TEMA

ISTORIA COAFURII IN ANTICHITATE

CUPRINS

ARGUMENT

CAP I – INTRODUCERE

CAP II –ANTICHITATEA

CAP III –EVUL MEDIU

CAP IV -SECOLUL XIX-XX

CAP V NOTIUNI DE PROTECTIE A MUNCII

ARGUMENT

O femeie este frumoasa tot timpul dar mai ales cand parul ei devine o podoaba si ii
imbraca efectiv fta subliniindu-i feminitatea si ginasia .Parul ca element al frumusetii
feminine de la antici si pana astazi este ceea ce numim in mod curent coafura .Arta
ranjarii parului a evoluat in timp , dar astazi , intr-o lume in care frumusetea conteza ,
ea ne preocupa pe toti , barbati si femei deopotriva .

Chimia frumosului dezvolta mereu noi produse , instrumentarul s-a schimbat ,

fundamental, calculatorul adevenit accesoriu indispensabil al celui carepractica aceasta
ocupatie , designul coafurii capata contururrinoi , moderne particulare ,
pentrufemeiamoderna activa , dar care nu-si abandoneaza preocuparea
pentrumentinerea si intretinerea frumosetii .

Coaforul in varianta sa moderna este cel care sugereaza sau valideza sau invalideza
intentiile clientei , ii ofera alternative , ii propune solutii , ii armonizeza trasaturile si
frumusetea naturala , cu micile dar deloc lipsitele de efect accesorii alefrumusetii.
Coaforul ii da tocmai acele elemente accesoriale ca-i intregesc frumusetea la orice ora
asa cum frumusetea florii este la fel de intensa la orice ora si pote, cel mai mult
dimineata cand roua da acel aer de prospetime si viu . Asa cum chipul femeii frumoase
semana cu o floarerot asa si la o ora matinala nutrebuie sa se estompeze .
Istoria coafurii

În lumea timpurie şi primitivă, stilul cel mai simplu, purtat de oamenii de rând, îl constituia
părul lăsat lung sau tăiat, purtat uneori strâns într-un fileu sau o bandă. Aristocraţia a dezvoltat
stiluri distinctive, mai elaborate. Nobilimea din Sumer, de exemplu, purta părul strâns într-un
coc greu, împletit în jurul capului sau lăsat pe umeri. Părul era apoi pudrat cu pulbere de aur şi
fixat cu un apret auriu, parfumat. Bărbaţii asirieni şi babilonieni îşi vopseau părul lung şi
bărbile pătrate în negru şi îşi făceau bucle cu drotul. Unii purtau chiar peruci. Nobilii
din Persia îşi buclau de asemenea părul şi barba şi le vopseau cu henna.

Nobilimea (bărbaţi şi femei, deopotrivă) din Egiptul Antic purta părul strâns pe lângă cap.
Mai târziu, din motive de igienă într-un climat cald, îşi rădeau ţestele cu lame din bronz. La
ocazii speciale şi ceremonii, pentru a se proteja de soarele puternic, au adoptat peruci mari şi
grele, de obicei negre. Ele puteau fi cu păr scurt şi buclat, sau lungi, încărcate de bucle şi
codiţe, ornate cu ace de păr împodobite cu fildeş, ornamente de aur sau flori proaspete.
Bărbaţii îşi rădeau bărbile, dar purtau bărbi false împletite.

În Grecia antică, bărbaţii purtau părul tuns scurt, iar uneori purtau şi barbă. Mai târziu, au
început să se poarte capetele rase. Femeile îşi purtau părul lung pe spate sau împletit într-un
coc, care mai târziu avea forma unui cantalup. Ambele sexe purtau fileuri, iar clasele avute
foloseau drotul. Unele femei îşi vopseau părul în roşu, iar la Atena, chiar şi în albastru, apoi îl
pudrau cu praf alb, auriu sau roşu şi îl împodobeau cu flori, panglici sau diademe preţioase.

În Roma antică, republicană şi austeră, bărbaţii şi femeile au adoptat stilurile simple ale
grecilor, dar în timpul imperiului, clasele superioare foloseau drotul, iar bărbaţii îşi pudrau
părul cu praf colorat sau de aur. Femeile îşi vopseau părul blond sau purtau peruci în culoarea
abanosului, sau blonde, făcute din părul femeilor barbare luate sclave. Părul era prins în
creştet, în bucle şi cosiţe, uneori fiind fixate în forme înalte pe nişte coşuleţe împletite din
sârmă.

Peste tot în lumea antică, coafarea şi bărbieritul erau efectuate de sclavii personali sau la
bărbierii publici.

Lumea neoccidentală, lumea islamică şi Orientul

La musulmani, în mod tradiţional, părul era strâns modest şi ascuns sub turban sau fes, iar la
femei, sub văl. Şi femeile şi bărbaţii mergeau, de regulă, la hammam-uri (băi publice), unde
bărbaţii erau bărbieriţi (uneori raşi pe tot capul, cu excepţia unei şuviţe din creştet), iar
femeilor li se spăla părul şi li se clătea cu henna.

În China, după tradiţie, bărbaţii îşi rădeau părul de pe jumătatea frontală a craniului, iar restul
era împletit cu păr de cal sau mătase neagră. Purtată de Manciurieni şi apoi impusă tuturor
supuşilor acestei dinastii, coada împletită a ajuns în secolul 17 semnul supunerii, iar mai
târziu, semnul demnităţii şi al bărbăţiei. A trage pe cineva de coadă era cea mai gravă insultă.
Femeia chineză îşi pieptăna părul pe spate şi îl purta legat într-un nod simplu, care putea fi
decorat cu piepteni preţioşi, ace de păr sau flori. Fetele tinere purtau plete lungi.

În Japonia, conform traditiei, barbatii isi radeau fruntea si crestetul capului, lasand la spate o
codita subtire. Femeile japoneze din perioada medievala purtau parul revarsat pe spate. Dupa
introducerea pomadei de par, in sec. 17, femeile au adoptat parul strans si aranjat cu piepteni,
ace lungi de par si panglici, lasand libera ceafa, care era considerata foarte sexy. Coafurile
lacuite ale gheishelor, care de multe ori erau peruci, erau extrem de complicate si elaborate.

Africa. Africanii si-au dezvoltat stiluri complexe, care indicau pozitia sociala. Unele
presupuneau capul ras si pictarea scalpului cu argila si unsoare sau decolorarea parului cu
amoniac si fixarea cu balegar. La triburile Massai, barbatii care nu erau razboinici si femeile
se purtau cu capul ras, in timp ce barbatii razboinici isi legau parul de pe frunte in trei codite,
iar parul de la spate era prins intr-o coada lunga pana la omoplati. Femeile tribului Mangbetu
isi aranjau pletele peste un cosulet cilindric, in varful caruia parul era legat intr-un smoc care
flutura liber. Aceste stiluri se realizau intr-un timp indelungat si, in consecinta, parul nu era
desfacut cu saptamanile. Mult mai simplu se aranjau fetele din tribul Miango, care se
pieptanau cu o coada lunga, legata cu ramurele si isi acopereau capul cu o basma. Fetele din
tribul Ibo se radeau pe cap, iar apoi lasau parul sa creasca numai pe unele portiuni, conform
unui model complicat desenat pe pielea capului.

America pre-columbiana. In epoca pre-columbiana, capetele indienilor nord-americani de pe

Coasta de Est erau rase in intregime cu lame facute din scoica sau piatra, cu exceptia unei
creste sau coame de par lung. Iar indienii de la ses purtau parul in plete despartite printr-o
carare pe mijloc, care era de altfel si stilul obisnuit al tuturor femeilor indiene.

Mai la sud, in zone mai civilizate, au aparut stiluri mai complexe, cum ar fi de exemplu, stilul
cu spirale foarte stranse rotite in jurul urechilor fetelor de maritat din triburile Hopi. Femeile
triburilor Mixtece isi strangeau parul intr-un coc ca o chifla, sub un turban conic. Femeile
Aztece isi impleteau cosite cu snururi colorate, pe care le purtau cununa in jurul capului, asa
cum unele femei din Mexicul zilelor noastre mai poarta inca. La razboinicii Azteci creasta de
par indica faptul ca purtatorul ei a luat multi prizoniei. Nobilii Mayasi, care purtau niste
palarii inalte, se pare ca isi radeau craniile alungite in mod artificial. Capeteniile Incase purtau
parul tuns relativ scurt, strans intr-o banda pe care o infasurau de 5 ori.

Evul Mediu Occidental si Renasterea

Barbarii, care au cutreierat Europa medievala purtau plete lungi si barba. Incepand cu secolul
IX, nobilii de pe continent au inceput sa poarte parul scurt (pana la barbie) si isi radeau
barbile. Dupa cucerirea normanda a britanicilor cu parul lung, moda pe continent s-a
schimbat, revenind la parul lung, buclat si barba. In secolele XIII si XIV parul s-a purtat
rotunjit, pana la umeri, in stilul numit paj. Stilul castron de pudding, care lasa urechile
descoperite, la moda in secolul XV, a pierdut teren in favoarea aceluiasi paj, care se purta mai
simplu in nordul Europei, si aranjat cu meticulozitate in Italia. Clerul se distingea prin acea
tonsura, care era o portiune rasa din pielea capului, de obicei rotunda. Forma sa exacta a fost
subiectul unei dispute intre Biserica Celtica si Biserica Romana in secolul VII, cea din urma
avand castig de cauza.

Influenta Bisericii, preocupata intotdeauna de modestie, a incurajat femeile nobile casatorite

sa-si stranga parul cu panglici si sa-l acopere cu un val. In secolele XIII si XIV, parul era
strans deasupra urechilor in doi ciorchini de bucle sau infasurat in crestet si acoperit cu o
calota din fir de aur sau argint sau, la femeile din patura saraca, era acoperit cu o basma de in.
In secolul XV, doamnele bogate din nordul Europei isi smulgeau firele de par de pe linia
fruntii pentru ca aceasta sa para mai inalta si mai lata, iar parul era strans si ridicat la spate
intr-un coc ascutit, cu un model foarte elaborat. In insorita Italie femeile isi lasau parul sa
cada liber in plete, sub un turban mic, impodobit cu bijuterii sau o boneta.

Atat femeile cat si barbatii se straduiau sa-si faca parul blond, fie prin decolorare, fie prin
vopsire cu sofran sau foi de ceapa, iar in cazul femeilor italiene, prin expunerea timp
indelungat la soare, acoperite cu o palarie cu calota decupata.

In secolul XVI, dupa ce regele Francisc I si-a ars din greseala parul cu lumanarea, barbatii au
trecut la parul scurt si mustata si barba tunse scurt. Parul femeilor era ascuns sub un fel de
gluga teapana (capison in Italia) care, cu timpul, si-a redus dimensiunile si a lasat vederii tot
mai mult par, in final ajungand o simpla toca moale. Parul era frizat in jurul fetei si ondulat cu
drotul sau rulouri de metal. Parul de la spate era impletit intr-un coc care aparea imediat
deasupra marginii gulerului inalt. Foarte popular era parul blond sau, in Anglia, cel roscat (ca
al reginei Elisabeth I), iar cine avea parul inchis la culoare si-l ascundea sub peruci in culorile
la moda. Ca sa apara in nuante mai deschise, parul era pudrat cu faina sau prafuri de diverse
culori. Apoi parul era fixat cu rasina de la arborele de cauciuc sau stejar. Bijuteriile, penele si
acele de par ornamentale faceau decorul.

Secolele XVII si XVIII

In prima jumatate a sec. XVII, domnii purtau plete lungi, buclate, care cadeau peste gulerele
mari si albe. Destul de des parul era prins la spate cu o panglica, iar mustata era tunsa ingrijit
si barba era tunsa in forma de cioc (celebra Vandyke). Mai tarziu, barbatii se purtau cu barba
si mustata rase complet, iar parul si-l acopereau cu bonete (acasa) sau peruci cu bucle lungi
(in societate).

Parul femeilor era, in prima parte a sec. XVII, purtat lins, coafat cu un breton frizat pe frunte
si manunchiuri de zulufi atarnand peste urechi si un coc mic la spate, decorat cu rozete sau o
boneta din dantela fina.

In sec. XVIII, barbatii au continuat sa poarte peruci, dar mai mici si mai usoare, pudrate cu
alb. Unele peruci se terminau cu o bucla lunga la spate, prinsa cu o funda din catifea neagra
sau impletita sau invelita intr-un saculet din matase. Magistratii, militarii si marinarii aveau
peruci diferite, specifice fiecarei meserii.

In prima parte a sec. XVIII, femeile isi aranjau niste capsoare mici si zulufate, pudrate cu praf
alb si decorate cu ghirlande de flori si funde. Vaduvele, femeile din clasa mijlocie si toate
femeile, cand erau acasa, purtau o boneta mica. Pe la 1770, coafurile inaltate pe suporturi din
par de cal sau cosulete impletite din sarma, apoi fixate de cap cu o pomada si apretate, puteau
ajunge pana la aproape 1 metru inaltime. Unele peruci erau chiar prevazute cu arcuri, pentru
reglarea inaltimii. Erau impodobite in modul cel mai extravagant cu putinta, cu pene, flori si
fructe, bijuterii, uneori chiar cu corabii, gradini si menajerii. Astfel de constructii necesitau
numeroase ore de munca, zile sau chiar o saptamana intreaga. Intre doua ocazii in care se
purta peruca, componentele acesteia se puteau altera si face viermi. Astfel ca, pe la 1780, a
aparut o reactie de respingere a acestor extravagante, care a condus la stilul arici constand
intr-o masa bogata de bucle.

Cam in aceasta epoca, coaforii au format o breasla distincta. Cei mai buni erau barbatii, multi
dintre ei avand o bogata experienta in producerea perucilor. Foarte vestit era Legros de
Rumigny, fost brutar, care a ajuns coaforul curtii regale a Frantei. In 1765 el a publicat Arta
coafarii doamnelor si a deschis la Paris Academia de Coafura, in 1769.

Secolul XIX

Revolutia Franceza si Imperiul napoleonian, care au adus gustul pentru simplitate si

antichitate, au avut un efect puternic asupra stilurilor. Atat barbatii, cat si femeile isi taiau
parul foarte scurt, in genul imparatilor romani, sau femeile isi innodau parul in stilul femeilor
din Grecia antica, cu bucle scurte incadrand fata. Se mai purtau in continuare perucile
colorate.

Treptat, pe masura ce barbatii deveneau tot mai ocupati cu comertul, ei aveau la dispozitie tot
mai putin timp pentru a se ingriji de par. Astfel ca il purtau destul de scurt, doar uneori
ondulat si aranjat cu ulei de macassar. Majoritatea purtau mustata, favoriti si barba intr-o mare
varietate de forme.

Pe la 1830, femeile au inceput sa se coafeze cu un coc circular sau rulat drept pe crestet,
sustinut de panglici si piepteni, si cu doi ciorchini de buce scurte deasupra urechilor. Incepand
cu 1840, coafurile presupuneau parul lins, cu carare pe mijloc si prins in parti in noduri din
care atarna cate un ciorchine bogat de carnaciori(bucle spirala), iar mai tarziu se purta un coc
greu din bucle la spate. Pe la 1880, parul din fata forma un fel de franjuri de zulufi frizati, iar
dupa 1890, pompadour-ul D-rei Gibson venea pieptanat peste un suport care forma o cununa
ampla in jurul fetei si prins la spate, rotit ca un melc.

Buclele, zulufii si onduleurile Marcel cu un aspect foarte natural se obtineau cu ajutorul

drotului sau al fierului de ondulat inventat de coaforul francez Marcel Grateau in 1870.

Secolul XX
Urmare schimarilor produse de Primul Razboi Mondial, femeile de pretutindeni s-au tuns bob,
ca o expresie a emanciparii politice si sociale. A urmat un lung sir de stiluri pentru parul scurt,
mulat pe cap, inspirate de stilul paj purtat de Greta Garbo sau stilul Peek-a-Boo (cucu-bau, cu
un ochi acoperit de un breton mai lung) lansat de starul hollywoodian Veronica Lake. Parul
scurt a facut ca onduleurile permanente, inventate de germanul Karl Nessler in 1905, sa
castige repede popularitate. Dar la vremea aceea, permanentul se facea numai la cald si dura
cam 12 ore, iar rezultatul nu era totdeauna reusit, ci mai degraba zbarlit. Mai tarziu,
permanentul la rece, cu chimicale, a simplificat mult lucrurile.

Pe la 1950, inventarea bigudiurilor de ondulare a facut posibila tunsoarea italiana, scurta si in

trepte. Pe masura ce femeile active si nonconformiste renuntau la portul palariei, stilurile,
bufante sau netede, cu coafuri geometrice, se raspandeau rapid. Prin anii 60, comercializarea
unor mese de par cu aspect natural in forma completa, de peruca, sau partiala (postise, mese),
de lungimi si culori diferite au dat posibilitatea fiecarei femei sa-si schimbe cu usurinta
coafura.

In secolul XX, barbatii au adoptat parul tuns scurt si, in general, simplu, mergand pana la tuns
perie. Marea lor majoritate se purtau cu fata complet rasa.

Prin anii 60, tinerii nonconformisti (hippies) au adoptat pletele si favoritii sau barba, care se
potriveau de minune cu imbracamintea lor neconventionala. Unii au exagerat spre stilul
salbatic. Toate aceste stiluri au fost adoptate si ca noutate au aparut saloane de coafura pentru
barbati, care ofereau tunsori din foarfece sau lama, lotiuni, uscatul cu fileu, vopsitul parului.

Istoria coafurii Coafura ca afacere

Primul pas dupa terminarea scolii de specializare este acela de a alege calea pe care doriti sa o
urmati. În mod normal, primul lucru ar însemna angajarea. Pentru aceasta trebuie sa fiti
informati cu pr ivire la cerintele angajatorului care sunt de obicei: angajatul vine cu trusa
personala; produsele cu care lucreaza le cumpara firma, dar le retine salariatului, care este
platit procentual din totalul încasat (între 30 si 50% din încasatul fara TVA al angajatului;
convorbirile telefonice sunt platite de angajat, angajatorul platind numai abonamentul.

Pentru început e bine sa alegeti un post formativ în care sa acumulati experienta de lucru.
Contractul ar trebui sa contina si o anexa care sa cuprinda sarcinile care îi revin specialistului,
cum ar fi: obligativitatea întocmirii fisei clientei; curatenia la postul de lucru; curatenia în
general în salon etc. În acest post puteti ramâne între 1 si 2 ani, dupa care ar trebui sa reusiti
sa avansati. Urmatorul pas poate fi realizat în momentul în care puteti face o medie a
clientelor fidele pe luna. Daca acestea sunt în numar de 25-30, atunci puteti sa treceti la
treapta urmatoare, si anume cea de liber-profesionist, conform decretului 54. Astfel, dvs.
sunteti cel/cea care va calculati un venit aproximativ pe an, platind astfel impozitul pe venit si,
în plus, angajatorul are de câstigat prin faptul ca este scutit de anumite taxe. În acest moment,
dvs. Sunteti considerat o firma, si deci, contractul dintre dvs. si angajator va fi un contract de
colaborare "între firme".

Urmatorul pas este acela de a va deschide unul sau mai multe saloane de înfrumusetare si sa
deveniti chiar dvs. angajator. Însa acum responsabilitatea dvs. a crescut, deoarece trebuie sa gasiti un
loc potrivit pentru deschiderea salonului si de a lupta pentru ca acest salon sa îndeplineasca conditiile
de functionare adecvate.

Este bine sa alegeti un spatiu stradal, la parter, pe cât posibil pe o artera circulata, cu trotuar si cu
vitrina cu latura cea mai întinsa la trotuar*.

Spatiul ales trebuie sa cuprinda urmatoarele utilitati: apa calda si rece (este necesar un boiler
obligatoriu); curent electric; prize individuale la fiecare post, întrerupator general la tablou; sifoane în
podea, încalzire centrala (aer conditionat); podea (de preferat gresie) si pereti lavabili; grup sanitar
(usa între wc si lavoir); vestiar pentru salariati; loc amenajat pentru haine clientela; chiuveta în sala;
minim 2-3 posturi; una sau mai multe unitati de spalare; scaune de coafura; ucenic; una sau mai multe
casti de coafura; sterilizator si solutii dezinfectante.

Coafurile Renasterii ( secolul al XV- lea)

Secolul al XV- lea in Italia a insemnat mai ales o schimbare in ceea ce priveste pozitua femeii in
societate. In timp ce inainte femeile ramaneau pe plan secund, acum – cel putin in clasele inalte ale
societatii – ele incep sa se bucure de mai multa libertate. Femeile incep sa se bucure acum de o mai
buna educatie.

Omul a devenit mai constient de propriul sau corp, de acum frumusetea naturala a femeii a 919c28j
inceput sa fie mai admirata

In tablourile acestei perioade putem vedea femei gratioase, cu sani mici si fete expresive. Idealul
feminin era femeia care arata ca o fata ( fetele se maritau la o varsta foarte frageda)

Cel mai important atribut al frumusetii era, inca, fruntea inalta, aceasta fiind deci marita in mod
artificial. Nu e lipsit de ratiune nici faptul ca femeile Renasterii timpurii sunt aproape in exclusivitate
pictate din profil, permitand sa se vada fruntea in toata perfectiunea ei.

Fruntea inalta nu era privita doarca semn al frumusetii, ci si ca un semn al inteligentei. Smulgerea
sprancenelor si pensarea lor atunci cand cresteau din nou serveau la intensificarea efectului atat al
admiratei frunti inalte.

In secolul al XV –lea incep sa dispara granitele rigide dintre nobilime si burghezie.

In contrast cu nordul – europenii, italienii au fost intotdeaunacapabili sa pastreze un anumit simt al

proportiilor, evitand astfel excesul in moda : haine simple cu taieturi directe, mult mai potrivite cu un
stil de viata burghez decat extravagantele modei in Burgundia, cu coafurile lor bizare. Frumusetea
naturala a parului era cel mai important ornament pentru femei. Hainele femeilor erau simple
si armonioase. Parul era strans in coc si decolteul accentua linia gatului.
La inceputul secolului, fruntea inalta era evidentiata si prin coafuri in forma de balon, in spatele
capului, care erau tinute de niste panglici. Parul era pieptanat spre spate si stans intr-o constructie ca
un cos, acoperita cu materialsau par artificial.

Ultimele relicveale coafurilor extravagante ale Evului Mediu tarziu au fost uitate. Coafura sipla creata
de cozile impletite in jurul capului, o traditie care a supravietuit Evului Mediu, a ramas populara, mai
ales in timpul zilei, si a fost predominanta printre femeile din clasele inferioare. Parul de pe frunte era
uneori pieptanat pe spate si rasucit intr-o coada lejera, care era legata cu panglici si prinsa la sapate, al
carei capat cadea intr-o parte sau pe spate.

Asa cum putem vedea in picturile contemporanilor, coafuri complexe – adevarate capodopere ale artei
coafurii – au ajuns in voga in timpul celei de-a doua jumatati a secolului, fiind purtate de clasele inalte
la ocazii speciale.

Parul era pieptanat pe spate de pe frunte, iar cozile false erau ipodobite cu panglici si prinse in
aranjamente artistice la spatele capului. O parte a parului era intotdeauna lasata sa atarnepe spate,
totusi de obicei el era prins in intregime, pentru avantaja linia gatului.

La ocazii festive, femeile din aristocratieprofitau de coafurile lor pentru a-si arata bijuteriile. Cozi
adevarate sau false sau umplute cu randuri de perle sau erau tinute de o plasa plina de pietre pretioase.

Istoria aranjarii parului

Femeile venetiene preferau o coafura ce consta dintr-un fel de coc rotund situat pe crestet, parul din
spate fiind pieptanat strans lipit pe gat. Parul din jurul fruntii si de pe tample era taiat scurt si incretit.

Ultima parte a secolului al XV – lea a adus un stil nepretios de coafura. Parul, cu carare pe mijloc,era
pieptanat peste obraji, apoi dus pe spate, acoperind o buna parte din obraji si urechi, iar in spate forma
un coc pe gat sau era lasat liber in jos. In spate, capul era ornat cu o plasa fina, prinsa cu o banda peste
cap, adesea decorata cu pietre pretioase, care puteau veni chiar si peste frunte – acest tip de panglica a
revenit in moda in perioada Biedermeiner. O suvita de par era adesea lasata pe sub barbie si prinsa
deasupra urechii din partea cealalta, pentru a preveni formarea barbiei duble.

Femeia la moda prefera parul blond, ocazional, culorile contrastante erau folosite pentru a crea un
efect pestrit – de exemlpu maro pe varful capului, blond pe partile laterale sau viceversa. Pentru a
obtine culoarea dorita, blonda – in cele mai variate nuante – parul natural negru al italiencelor suferea
procedeuri complicate si indelungate.

Nici un altfel de coafura nu accentua mai mult tineretea decat cel cu bucle, in care parul era lasat drept
pe crestet, dar jos era buclat de jur imprejurul capului, acoperind urechile. Catre sfarsitul secolului,
barbatii mai tineri isi lasau parul sa cresca mai lung si il purtau usor valurit ( in timp ce barbatii mai in
varsta continuau sa-l poarte drept ), fruntea era de obicei acoperita de un breton.

Coafurile Renasterii tarzii in Italia ( prima jumatate a secolului al XVI – lea)

Uomo universale ( omul universal), asa cum a fost el descris de Baldassare Castiglione in faimoasa-i
capodopera „ doi cortegioano”, era vartos, avea maniere elegante,dar si aptitudini artistice si stiintifice.
In ceea ce o priveste pe gentildonna, femeia manierata, care trbuia sa fie o imbinare a spiritului
intelectual cu demnitate si plina de gratie.

Totusi, in clasele inferioare, femeile erau departe de educatie si moda.

Frumusetea feciorelnica a Renasterii timpurii era acum inlocuita de frumusetea femeii mature. Parul se
cerea sa fie bogat si buclat, in ceea ce priveste culoarea lui, el aprecia inca tunorile blonde, dar avea
totusi o predilectie pentru o nuanta maro. Frumuseea trebuia sa fie naturala si dezaproba orice ajutor
artificial.

Tipic pentru Renasterea tarzie, e coafura in care parulavea o carare la mijloc, el fiind pieptanat in jos
pe parti si apoi dus pe spate – o coafura care respecta cautarea simetriei si atat de stimata regularitatea
clasica a fetei.

Coafurile sfarsitului de secol XIX

In timpul anilor 1850a aparut ceea ce a fost drept pieptanatura valurita si bufanta. Revista frantuzeasca
„L’Iris” arata coafuri pentru mirese in care parul e ondulat inainte de a fi aranjat in rasuciri artificiale.
Parul era prins in forma unui coc umflat, adesea acoperit cu o plasa perlata.

Nu doar acele de par mari erau populare, ci si decoratiunile de tot felul, cu flori, franjuri de auri argint,
panglici de matase si catifea, plase din fir aurit si pudra aurita si argintata.

Voluminozitatea acestor coafuri dovedeste ca pentru a le crea erau folosite mese si cozi impletite din
par artificial. Comertul cu par a inflorit in mod natural. Parul inchis la culoare era cautat in Franta si
Italia, iar parul deschis la culoare in Scandinavia si Germania.

In anii 1850 si 1860 , burghezia in ascensiune dadea tonul modei de la curte, coafurile si hainele aveau
un design elaborat si erau decorate extrevagant. Cu toata prosperitatea care a atins apogeul in anii
1870, coafurile sfarsitului de secol erau mai simple si mai modeste. Ideile extravagante se margineau
la coafurile de societate.

In 1870 coafurile au devenit mai simple, mesele nu mai erau folosite atat de des, totusi oxigenarea
parului era inca foarte populara.

Daca culoarea data de plante nu dureaza atat de mult ca substantele chimice ea trebuia sa fie inoita in
fiecare dimineata.

Parul rosu era privit ca fiind vulgar.

Datorita faptului ca tot mai multe femei lucrau, in timpul anilor 80 s-a dezvoltat o preferinta pentru
coafuri si haine practice. Usor ondulat, parul era dus de dupa urechi in spatele capului si prin intr-o
legatura care era facuta din ce in ce mai sus pe cap. Carliontii de pe frunte si bretonul au devenit foarte
populare.

Pentru o istorie a coafurilor este bine de stiut faptul ca o moda este expresia unei anumite stari de spirit
revigorand trecutul, statornicind o legatura intre noi cei prezenti si epocile de la care preluam intocmai
, plus ca adaugam creatiile noastre.

Daca azi ne coafam in functie de tendintele momentului, de structura si tipul firului de par sau de
fizionomie, in trecut lucrurile nu stateau asa. Parul spunea mult mai mult despre un om decat faptul ca
are sau nu grija de el insusi

Imperiul Roman. De exemplu, in timpul Imperiului Roman, coafura iti spunea foarte mult despre o
femeie: cati ani are, care este statutul ei social si starea civila, care sunt credintele ei religioase.
Femeile romane care facea parte din inalta societate si din elita aveau parul lung si ondulat, vopsit intr-
un roscat aprins sau prins intr-un coc opulent.
De asemenea, femeile ai caror soti aveau functii importante, isi presarau pulbere de aur in cap sau isi
ridicau parul pe cadre de fier. O alta forma prin care se putea distinge faptul ca o femeie face parte din
nobilime erau florile impletite in par, tiarele, acele sau diverse bijuterii pentru par.

Civilizatiile antice. Egiptenii au fost primii care au adoptat coafuri extravagante si erau pasionati si de
ingrijirea parului nu doar de coafarea lui. Foloseau un amstec de pamant si apa pentru a-si curata parul
si foloseau un soi de bigudiuri facute din lemn, pe care isi rulau parul si apoi statea la soare, pentru a
creea un efect de casca, la fel ca si azi la coafor. Romanii foloseau bigudiuri de fier sau chiar un
ondulator rudimentar, rulandu-si parul pe moate de fier. De altfel, si perucile extravagante, cu coafuri
foarte inalte si ondulate erau la moda in randul civilizatiilor antice.

In Grecia antica femeile purtau parul lung, strans la spate in coc, iar barbatii purtau mereu parul
foarte scurt si si-l radeau periodic. In Asia antica, chinezoaicele isi tineau parul lung, impletit in codite,
iar cele maritate isi tineau parul strans la spate, intr-un fel de nod. Barbatii isi radeau partea din fata a
capului, iar in spate isi lasau parul foarte lung, pe care il impleteu intr-o codita cu fire de matase. In
Japonia barbatii isi radeau tot asa parul, insa pe cel din spate il tineau la o lungime medie si il prindeau
intr-o coada scurta de cal. Pe masura ce secolele au trecut, asiaticii au inceput sa foloseasca si ei
diverse bijuterii pentru a-i impodobi parul

In Africa barbatii isi prindeau parul in mai multe codite, pe cap, asa cum se poarta si azi in cazul afro-
americanilor. Luptatorii africani isi lasau parul sa creasca pana la solduri, in timp ce femeile si barbatii
care nu luptau in armata isi radeau parul complet. In foarte multe parti din Africa oamenii isi colorau
parul folosind grasimi animale, vegetale sau pamant rosu. Indienii aborigeni de pe Coasta de Est a
Americii aveau parul ras complet, cu o suvita de par care le incercuia capul iar restul indienilor aveau
cozi lungi, impletite si decorate cu pene colorate.

Civilizatiile moderne au adus coafarea tot mai aproape de ceea ce este azi. De exemplu, in secolul
XVI, Regina Elisabeta a introdus moda perucilor rosii, care a tinut pe toata durata secolului XVII. In
secolul 18 insa a inceput adevarata epoca a perucilor, cand atat femeile cat si barbatii purtau peruci
sofisticate, cu par lung si ondulat sau peruci foarte inalte si decorate. Se purta insa si parul natural,
foarte lung, prins in diverse tipuri de cocuri si cozi si decorat cu funde si flori. In secolul XX oamenii
au inceput sa fie din ce in ce mai influentati de arta cinematografica si frizurile au inceput sa fie tot
mai futuriste. Femeile au inceput si poate parul scurt sau in bob clasic, s-au vopsit in diverse culori si
au inceput sa foloseasca bigudiuri uscate sau umede, placi pentru intins parul sau ondulatoare
Civilizatiile moderne au adus coafarea tot mai aproape de ceea ce este azi. De exemplu, in secolul
XVI, Regina Elisabeta a introdus moda perucilor rosii, care a tinut pe toata durata secolului XVII. In
secolul 18 insa a inceput adevarata epoca a perucilor, cand atat femeile cat si barbatii purtau peruci
sofisticate, cu par lung si ondulat sau peruci foarte inalte si decorate. Se purta insa si parul natural,
foarte lung, prins in diverse tipuri de cocuri si cozi si decorat cu funde si flori. In secolul XX oamenii
au inceput sa fie din ce in ce mai influentati de arta cinematografica si frizurile au inceput sa fie tot
mai futuriste. Femeile au inceput si poate parul scurt sau in bob clasic, s-au vopsit in diverse culori si
au inceput sa foloseasca bigudiuri uscate sau umede, placi pentru intins parul sau ondulatoare. Restul,

Antichitate

In Grecia Antica, perfectiunea era un ideal de atins in orice domeniu: arhitectura, arta, dar si in materie
de coafuri. Grecii acordau multa atentie felului in care isi purtau buclele; am spus buclele pentru ca ele
erau must-have-ul sezonului. Toate femeile si toti barbatii din Antichitate respectau cu

sfintenie regula buclelor.

Inspiratie din stilul clasic pentru filmul

Culoarea Antichitatii in materie de par a fost blondul (de aici sa fi inceput toata frenezia cu blondele?).
Auriul era cosiderat culoarea divinitatii iar parul blond oferea un statut social inalt cetatenilor. Astfel,
grecii au descoperit cum sa-si vopseasca parul ca sa ajunga mai aproape de perfectiunea dictata de
tendintele perioadei.

Barbatii foloseau praf de aur si polen ca sa-si vopseasca parul, femeile foloseau potasiu, petale de
floarea-soarelui si polen. Au apelat si la ulei de masline si suc de citrice in procesul de transformare.

Pe la 1800

La inceputul secolului XIX, parul se purta cat mai lung. El era un semn al feminitatii si trebuia purtat
in bucle mici, in codite si accesorizat cu palarii si agrafe pretioase. Frizura "pompadour" a influentat
coafurile acestor ani. Inspirate de la Madame de Pompadour, acest stil se regasea pe capetele multor
doamne. Valurile din par, bine lipite de cap si date pe spate au fostrevolutia capilara a acestui secol.
Si domnii au apelat la aceasta coafura, avand un reprezentant masculin in dictarea trend-
ului: Wolfgang Amadeus Mozart. Cand nu purtau peruci pe care le lasau sa faca purici (obicei des
intalnit cu vreo 2 secole in urma, dar la care barbatii nu au renuntat definitiv in perioada despre care
vorbim), barbatii se straduiau sa aiba o coafura cat mai apropiata de cea a micului geniu muzical.

Sursa

Anii'20

Dupa o dictatura a parului lung, femeile au scapat de chinul aranjarii si carliontarii prin revolutia bob.
Vazuta ca o instaurare democratica in regimul frizurilor, stilul bob (adus in ochii publicului de
dansatoarea Irene Castle care isi tunsese parul pentru a avea mai multa lejeritate in miscare) a creat
multe controverse de-a lungul perioadei.
Tunsoarea bob este asociata si cu fumatul; in toate reprezentarile acestor ani vedem femei cu parul
scurt, in forma de castron pus pe cap (cam asa arata bob-ul) si cu un port-tigaret in care isi asaza tigara
delicat si pufaie ca adevarate rebele. Bobizareanatiunii ia un si mai mare avant cand incepe sa fie
promovat de modele precum Coco Chanel, Clara Bow si Louise Brooks.

Anii '40

Imagineaza-ti o oala de sarmale in capul femeilor; cam asa aratau si coafurile anilor '40. Sarmalutele,
buclele acestor ani, erau in voga chiar si pe timp de razboi; vorba aceea, tara arde, baba se piaptana.
Cam asa a fost si in aceasta perioada. Pentru ca femeile nu-si mai permiteau sa cocheteze in materie de
haine si nu mai aveau bani de "shopping", au recurs la coafuri complicate cu mii de bucle largi,
intoarse si prinse in mijlocul capului, in frunte sau la spate.

Sursa foto 1 si 2.

Parul era alternativa pe vremuri de razboi prin care femeile puteau sa se diferentieze si sa hraneasca
invidia celor de acelasi sex. Pe bigudiuri si pe diversi buretei, femeile anilor '40 se chinuiau sa inoveze
la subiectul par intors, rulat, breton bufant si scurt sau adevarate tuburi din par. Tie ce-ti inspira
urmatoare=coaf

Anii '50
Anii '50 au venit cu niste coafuri ceva mai potolite. Femeile incepeau sa-si traiasca emanciparea si
voiau sa demonstreze ca independenta (din bucatarie) se castiga cu o coafura frumoasa si elaborata.
Astfel, personajele feminine ale acestor ani au inceput sa acorde si mai multa atentie detaliilor de
hairstyle.

Cand se puneau in fata oglinzii, femeile anilor '50 se gandeau la vedete precum Leslie Caron, Audrey
Hepburn, Sophia Loren,Brigitte Bardot si Doris Day. Aceste celebritati erau adevarate surse de
inspiratie pentru femeile care isi doreau coafuri ca cele de la televizor.

Leslie Caron Audrey Hepburn Sophia Loren Brigitte

Bardot Doris Day

Coafurile anilor '50 au adus in peisaj "poodle cut", o tunsoare care incadra fata perfect, feminina si
delicata. Bretonul era si el bine lipit de cap. In aceasta perioada femeile au inceput sa
foloseasca fixativul ca sa fie sigure ca munca lor va rezista cat mai mult. Pe post de placa, femeile
foloseau fierul de calcat ca sa-si netezeasca parul.
Anii '60

Bufant, si mai bufant, cat mai bufant; cam la asta s-ar rezuma trend-ul anilor '60 in materie de coafuri.
Femeile isi tapau parul atat de mult incat ajungeau sa-si distruga varfurile si sa-si toceasca firele.Ca sa
intelegi cam cat de bufante erau aceste coafuri, gandeste-te la Peg Bundy si imagineaza-ti o mana de
femei cu o freza ca a ei. Infricosator, stim.

Stilul bufant a fost promovat la inceputul anilor '60 de catre First Lady, Jackie Kennedy. Modelul de
stup in cap (coafura beehive) depasea cu mult limitele normale, femeile acestor ani ajungand sa poarte
adevarate OZN-uri pe cap.

Spre sfarsitul anilor '60, coafurile s-au mai netezit si nu stim daca de vina e balsamul, dar femeile au
recurs la tunsori simple; si-au lasat parul liber, lung si neted fara sa-l supuna torturii de a-l tapa si de a-
l ridica.

Sursa foto 1 si 2

Anii '70

In aceasta perioada a aparut si prietenul de nadejde pentru orice coafura reusita: fohnul. Aparatul a
devenit o adevarata jucarie in mainile femeilor care ii testau limitele si capacitatile. Cand au descoperit
ca pot sa-si fixeze parul, ca pot sa-l intoarca fara bigudiuri, femeile au dat startul unui nou trend. Si
barbatii au inceput sa-si lase parul mai lung datorita inventiei miraculoase.
 Sursa foto
Sursa foto si galerie Charlie's Angels, adevarate
trend-settere in anii '60.

Perioada hippie a avut si ea influente asupra tunsorilor si coafurilor. Parul lung, prins cu 2 suvite
impletite la spate, accesoriile precum pene, bentite, bandane si-au facut si ele loc in firele de par ale
rebelilor din aceasta perioada.

Anii '80
In caz ca ti-era dor de coafurile bufante, anii '80 aduc, la cererea publicului, alte coafuri cu volum,
tapari si iarasi volum. Diferenta este ca in acesti ani, piata produselor cosmetice a evoluat, oameni
putand sa foloseasca gel, spuma si alte produse pentru freze inspaimantator de mari si de tepene.
Trend-ul din muzica, stilul punk si-a impus ei el la randul lui frezele vremii. Atunci au aparut crestele
colorate in nuante puternice. Creasta, de multe ori, era o adevarata opera de arta si, zicem noi, un
adevarat pericol in societate. Nu vrem sa stam in spatele unor punkeri cu creasta la niciun concert.

Sursa

Anii '90

Am scapat si de nebunia anilor '80. In urmatoarea decada incepem sa vedem freze cunoscute noua:
tunsori simple, usor de intretinut, parul scurt spre mediu. Se renunta la metode complicate de ornare a
podoabei capilare; mai putin cand intra in scena fascinatia pentru parul africanilor si al jamaicanilor.

Atunci populatia o ia razna si isi supune parul la un chin groaznic pentru a-si face dread-uri, codite
sau afro. Parul oamenilor de culoare este conceput pentru a suporta astfel de coafuri; restul
persoanelor nu au inteles acest lucru si si-au dorit si ei sa aiba dread-uri si un look rasta. Rezultatul a
fost unul foarte comic pentru ca pana si asiaticii au abordat acest stil.

Ah, si in caz ca nu stiai, dread-urile nu sunt tocmai sanatoase pentru parul tau. Asa ca, la final de
coafura trebuei sa renunti la o mare parte din par. Dovada, filmuletul de mai jos (da, am luat un asiatic
ca e mai amuzant asa).
In zilele noastre

Parul a trecut prin multe transformari si procese de tortura. Istoria coafurilor nu se opreste aici.
Dovada este noul trend din zilele noastre, o continuare a stilului punk. Coafurile emo au marcat
ultimii ani; pustii isi ard parul intre capetele unei placi; il vopsesc si il fileaza si si-l pun pe tot pe fata,
intarindu-si capacitatile de orientare fara luxul de a vedea.

Sursa foto 1 si 2

La masculin

Pentru ca simtim ca am acordat mai multa atentie doamnelor in incursiunea istorica "tratat despre par",
am zis sa facem o rubrica speciala pentru barbati in care sa analizam evolutia coafurilor la stil
masculin.

Reprezentative pentru barbati au fost coafurile de tip quiff, inspirate de legenda rock&roll, Elvis
Presley. Stilul quiff este o forma a coafurilor pompadour, adus la un nivel mai mic. In epoca rock 'n'
roll, barbatii foloseau briantina ca sa se asigure ca frezele lor vor sta asa cum au fost programate in
fata oglinzii si ca vor straluci pe ringul de dans.

Elvis Presley Frank Sinatra John Travolta

Nu ai cum sa nu-ti aduci aminte de Grease si frezele baietilor in geci de piele; coafuri quiff 100%, date
cu gel si briantina si frumos ondulate la varf.

La fel de bine, nu ai cum sa uiti coafura celor de la Beatles, o formatie care a dat tonul in muzica dar si
in trend si hairstyle.

Membrii "The Beatles" au introdus stilul "the mop top" in istorie, o freza fara nicio noima care a creat
isterie in randul barbatilor. Frizura patentata de Beatles presupune un par mediu spre scurt, drept, tuns
pe un singur nivel, nu in scari si lasat tot sa pice pe fata; asa cum ii spune si numele, e ca si cand ai
avea un mop in cap.
 Anii '80 au adus un trend, considerat destul de "cocalaresc" la noi:chica.
Faimoasa in lumea fotbalului (in prezent), aceasta tunsoare barbateasca presupunea un par mai scurt in
fata si o coama de diverse dimensiuni care sa se continue la spate. Multe vedete au apelat la acest stil;
gasesti aici celebritati cu Chica

Sursa

In anii '90 erau 2 stiluri predominante in randul barbatilor: tunsoarea bros (sau foarte, foarte scurta) a
la Eminem (sau chiar ca a lui Caesar cum este si numele tunsorii in englza) si tunsorile de boy-
band inspirate din Dawson's Creek si de la Nick Carter- Backstreet Boys. Barbatii puteau sa faca un
fashion statement si sa aleaga din ca tabara fac parte: bad boy cu o tunsoare stil armata sau good bys-
niste suvite rebele, o carare pe mijloc si un par oxigenat care sa incante ochii domnisoarelor.
Sursa foto 1 si 2

La final, iti aratam un altfel de top: topul celor mai ciudate freze in stilul Oddee.

Daca ar fi sa risti si sa-ti faci o coafura din cele de mai sus, pe care ai alege-o?
Login membri:

introdu utili *************

ok

vreau sa ma inscriumi-am uitat parola

Forum Blogul meu Profile

ModaFrumusete & dietaDragoste & sexSanatate & FitnessDeco & foodCultura urbanaColtul
misoginuluiControverse

HoroscopConcursuriShoppingReteteProgram TVTesteIntegrameTopuriFashionFelicitari

Galerii Moda

What's HotUtile

Home / Frumusete si dieta / Istoria coafarii parului

text size: A | A | A

Frumusete si dieta

Istoria coafarii parului

de , 15 Decembrie 2009