TEMA PROIECT

CLASIFICA TEHNICILE CLASICE SI MODERNE DE TUNDERE A PARULUI

AN SCOLAR 2013-2014

Domeniul :ESTETICA SI IGIENA CORPULUI OMENESC

Calificarea :Frizer- Coafor- Manichiurist –Pedichiurist

CLASA a :XIII-a , LICEU SERAL

ELEV : TEODORU RAZVAN

INDRUMATOR PROIECT :Bugeac Vasilica

CUPRINS

ARGUMENT

CAP I DOTAREA SALONULUI

CAP II CARACTERISTICI ALE STRUCTURII FIRULUI DE PAR

CAP III FACTORI CARE POT AFECTA FIRUL DE PAR

CAP IV MISCAREA PARULUI

CAP V TEHNICI DE TUNDERE A PARULUI

ANEXE

BIBLIOGRAFIE
ARGUMENT

Intr-un fiecare salon de coafura este important ambientul , iluminatul , curatenia dar de o si mai mare
importanta este faptul de a exista lucratori profesionisti , eficienti intre care sa existe o buna comunicare .

Lucrarile trebuie sa fie de buna calitate si diversificata aplicand tehnici noi de lucru astfel incat sa
satisfaca nevoia tuturor clientilor care vin in salon .

Reclama unui salon poate fi facuta prin lucarile bune , promptitudine , preturi accesibile si o oferta variata
de servicii in domeniu .

Imi place aceasta meserie deoarece am posibiliatea sa creez frizuri deosebite si personalizate , in
functie de tipul parului, personalitatea clientei , moda sau gustul personal al acesteia .dupa fiecare lucrare
facuta simnt ca progresez si-mi doresc ca in timp sa cunosc toate micile secrete ce tin de aceasta meserie ,
poate chiar sa ajung un stilist in domeniu .

De multe ori mi se ofera ocazia sa experimentez tunsori noi datorita faptului ca nu am intalnit acelasi
tip de par sau fizionomie astfel am posibilitatea sa adaptez tunsoarea la particularitatile clientului .

Acesta meserie m-a atras dintotdeauna ,astfel acum avand posibilitatea sa fac multe lucruri noi voi profita
de orice ocazie in care trebuie sa fac tunsori si frizuri cat mai speciale .

CAP I DOTAREA SALONULUI

Descrierea salonului de coafura

Pentru exercitarea in cele mai bune conditii a meseriei de coafor trebuie, in primul rand, ca spatiul

in care este destinat desfasurarii meseriei de Coafor, sa fie:

 Spatios

 Luminos

 Igienic

 curat si aerisit

Spatiul trebuie astfel repartizat incat sa se asigure desfasurarea ritmica a lucrului.

In acest scop este necesara amenajarea unui spatiu special pentru primirea clientelei si pentru

asteptare. In salonul de coafura se va amenaja un loc special pentru montarea unitatii de

spalare a parului.

Salonul trebuie sa fie dotat cu:

 Reclama luminoasa

 Mobilier modern specific meseriei

 Oglinzi foarte mari

 Fotolii specifice meseriei

 Mobilier specific salii de asteptare, masuta pentru reviste, etc.

Salonul mai trebuie sa cuprinda si spatii amenajate special pentru:

 Manichiura-pedichiura

Deasupra uşii de la intrarea în salon trebuie amplasată o firmă care să conţină pe lângă numele

unităţii şi numărul autorizaţiei.

Spre exterior trebuie să aibă o vitrină în care să fie prezentate produsele cu care se lucrează în salonul

respectiv, prestaţiile care se fac precum şi tarifele ce se practică pentru aceste prestaţii.

Este bine ca amplasamentul unităţii să se facă, dacă este posibil, în aşa fel încât acesta să profite de cât mai

multă lumină naturală.

La intrare în salon este bine să fie o garderobă pentru clienţi, o sală de aşteptare dotată cu fotolii, bănci

sau scaune comode, măsuţe pe care să fie reviste şi albume de specialitate, astfel că, în timpul cât aşteaptă

clientul să poată alege o frizură nouă, dacă doreşte. Sala de aşteptare mai trebuie să aibă şi un televizor

sau, dacă este posibil un minibar unde clientul să poată servi o cafea, un suc sau alte produse, este interzis

ca la acesta să se serveasca băuturi alcoolice. Acest loc trebuie amenajat în aşa fel încât timpul de

aşteptare să fie cât mai relaxant pentru clienţi.

Salonul mai trebuie să aibă şi toaletă pentru clienţi şi pentru lucrători, separate una de alta, vestiar

pentru lucrători, spaţiu de depozitare a gunoiului şi a obiectelor pentru curăţenie.

În incinta salonului, fiind nevoie de foarte multă lumină, fiecare loc de muncă trebuie să aibă sursă de lumină

proprie şi aceasta să fie amplasată în aşa fel încât să permită lucratorului să-şi desfăşoare activitatea în

condiţii optime. Fiecare loc de muncă mai trebuie să aibă în dotare: scaune ergonomice, masă de lucru cu

dulăpior pentru materiale şi ustensile.

În salon mai trebuie să existe: un dulap pentru lenjerie curată, unul pentru materiale şi un coş sau

ladă pentru lenjeria folosită.

Dacă nu există chiuvetă la fiecare loc de muncă atunci e indicat ca, pe lângă chiuvetă pentru spălat

capul, să existe o altă pentru spălatul pe mâini.

Obligatoriu fiecare salon de coafură trebuie să aibă în dotare şi un aparat pentru sterilizatul

ustensilelor, o cutie de prim ajutor, casă de marcat şi instinctor cu CO2(nu cu spumă pentru că acesta să

poată fi folosit şi în cazul incendiilor provocate de reţeaua electrică).

Lista de tarife trebuie să fie afişată la vedere şi să conţină toate tarifele prestaţiilor din unitatea

respectivă.

De asemenea salonul mai trebuie sa contina:

 garderoba pentru clientela si personalul angajat

 casa pentru inregistrarea si incasarea veniturilor de catre unitate

 W.C., pentru clientela si personal.

Spatiul destinat pentru salon de coafura trebuie sa detina:

 instalatii electrice

 de alimentare cu apa si de canalizare

 instalatie de aerisire

 magazie pentru depozitarea materialelor necesare productiei si lenjeriei.

Toate in buna stare de functionare.

Fiecare post de lucru, trebuie sa aiba montat deasupra oglinzii iluminatul electric, corespunzator, iar

pe plafon grupuri de iluminat mai puternice, pentru crearea unei lumini uniforme.

Prizele electrice la fiecare post de lucru, in dreapta.

Pentru desfasurarea in bune conditii a lucrului, salonul de coafura trebuie sa fie aprovizionat conform

cerintelor cu produse si materiale de calitate necesare procesului de lucru.

Notiuni de etica profesionala

 Discretia

 Constiinciozitatea

 Seriozitatea profesionala

 Amabilitatea si demnitatea sunt trasaturile importante care trebuie sa caracterizeze pe orice lucrator

din aceasta ramura profesionala.

Specificul acestor meserii consta in:

• Executarea unor lucrari cu caracter de igiena

• Lucrari menite sa duca la infrumusetarea aspectului fizic

• Lucrari de corectare a anumitor defecte fizice.

 Astfel, lucrarile de coafura sunt menite sa mascheze prin diferite procedee si tehnici de tuns si coafat o

conformatie defectuoasa a capului si fetei, urechi departate de cap, sau cum sunt:

 ingrijirile sistematice pentru crearea unui aspect cat mai frumos al parului;

 unghiilor;

 fetei, etc.

Meseria de coafor se dezvolta continuu in functie de moda, ajungand pana la arta.

Un bun stilist nu trebuie sa se rezume numai la cele ce si-a insusit in anii de ucenicie, ci este

necesar sa tina pasul cu toate noutatile ce survin in meserie, sa-si insuseasca metodele de lucru avansate.

Exigentele clientilor care cresc pe zi ce trec trebuie satisfacute intr-o masura cat mai mare.

De aceea, pentru a tine pas cu moda, este indicat ca lucratorii sa-si ridice in continuu nivelul profesional,

participand cu regularitate la toate seminariile organizate de marile companii in domeniu sau alte cursuri de

specializare.

Igiena vestimentara si tinuta lucratorilor implica:

 Ordine si curatenie

 Tinuta impecabila

 Incaltamintea, imbracamintea si unghiile – sa fie curate

 Sa nu vorbeasca la telefonul mobil

 Sa nu fumeze.

Salonul este dotat cu toate utilitatile conform normelor legale in vigoare si respecta toate conditiile de
confort si igiena (apa calda, caldura, dotari pentru dezinfectare si igienizare, etc.) avand eliberate toate
autorizatiile si aprobarile legale.

MOBILIERUL NECESAR PENTRU SALONUL DE COAFURĂ

 OGLINDA

Este un auxiliar pretios pentru coafor. Ea permite clientului si lucratorului sa-si controleze
permanent munca pe tot parcursul unei lucrari de tuns, de coafat, etc. Lucratorul poate sa adapteze mai
usor si corespunzator frizura sau coafura la fizionomia clientului, sa-si dea seama în timp util de
eventualele greseli. De aceea oglinda trebuie sa fie bine luminata si astfel încadrata încât sa încadreze
si lucratorul si clientul în acest scop ca este montata pe perete deasupra mobilierului de coafura (cam la
10cm mai sus de nivelul acestuia mobilierului). Nu este permis ca oglinda sa aiba efecte care pot
produce deformatii de imagine, sa fie murdara, prafuita sau stropita; ea trebuie sa fie în permanenta
curata pentru a reflecta cât mai bine orice amanunt.

 CHIUVETA SI SCAFA

Se foloseste pentru spalarea parului, este prevazuta cu sifon pentru scurgerea apei ai impuritatiile
rezultate sunt mai multe tipuri de chiuvete care se sprijina pe doua console metale si chiuvete reglabile.
Dupa fiecare intrebuintare se curata si se spala de fibrele marului de par.

 DULĂPIORUL

Este confectionat din lemn prevazut cu 2-3 sertare în care se pastreaza lenjeria, materialele si
ustensilele.

Dulapiorul este asezat în partea dreapta a locului de munca astfel încât sa ramâna un spatiu liber de
80 cm - 1 m pâna la locul vecin, pentru a permite libertatea de miscare a lucratorilor.

 SCAUNELE SI CANAPELELE DE ASTEPTARE

Pe lânga mobilierul strict necesar executarii meseriei salonul de coafura trebuie sa fie dotat si cu
canapele si scane de asteptare cât mai comoda pentru clietela.

În ultimul timp aceste scaune si canapele sunt de mai multe tipuri în culori vii sau pastelate. Aceste
scaune prezinta avantajul ca se pot spala usor. Numarul lor este variabil în functie de spatiul general al
salonului astfel sa nu împiedice activitatea.
  MĂSUŢELE DE ZIARE SI REVISTE Este confectionat dn lemn fiind vopsit în alb. În ele
trebuie sa se afle medicamente necesare: pansamente, leucoplast, alcool sanitar, iod, apa oxigenata,
sapun de toaleta si un prosop plusant. Aceste medicamente se folosesc atunci când este cazul.
 VITRINA

Aceasta are un rol important în atragerea clientei spre prestarile de servicii ce se executa în salonul de
coafura, aceasta trebuie sa fie în primul rând curata si aranjata în chip atragator, folosindu-se fotografii sau
postere cu diferite tunsori si frizuri moderne excutate de preferinta de lucratorii salonului. Vitrina trebuie
sa fie bine luminata si în timpul nopti.

 CASA DE MARCAT

Este alcatuita dintr-un scaun si o masuta pe care sta asezata si unde stau bani încasati în cursul zilei de
lucru.

 GARDEROBA

În salonul de coafura se afla de asemenea o garderoba speciala pentru lucrator si o garderoba pentru
clientela unde se depun hainele pe durata sederii.

 MAGAZIA

Poate fi de fapt o camera în care se depoziteaza materialele si rufaria necesara procesului de lucru pe
o anumita perioada de timp.

 LENJERIA Exercitarea acestei meserii este necesar ca salonul de coafura sa fie dotat cu lenjerie
necesara.

De preferinta alba si care trebuie sa fie întodeauna foarte curata în buna stare si în cantitati suficiente
ca sa acopere nevoile tuturor lucratorilor si lucrarilor ce se executa în salonul respectiv.

Lenjeria consta în: prosoape, servetele observându-se însa pentru fiecare ramura de activitate obiecte
de lenjerie specifice. Salonul trebuie sa fie dotat cu manta de tuns, mantale cauciucate de protectie în timpul
vopsirii parului si prosoape.

 HALATUL

Este un obiect de lenjerie personal individual pe care lucratorul îl poarta numai în orele de program,
sa fie foarte curat si în buna stare, halatul se schimba cel putin de doua ori pe saptamâna.

 MANTAUA DE TUNS
 Pentru saloanele de coafura se confectioneaza în ultimul timp din materiale colorate pastel sau
imprimate si garnisite cu dantela. Dimensiunile mantelei sunt mai mari astfel sa acopere clientul sau clienta
sai protejeze de apa, fire de par sau de substante care se utilizeaza la diferite lucrari.

 MANTAUA DE TUNS

Este confectionata din cauciuc plastic impermeabil. Pentru a nu permite stropirea hainelor cu vopsea
sau perhidrol

MATERIALE,INSTRUMENTE, APARATE FOLOSITE ÎN SALONUL DE COAFURĂ

 PIEPTENELE, FEON , SPUMA , FIXATIV , GELURI , DROT

Se utilizeaza înainte de a executa o tunsoare pentru a descurca suvitele si firele de par asigurându-se
astfel reusita deplina a acestor operatii. Pieptenele este confectionat din os, con, celuloid, material plastic,
exista foarte multe modele de piepteni cu mâner sau fara mâner, cu clinti desi sau cu dinti rari, fiecare
servind la anumite operatii.

FOARFECELE

Folosirea foarfecelor în diferite scopuri a dus la aparitia a numeroase tipuri care desi au elemente comune le
diferentiaza prin constructie, forma si dimensiune. Foarfecele de tuns care se deosebeste de celelalte
foarfeci în ceea ce priveste forma si slefuirea într-u cât parul opune mult mai multa rezistenta la taiere decât
alte materiale. Odata cu extinderea tunsorilor pe par scurt au aparut diferite modele de foarfeci: mai lungi,
mai subtiri cu o lama cu taisul drept si o lama cu taiusul crestat, anumite foarfece cu taisul de filat parul.
Dupa întrebuintarea tunsorilor cu foarfecele se recomanda dezinfectarea lor dupa fiecare client.

 PERIA DE PĂR
 Sunt perii cu coada care se utilizeaza la pieptanatul parului si perii fara coada care se folosesc la
pieptanatul si curatatul parului .Periile se confectioneza din par de porc, din fibre vegetale si din materiale
plastice, ceramica si titan. Periile se pastreaza într-o perfecta stare de curatenie, se spala din când în când si
se dezinfecteaza; nu este permisa spalarea periilor în solutii detergente puternice în solutii chimice sau soda
caustrica.

 PERIA DE SCURTAT PĂRUL MĂRUNT, CĂZUT DE LA TUNS

Este confectionata din par foarte moale si foarte lung montat pe o bucata subtire si lunga din lemn sau
metal este prevazuta cu mâner si se întretine ca si celelalte perii.

 FEONUL DE PĂR Este un aparat modern electric folosit la uscarea parului precum si la
obtinerea unor modele de frizuri sau coafuri bazate mai ales pe onduleuri. Feonurile sunt de doua
tituri:- rotund în forma de melc confectionat din metal;

- feonul în forma cilindrica confectionat din material plastic

Feonul se manevreaza în sens invers sensului pe care o are ondulatia deoarece jetul de aer cald
împinge parul îl usuca si îi imprima miscare în aceata directie.

 PULVERIZATORUL Este un mic aparat compus dintr-un recipient de sticla sau material plastic si
o pompa de cauciuc care procedeaza în particule fine, substanta o fixeaza coafura.

În prezent se foloseste un nou model pulverizator mai perfectionat, pulverizator tip spray are forma
cilindrica si este confectionat din material plastic
 Anatomia părului

Prin îndepărtarea ectodermei de pe ţesutul conjunctiv se pot vedea glandele sebacee şi papilele

capilare. Părul extrage din stratul exterior (ectoderma) substanţele necesare pentru dezvoltarea lui, iar din

mesodermă substanţele necesare întreţinerii sale, asigurându-şi totodată şi restul funcţiilor sale (hrană,

respiraţie, musculatură, activitate nervoasă). Starea părului depinde întotdeauna de tipul pielii, de starea

generală a organismului. Acest lucru se poate realiza prin îngrijirea dermatologică şi prin influenţarea

circulaţiei sanguine, a nervilor şi a glandelor

 epiderma – stratul de solzi;

 cortex – stratul fibros – care asigură rezistenţa părului;

 măduva, respectiv canalul măduvei, fără funcţie specială, cu o rezistenţă slabă, formată din celule

slab îmbibate, separate prin bule de aer.

La baza firului de păr se află papilele, unde activează vasele sanguine şi cele necesare pentru

transportul hrănii, organele respiratorii ale părului şi nervii.

Sistemul nervos simpatic asigură activitatea nervoasă a papilelor, iar sistemul nervos parasimpatic

asigură activitatea nervoasă a glandelor sebacee. Acţiunea celor două sisteme nervoase este contradictorie.

În funcţie de echilibrul acestora depinde buna funcţionare a glandelor sebacee şi a stratului germinativ.

Buna funcţionare a stratului germinativ asigură creşterea părului. Părul creşte concomitent cu

Învelişul epidermic până la nivelul de „vărsare” a glandei sebacee. Deasupra locului de „vărsare” a

canalului glandelor sebacee, părul creşte liber. Unitatea papilă – rădăcina – glanda sebacee

alcătuieşte foliculul

pilo-sebaceu,

ce se află într-o cavitate fibroasă ce protejează stratul germinativ. Tot aici se află muşchiul, a cărui

acţiune

„zbârleşte” părul la frisoane sau dă senzaţia „pielii de găină”.

 Fiziologia firului de păr

Firul de păr se formează definitiv în piele. Starea şi aspectul părului depinde în mare măsură şi de condiţiile

extreme, de îngrijire, de acţiunea agenţilor fizico-chimici exteriori. În unele cazuri se vorbeşte despre o

materie permanentă. Părul care cade este înlocuit de altul nou. În medie, durata de viaţă a firului de păr este

de 5 – 7 ani.

Creşterea firului de păr începe la bază, pornind de la stratul germinativ şi se desfăşoară astfel:

 producerea de seebum la nivelul glandelor sebacee;

 producerea keratinei la nivelul foliculului. Keratina este o proteină compusă din oxigen,

hidrogen, carbon, azot şi sulf.

Creşterea şi dezvoltarea părului depinde de starea generală a organismului. De exemplu, la femei, după

sarcină, papilele care au avut de suferit se dezvoltă din nou, rămânând însă mai sensibile. Creşterea

părului şi secreţia sebumului sunt influenţate de 3 factori: hrana, secreţia glandelor şi nervi.

Baza chimică necesară în formarea keratinei, a npigmenţilor sau a sebumului secretat de glandele

sebacee depinde de: - hrană (excesul sau deficitul de vitamine sau aminoacizi);

- transformarea acesteia şi asimilarea ei de organism

(starea aparatului digestiv, a ficatului, a glandelor endocrine)

- agenţi motrici care transportă hrana, precum şi de

integritatea vaselor sanguine şi de variaţiile volumului de sânge transportat.

Tipuri de păr

În funcţie de aspectul, natura şi caracteristicile firului de păr se prezintă astfel:

1.părul normal, sănătos – este elastic, se modelează uşor şi se piaptănă uşor în stare umedă. Prezintă

elasticitate, luciu şi fineţe, deoarece stratul solzos de la suprafaţa firului de păr este compact şi neted. Va fi

spălat la un interval de 10 zile. Se recomandă folosirea unui şampon cu P.H. neutru.

2.părul subţire şi rar – este lipsit de rezistenţă şi este rar ceea ce este determinat de cantitatea redusă

şi de grosimea redusă a firului. Deoarece fibrele elastice din interior sunt în număr redus el prezintă un

aspect moale şi ofilit. Structura firului de păr se poate întări datorită substanţelor ( de exemplu, compuşilor de
calciu), care aderă la păr din exterior şi se infiltrează în stratul solzos. Ca întăritor acţionează asupra părului

şi keratina, colagenul şi proteinele. Nu trebuie lăsat părul subţire să crească mai lung de nivelul umerilor.

Lungimea părului trebuie să fie proporţională cu volumul. Părul tuns drept este mai acceptabil decât

tunsoarea în scară. În principiu ondularea chimică ester ideală pentru ca firele de păr să devină vizibil

pufoase.

3.părul gras – este lipicios, umed, atârnă în şuviţă, se lipeşte de cap, pieptănătura îşi pierde repede

volumul şi forma pufoasă. Cauza constă în excesul de sebum (surplusul de grăsime) care, fiind fluidă se

răspândeşte uşor de-a lungul firului. Dacă sebumul este amestecat cu mătreaţa se formează un strat umed, care

se aşează pe scalp şi duce la astuparea porilor. În acest mod părul nu mai poate respira, modificânduşi negativ

aspectul şi poate duce la căderea lui în cantităţi considerabile. Se recomandă să se spele părul atât de des cât

este necesar. Este dovedit că spălatul des nu stimulează în nici un fel secreţia suplimentară

de grăsime. Pentru îngrijire se întrebuinţează produsele speciale care cu siguranţă nu conţin nici grăsime,

nici balsam, nici substanţe nutritive cu acţiune de încărcare a părului şi favorabile căderii părului. Părul gras

nu se piaptănă prea des pentru că intensifică dispersarea grăsimii pe păr. Foarte important este ca pieptănul

şi peria să fie spălate la fiecare spălare a capului. Se vor evita coafurile care sunt lipite de cap. Este indicată

şi ondualrea chimică precum şi decolorarea şuviţelor de păr.

4.părul uscat refractar – este de obicei de culoare închisă sau roşcată, firele conţin fibre puternice de

keratină care se opun oricărui efort de modelare. Este lipsit de luciu deoarece glandele produc grăsime

insuficientă. Se recomandă o spălare odată la 7-14 zile cu şampoane ce au la bază gălbenuş de ou, lanolină

sau lecitină.

5.părul deteriorat – suprafaţa firului de păr este aspră, stratul solzos este discontinuu, sfărâmicios.

Dacă firele sunt lungi atunci capătul firului este distrus datorită unui proces de îmbătrânire, iar vârfurile

despicate. Se recomandă folosirea unor preparate curative cu substanţe nutritive grase precum şi substanţe

de refacere care nivelează şi încleiază stratul solzos.

6.părul creţ – vălurit sau chiar buclat, aproape întotdeauna rezistent şi stabil, şi cel mai adesea uscat,

din această cauză fiind şi friabil. Părul ondulat de la natură posedă din abundenţă ceva ce lipseşte părului

drept, adică elasticitatea. Părul arată vioi şi natural însă este greu a-i imprima forma dorită, deoarece tinde

mereu spre forma sa iniţială. Această forţă a părului poate fi „îmblânzită” încărcând părul cu substanţe

nutritive. Preparatele sunt din seria părului uscat şi friabil. Buclele pot deveni mai strălucitoare cu ajutorul

lacului ce conţine grăsimi sau ulei de rapiţă.

 Ele trebuie dozate corect, frecându-le între palme şi apoi

netezind părul cu ele. Cea mai potrivită tunsoare este cea în trepte, cărarea şi bretonul evitându-se.

7.părul ciufulit, zbârlit – este la prima vedere neted dar pe alocuri creşte în vârtejuri ceea ce împiedică

aranjarea lui. Ondularea chimică ce îmblânzeşte vârtejurile este recomandată. Se recomandă preparate

speciale pentru păr uscat sau deteriorat.

8.părul friabil – părul care de abia a crescut din rădăcină este perfect sănătos. Stratul cornos este

întreg, părul luceşte, este elastic şi moale. Situaţia se schimbă când părul îmbătrâneşte. Deoarece părul

creşte destul de încet (de exemplu, 1-1,5 cm pe lună) atunci vârful părului care a crescut de la cărare până

la lobul urechii are vârsta de un an. La două spălări pe săptămână întregul păr a suportat 100 de spălări, a

stat sub jetul fierbinte al feonului 24h şi a suportat câteva mii de pieptănături pe an. În final părul s-a

degradat. Stratul solzos care apără firele de păr s-a uzat, astfel că părul şi-a pierdut luciul şi se încurcă uşor

mai ales la vârfuri. Substanţele nutritive grase, precum şi substanţele de refacere, nivelează şi încleiază

stratul solzos. Este foarte important ca după fiecare spălare să se facă o clătire specială pentru păr

deteriorat, pentru ca pieptănul să alunece cu uşurinţă fără să agaţe stratul solzos. La fiecare a 3-4 spălare,

în loc de substanţe nutritive se folosesc creme curative. Ele conţin o concentraţie mai mare de substanţe de

refacere şi acţionează un timp mai îndelungat.

Tehnici avansate de tundere

Această parte cuprinde detalii despre metode avansate de tundere şi câteva idei pentru realizarea unor
tunsori şi vopsiri inovatoare.

Inspiraţi-vă din secţiunea “Pe zone” care vă explica pas cu pas tehnicile Matrix de vopsire pe zone. Învăţaţi
cum să realizaţi o tunsoare prin răsucire folosind maşina de tuns cu lamă cu dublu tăiş şi vedeţi care sunt
produsele recomandate pentru punerea în valoare a fiecărei coafuri.

Având o istorie de 30 de ani, aceste Liniile conducătoare îşi propun să vă prezinte exemple incitante de
tehnici avansate de tundere

Dispozitive de uscare a părului

Uscarea
Uscarea părului este o tehnică pe care o veţi folosi pentru a da formă părului.

Puteţi folosi această tehnică pentru a obţine un păr ondulat, drept sau buclat şi pentru a da volum părului.

Astăzi există o mulţime de dispozitive de uscare a părului. Veţi alege tipul de instrument în funcţie de
rezultatul pe care doriţi să-l obţineţi.

Este întotdeauna mai bine să alegeţi un dispozitiv dintr-o gamă profesionistă. Astfel de dispozitive vă vor da
flexibilitate în muncă şi sunt create în aşa fel încât să fie mai rezistente.

Printre dispozitivele de uscare se numără:

 Periile rotunde

 Peria clasică Denmann

 Peria de coafor cu orificii

 Uscătoarele de păr

 Difuzoarele

 Plăcile de întins părul

 Maşinile de tuns şi de îndepărtare a perilor de pe gât

 Placă de întins părul cu tălpi plate

Perii rotunde

Periile rotunde pot fi metalice sau pot fi confecţionate din lemn. Există trei tipuri diferite de perii rotunde:

 mari

 medii

 small mici

Perii rotunde metalice

Veţi folosi periile metalice pentru a crea bucle sau mişcare în tunsoarea realizată. Metalul reţine căldura
generată de uscător şi o transmite părului. Căldura netezeşte cuticulele firelor de păr, ceea ce permite
crearea rapidă a buclelor şi a impresiei de mişcare. Periile metalice funcţionează asemeni unor bigudiuri
electrice încălzite şi vă ajută să daţi forme diferite părului scurt şi de lungime medie.

Periile rotunde din lemn

Periile din lemn sunt de mai multe tipuri şi au diferite dimensiuni. Peria pe care o veţi alege va depinde de
coafura pe care doriţi să o creaţi. Folosiţi o perie rotundă mare pentru o coafură cu volum, aşezată şi netedă.
Folosiţi o perie rotundă mică pentru o coafură flexibilă şi cu onduleuri. Există coafori care folosesc doar
perii din lemn.

Perii naturali sunt cei mai buni – aţi putea încerca perii din păr de mistreţ. Perii din plastic pot arde părul şi
se uzează mult mai repede. Periile rotunde din lemn vă pot ajuta să:

 preveniţi încreţirea părului prin netezirea cuticulelor;

 preveniţi despicarea vârfurilor;

 evitaţi încâlcirea, indiferent de lungimea părului; şi

 stimulaţi emolienţii naturali ai scalpului, contribuind astfel la menţinerea unui păr şi a unui scalp
sănătos.

Mişcarea

Nutrienţii ajung în păr prin sânge, iar mişcarea ajută la menţinerea unei bune circulaţii a sângelui.

Mediul înconjurător Sănătatea părului clientului va fi influenţată de mediul în care acesta trăieşte.
Alegerea tipului de şampon şi balsam trebuie făcută în funcţie de cantitatea de calcar din apa pe care
clientul o foloseşte.

Părul clienţilor care locuiesc în apropierea mării va resimţi aceleaşi efecte ca părul clienţilor care locuiesc în
zone foarte poluate. Părul acestora va fi acoperit cu un strat de sare sau de impurităţi şi va trebui să fie
spălat şi tratat cu balsam periodic, dacă nu chiar zilnic.

Deteriorarea părului şi a scalpului Există trei tipuri de deteriorare pe care trebuie să le urmăriţi:

*fizică
*chimică
* biologică

Deteriorarea fizică

Părul îmbătrâneşte pe măsură ce creşte. Spre exemplu, firele de păr care au depăşit nivelul umărului, au
probabil o vârstă de cel puţin trei ani. Părul cu această lungime a fost deja şamponat de sute de ori, a fost
pieptănat, periat şi expus diferitor tipuri de factori, dintre care mulţi au cauzat deteriorarea sa.

Câteva dintre cele mai obişnuite activităţi care produc deteriorarea fizică a părului sunt:
Şamponarea – spălarea frecventă a părului duce la curăţarea uleiurilor naturale care lubrifiază şi protejează
părul.

Perierea - perierea cu forţă a părului duce la distrugerea cuticulelor. Periaţi părul întotdeauna cu atenţie şi
folosiţi o perie de calitate care nu este ruptă sau deteriorată.

Pieptănarea – dacă trageţi de părul ud în încercarea de a-l netezi, nu faceţi decât să-l deterioraţi prin
întinderea excesivă. Folosiţi un pieptene cu dinţi rari şi, cu răbdare, descâlciţi părul, începând cu vârfurile.

Elasticele din cauciuc – elasticele aplicate prea strâns distrug cuticulele şi provoacă ruperea firelor de păr.

Bigudiurile – întinderea excesivă a părului pe bigudiurile rotunde poate distruge acea parte a cortexului care
dă elasticitatea firului de păr. Nu întindeţi niciodată prea tare părul.

Căldura – dacă ţineţi uscătorul prea aproape de păr sau permiteţi acumularea unei temperaturi prea ridicate,
se prea poate să deterioraţi cuticula şi să expuneţi cortexul. Ca urmare, părul îşi pierde umiditatea naturală.

Plăcile electrice de întins părul etc – acestea sunt probabil cele mai dăunătoare surse de căldură deoarece
implică aplicarea căldurii direct pe păr, deteriorând astfel cuticulele şi ducând la expunerea cortexului, ceea
ce cauzează pierderea umidităţii naturale a părului.

Deteriorarea chimică

Substanţele chimice

Fiecare aplicare a unor substanţe chimice pe păr duce la deteriorarea acestuia. Unele substanţe sunt mai
dăunătoare decât altele, dar toate substanţele chimice au un efect asupra părului. Cele mai dăunătoare
substanţe chimice sunt:

Produsele de calitate îndoielnică – utilizarea unor şampoane şi a unor produse de styling de proastă calitate
poate face în timp părul dificil de aranjat.

Ondularea permanentă – ondularea permanentă implică ridicarea cuticulelor pentru a permite substanţelor
chimice să pătrundă în firul de păr. Substanţele chimice duc la modificarea legăturilor chimice din cortex.
Dacă sunt impropriu folosite, substanţele pot deteriora şi slăbi firele de păr, deoarece reuşesc să modifice
echilibrul de acizi al acestora.

Vopsirea – utilizarea improprie a vopselelor de păr poate duce la deteriorarea şi slăbirea părului, în special
atunci când procesul de vopsire modifică echilibrul acid natural al părului.

În cazul vopsirii permanente, cuticula este ridicată pentru a permite substanţelor chimice să pătrundă în firul
de păr, iar acţiunea substanţelor cauzează modificarea legăturilor chimice naturale din cortex.

Oxigenarea – aceasta este probabil cea mai periculoasă procedură. Substanţele chimice înlătură culoarea
naturală a părului şi, în acelaşi timp, îi afectează umiditatea naturală. Efectele substanţelor chimice asupra
umidităţii naturale sunt ireversibile.

Clorul – aceasta este substanţa care folosită, printre altele, în apa pişcinelor. Clorul este o substanţa foarte
alcalină. Se combină cu cheratina din păr pentru a produce un efect „sticlos”. Procesul este deosebit de
dăunător pentru părul lung.

Deteriorarea biologică

Câteva dintre cele mai comune boli ale părului sunt:

Foliculita – o infecţie bacteriană a foliculilor. Veţi observa că zona din jurul foliculilor este înroşită şi veţi
putea constata de asemenea apariţia unor pustule mici, de culoare galbenă, în centrul foliculilor (în jurul
firelor de păr). Dacă constataţi aceste simptome, sfătuiţi-l pe client să se adreseze medicului. Coafarea
părului în aceste condiţii este contraindicată.

Fragilitis crinium – cunoscută sub denumirea de “vârfuri despicate”.

Apare atunci când cuticulele se usucă şi încep să se fractureze. Veţi observa vârfuri despicate mai ales în
cazul părului lung. Această afecţiune este cauzată de folosirea unor produse de proastă calitate şi de
executarea necorespunzătoare a unor tratamente. Există produse care pot fi folosite pentru repararea
cosmetică a părului, dar nu există alt tratament pentru această afecţiune decât tăierea vârfurilor despicate şi
fortificaeea părului astfel încât probabilitatea reapariţiei bolii să scadă.

Impetigo – aceasta este o infecţie foarte contagioasă de natură bacteriană. Nu coafaţi părul clientului înainte
care acesta să fi fost tratat de către un medic. Boala determină apariţia unor vezicule mici, de culoare roşie,
care, o dată sparte, produc o crustă groasă, de culoare galbenă.

După ce au fost sparte, veziculele se unesc, formând o zonă mare, infectată şi acoperită de o crustă.
Îndrumaţi-vă clientul să ceară sfatul unui medic dacă constataţi că suferă de această afecţiune.

Pediculoza capului – infestaţia cu păduchi. Păduchii se transmit uşor şi nu trebuie să coafaţi părul clientului
infestat. Păduchii sunt paraziţi care se hrănesc cu pielea. Femelele îşi depun ouăle pe firele de păr. Ouăle se
ataşează de păr datorită unei substanţe puternic adezive – veţi putea să le vedeţi cu ochiul liber. Există o
serie de produse pe care le puteţi recomanda clientului pentru eliminarea ouălor şi a infestaţiei.

Pityriasis capitis – cunoscută sub numele de mătreaţă. Cu toţii eliminăm celulele moarte de pe scalp, dar
când acest proces natural devine excesiv, el poate deveni deranjant. Mătreaţa poate fi cauzată de o infecţie,
de un micro-organism sau, uneori, de carenţa de sebum.

Aceasta din urmă se datorează fie producţiei insuficiente de uleiuri naturale, fie tratării necorespunzătoare a
părului cu produse de proastă calitate. Pentru tratarea bolii pot fi folosite şampoane şi balsamuri medicinale
hidratante, care înmoaie şi hidratează scalpul.

Psoriasis – o boală care poate apărea oriunde pe corp. Există mari şanse însă să o identificaţi în spatele
urechilor şi de-a lungul liniei de creştere a părului. În cazul acestei boli, celulele pielii se reproduc cu o
viteză mai mare decât cea naturală. Ca urmare a acestui fenomen, pe scalp apar porţiuni acoperite de solzi.
Îndepărtarea solzilor duce la apariţia unei răni.

Boala este însoţită de mâncărime şi produce disconfort, dar nu este contagioasă sau infecţioasă. Cu toate
acestea, pielea bolnavă nu este una plăcută vederii, iar persoanele care suferă de această boală se pot simţi
jenate. În astfel de cazuri este mai important ca niciodată să fiţi amabili şi să daţi dovadă de profesionalism
pentru a-l face pe client să se simtă bine.

Nu puteţi trata această boală în salonul de coafură. Pe piaţă se găsesc anumite tipuri de şampon pe care
clienţii le pot folosi. Aceste şampoane au rolul de a încetini producerea de celule şi de a atenua senzaţia de
disconfort. Cazurile foarte grave necesită tratament medical.

Ateromul – veţi observa protuberanţe solide sub suprafaţa scalpului, acolo unde glandele sebacee au fost
blocate de sebuum. Aceste chisturi pot creşte în dimensiuni, devenind vizibile şi afectând creşterea părului,
dar nu sunt infecţioase şi dispar de obicei de la sine. Dacă devin prea mari, chisturile pot fi îndepărtate cu
uşurinţă.

Seboreea – este numele dat bolii care face ca scalpul să fie neobişnuit de uleios sau „gras”. Se datorează
secreţiei excesive a glandelor sebacee de la nivelul scalpului. Sebuumul secretat poate avea un miros
particular. Boala apare în cazul tinerilor sau se poate datora unui dezechilibru hormonal. Se poate datora de
asemenea utilizării excesive a unor produse de proastă calitate. În cazurile acute puteţi să-l ajutaţi pe client
tratând părul cu mare atenţie şi recomandând şampoane speciale sau produse de calitate.
Tinea capitis – cunoscută sub denumirea de herpesul scalpului. Această boală este foarte contagioasă şi nu
trebuie să vă ocupaţi de părul bolnavului atâta timp cât acesta nu a consultat un medic. Herpesul scalpului
este o infecţie cauzată de o ciupercă şi poate fi uşor identificată. Părul se rupe aproape de nivelul scalpului,
iar pe piele apar porţiuni circulare de culoare roşie, cu un centru de culoare gri.

Trichorrexis nodosa – cunoscută şi sub numele de „păr mărgelat”. Veţi observa porţiuni îngroşate pe firul
de păr, iar unele fire se vor rupe exact în aceste porţiuni. Nu există un tratament special pentru această
afecţiune, dar puteţi diminua efectele ei aplicând un tratament de fortifiere a părului.

Negii – nu vor reprezenta o problemă în procesul de coafare, dar ar trebui să fiţi atenţi la ei, deoarece unii
negi pot fi infecţioşi. Negii sunt cauzaţi de un virus care afectează pielea. Pot avea dimensiuni diferite şi pot
apărea pe mâini, picioare şi uneori pe faţă. Există o serie de produse pe care le puteţi recomanda clientului,
iar, în cazurile acute, i-aţi putea sugera clientului să ceară sfatul unui medic

Mişcarea părului

A tunde părul este o artă. Un bun coafor ştie cum să tundă bine.

Înainte de a începe să tundeţi părul, trebuie să înţelegeţi tehnicile implicate de această acţiune.

Ca stilişti, trebuie să fiţi capabili să realizaţi tunsori care presupun folosirea diferitor tehnici de tuns.
Trebuie de asemenea să fiţi capabili să adaptaţi aceste tehnici la cerinţele fiecărui client în parte şi la tipul
său de păr.

Crearea unei tunsori presupune precizie, atenţie precum şi abilităţi tehnice solide. Pentru a crea mişcare şi
echilibru, trebuie să ştiţi totul despre păr.

Trei moduri de a tunde părul

După ce ajungeţi să stăpâniţi tehnicile de bază, vă veţi putea permite să fiţi mai creativi.

Indiferent de ţara sau locul din care proveniţi, există doar trei moduri de a tunde părul:

 Orizontal

 Diagonal

 Vertical

Aceste moduri de a tunde stau la baza tuturor tehnicilor de tuns. Prin urmare, oricare ar fi tehnica pe care o
învăţaţi, ea include unul dintre aceste trei moduri de a tunde.

Orizontal – linia de tăiere a părului merge de-a curmezişul capului

Se optează pentru liniile orizontale atunci când se doreşte realizarea unei tunsori cu un perimetru uniform (o
tunsoare dreaptă, cu lungime egală peste tot; spre exemplu tunsoarea de tip bob clasic).

Secţiunile orizontale vă ajută să consolidaţi greutatea şi lungimea în coafurile realizate.

Diagonal – linia de tăiere sau secţiunile merg de-a curmezişul formei capului

Secţiunile diagonale sunt folosite de obicei pentru tunsul pierdut. Spre exemplu, în cazul tunsorii de tip bob
pierdut, folosiţi secţiuni diagonale în zona cefei.

În cazul tunsului pierdut, părţile superioare ale secţiunilor sunt lăsate mai lungi, iar cele părţile inferioare
sunt mai scurte.

Vertical – liniile de tăiere sau secţiunile

Această metodă implică folosirea unor secţiuni verticale de-a lungul formei capului. Ca urmare sunt create
straturi care duc la reducerea greutăţii şi lungimii.

Există o serie de alte tehnici de tuns în straturi pe care le puteţi folosi.

TEHNICI MODERNE DE TUNS

 Tehnica PIVOT-POINT sau point cut .

Este tehnica punctului sau tunderii in zig-zag, se foloseste pentru a da suplete si forma tunsorii si

pentru sustinerea superficiala a suvitelor.

 Tehnica SLICE

Se foloseste pentru a subtia in profunzime suvitele de par in vederea obtinerii lejeritatii.

Pentru asta se lasa foarfeca sa alunece in jos pe diferite suvite.

 Tehnica FREE HAND

Este tehnica prin tapare si se foloseste la tunderea suvitelor din partea superioara a capului obtinand

volumul necesar tunsorii.

De asemenea este tehnica de tundere cu mana libera fara a tine parul in palma sau pe degete.

 Tehnica UNDER CUT

Este tehnica in care se combina tehnica Slice si Pivot Point, se foloseste la finisarea tunsorii; se

subtiaza varful suvitei de par tunse anterior.

 Tehnica BOB

Este modul de tundere in linie drapta foarte aproape de mana.

TUNSORI

Modalitati de tundere.

TUNSUL PE DEGETE

Determinarea liniei conducatoare.

Prin determinarea lungimii parului din suvita ce trebuie sa fie tunsa prima, stabiliti linia conducatoare

de ea depinzand lungimea parului coafurii intentionate. Linia conducatoare este linia de baza a

celorlalte linii.

Astfel:- luati in mana pieptanul si foarfeca si separati o suvita ingusta de par

- pieptanati suvita perpendicular pe cap si asezati degetele aratator si mijlociu acolo unde trebuie

scurtat

Parul cu degetele aratator si mijlociu ale mainii stangi tineti suvita intinsa uniform.

Tinerea instrumentelor si taierea:

 introduceti pieptanul intre degetul mare si zona mediana a mainii stangi

 tineti-l in asa fel incat sa nu deranjeze taierea parului

 apucati foarfeca in asa fel incat sa puteti taia cu ea

 taiati parul aflat deasupra degetelor cat mai aproape de ele, acest lucru realizandu-se prin mai multe

taieturi.

Continuarea lucrulu i :

 separati urmatoarea suvita in timp ce inlaturati o parte din suvita scurtata

 puteti fixa linia conducatoare a urmatoarei taieri

 taiati parul de-a lungul liniei conducatoare

 continuati tunsul in modul descris

 verificati repetat daca parul este egal ca lungime de ambele parti ale capului.

TUNSUL IN MANA

Se procedeaza astfel:

 pieptanati lins portiunea de par mai joasa din zona cefei

 luati portiunea intre aratator si mijlociu in asa fel incat varfurile firelor sa se inalte in mana

 alunecati cu degetele pana la linia conducatoare ce determina lungimea parului

 taiati parul in imediata apropiere a partii interne a degetelor

(ATENTIE: degetele trebuie sa fie intinse)

- pieptanati parul in directia de cadere si examinati rezultatul.

Controlul final se face prin verificarea rezultatului dupa ce ati taiat parul si eventual corectarea taierii.

Impartiti parul perpendicular pe linia separarilor anterioare, scurtand prin taiere pe degete sau in mana

varfurile rasarite izolat.

TUNSUL PIERDUT

Pierdutul prin taiere pe orizontala:

 la o distanta de 2 cm de radacina efectuati o separare a parului in jurul capului si prindeti sus parul

ramas

 stabiliti linia conducatoare prin taierea pe degete sau in mana

 pentru determinarea ghidului lateral luati ca reper portiunea de par de la capetele campului de pe

ceafa deja scurtat

 paralel cu prima portiune de par, separati o a doua portiune groasa de 0,5 cm si pieptanati-o in jos

(ATENTIE: ca linia conducatoare sa ramana posibil de recunoscut)

  aduceti la acelasi nivel portiunea de par cu linia orientativa

 continuati lucrul pana la crestet cu atentie ca toate portiunile de par sa fie taiate intr-un unghi egal

fata de pielea capului

 tineti tot parul apropiat de cap daca doriti un pierdut fin si indepartat daca doriti un pierdut mai

grosier

 verificati rezultatul separand vertical tot parul si pieptanand in unghi drept fata de cap si luand intre

degete, nu trebuie sa rasara varfuri izolate

Pierdutul prin taiere verticala

 Impartiti parul pe verticala.

 Pozitia departata de pielea capului a portiunii de par si directia liniei de taiere determina gradul de

pierdere.

TUNSUL PE CAP

 In crestetul capului separati vertical o portiune de par

 determinati nivelul pierdutului prin alinierea la gradul dorit intre aratator si degetul mijlociu a acestei

portiuni. Pentru un pierdut relativ puternic aliniati paraalel cu capul portiunea de par.

 Tundeti portiunea de par pe degete si sontinuati taiatul in jurul campului din crestet.

 Parcurgeti etapa de lucru din prelungirea portiunilor tunse spre contur, iar la trecerea de la o etapa la

alta preluati cate o parte din parul deja tuns pentru a respecta ghidul

TUNDEREA CONTURURILOR MO I (tunsul exact de-a lungul unui contur stabilit)

Notiuni preliminare necesare:

a) aceasta tehnica este recomandata urmatoarelor tipuri de coafura de baza:

 bob (respectiv dubla linie de tundere pe frunte ) si taietura carre

 taietura rotunda.

b) pentru intreaga tunsoare are importanta numai o linie de taietura de-a lungul unui contur stabilit in asa fel

incat toate portiunile de par sa fie taiate mereu pe aceeasi linie orientativa, exceptie taietura carre

c) taietura vine in principal perpendicular pe directia de cadere a parului

d) taietura trebuie sa fie perfecta deoarece chiar si micile greseli sar imediat in ochi si corecturile

ulterioare nu mai sunt posibile, de aceea este foarte importanta pozitia de lucru

e) sensul de separare si sensul de taiere trebuie sa fie paralele

f) parul trebuie impartit in portiuni foarte subtiri pentru ca permanent sa se vada linia orientativ

Mişcarea părului

Mişcarea părului reprezintă direcţia în care „cade” părul de la rădăcini până la vârfuri.

De ce contează mişcarea părului?

Mişcarea părului influenţează tunsoarea pe care o veţi alege pentru clientul dumneavoastră.

Tunsoarea este o îngemănare a formei şi a aspectului. Puteţi obţine această îngemănare aranjând părul
clientului într-o manieră potrivită, echilibrată, care să avantajeze forma capului clientului şi trăsăturile sale
faciale. Tunsoarea trebuie să pună în valoare aspectul fizic şi să completeze lookul clientului.

Trebuie să ţineţi cont de toate caracteristicile părului clientului dumneavoastră, orice aţi face. Aceste
caracteristici vor influenţa tunsorile alese, metodele utilizate pentru realizarea lor, precum şi aspectul final.

Caracteristici care trebuie luate în seamă:

 Direcţia de creştere a părului

 Forma capului

 Protuberanţe care ar putea influenţa modul în care doriţi să cadă părul în final, şi anume urechi,
umeri şi curbura spatelui

 Tipul de păr, şi anume drept sau ondulat

Lungimea părului. Aceasta este singura caracteristică pe care coaforul o poate controla

Lungimea părului

Părul se mişcă în direcţia de creştere până în momentul în care lungimea şi greutatea sunt suficient de mari
pentru a-l trage într-o altă direcţie.

Părul lung este greu. Greutatea face ca părul să cadă drept, de la rădăcini până la vârfuri.

Părul scurt are o greutate mică şi se mişcă în direcţia de creştere.

Părul creşte cu aproximativ 1,27 cm pe lună (în cazul persoanelor sănătoase). Majoritatea foliculilor vor
produce fire de păr cu o lungime de 71 până la 91 cm, dacă acestea nu sunt tăiate.

Ţinând sub control lungimea şi greutatea părului, veţi putea controla mişcarea părului – direcţia de creştere-
în întreaga tunsoare.

Principalele două tehnici de tuns pe care le puteţi folosi pentru a ţine sub control lungimea şi greutatea
părului sunt:

 tunsul pierdut

 tunsul în straturi

Cele două tehnici pe care le puteţi folosi pentru a influenţa forma, dar şi lungimea şi greutatea părului sunt:
  tunsul pierdut inversat

 tunsul în straturi

Tunsul pierdut

Aceasta reprezintă tehnica ce implică tunderea părului ţinut într-un unghi mai mic de 90 de grade faţă de
cap.

Tunsul pierdut presupune crearea unor lungimi diferite în straturile superioare şi în cele inferioare ale unei
porţiuni de păr.

Această tehnică este caracterizată prin unghiul pe care creează între vârfurile firelor de păr mai lungi şi cele
ale firelor mai scurte. Tunzând părul în felul acesta puteţi ţine sub control greutatea şi lungimea conturului
tunsorii realizate. Tehnica vă permite să direcţionaţi părul în faţă sau în spate de-a lungul perimetrului
tunsorii.

Tehnica este de mai multe tipuri, în funcţie de forma vizată:

 pătrată

 curbată

 diagonală

 scurtă

Există câteva reguli de bază care se aplică tunsului pierdut prin care sunt ţinute sub control greutatea şi
lungimea părului. După ce veţi înţelege cum şi în ce condiţii se recurge la ridicarea părului la un unghi mai
mic de 90 de grade şi direcţionarea cu ajutorul pieptenelui, veţi putea putea folosi într-o manieră creativă
tehnica tunsului pierdut.

 Ridicarea părului la un unghi mai mic de 90 de grade: raportându-vă la linia conducătoare pentru
conturul tunsorii, distanţaţi părul de cap, ridicându-l astfel încât să formeze cu acesta un unghi nu
mai mare de 90 de grade. Aplicarea acestei metode duce la reducerea greutăţii părului şi la crearea
unor linii mai domoale.

 direcţionarea cu ajutorul pieptenelui: pieptănând părul spre un punct lung, daţi greutate conturului
şi creaţi o formă mai grea; pieptănând părul spre cel mai scurt punct, creaţi mai puţină greutate, dar
mai multă mişcare.

Tunsul pierdut inversat

Această tehnică este folosită în special în cazul părului care are o lungime uniformă. Un exemplu evident
pentru utilizarea acestei tehnici este tunsoarea de tip bob clasic drept. Părul este pieptănat spre cel mai lung
punct. Astfel, diferitele perimetre se suprapun şi părul se poate răsuci.

Tunsul în straturi

Această tehnică ţine sub control lungimea şi greutatea părului în cadrul perimetrului tunsorii.

Tunsul în straturi este tehnica ce implică tunderea părului prin poziţionarea lui într-un unghi egal sau mai
mare de 90 de grade de cap. Principiul care stă la baza acestei tehnici este utilizarea liniilor drepte şi a
unghiurilor pentru a crea greutate şi volum.
 Puteţi tăia părul astfel încât să obţineţi lungimi similare, creând o formă uniformă, sau puteţi să tundeţi
părul astfel încât să obţineţi lungimi diferite. Veţi alege între aceste variante în funcţie de tunsoarea pe care
doriţi s-o creaţi.

Tunsul în straturi poate fi folosit pentru crearea unor forme şi unghiuri diferite. Puteţi folosi una singură sau
mai multe metode de creare a straturilor în cadrul unei tunsori.

Decizia cu privire la metoda folosită trebuie să se bazeze pe:

 analiza făcută cu privire la părul clientului

 analiza făcută cu privire la client

 lungimea solicitată

 rezultatul final scontat

 marginea tunsorii, adică dreaptă sau estompată

Consultaţi paşii următori pentru a obţine mai multe detalii cu privire la tehnicile de tuns în straturi.

Direcţia de creştere a părului poate fi hotărâtoare în alegerea coafurii şi poate influenţa rezultatul obţinut de
către coafor.

Direcţia (naturală) de creştere este dictată de modul în care sunt dispuşi foliculii pe scalp. Dacă doriţi ca
rezultatul să fie unul de durată, trebuie să încorporaţi direcţia naturală de creştere în coafura pe care o creaţi.
Nu trebuie însă să neglijaţi faptul că încercarea de a anihila prin tunsoare direcţia naturală poate duce la
obţinerea unor efecte foarte interesante, precum volumul obţinut în zona rădăcinilor.

Puteţi evalua mai bine direcţia de creştere atunci când părul este ud. Asta deoarece, pe părul ud, linia de
creştere se vede mai clar. Trebuie însă să observaţi direcţia de creştere a părului înainte şi după şamponare
şi din nou înainte de a începe să tăiaţi părul.Uscarea poate deghiza forma naturala aliniei de crestere

Forma capului

Forma capului este importantă. Ea reprezintă punctul de pornire în stabilirea coafurii. Toate elementele
tunsorii sau coafurii - proporţii, echilibru şi distribuire a părului - trebuie să fie decise în funcţie de forma
capului.

Tineţi cont şi de celelalte trăsături ale clientului (ochi, nas şi bărbie) pentru a crea tunsoarea care i se
potriveşte acestuia

Elemente care influenţează căderea naturală a părului

Elementele care pot influenţa căderea naturală a părului sunt, spre exemplu, urechile, umerii, linia spatelui.

Înainte de a alege o coafură, observaţi forma şi dimensiunile corpului clientului şi postura acestuia. Toate
aceste caracteristici vor influenţa decizia dumneavoastră. Spre exemplu:

 în cazul persoanelor corpolente, coafurile zbârlite nu sunt neaparat flatante, iar tunsorile scurte pot
afecta simetria optică a aspectului clientului

 în cazul persoanelor înalte, o tunsoare înaltă le poate face să pară mai înalte

 în cazul persoanelor scunde, o tunsoare plată le poate face să pară mai scunde.

Observaţi forma umerilor clienţilor dumneavoastră şi linia spatelui său.

Ambele caracteristici influenţează într-o mare măsură aspectul final al coafurii. Evitaţi coafurile rotunjite,
dacă clientul are umeri rotunzi sau un spate cu aceeaşi formă. În aceste cazuri e de preferat o tunsoare
lungă, care să contribuie la obţinerea unui aspect mai armonios.

Alte elemente care influenţează alegerea coafurii:

 ochelarii – părul trebuie să fie tuns/ coafat astfel încât să nu ajungă pe faţă

 urechile mari sau aparatul pentru auz – părul trebuie să fie tuns/ coafat astfel încât şuviţele să
acopere urechile

- Zimţarea

Această tehnică este folosită pentru a crea straturi şi forme exterioare.

Poate fi aplicată pe păr umed sau uscat. Ţineţi foarfecele astfel încât să formeze un unghi cu scalpul şi
folosiţi vârful lamei pentru a tunde. Părul va căpăta astfel vârfuri zimţate, forma tunsorii fiind astfel mai
armonioasă

Filarea

Filarea reduce desimea părului în porţiunile interioare şi exterioare pentru a conferi dinamism şi a defini
forma. Tehnica este aplicată pe tunsoarea finalizată, pe părul umed sau uscat. Ţineţi foarfecele deschise
(tundere cu mâna liberă, fără pieptene) şi deplasaţi-l prin alunecare de-a lungul tulpinei părului, deschizând
şi închizând uşor unghiul tăişului (aveţi grijă să nu închideţi complet foarfecele pentru că în acest caz veţi
tăia întreaga şuviţă). Filarea este o metodă eficientă de rărire a părului; cu cât deschideţi şi închideţi mai des
foarfecele, cu atât veţi tunde mai mult păr.

- Tundere prin răsucire

Tunderea prin răsucire creează volum prin rărirea părului. Conferă mult dinamism şi este foarte eficientă
pentru părul creţ sau ondulat. Luaţi o şuviţă de aproximativ doi centimetri şi jumătate şi răsuciţi-o de la
rădăcină spre vârfuri astfel încât să stea ridicată.

Ţineţi şuviţa ridicată între degete şi, cu tăişul deschis, mişcaţi foarfecele de-a lungul ei, de la rădăcină spre
vârfuri(aveţi grijă să nu închideţi foarfecele pentru că în acest caz veţi tăia întreaga şuviţă).

- Straturi paralele

Trebuie să fiţi extrem de atenţi în realizarea tunsorilor de precizie şi bine definite pe păr scurt. Conturul
natural al părului clientului şi greşelile sunt mai vizibile în cazul acestor tunsori.

În cursul etapei de analiză trebuie să ţineţi cont de anumiţi factori care pot influenţa considerabil modul de
realizare a unei tunsori masculine şi aspectul final pe care aceasta îl poate căpăta.
Părul facial

Trebuie să alegeţi o tunsoare care să avantajeze modul în care clientul îşi aranjează părul facial.

Perciunii

Perciunii reprezintă extremităţile laterale ale liniei de creştere a părului la bărbaţi. Pot fi tunşi în diferite
forme şi la diferite lungimi. Important este ca aceştia se potrivească cu restul tunsorii.

Forma şi lungimea perciunilor a variat în funcţie de modă. De pildă, aceştia erau lungi în

 anii ’20, ’30 şi ’40;

 îngrijiţi şi scurţi în anii ’50;

 lungi, subţiri şi cu o formă definită în anii ’60 şi ’70; şi

 gotici, unghiulari şi vopsiţi în anii ’80.

Începând din anii ’90, sunt la modă tunsorile îngrijite. Iar bărbaţii mai în vârstă preferă mereu perciunii
clasici tunşi scurt.

Urechile

În cazul multor persoane, urechile nu sunt simetrice. Acestea pot să fie foarte mari, foarte mici sau chiar de
dimensiuni diferite. Iar unele sunt distanţate faţă de cap.

Trebuie să fiţi atenţi la toate aceste trăsături în momentul realizării unor tunsori scurte.

Trebuie de asemenea să aflaţi dacă clientul dumneavoastră poartă ochelari sau proteză auditivă. Ambele
aspecte vor influenţa aspectul tunsorii dumneavoastră, în special dacă vizaţi o tunsoare bine definită, pe păr
scurt.
Cărările

Cărările pot fi folosite pentru a obţine diferite efecte la nivelul coafurii. De pildă, o cărare mediană poate
crea o separare a părului în părţi egale şi contribui la obţinerea unui aspect mai simetric în cazul unui păr cu
fir gros sau al unui cap de dimensiuni mai mari. Cărările într-o parte au ca efect distragerea atenţiei de la
trăsături proeminente cum sunt un nas mai mare sau urechi asimetrice.

Şi tendinţele pot influenţa preferinţa pentru un tip de cărare.

Anumite cărări naturale pot fi foarte pronunţate şi, prin urmare, este preferabil să le folosim ca atare decât
să forţăm crearea altora.

Se recomandă ca în etapa de consiliere, înainte de a începe realizarea tunsorii, să stabiliţi forma cărării
naturale a clientului şi să apreciaţi cât de pronunţată este. Este posibil ca aceste aspecte să influenţeze
aspectul final al coafurii pe care vă propuneţi să o realizaţi.

Tunsoare în scări cu linii drepte: Ghid pas cu pas

Pentru a crea baza tunsorii, se tunde părul la aceeaşi lungime. Tăietura poate fi dreaptă sau zimţată, în
funcţie de textură.

Părul este pieptănat în sensul direcţiei naturale de cădere şi ridicat la o înălţime egală cu lăţimea unui deget
şi este tuns într-o formă pătrată.

Delimitaţi o cărarea centrală care începe în creştet şi coboară de-a lungul mijlocului cefei.

Această şuviţă trebuie să fie amplasată central pentru că altfel tunsoarea va fi asimetrică.

Luaţi o şuviţă diagonală dinspre creştet până în zona din spatele urechii, ţinând cont de faptul că şuviţele
ordonate, omogene conduc la tăieturi precise.

Aplicând o tensiune constantă. Pieptănaţi părul în jos folosind capătul des al pieptenului de tuns.

În cazul acestei tehnici, ordinea în care tundeţi diferitele zone este la alegerea dumneavoastră. Aţi putea la
fel de bine să luaţi şuviţele începând dintr-o parte laterală şi terminând în cealaltă.

Avantajul realizării tunsorii mergând dintr-o parte laterală în cealaltă – adică tunzând o şuviţă, apoi tunzând
o alta omoloagă în cealaltă parte – este că puteţi verifica tunsoarea din mers.

Dacă sunteţi începători în aplicarea acestei tehnici, este recomandat să tundeţi pe rând şuviţele omoloage
din fiecare parte. Astfel, veţi putea observa clar cum se conturează pas cu pas simetria şi forma tunsorii.

Aveţi grijă ca şuviţele să fie clar delimitate şi ca părul să fie umed.

Pe măsură ce înaintaţi spre creştet, veţi putea observa linia tunsorii şi treptele mai bine dacă capul clientei
este într-o poziţie verticală.
Ultimul câmp tuns este cel din vârful creştetului până în spatele urechii.

Înainte de realizarea tunsorii, trebuie să luaţi în calcul multe elemente: conturul părului, direcţiile neregulate
de creştere a părului, calitatea, cantitatea şi textura părului şi forma feţei.

Conturul

Consilierea clientului reprezintă cea mai important parte a muncii dumneavoastră, iar examinarea conturului
este un element esenţial în analiza părului. Analizaţi următoarele zone:

 Ceafa

 Părţile laterale

 Fruntea

 Calota

Trebuie să analizaţi aceste zone atât pe părul uscat, dar şi pe părul umed, după ce a fost spălat cu şampon,
deoarece este posibil ca spuma sau gelul pe care clientul le-a folosit pentru a se coafa să vă dea o impresie
greşită cu privire la conturul părului.

Nu toată lumea are un contur perfect, aşa că fiţi atenţi la creşterea inegală sau la forme ciudate şi dinamice.
Va trebui să ţineţi cont de ele în momentul realizării tunsorii.

Direcţii neregulate de creştere

Trebuie să ţineţi cont de posibilele neregularităţile de creştere a părului clientei când executaţi tunsoarea
pentru că unele pot influenţa realizarea tunsorii. Cele mai frecvente sunt:

 Vârtejurile din creştet

 Părul care creşte de jos în sus la ceafă

 Vârtejurile din partea din faţă

 Părul crescut pe frunte la baza cărării

În cazul în care clienta prezintă vreuna din aceste neregularităţi, trebuie să tundeţi în zona respectivă fără a
întinde părul pentru a-i da acestuia posibilitatea să se aşeze în mod natural.

Este posibil să fie nevoie să lăsaţi aceste porţiuni mai lungi decât restul părului. Astfel, părul va putea să se
aşeze mai bine pe direcţia sa naturală de creştere fără ca acest lucru să fie vizibil. Părul arată ca şi cum ar fi
fost tuns la aceeaşi lungime, chiar dacă nu a fost tuns astfel.

Calitatea părului
Prin calitatea părului înţelegem starea acestuia. Părul în stare bună este uşor de coafat. Părul subţire şi
casant este mai greu de coafat, fiind necesară folosirea produselor de aranjare cum ar fi spuma sau gelul.

Cantitatea

Cantitatea se referă la desimea părului şi la cât de gros sau subţire este firul de păr.

Aceşti factori trebuie luaţi în considerare, deoarece influenţează echilibrul şi rezistenţa coafurii. De pildă,
volumul este mai uşor de obţinut pe părul cu fir gros. În cazul părului subţire, acest lucru este mai dificil şi
este nevoie de produse de aranjare precum gelul sau spuma.

În cazul aplicării tratamentelor chimice, cantitatea de preparat aplicat şi tehnica de aplicare depinde de
grosimea firului de păr. De pildă, părul subţire poate manifesta mai multă rezistenţă la vopsire şi la
ondularea permanentă.

Textura

După acest criteriu, sunt trei tipuri de păr:

 Subţire

 Mediu/normal

 Gros/aspru

Textura părului clientului influenţează dimensiunea şuviţelor alese în cadrul realizării tunsorii. Dacă părul
este gros, şuviţele trebuie să fie mai subţiri astfel încât linia conducătoare să fie vizibilă. Trebuie ca linia
conducătoare să fie vizibilă pentru a şti cât trebuie tunsă fiecare şuviţă.

Modelul nostru are o faţă pătrată.

Părul ei este ondulat natural şi are o desime peste medie.

Împărţiţi părul pe câmpuri: spate, lateral, faţă; şi straturile interioare.

Căderea părului

Durata vieţii fiecărui fir este limitată. Când această perioadă se termină părul cade, lăsând loc altui fir.

Creşterea părului durează de la 3-7 ani în cazuri excepţionale ceva mai mult. După aceea rădăcina firului îşi

opreşte schimbul de substanţe şi se micşorează. Părul se mişcă în rădăcină timp de 2-4 luni şi în final cade.

Astfel capul pierde într-o zi până la 100 de fire, ceea ce, la un volum total de peste 100.000 de fire, nu

reprezintă o problemă. Verificaţi dacă fiecare fir de păr are la capăt un mic ghemotoc alb (rădăcina). Dacă nu

există atunci firul nu a căzut ci doar s-a rupt şi nu se socoteşte. Dacă dimineaţa găsiţi pe pernă mult păr este

un semn îngrijorător. Hormonii pot fi cauza frecventă a căderii părului. La bărbaţi, aceasta duce la chelie iar

la femei la o pierdere „difuză” a părului. Difuzia înseamnă că părul nu cade dintr-un anumit loc ci uniform de

pe toată suprafaţa capului.

Cauzele hormonale cunoscute sunt: căderea părului după graviditate când se schimbă brusc

componenta hormonilor. În timpul gravidităţii au asigurată o fază prelungită de creştere a părului. Cu

naşterea copilului această fază se întrerupe brusc şi într-un timp scurt cade dintr-o dată mult păr. Creşterea

părului se restabileşte imediat ce procesul hormonal se echilibrează. Aceasta se produce după 6-8 luni.

Preparatele anticoncepţionale pot duce, de asemenea, la intensificarea căderii părului. La o

sensibilitate mare ele pot acţiona în mod identic cu hormonul testosteron, care determină calviţia la bărbaţi.

Nici acesta nu este un mtiv de panică pentru că la femei nu există niciodată asemenea cazuri disperate ca la

bărbaţi. Această problemă trebuie însă discutată cu medicul pentru că nu este vorba numai de căderea

părului ci şi de alte fenomene: pielea capului şi a feţei devine mai grasă ca de obicei.

Alimentaţia influenţează foarte mult creşterea părului pentru că tot ce este necesar creşterii părului

se obţine prin ea. De aceea trebuie să ne amintim întotdeauna, mai ales în cazul curei de slăbire. O

alimentaţie unilaterală şi în special deficitul de albumină şi de fier poate duce la pierderea părului, care se

restabileşte când se echilibrează alimentaţia.

Stresul puternic poate provoca o scădere evidentă a părului. Părul nu cade dintr-o dată ci după 2-3

luni. Cauza este distrugerea temporală a echilibrului hormonal.

Boala – în special o infecţie cu o temperatură ridicată (congestia pulmonară gravă) poate duce la

căderea părului.

Unele medicamente ( de exemplu preparatele care accentuează fluidizarea sângelui) pot duce la

căderea părului. Din fericire, în toate cazurile enumerate creşterea părului se restabileşte imediat ce

factorul nociv este îndepărtat.

Când părul cade în smocuri sau când această cădere a părului continuă fără cauze

evidente se va apela la medicul dermatolog. Când părul capului îşi pierde aspectul pufos, cauza pierderi

poate fi nu neapărat căderea lui, cât şi ruperea lui superficială. La ruperea părului, acesta rămâne pe pernă

sau pieptăne, rădăcina părului fiind sănătoasă. Poate este afectat numai firul de păr, în aşa măsură încât nu

mai rezistă unui efect mecanic şi se rupe, uneori chiar de lângă rădăcină. Cel mai adesea cauza acestei

ruperi este efectuarea necompetentă a unei ondulaţii chimice sau a unei decolorări puternice. O altă

cauză poate fi distrugerea pielii capului datorită unei ciuperci, ca urmare a netratării mătreţei.

Această infecţie poate distruge pielea şi rădăcina părului atât de mult încât din rădăcini nu mai pot creşte

decât fire slabe şi friabile.

Rezolvarea problemei constă în tunderea scurtă iar când există şi mătreaţă este necesar un tratament

intensiv pentru vindecarea pielii capului.

Boli ale părului / scalpului

Aşa cum şi pielea are dezechilibre, aşa se poate întâmpla ca şi părul să aibă la un moment dat
anumite dezechilibrări de la normalitate. Dacă se întâmplă ca o clientă să aibă o boală a scalpului

infecţioasă, coafeza trebuie să o îndrepte către un specialist, un dermatolog, pentru a evita înrăutăţirea

situaţiei. În plus, ea nu poate fi servită din cauza pericolului de infectare.

Totuşi, existe dezechilibre ale scalpului care nu sunt atât de grave şi care sunt tratabile, cum este

mătreaţa.

Mătreaţa

Celulele pielii capului se desfac în mod constant. Celulele care mor se desprind uşor de pe suprafaţa

pielii. Celulele moarte devin vizibile sub formă de mătreaţă numai atunci când se aglomerează. Un singur

solzişor de mătreaţă este format din 500 – 1000 celule cornoase. Această aglomerare a celulelor se

datorează cornificării pielii capului, cauza nefiind cunoscută prea bine. Întrucât apariţia mătreţei este însoţită

de o secreţie abundentă a glandelor secretoare de grăsime experţii presupun că prin descompunerea

bacteriană a grăsimilor iau naştere substanţe ce provoacă o cornificare avansată.

Mătreaţa apare şi în cazul în care pielea capului prea uscată şi se irită uşor datorită şamponului de

calitate inferioară, a permanentului neigienic sau a aerului prea uscat din cameră. Acest tip de mătreaţă, de

regulă, trece de la sine îndată ce cauza încetează.

Cea mai utilizată substanţă în tratarea mătreţei se numeşte OCTOPIROX. Aceasta desface de pe

piele celulele cornificate şi încetineşte procesul de cornificare. Doza de substanţă împotriva mătreţei în

şampoanele speciale este destul de slabă dar suficientă pentru îngrijire. În cazurile mai complicate se

recomandă un tratament special. De obicei preparatele curative se aplică pe pielea capului înainte de

spălare şi se lasă acolo un timp oarecare. La nevoie se repetă tratamentul. Mătreaţa dispare în cel mult trei

săptămâni dar din păcate nu întotdeauna.

Predispoziţia pentru formarea mătreţei rămâne pentru că

tratamentul îndepărtează doar simptomul. Ea poate apărea din nou iar asta implică repetarea tratamentului

care trebuie făcut fără întârziere, deoarece bacteriile şi ciupercile găsesc un mediu hrănitor ideal în pielea

afectată de mătreaţă. Urmările posibile sunt distrugerea capacităţii de creştere a părului, care duce la

căderea lui. În afară de aceasta este foarte importantă spălarea deasă a părului.

Periile şi pieptenele trebuie păstrate mereu curate.

Îmbolnăvirea efectivă a pielii capului este Pecinginea Solzoasă. Simptomele sunt cele ale mătreţei

obişnuite, dar:

-mătreaţa rezistă în ciuda tuturor tratamentelor şi se ameliorează doar puţin;

-pielea de sub păr nu este numai cu mătreaţă, are şi o tendinţă de înroşire;

în aceste cazuri trebuie consultat medicul dermatolog.

 Protecţia contra soarelui

Nu numai pielea, dar şi părul capului este supus distrugerii de către razele ultraviolete. Sub influenţa

acestora acţionează asupra părului la fel ca şi perhidrolul – vechiul mijloc de decolorare a părului.

Pigmenţii

se distrug, părul se deschide la culoare iar structura lui devine poroasă. Pentru ca acest proces să înceapă,

nu este nevoie neapărat ca părul să fie ud. Este suficientă umiditatea obişnuită a aerului şi umiditatea

normală a pielii capului. Soarele evaporă umiditatea necesară keratinei părului. În urma acestei acţiuni, părul

devine uscat şi îşi pierde elasticitatea. Cu cât este mai rezistent stratul solzos cu atât părul este mai protejat

împotriva razelor ultraviolete.

Trebuie să se aibă în vedere protecţia părului mai ales în cazul ondulaţiei

permanente sau când părul este vopsit sau decolorat.

Părul lung şi friabil necesită de asemenea o protecţie deosebită.

Protecţia părului în timpul verii se va face ca preparate cu filtre ultraviolete (lac, gel umezitor şi creme),

şampon deosebit de moale cu substanţe nutritive care menţin umiditatea; preparate curative şi de clătire cu

umefianţi; părul lung are nevoie de „fluid” pentru păr aşchiat

Trăsăturile şi forma feţei

Trăsăturile şi forma feţei sunt unice. Folosiţi-vă spiritul de observaţie pentru a identifica aceste trăsături
individuale.

Tunsoarea dumneavoastră ar trebui să scoată în evidenţă trăsăturile frumoase, de pildă ochii şi pomeţii şi să
ascundă trăsăturile mai puţin atrăgătoare, de exemplu maxilarul pronunţat sau nasul mare.

Forma feţei:

 Forma ovală, Faţa rotundăă şi forma de inimă, profilul acestora putând fi mai delicat sau mai
pronunţat. O tunsoare mai rotunjită este mai adecvată acestor forme.

Forma pătrată, forma dreptunghiulară şi forma triunghiulară sunt ascuţite, robuste şi au un aspect unghiular.
Tunsorile ascuţite, angulare sunt mult mai adecvate acestor forme decât tunsorile rotunjite

Tunsoare cu straturi paralele: Ghid pas cu pas

Delimitaţi o linie de profil care începe de la conturul frunţii şi se opreşte în partea posterioară a creştetului.
Ea se alege din lateralele cărării centrale şi ar trebui să aibă lăţimea unui deget.

Asiguraţi-vă că această şuviţă este amplasată central. Ea va fi ghidul dumneavoastră pentru realizarea în
continuare a tunsorii.

Linia de profil va determina lungimea tunsorii şi, mai ales, va avea un rol decisiv în egalizarea ei

Înainte de realizarea tunsorii, trebuie să luaţi în calcul multe elemente: conturul părului, direcţiile neregulate
de creştere a părului, calitatea, cantitatea şi textura părului şi forma feţei. În cazul acestei tunsori trebuie să
fiţi foarte atenţi la zona bretonului pentru că şi acesta va fi tuns.

Trăsăturile şi forma feţei

Forma pe care o are faţa şi capul clientei dumneavoastră este unică. Folosiţi-vă abilităţile de observaţie
pentru a identifica trăsăturile care o individualizează.

Tunsoarea pe care o veţi executa trebuie să-i pună în evidenţă trăsăturile frumoase, de exemplu ochii şi
pomeţii şi să-i mascheze trăsăturile mai puţin atractive, de exemplu maxilarul pronunţat sau nasul mare.

Diferitele tipuri de forme ale feţei sunt:

  Ovală, rotundă şi în formă de inimă. Aceste feţe au contururi mai puţin până la foarte mult curbate.
Acestor forme li se potriveşte o coafură cu linii mai moi.

 Pătrată, dreptunghiulară şi triunghiulară. Formele sunt angulare, duri şi au un aspect dăltuit.

Tunsorile ascuţite, drepte se potrivesc mai bine acestor feţe, şi nu celor cu linii mai moi.

Direcţii neregulate de creştere

Trebuie să ţineţi cont de posibilele neregularităţile de creştere a părului clientei când executaţi tunsoarea
pentru că unele pot influenţa maniera în care lucraţi. Cele mai frecvente sunt:

 Vârtejurile din creştet

 Părul care creşte de jos în sus la ceafă

 Vârtejurile din partea din faţă

 Părul crescut pe frunte la baza cărării

În cazul în care clienta prezintă vreuna din aceste neregularităţi, trebuie să tundeţi în zona respectivă fără a
întinde părul pentru a-i da acestuia posibilitatea să se aşeze în mod natural.

Este posibil să fie nevoie să lăsaţi aceste porţiuni mai lungi decât restul părului. Astfel, veţi masca direcţia
naturală de creştere a acestora. Părul arată ca şi cum ar fi fost tuns la aceeaşi lungime, chiar dacă nu a fost
tuns astfel.

Calitatea părului

Prin calitatea părului înţelegem starea acestuia. Părul într-o stare bună este uşor de coafat. Părul subţire şi
casant este mai greu de coafat, fiind necesară folosirea produselor de aranjare cum ar fi spuma sau gelul.

Cantitatea

Cantitatea se referă la desimea părului şi la cât de gros sau subţire este firul de păr.

Aceşti factori trebuie luaţi în considerare, deoarece influenţează echilibrul şi rezistenţa coafurii. De pildă,
volumul este mai uşor de obţinut pe părul cu fir gros. În cazul părului subţire, acest lucru este mai dificil şi
este nevoie de produse de aranjat precum gelul sau spuma.

În cazul aplicării tratamentelor chimice, cantitatea de preparat aplicat şi tehnica de aplicare depinde de
grosimea firului de păr. De pildă, părul subţire poate manifesta mai multă rezistenţă la vopsire şi la
ondularea permanentă.

Textura

După acest criteriu, sunt trei tipuri de păr:

 Subţire

 Mediu/normal

 Gros/aspru

Textura părului clientei va dicta dimensiunea porţiunilor cu care lucraţi. Dacă părul este mai gros, veţi lucra
cu porţiuni mai înguste pentru a vă asigura că vedeţi linia conducătoare. Pentru a şti unde să tăiaţi fiecare
porţiune, linia conducătoare trebuie să fie vizibilă.

Modelul nostru are o faţă pătrată.

Părul ei este ondulat natural şi are o desime peste medie.

Împărţiţi părul pe câmpuri: spate, lateral, faţă; şi pe porţiuni.

Tunsoare bob clasică

Stratificarea părului reprezintă forma pe care o capătă tunsoarea în zonele interioare. Aceasta conferă
volum, direcţie, dinamism şi uneori contururi mai netede.

Stratificarea poate fi numită şi forma tri-dimensională a părului. Modurile de stratificare se clasifică în

funcţie de forme şi tipare:

 Paralele

 Convexe

 Concave

 Pătrate

 Asimetrice

Toate aceste forme şi tipare pot fi combinate sau aplicate exclusiv.

Consultaţi paginile privind mişcarea părului pentru a afla mai multe detalii despre tipare de stratificare.

Tunsoarea modelului meu are un aspect mai armonios. Este versatilă şi, prin foenare, poate fi finisată în mai
multe moduri.

Tunsoarea nu are contur, lucru obţinut prin stratificarea exclusivă a corpului părului.

S-a folosit o combinaţie de linii verticale şi orizontale pentru a se obţine cele mai potrivite unghiuri.
Folosindu-se aceeaşi metodă de stratificare, se poate crea o tunsoare pe păr lung sau una pe păr tuns mai

scurt.

Tunsoare pierdută cu pieptenele

Se execută această tunsoare pentru a crea forme bine definite într-un păr scurt, tuns de aproape. Tehnica se
foloseşte în general la coafurile bărbăteşti pentru a da un aspect de păr subţiat către ceafă şi părţile laterale.
Părul se tunde scurt în zona cefei şi apoi, treptat, mai lung către zona creştetului, în funcţie de stilul ales de
către client. Forma tunsorii poate fi dreaptă sau avea contururi estompate. În ambele cazuri se pot folosi fie
foarfeca de tuns, fie cea de filat, ţinute deasupra pieptenului. Pieptenul se foloseşte pentru a ridica părul. De
obicei se începe la ceafă sau în lateral. Pieptenul trebuie folosit cu atenţie pentru că ghidează foarfeca şi ne
ajută să dăm formă tunsorii. Trebuie să mânuiţi cu repeziciune pieptenele şi foarfeca pentru a împiedica
formarea de straturi.

Tunsoarea Scurtă - şic

Această coafură îndrăzneaţă are porţiuni mai scurte, dispuse discontinuu. Vârfurile au un aspect neted.
Partea de sus este mai lungă pentru ca frizura să fie versatilă.

Indicaţii pentru realizarea tunsorii

Realizaţi porţiuni mai scurte, nearmonizate creând şuviţe pe diagonală, în ambele părţi, care să pornească de
la tâmple şi să se îndrepte către vârful urechilor. Tundeţi scurt, la 2,5 cm, ţinând părul cu degetul mijlociu.
Acesta să fie lipit de scalp, paralel cu şuviţa. Începeţi din zona parietală, ţineţi şuviţa de tuns la 45o, treceţi-
vă degetele prin vârfurile de păr şi tundeţi ici şi colo dinspre vârfuri înspre rădăcină. Armonizaţi partea din
spate cu cele laterale creând şuviţe verticale şi tunzând similar. Urmărind forma capului, luaţi din greutatea
tunsorii tăind din desimea părului, dinspre vârfuri înspre rădăcină între 5 şi 7,5 cm.