată, parenteral.
Simpotomatologie: icterul, urini hipercrome, scaune decolorate, prurit,
hepatosplenomegalie.
Vindecare spontană (de la sine) - 6 luni.
Prevenţie: vaccin.
Virusul Hepatic B – produce hepatita B
Transmitere: sânge, contact sexual, de la mamă la făt, tatuaje, piercing.
E una dintre cele mai răspândite infecţii de pe glob.
Există forme acute şi cronice. Formele cronice au tendinţa de a evolua spre
cancer hepatic.
Simpotomatologie: nespecifică
Vindecare sub tratament cu antivirale.
Risc crescut de a deveni purtător (persoană care nu are boala, dar care este
însă infectată, putând astfel transmite).
Prevenţie: vaccin cu o protecţie de aproximativ 8 ani.
Infecţia HIV (virusul imunodeficienţei umane)
Sunt înregistrate 45 de milioane de persoane afectate (pandemie – cu
răspândire în întreaga lume).
Virusul HIV are capacitatea de a dezorganiza si distruge progresiv sistemul
imunitar. Are o variabilitate foarte crescută, ceea ce îl face greu de identificat.
Transmitere: sanguină, sexuală, verticală (lapte, secreţii cervico-
vaginale,adică de la mamă la făt).
 74

Prevenţie: evitarea contactelor sexuale întâmplătoare, utilizarea măsurilor de

protecţie sexuală, respectarea normelor de igienă si protecţie a muncii.
SIDA = sindromul imunodeficienţei dobândite; reprezintă ansamblul de
manifestări infecţioase sau tumorale legate de depresia marcată a
imunităţiicelulare, produsă de virusul HIV.
Gripa
Agent etiologic: virusul gripal (influenza si parainfluenzae)
Contagiozitate si variabiliate foarte crescute. Receptivitate universală.
Transmitere: contact cu persoane infectate sau cu picăturile Pfluger (din
strănut sau tuse) – direct sau indirect.

Candidoză bucală Sindromul Kaposi

Simptomatologie: frison, febră, mialgii (dureri musculare), cefalee, astenie
marcată (senzaţie de oboseală), manifestări respiratorii.
Tratament:simptomatice (pentru febră, dureri,etc.) si antivirale.
NU ANTIBIOTICE (nu este o infecţie bacteriană).
Prevenţie: vaccinare, evitare aglomeraţii,întărirea sistemului imunitar.
Metode de protecţie
Respectaţi regulile de igienă şi protecţie a muncii.
1. Spălaţi-vă pe mâini între clienţi.
2. Lucraţi cât mai steril posibil. Folosiţi produse de unică folosinţă, iar unde
nu este posibil dezinfectaţi cu grijă.
3. Evitaţi contactul direct cu produse ale corpului (sânge, puroi, urină,
sebum). Folosiţi mănuşi sau tampoane de tifon în acest sens.
4. Înlocuiţi frecvent cearşafurile de pe mesele din salon. Sterilizaţi-le prin
spălare la temperaturi ridicate şi prin călcare.
5. Înlocuiţi frecvent şi produsele cosmetice, respectând de asemenea normele
de depozitare ale acestora.
6. Cele mai utile metode de dezinfecţie sunt căldură uscată (ex. flambarea) şi
umedă (ex. fierberea). Utilizaţi produse de dezinfectare a tegumentelor ( ex. spirt
sanitar, betadină pentru răni, etc.).