CDL-suport de Curs

ngrijire i igien personal-CDL Profesor Sava Ana
CURRICULUM N DEZVOLTARE LOCAL
LICEU TEHNOLOGIC
pentru clasa a IX-a
Profilul: Servicii
Domeniul pregtirii de baz:

Estetica i igiena corpului omenesc
INGRIJIRE I IGIEN PERSONAL
Autor: prof. SAVA ANA
Domeniul Estetica i igiena corpului omenesc 1

NGRIJIRE I IGIEN PERSONAL

-Suport de curs-
Motto: Echilibru in viata ta,
respect si grija fata de corpul tau!
CUPRINS:
1. Produse de igien
2. Igiena zilnic
3. Igiena dentar
3.1.Structura dintelui
3.2. Profilaxia cariei dentare
3.3. Periajul dentar corect
3.4. Mijloacele secundare de igien oral
4.Igiena corporal
4.1. Pielea-structur i functii
4.2. Anexele pielii
4.2.1. Unghia- structur
4.2.2. Factorii care influenteaz cresterea unghiilor
4.2.3. Recomandri pentru snatatea unghiilor
4.2.4. Prul- structur si compoziie chimic
4.2.5. Tipuri de pr i afectiuni ale acestuia
4.2.6. Tratamente pentru ntretinerea parului
5. Igiena imbracamintei
6. Igiena incaltamintei
7. Igiena creierului i a somnului
7.1.Creierul care nu muncete devine anemic!
7.2. Hrnete-te bine pentru a gndi bine!
7.3. Recomandri pentru sntatea creierului
7.4.Igiena somnului
8. Igiena locuintei
9. Igiena alimentaiei
9.1.Glucide, lipide, proteine, vitamine
9.2.Piramida alimentelor si raia alimentar
10. Igiena mediulu

INTRODUCERE
Termenul de "higiena" vine de la Hygeia, fiica lui Asclepius (zeul medicinei), zeita
sanatatii si curateniei in Grecia antica. Igiena este stiinta care se ocupa cu promovarea si
mentinerea sanatatii individului si comunitatii.
Cu toate ca in general termenul "igiena" este inteles ca simpla "spalare" sau, ceva mai
complex, "prevenirea imbolnavirii prin spalare", igiena reprezinta de fapt o serie intreaga de
conditii si practici care au ca scop sa mentina sanatatea si viata sanatoasa. Este adevarat ca
majoritatea acestor reguli se refera la simpla spalare, dar "igiena" nu inseamna numai aceasta
practica. "Igiena" are multe aspecte care incep cu igiena personala (deprinderi de viata
sanatoasa, curatenia corpului si a hainelor, alimentatie sanatoasa, un regim echilibrat de odihna si
miscare), continua cu igiena gospodariei (pregatirea in conditii igienice a alimentelor, curatenia,
iluminarea si aerisirea casei), terminand cu igiena muncii (masuri care au ca scop eliminarea
riscurilor aparitiei bolilor profesionale si a accidentelor), sanatate publica (supravegherea
alimentarii cu apa si alimente, prevenirea raspandirii bolilor infectioase, eliminarea gunoaielor
menajere si a apelor reziduale, controloul poluarii aerului si a apei) si igiena mentala -
recunoasterea factorilor psicologici si emotionali care contribuie la o viata sanatoasa.
1. PRODUSE DE IGIENA
Fiecare trebuie s aib propriile obiecte de ngrijire personal. Este foarte important ca
nici unul dintre aceste obiecte s nu fie mprumutat unei alte persoane, chiar dac persoana este o
rud sau un prieten apropiat. Aceste obiecte (de exemplu, lenjerie intima) pot transmite diferii
virui, microbi, parazii.
Fiecare membru al familiei trebuie s aib propria lui: periu de dini, pieptene,
lenjerie intim: osete, ciorapi, chiloi, batist, unghier sau forfecu pentru manichiur,
aparat de ras.
n fiecare cas trebuie s existe o serie de materiale igienico-sanitare, fr de care
pstrarea unei igiene corespunztoare este practic imposibil: spunul, amponul, pasta de
dini, hrtia igienica, prosoapele, vata, spirtul, detergentul pentru rufe, detergentul de vase,
dezinfectani pentru cas i rufe: cloramin, clor, hipoclorit, pansamente sterile, plasturii

cu rivanol, mnuile de unic folosina, apa oxigenat (pentru stoparea sngerrilor),

dezinfectani pentru toaleta.
2. IGIENA ZILNIC
Aliata perfect pentru igien, apa ne permite s realizm gesturile indispensabile care
protejeaz organismul de diverse afeciuni.
Igiena zilnic nu trebuie neglijat:
splarea cu ap i spun: scade pericolul apariiei bolilor de piele, elimin transpiraia i

mirosurile neplcute;
splarea minilor nainte de fiecare mas este obligatorie. De asemenea, este obligatorie
splarea minilor nainte i dup folosirea toaletei;
splarea dinilor dup fiecare masa. Nu trebuie uitat periajul dinilor naintea micului
dejun.
splarea parului este obligatorie, cel puin o data pe sptmn;
lenjeria intim trebuie schimbat zilnic;
prul trebuie pieptnat n fiecare diminea;
tampoanele igienice trebuie schimbate la cteva ore i aruncate, dup folosire, la gunoi i
nu n vasul WC.
Un gest simplu dar esenial: splarea minilor!
Spalatul pe maini este cea mai simpla, la indemana si eficienta metoda pentru prevenirea
infectiilor de orice tip. Tocmai de aceea, chiar daca pare ceva simplu, spalatul pe maini are o
importanta majora in igiena zilnica.
Apa si sapunul sunt principalii inamici ai bacteriilor, care pot fi gasite si preluate de
oriunde. Astfel, cu cat ne spalam mai des pe maini, cu atat prevenim imbolnavirile dese.
!!! Specialistii sunt de parere ca spalatul pe maini dureaza 20 de secunde. Nu lasa
nicio zona a mainii sa fie neatinsa de sapun si apa. Daca folosesti servetele umede, asigura-te
ca ai sters in profunzime fiecare zona a palmei. Nu lasa servetelul din mana decat dupa 25 de
secunde, in care ai sters degetele si unghiile cu atentie.

Splarea minilor este necesar:

nainte s gtii sau s mncai;
dup folosirea toaletei;
dup o activitate manual;
dup ce ai atins sau v-ai jucat cu un animal;
cnd suntei bolnav (mai ales dup ce ai tuit, strnutat sau v-ai ters nasul)
ori de cte ori este nevoie, n funcie de activitile desfurate.
Lipsa igienei i transmiterea microbilor prin intermediul minilor murdare sunt principalele
cauze ale bolilor digestive i ale infeciilor respiratorii, dar i ale afeciunilor cutanate (herpes).
Cteva recomandri:
1. evitai s ducei minile la gur i s v roadei unghiile care sunt lcauri perfecte
pentru bacterii;
2. splai-v pe dini dup fiecare mas, facei du sau baie n fiecare zi, mai ales
dup un efort fizic, folosind ap cldu i un spun;
3. cltii ntotdeauna fructele i legumele pentru a elimina pesticidele i nitraii
4. splai i dezinfectai regulat frigiderul;
5. reglai temperatura folosit la gtit astfel nct s distrugei bacteriile i germenii,
dar i s pstrai gustul i vitaminele;
6. tergei mereu parchetul/ podeaua folosind ap, pentru a garanta un interior
sntos;
7. contaminarea unei chiuvete este mult mai important dect cea a instalaiilor
sanitare: dezinfectai cu regularitate
buctria (blatul de lucru, ustensilele,
dulapurile n care sunt depozitate
alimentele, etc.).

Prima condiie ca funciile pielii s se desfoare n mod normal este asigurarea strii de
curenie. Pe suprafaa pielii sunt depuse n permanen secreiile glandelor sebacee i
sudoripare, cu rol n formarea stratului hidrolipidic al pielii; concomitent, pe aceste secreii se
acumuleaz celulele stratului cornos, precum i praful sau diverse pulberi din exterior. Acest strat
mpiedic funcionarea normal a pielii, precum i favorizarea dezvoltrii unei flore patogene
microbiene.
De aceea este necesar ngrijirea pielii prin splare cu ap i spun, de cel puin dou
ori pe sptmn, cu ap cald. Unele zone ale suprafeei cutanate, care au o secreie
abundent, cum ar fi faa, picioarele, axilele, zona perineo-genital trebuie s fie splate
zilnic.
Minile ns, care sunt cele mai expuse contaminrii, trebuie splate de mai multe ori pe
zi i aceasta n funcie de activitate.
Spunul utilizat trebuie ales n funcie de starea fiziologic a tegumentului, cunoscut
fiind c exist mai multe categorii de piele: gras, uscat, normal, cu diverse subvariante.
Pentru tenul gras este recomandat spunul alcalin, pentru tegumentele uscate este necesar
un spun supragras, cu adaosuri de lanolin, iar spunul neutru este util pentru tegumentele
normale.
Exist o serie de profesiuni n care omul este obligat s stea n medii intens poluate cu
pulberi, fum, praf, care se depun pe piele i unde baia este necesar zilnic, chiar la terminarea
lucrului.
Bile de aer i soare au, de asemenea, o aciune favorabil asupra pielii, desigur, totul
echilibrat, fr excese.
Masajul pielii are o important aciune de pstrare a tonicitii pielii, crete elasticitatea,
activeaz circulaia din plexurile sangvine subcutanat, stimuleaz secreia glandelor sebacee i
sudoripare, ndeprteaz stratul cornos depus pe piele, degajnd porii i favoriznd funcia de
excreie a pielii.
Faa este o regiune aparte a corpului i tegumentele feei necesit ngrijiri speciale.
Tipurile de ten difer dup coninutul n grsimi n ap, fiecare form de ten necesitnd ngrijiri
speciale.
Tegumentele sunt fie glabre, fie acoperite cu pr. Zonele piloase necesit i ele ngrijire.
Periatul prului este obligatoriu de 2 ori pe zi, debarasnd astfel prul de praf i
impuriti, se exercit un masaj asupra tegumentelor de la baza prului, cu activarea circulaiei i

a hrnirii bulbului pilos. Periile de cap trebuie fcute din pr natural, nu prea aspre; n general,
periile de plastic nu sunt igienice, ntruct produc electrizarea firelor de pr i ruperea lor.
Splatul prului este obligatoriu o dat pe sptmn, cu variaii, n funcie de tipul de
pr, de lungimea firului.
Apa utilizat - idealul este apa de ploaie, moale, dedurizat - i spunurile utilizate
trebuie alese n funcie de calitatea prului. O igien corect a regiunii piloase mpiedic apariia
seboreii, mtreii.
Alte regiuni care trebuie tratate difereniat, sunt:
- minile sunt partea cea mai expus factorilor iritani. De aceea, se impun factori de protecie -
mnui, creme protectoare - splarea repetat a minilor, folosirea, fie a substanelor degresante
atunci cnd se folosesc substane grase, sau substane grase atunci cnd s-a produs degresarea
exagerat a tegumentelor minilor.
Unghiile trebuie i ele ngrijite, tiate periodic, deoarece sub marginea liber se
acumuleaz imediat substane infectante ce pot fi diseminate pe restul corpului; de asemenea este
necesar splarea frecvent i curarea cu perii speciale;
- picioarele au alt specific, ntruct secreia sudoripar este foarte abundent i ea poate
determina maceraia local, miros dezagreabil i poate favoriza apariia unor infecii locale,
uneori destul de grave.
Splatul cu ap i spun trebuie fcut zilnic sau de mai multe ori pe zi. Trebuie avut n
vedere nclmintea, ciorapii, schimbai zilnic.
- marile pliuri - zonele axilare, submamare, ombilicale, anogenitale, au ca specific secreia
abundent a glandelor sudoripare, cu producerea abundent a descuamaiei, maceraiei i n
consecin cu dezvoltarea unei flore microbiene, ce poate deveni patogen, producnd iritaii
locale i infecii. De aceea, este necesar splarea zilnic i de dou ori pe zi n sezonul cald.
i pentru c mai tot timpul suprafee ntinse vin n contact strns cu mbrcmintea, i aceasta
trebuie schimbat periodic, splat i clcat.
De multe ori o mbrcminte inadecvat contribuie la apariia unei mbolnviri, mai ales
n ultimul timp cnd cerinele modei devin ciudate i numai rareori poi mbina utilul cu plcutul.
Ingrijeste-ti zilnic parul!
Folosirea anumitor produse pentru ingrijirea parului se face in functie de fiecare tip de
par in parte. Acordati atentia si grija necesara parului, pentru a va bucura de stralucire si sanatate.

Pe langa produsele din comert, se recomanda utilizarea de masti realizate in propria casa din
diferite produse naturale. De asemenea, acordati o importanta maxima alimentatiei, aceasta fiind
un factor esential in lupta pentru sanatate.
Respecta-ti unghiile!
Unghiile reprezinta de multe ori cartea noastra de vizita. Un aspect ingrijit al acestora nu
poate spune decat lucruri pozitive despre o persoana. Sapunul si cremele hidratante de mani sunt
foarte importante pentru mentinerea unui aspect sanatos al mainilor si al unghiilor implicit.
Nu lasa mirosurile neplacuta sa-ti invadeze corpul!
Transpiratia reprezinta un proces natural al corpului. Transpiratia excesiva este insa o

problema si de multe ori vine insotita de mirosuri neplacute. Foloseste un deodorant eficient si
nu lasa mirosurile neplacute sa iti invadeze corpul.
3. IGIENA DENTAR
Dantura umana reprezint partea cea mai dur i mai rezistent dintre toate organele
corpului. Ea joac un rol vital n digestia alimentelor, ajutnd la fragmentarea acestora n buci
mai mici, prin mucare i masticaie (mestecare). poze si imagini dintii umani Dantura este
folosit la mestecarea i triturarea alimentelor n buci mai mici. Aciunea de mestecare crete
suprafaa prin care alimentele sunt expuse enzime-lor digestive, prin aceasta grbind procesul de
digestie. Dantura are un rol important i n vorbire dinii, buzele i limba permit articularea
cuvintelor prin controlarea fluxului aerului ce trece prin cavitatea bucal, n plus, dantura asigur
un suport structural pentru musculatura feei i, de asemenea, ajut la formarea zmbetului.
Igiena orala implica spalatul pe dinti si folosirea atei dentare cu regularitate, vizite la
medicul stomatolog pentru controale de rutina, curatarea dintilor si o alimentatie optima pentru
sanatatea cavitatii bucale. O astfel de alimentatie include alimente bogate in seminte de cereale,
fructe si legume si produse lactate. Este de asemenea importanta evitarea produselor din tutun.
Tutunul produce cancer oral si afectiuni ale gingiilor, intarzie vindecarea extractiilor dentare sau

ale altor interventii chirurgicale la nivelul cavitatii bucale si produce

respiratie urat mirositoare si pete la nivelul dintilor.
3.1. STRUCTURA DINTELUI
Un adult are 32 de dini, ce pot fi mprii n patru tipuri: 8 incisivi, 4 canini, 8

premolari i 12 molari.
Dinii nu se dezvolt simultan, ci n mai multe etape. Pot fi distinse dou dentiii
caracteristice: dentiia de lapte i dentiia adult. Dinii de lapte sunt n numr de 20, nu de 32 ca
la aduli.
Corpul dintelui conine coroana (partea ieit din gingie) i rdcina.
Un dinte are urmtoarea structur:
- dentina, format dintr-o substan proteic
impregnat cu sruri de calciu;
- smalul, mai mineralizat dect dentina,
protejeaz coroana dintelui;
- cementul, care mbrac rdcina dintelui;
- pulpa dentar, care conine vase de snge,
elemente conjunctive i fibre nervoase.
3.2. PROFILAXIA CARIEI DENTARE

O caracteristic deosebit de important a afeciunilor stomatologice este frecvena

crescut pe care acestea o au n rndul populaiei. Dovad elocvent este procentul de peste 95
din inciden a cariei dentare la nivel populaional.
Mijloacele de profilaxie a cariei pot fi mprite n trei categorii:
mijloace cu aciune general (o alimentaie raional i meninerea unui echilibru neuro-psihic);

mijloace cu aciune local de combatere a factorilor cariogeni (periajul dentar, mijloace
secundare de igien bucal, ndeprtarea factorilor predispozani locali);
mijloace speciale de mrire a rezistenei anticarioase (fluorizarea general i local).
Deoarece dintre factorii cariogeni alimentari glucidele s-au dovedit a fi cele mai
cariogene i eliminarea lor din alimentaie nu este posibil, este bine ca acestea s fie
administrate sub form de sucuri, limonade, fructe. Se recomand ca mesele principale s se
termine cu fructe, ce stimuleaz masticaia i salivaia, favoriznd autocurirea.
Curirea artificial este obligatorie, ea completeaz autocurirea i realizeaz igiena
cavitii bucale, urmrind ndeprtarea ct mai rapid a resturilor alimentare depozitate pe
suprafaa dinilor, prin folosirea unor mijloace fizice i chimice, utilizate corect i frecvent.
O dat cu realizarea igienei bucale se stimuleaz i circulaia sngelui la nivelul gingiei,
crescnd rezistena acestora la aciunea agenilor iritani.
3.3. PERIAJUL DENTAR CORECT
Periajul dentar este principalul mijloc de realizare a curirii artificiale, singurul care
poate ndeprta resturile alimentare depozitate pe suprafaa dinilor. Peria de dini este un obiect
indispensabil fiecrei persoane dup vrsta de 3 ani i fr de care nu poate fi conceput o igien
oral. Peria de dini se compune dintr-o parte activ - capul periei i o parte de susinere -
mnerul. Perii pot fi din pr natural sau sintetic; cei sintetici este bine s aib o duritate mijlocie.
Pentru a avea efectul urmrit, periajul trebuie s fie executat i corect, nu numai frecvent.

Periajul orizontal utilizat n mod spontan de pacienii neavizai este duntor pentru c resturile
alimentare nu sunt ndeprtate din spaiile interdentare i nu se maseaz suprafaa gingival.
Metoda periajului comun, vertical, uor:
Dup aplicarea pastei de dini pe capul periei, se introduce periua n gur i se ncepe
masarea gingiei i a dinilor prin micri de rotaie, pornind de la nivelul molarilor spre linia
median. Periua se coboar ncepnd de la nivelul gingiei spre dinte, meninnd o presiune
constant. Fiecare pereche de dini trebuie periat prin 6-8 micri.
Periajul trebuie efectuat de trei ori pe zi, o importan deosebit trebuind acordat
periajului de sear, deoarece, n timpul nopii resturile alimentare se descompun i fermenteaz
mai uor datorit secreiei salivare reduse.
Pentru a da rezultate, periajul efectuat corect trebuie s dureze 3-5 minute
3.4. MIJLOACELE SECUNDARE DE IGIEN ORAL
Mijloacele secundare de igien oral sunt mai puin folosite, cu o eficacitate igienic
mai redus i numai n completarea periajului dentar.
ATA DENTARA CERATA - nu are efect antibacterian, dar ajuta la eliminarea resturilor
care nu au iesit la periaj si are un efect de gresare asupra suprafetelor de contact dintre dinti,
prevenind distrugerea smaltului in acele suprafete sau puncte.
Cum folosesc ata dentara?
Rupe-ti cca. 15 cm de fir; tine-ti firul intre degetul mare si aratator sau mijlociu al fiecarei maini
- distanta firului intre degete trebuie sa fie de 2,3 cm.
In cazul cand dintii au un contact strans firul trebuie intins, ferm, cu presiune controlata si grija
pentru a nu leza gingia (papila) - firul de matase, tinut in tensiune si usor curbat in forma literei
"C" este deplasat de 5,6 ori in sus si in jos in plan vertical. Repetati aceasta metoda si pe restul
dintilor - nu uitati partea posterioara a ultimului dinte.
IMPORTANT! Ata dentara se foloseste inainte de spalatul pe dinti, nu dupa.
APA DE GURA - are efect antibacterian si prin clatire, poate ajunge in spatiile ce nu pot
fi curatate cu periuta de dinti. De fiecare data cand te speli pe dinti, clateste 20-30 de secunde cu
apa de gura.
PERIUTA INTERDENTARA - este asemenea unei periute de sticle cu partea activa
pozitionata la 90 grade de maner.

Se recomanda persoanelor cu spatii mai mari intre dinti, dar si celor cu lucrari protetice fixe.
SCOBITORILE - vor fi folosite numai de cei care au dintii spatiati. ATENTIE! - folosite
cu prea mult zel, pot leza gingia.
Cand este indicat controlul stomatologic?
- control de rutina. Majoritatea medicilor recomanda un control la 6 luni, dar persoanele cu risc
scazut pot face control doar o data pe an.
- in cazul in care gingiile sangereaza la apasare sau la periaj.
- in cazul in care dintii se misca sau apar modificari in pozitia unora fata de ceilalti.
- daca gingiile sunt rosii, sensibile sau daca apare puroi.
- in cazul in care apar durerile de dinti. Inainte de vizita la medicul stomatolog se indica
administrarea unui antiinflamator nesteroidian (de exemplu aspirina sau ibuprofenul). Nu se
administreaza aspirina la persoanele cu varsta sub 20 de ani.
- in cazul traumatismelor la nivelul fetei, maxilarului sau dintilor.
- daca o rana la nivelul cavitatii bucale nu se vindeca in 2 saptamani.
- daca respiratia urat mirositoare persista.
4. IGIENA CORPORAL
Chiar si pentru o deplasare de doua zile luam cu noi o

gentuta cu cosmetice: pasta si periuta de dinti, dischete
demachiante, demachiant, crema de fata, tonic, mascara, fard de
pleoape, fond de ten, fard de obraz, ruj, balsam de buze, gel de
dus, sampon. Acesta ar fi doar un minimum necesar. Oricat de
multe cosmetice am avea sau am lua cu noi intr-o calatorie,
niciodata nu vom avea suficiente... Concluzia: omul modern
este dependent de produsele pentru igiena si poate dezvolta adevarate crize daca ii lipseste ceva
ce i-a intrat in rutina de ingrijire zilnica. Asta ca sa nu mai vorbim de zilele in care nu are apa
calda la robinet... Insa nu tot timpul au stat lucrurile asa. In perioada Renasterii, spre exemplu, se
credea ca murdaria protejeaza corpul de boli iar hainele erau schimbate foarte rar.

Grija fata de corpul nostru este extrem de importanta. Nu este suficient doar sa ne hranim
corpul. Acesta are nevoie de asemenea de o grija exterioara, de atentie si mai ales de igiena.
Pentru a te bucura zilnic de sanatate, foloseste pe cat posibil produse de igiena care sa nu iti
afecteze pielea si incearca sa porti imbracaminte din fibre naturale si incaltaminte din piele.
Ingirjirea corespunzatoare a corpului inseamna sanatate. Factorii de mediu, dar si alimentatia si
modul de viata neorganizat sunt elemente decisive ce influenteaza modul in care aratam. Adesea,
aceste efecte negative se vad direct pe pielea noasta, pe par sau pe unghii.
Pentru o ingrijire cat mai atenta, tine mereu cont de cateva sfaturi:
Exfoliaza-ti pielea macar o data pe saptamana - Exfoliantul este foarte important in
procesul de ingrijire a pielii, deoarece cu ajutorul sau inlaturi stratul de celule moarte de la
suprafata epidermei, oferindu-i astfel acesteia conditiile necesare pentru a se regenera mai
repede si pentru a arata bine. O piele frumoasa este o piele ingrijita. Nu uita acest lucru.
Hidrateaza - Hidratarea nu trebuie sa lipseasca din rutina ta zilnica de ingrijire a pielii. In
functie de nevoile acesteia, alege o crema potrivita si respecta acest ritual zilnic, dupa dus.
Pielea ta va fi mai catifelata, mai stralucitoare si mai frumoasa daca beneficiaza de o
hidratare corecta.
Spala-ti parul cu un sampon adecvat - Alege cu grija samponul pe care il folosesti si
urmareste efectele acestuia pe parul tau. Daca da rezultate bune, daca parul nu se mai rupe
sau daca scapi de matreata, in functie de problema pe care o ai, atunci samponul ti se
potriveste. Daca dupa doua luni de folosire constanta, samponul pe care l-ai ales nu isi
indeplineste atributiile, atunci il poti schimba, pana cand cu siguranta ca vei gasi produsul
care sa se potriveasca perfect tipului tau de par.
Nu exagera cu produsele de styling - Produsele de styling, spumele, cremele, fixativele,
sunt foarte bune atunci cand avem nevoie de ele. Cu toate acestea nu exagera si nu iti
incarca zilnic parul cu astfel de produse. Foloseste-le atunci cand ai cu adevarat nevoie de
ele, pentru ca altfel acestea iti pot degrada parul in timp.
Atentie la unghii - Pentru o mai buna indepartare a cuticulelor e bine sa-ti tratezi din
cand in cand unghiile, scufundandu-le in apa calda in care ai adaugat cateva picaturi de
ulei de masline si ulei de ricin. Poti pune si putin suc de lamaie in apa, daca vrei sa le oferi
si o culoare mai placuta, mai naturala, in cazul in care oja si-a pus amprenta in timp pe
unghiile tale.
Suplimentele nutritive - Daca unghiile tale se exfoliaza sau se rup foarte usor, poate ar fi
cazul sa faci o cura de suplimente nutritive, care sa le ofere forta si stralucire. Aceste

suplimente se pot lua si fara prescriptie de la medic, dar o discutie cu farmacistul tau este
indicata totusi inainte de a te apuca sa le iei.
E binecunoscuta legatura intre pleoapele umflate si afectiuni din zona urinara. Iata si cateva
detalii privind natura lor misterioasa.
PROBLEME FRECVENTE
Cercuri vinete in jurul ochilor
Cearcanele pot trada o multitudine de lucruri in neregula cu privire la stilul tau de viata
(nu te hidratezi destul, ai un somn insuficient etc.). Pungile umflate de sub ochi tradeaza si un
drenaj limfatic prost. Sinuzitele si diversele afectiuni de la nivelul mucoasei nazale conduc la
instalarea sau consolidarea cearcanelor. In afara de problemele din sfera renala, medicii mai
banuiesc o afectiune tiroidiana sau cardiaca. Solutia este vizita la medic.
Pentru estomparea cearcanelor este indicata masarea de 2 ori/zi a zonei ochilor cu o crema
foarte grasa, prin miscari circulare pe pleoapa inferioara, dinspre exteriorul tamplei inspre nas.
Sunt de ajutor cremele ce contin vitamina C, alfa hidroxi acid si kinetin, extract de musetel,
violete si cartof - calmeaza zona.
Petele hipercrome
Principalele cauze ale aparitiei petelor maronii, asa-numitele pete hepatice in special la
nivelul mainii, fetei si decolteului sunt, de fapt, modificari ale pigmentarii pielii ca urmare a
procesului de imbatranire in combinatie cu expunerea la ultraviolete, pe un fond de predispozitie
genetica. De asemenea, deficitul de vitamina B, tratamentul cu anticonceptionale uneori, chiar si
parfumul aplicat pe decolteu si pe pielea din jurul fetei (ureche, gat), sub efectele razelor solare
pot determina patarea ireversibila a pielii.
Asadar, ca o prima masura terapeutica si de prevenire in aparitia petelor trebuie sa ne asiguram
un aport suficient de vitamina B. Iar local, pentru prevenire, aplicarea cremelor cu factor de
protectie solara.
Sebum....
Sebumul in exces afecteaza frumusetea, fie ca ne confruntam cu acesta la nivelul fetei -
generand puncte negre si cosuri, fie la nivelul scalpului - provocand par gras si matreata.
Poate trada cu siguranta o dereglare a hormonilor sexuali. Inchiderea
porilor si prevenirea punctelor negre se poate face la cosmetica sau acasa
cu tratamente naturiste.

Pentru exfolierea usoara premergatoare indepartarii delicate a punctelor negre, se pot

aplica diverse masti pe baza de fructe, cum ar fi caise coapte sau mere fierte in lapte dulce si
amestecate pana devin o pasta. Mastile se lasa sa actioneze 30 de minute, apoi se indeparteaza si
se clateste tenul cu o infuzie de musetel.
4.1. STRUCTURA I FUNCTIILE PIELII
Suprafaa pielii, la un om matur i talie mijlocie, e de 1,5-1,8 m2. Greutatea ei total

corespunde la circa 20% (n medie 14-16 kg), din care circa 15% reprezint hipodermul (cu
variaii largi n raport cu corpolena), circa 5% de derm i sub 1% de epiderm.
Grosimea pielii variaz dup regiuni: e subire pe fa, frunte, genitale, este mai groas
pe toracele anterior, abdomen i marile pliuri. Grosimea crete la spate i pe suprefeele
extensorice ale membrelor, cea mai groas e la palme i tlpi.
Funciile pielii
funcia de aprare, mpiedic ptrunderea unor ageni patogeni n organism (bacterii,
substane toxice, radiaii)
funcia termoregulatoare la meninerea unei temperaturi constante a corpului, pentru
evitarea supranclzirii reduce temperatura prin exaporarea evaporarea apei din sudoare,
la o temperatur sczut pentru reducerea pierderii temperaturii corporale, firele de pr
prin Musculus arrector pili se zbrlesc pielea avnd aspectul de piele de gsc.
funcia de aprare fa de razele ultraviolete la animale aceast funcie e realizat de
blan sau pene, la om stratul cornos stratum corneum absoarbe i reflect cam 50% din

radiaii, absorbirea radiaiilor se realizeaz prin pigmentul din piele melanin producnd
bronzarea pielii, la o expunere extrem la aceste radiaii se poate produce cancerul de
piele.
pielea ca rezervor de celule embrionare aceast funcie este folosit de chirurgie n
transplanturi.
funcia imunologic a pielii este realizat de celulele Langerhans din piele.
funcia de organ de sim este una din funciile de comunicare a pielii cu mediul
nconjurtor, aceasta fiind ndeplinit de receptorii:
o de durere (fiind pn la 200/cm2),
o de presiune (corpusculii Vater-Pacini),
o termoreceptorii (corpusculii Krause),
o receptorii la ntindere (corpusculii Ruffini),
o receptorii tactili sunt mai dei la buze, degete, limb, sfrcul mamelei, organele
genitale externe (corpusculii Meissner i celulele Merkel).
Structura
Pielea este constituit din 3 nveliuri: epidermul de origine ectodermic, dermul i hipodermul
(stratul celular subcutanat) de origine mezodermic (mezenchimal).
Epidermul este alctuit dintr-un epiteliu stratificat i pavimentos, cornificat, celulele sale
fiind n permanen regenerare. El este lipsit de vase sangvine, nutriia celulelor are loc prin
difuzarea limfei interstiiale din derm, prin intermediul membranei bazale i prin spaiile nguste
(de cca 10 milimicroni), care separ ntre ele celulele vitale ale acestui strat. Epidermul este un
protector mecanic contra pierderilor de ap din straturile profunde ale pielii i mpiedic
ptrunderea microbilor n ele. Celulele epidermului se mpart, dup origine, aspect microscopic
i funcii, n dou linii distincte: keratinocitele, care constituie marea majoritate a masei celulare
i melanocitele mult mai puin numeroase.
Keratinocitele provin din celulele stratului bazal, care se divid permanent, celulele fiice
fiind mpinse spre suprafa. Se realizeaz astfel o micare celular lent-ascendent, n cursul
creia ele se ncarc progresiv cu keratin. Melanocitele elaboreaz pigmentul melanic, care,
eliberat din ele, este stocat att n celulele epidermice (mai ales n stratul bazal) ct i n
macrofagele dermice, care astfel devin melanofore.
Dermul constituie scheletul rezistent conjunctivo-fibros al pielii. El este separat (i
totodat reunit) de epiderm prin membrana bazal. Membrana bazal este alctuit dintr-o

mpletire de fibre epidermice i dermice. Ea ndeplinete o funcie de filtru selectiv, pentru

substanele provenite din derm i care servesc la nutriia epidermului, dar constituie i a doua
barier" pentru substanele ce ar putea ptrunde din epiderm.
Dermul este compus din dou straturi. Stratul superficial subepidermic cuprinde papilele
dermice i o zon subire situat sub ele. El este denumit strat subpapilar i se caracterizeaz
prin elemente fibrilare gracile, elemente celulare mai numeroase, substana fundamental mai
abundent i o vascularizaie i inervaie bogat (plexuri subpapilare). Stratul profund numit
dermul propriu-zis sau corionul este mult mai gros, este mult mai rezistent i e compus
preponderent din fibre colagenice, elastice i reticulare.
Celulele sunt prezentate de fibroblati, fibrocii, histocite, mastocite, limfocite i
plasmocite cu specificul lor funcional.
Substana fundamental afar de mucopolizaharide acide e bogat n ap, conine sruri
(mai ales sodiu i calciu), proteine, glicoproteine i lipoproteine, glucoz (care la acest nivel are
o concentraie identic cu cea din plasm, n timp ce n epiderm este redus la 1/3).
Hipodermul este stratul care separ pielea de straturile subiacente. El este alctuit din
lobuli de celule grase (lipocite) coninnd trigliceride, cu rol de rezerv nutritiv i de izolator
termic i mecanic. Aceti lobuli sunt separai prin septe conjunctive, n care se gsesc vase i
nervi. O structur tegumentar mai deosebit este linia apocrin. Ea se ntinde de la axil, n
regiunea mamelonar i coboar convergent lateral spre perineu. Este alctuit din aglomerri
celulare clare ce, structural, se apropie de celulele glandulare mamare. n aceast accepiune
glanda mamar poate fi privit ca o gland apocrin enorm cu o structur corelat cu funcia sa
secretorie.
4.2. ANEXELE PIELII
Anexele cutanate sunt reprezenate de fanerele i glandele pielii.

Fanerele sunt organe anexe ale pielii difereniate la suprafaa ei, cu funcie de aprare a
organismului, fiind prezente la om sub forma unghiilor i a prului.
4.2.1.UNGHIA-STRUCTUR

Unghia (unguis) este format dintr-o lam cornoas dur, distal, numit corpul unghiei
(corpus unguis), alctuit din limbul i patul unghial i o rdcin (radix unguis), situat
proximal, corespunznd prii acoperite de un repliu cutanat, numit plica supraunghial, care se
prelungete pe laturile unghiei. Plica acoper lunula, poriunea roz, palid semilunar a
corpului, care n profunzime, se continu cu rdcina.
Lama unghial e format dintr-o poriune superficial dur i un strat profund moale.
Stratul dur este regenerat de matricea unghial (poriunea cea mai profund a rdcinei), n timp
ce stratul moale ia natere prin cornificarea celulelor patului unghial, pe care zace unghia. Sub
marginea liber a unghiei se gsete anul subunghial, la nivelul cruia epidermul, cu stratul
su cornos, se continu cu unghia, formnd hiponichium-ul. Limbul unghiei este unghia propriu-
zis i este format din celule solzoase, cheratinizate. Cele de la suprafaa limbului se continu la
nivelul plicii supraunghiale cu stratul cornos al epidermului formnd eponichium (perionix).
Unghia protejeaza varful degetului si faciliteaza apucarea obiectelor de dimensiuni

reduse. Insa ea este folosita si la aparare, poate sa zgarie sa fisureze si sa ciupeasca. Nu in
ultimul rand, joaca un rol important in sensibilitatea buricului degetului. Rolul de baza al unghiei
se afla in functionalitatea sa, dar aspectul sau poarta o semnificatie majora in imaginea omului.
Umiditatea si uscaciunea sunt factorii ce influenteaza hidratarea, astfel unghia poate sa fie prea
moale sau prea fragila.
Unghia este o lama cornoasa care se formeaza din celulele epidermei. In momentul cand
substante fiziologice patrund in aceste celule se deregleaza procesul natural de intarire. Unghia

devine fragila, se crapa, devine moale, subtire sau uscata. Unghia este in principiu formata din
cheratina, apa si grasimi, calciu si fier.
Radacina (supranumita si
matrice) este partea vie a
unghiei. Acolo se produc
celulele noi, care resping
celulele moarte spre exterior
astfel formand partea vizibila a
unghiei. Calitatea si vitalitatea
celulelor produse in matrice
sunt responsabile pentru
aspectul unghiei. Aceste celule
formeaza suprafata cornoasa
pana la marginea unghiei. Atata timp cat cresterea nu este afectata de infectii sau alte leziuni ea
poate sa ajunga la un ritm de crestere de 2-3 milimetri pe luna. Cresterea unghiei poate sa fie
constransa in cazul in care radacina este ranita. Striatiile pot fi de asemenea un efect care pe
parcurs pot inainta pana in varful unghiei. In cazul unei rani grave poate sa apara o deformare
durabila a unghiei. Cand unghia sufera de alte influente nocive, (ca de exemplu febra tifoida,
pneumonie) dar chiar si o nastere poate aduce repercursiuni de acest gen asupra unghiilor, astfel
formanduse striatii in forma de semiluna, pana si un soc psihic poate afecta unghia avand ca
rezultat striatii orizontale.
Patul unghiei: reprezinta prelungirea radacinii si este de fapt purtatorul lamei cornoase.
Este format din numeroase striatii mici care sustin lama cornoasa. Unghia este intinsa pe toata
suprafata patului in afara de terminatia exterioara, marginea libera a unghiei. Semiluna este
numita astfel din cauza formei sale. Semiluna alba formeaza prelungirea radacinii, insa este
foarte vizibila numai la degetul mare.
Semiluna:a capatat acest nume datorita formei sale. Culoarea ei alba delimiteaza
prelungirea radacinii unghei si este mai vizibila la degetul mare.\n
Lama cornoasa: la timp este partea cea mai evidenta si este marginita pe de-o parte de
semiluna si pe de alta parte de extremitatea libera a unghiei. Ea este formata din celule

albuminoide care nu contin nici sange si nici celule nervoase si provin din radacina unghiei.
Celulele formeaza trei straturi suprapuse a caror unire este sustinuta de o substanta formata din
apa si grasimi. Dar nu au toate aceeasi consistenta. Cea superioara este cea mai dura, cea
mijlocie mai putin si cea de jos este mai moale.
Extremitatea libera: este separata de deget. De aceea este partea cea mai expusa
pericolelor, loviturilor de diferite feluri, crapaturilor si pilitului nepriceput.
Cuticula: este o parcela mica de piele care incadreaza lama cornoasa in trei parti.
Cuticula reiese din piele si produce la randul ei celule respingandu-le pe cele moarte. Aceste
celule noi se stabilesc pe suprafata unghiei, apoi se intind odata cu cresterea pana in punctul cand
se rup daca nu sunt ingrijite. Cuticulele neingrijite fac unghia sa para mai mica decat este, exista
chiar cazuri in care incetinesc cresterea unghiei.
Cum se dezvolta unghia: Unghia se formeaza de la radacina. Ea se intareste prin asa
numitul proces de cheratinizare. La inceput nu creste bine fixata pe patul unghiei, fapt recunoscut
prin culoarea mai deschisa a semilunei. O data cu cresterea sa aceasta se subtiaza, fixandu-se din
ce in ce mai bine de patul unghiei obtinand astfel o culoare roz. Procesul dezvoltarii se
finalizeaza dupa o perioada de 3-5 luni. Vara creste mai repede decat iarna, s-a observat de
asemeni un ritm mai accelerat de dezvoltare a unghiilor la femeile insarcinate. Un alt detaliu
interesant: la dreptaci cresc unghiile de la mana dreapta mai repede decat la mana stanga si vice
versa, la stangaci cresc mai repede la mana stanga decat la mana dreapta. Se pare ca dezvoltarea
lor depinde de vitalitatea individului si schimbul constant de substante si materiale.
4.2.2.FACTORII CARE INFLUENTEAZA CRESTEREA UNGHILOR
Influenta de hranire: cresterea este incetinita la oamenii care duc lipsa de vitamine si
aminoacizi. Unghiile, asemeni parului, au nevoie de un flux constant de aprovizionare cu
aminoacizi, pentru o dezvoltare sanatoasa. Vitaminele A si D sunt si ele necesare (ele faciliteaza
prelucrarea calciului prin celulele radacinii). Insa si lipsa vitaminelor din grupa B duce la lezari.
Fierul este esential in constructia formei: lipsa de fier poate duce la deformari ale unghiei.
Influente mecanice: micro-leziunile afecteaza cresterea unghiei.
Influente neurologice: functionarea anormala a hipofizei provoaca deformari ale unghiei.

Influente hormonala: Tiroida si hormonii glandei suprarenale au si ele efecte.

Influenta varstei: cresterea si aspectul unghiei difera de la varsta la varsta. La copiii mici
unghia este foarte moale si fina, ea creste foarte incet cu 1 milimetru pe luna. La varsta de
aproximativ 4 ani rata cresterii unghiei ajunge la 2-3 milimetri pe luna avand o consistenta
neteda si transparenta. Dupa varsta de 40 de ani incetineste ritmul de crestere; la varstnici ajunge
sa fie de 1 milimetru pe luna. Iar la oamenii foarte batrani, unghia incepe sa aibe o culoare
galbuie sau gri, isi pierde transparenta si devine casanta.
Unghiile sanatoase si alimentatia: Un proverb vechi spune "Esti ceea ce mananci" si intr-
adevar unghiile pot fi o reflexie a alimentatiei. Lipsurile in alimentatie pot avea un efect negativ
asupra aspectului si rezistentei unghiilor. Vitaminele, calciul si sarurile minerale sunt foarte
importante pentru unghii sanatoase si puternice. Mancarea vegetariana poate sa faca unghiile sa
fie casante deoarece lipsesc grasimile animale. De asemeni si curele radicale de slabit afecteaza
sanatatea unghiilor. Substantele benefice de baza pentru sanatatea unghiilor dumneavoastra se
afla in sarurile minerale regasite in natura.
Fier: impotriva anemiei. joaca un rol important in alimentarea cu oxigen a tesutului. Fierul se
regaseste in spanac, caise, fructe uscate, galbenus de ou si melasa
Siliciu: se regaseste in diferite legume.
Magneziu: se regaseste in fructe, legume si vin
Minerale: Calciu - este esential pentru fixarea unghiilor. Se regaseste in lapte si in produse
lactate cum sunt iaurtul, cascavalul, untul, dar si in peste si fructele de mare
Iod: favorizeaza cresterea unghiilor. Se regaseste in peste, scoici, midii, spanac si nasturel.
Sulf: este esential pentru formarea unghiei si impiedica aparitia infectiilor. Se regaseste in
varza, ceapa si dovlecei.
Vitaminele A,B,C,D si E sunt cele mai importante pentru sanatatea unghiilor.
Vitamine:
Vitamina A: fortifica unghiile si favorizeaza cresterea. Se regaseste in unt, caise, legume verzi,
morcovi, rosii, cirese si uleiuri de peste.
Vitamina B: Joaca un rol pozitiv impotriva bolilor de piele
Vitamina B2: sustine echilibrul celulelor nervoase
Vitamina B6: este esentiala pentru distribuirea grasimilor. Se regaseste in galbenus de ou, varza,
drojdia de bere
Vtamina B12: actioneaza impotriva anemiei.

Vitamina C: intareste sistemul imunitar, impotriva infectiilor, sustine dezvoltarea oaselor,

dintilor si tesutului si regleaza vasele sangvine. Se regaseste in fructe proaspete, citrice si ardei
verde.
Vitamina D: face posibila fixarea calciului in organisim cu ajutorul razelor solare. Se regaseste
in lapte si lactate, uleiul de masline, galbenus de ou, dar si in peste si fructe de mare
Vitamina E: actioneaza in principiu sub forma unui antioxidant printre tesuturi. Se regaseste in
cereale si toate tipurile de ulei.
Sunt diferite motive ce cauzeaza probleme ale unghiilor. Aceste motive pot fi de natura
interna sau externa. Cauzele interne sunt factori care privesc pe medic si nu pot fi rezolvate
cosmetic. In schimb, pentru problemele provocate de factori externi, exista produse care le pot
rezolva cu succes.
CAUZE INTERNE In principiu, acestea sunt toate dereglarile si fenomenele de
disfunctie care afecteaza fluxul sangvin catre patul unghiei si impiedica hranirea si dezvoltarea
acesteia. Multe disfunctii actioneaza impotriva cresterii unghiei: tulburarea ganglionilor,
alergiile, insuficienta fluxului de calciu si a diferitilor aminoacizi, anemia etc. Alte probleme ale
unghiilor pot fi cauzate de aparitia unei ciuperci sau a unei infectii. Pentru indepartarea acestor
cauze, apelati la un medic de specialitate. Abia apoi apelati la tratamente cosmetice.
CAUZE EXTERNE
Folosirea detergentilor lovirea de suprafete dure aplicarea directa a ojei colorate pe unghii fara
folosirea prealabila a unui produs de protectie (baza) frigul sau caldura rosul unghiilor aplicarea
unghiilor artificiale schimbarea anotimpurilor scurtarea necorespunzatoare a unghiilor. In toate
aceste cazuri va ajuta produsele specifice la obtinerea unor unghii sanatoase, lungi si frumoase.
Poate unul dintre cele mai reprezentative atribute ale feminitatii il constituie manichiura
si pedichiura - cu cat ungiile sunt mai frumoase, cu atat te vei simti mai frumoasa, increzatoare in
tine si chiar... sexy! Dar, pentru ca acest lucru sa fie posibil, nu este suficient sa folosesti cele mai
frumoase nuante de oja. Ingrijirea corespunzatoare a unghiilor este esentiala pentru a obtine un
rezultat satisfacator.
4.2.3. RECOMANDARI PENTRU SANATAREA UNGHIILOR

Unghiile sunt formatiuni anexe ale pielii, care, pe langa rolul lor practic, au si un
important rol estetic. Se considera chiar ca ele dau masura sanatatii, motiv pentru care
modificarile ce apar la nivelul unghiilor pot constitui un semnal de alarma, indicand un nivel
scazut al calciului sau proasta functionare a glandelor hipofiza si tiroida.
Foarte multe femei se confrunta cu problema unghiilor moi, friabile. Cauzele acestor
afectiuni sunt diverse: actiunea nociva a detergentilor pentru vase, surmenajul fizic si nervos,
calitatea slaba a lacurilor de unghii si a dizolvantilor, sau alimentatia gresita.
Friabilitatea unghiilor indica de obicei o lipsa de calciu, magneziu , sau vitamina B8.
Unghiile concave pot indica o stare de anemie, lipsa de fier si carenta de vitamina C. Ele pot fi
insa si rezultatul unor traumatisme sau a actiunii unor substante caustice. Si petele albe de pe
unghii pot constitui un indiciu pentru anemie, insa acestea pot sa fie si ereditare . Unghiile
striate(care prezinta dungi mici, paralele, pe suprafata) se pot datora unor infectii grave,
traumatismelor locale, intoxicatiilor sau lipsei de calciu.
Alimentatia
Pentru a avea unghii sanatoase, este necesar sa consumati cat mai multe lactate, legume, citrice,
ficat si carne proaspata, oleaginoase, galbenus de ou, si, la indicatia medicului, puteti chiar sa
suplimentati alimentatia cu magneziu, vitamina B, calciu si vitamina D, sub forma de
comprimate. Daca suferiti de oricare din afectiunile prezentate, incercati sa nu mai folositi lacul
de unghii timp de doua saptamani.
Tratamente naturiste
Un tratament foarte la indemana pentru intarirea unghiilor consta in bai caldute cu ulei de
masline sau de ricin. Introduceti zilnic mainile (de ce sa nu le ingrijim simultan?) in ulei caldut
combinat cu putin suc de lamaie, si mentineti timp de 10 minute. Se poate adauga si continutul
de la doua-trei capsule de vitamina E.
Indicat este si uleiul din germeni de porumb, procedand in acelasi fel. De asemenea, este
recomandat sa aplicati zilnic, pe suprafata unghiilor, glicerina. Nu uitati ca aveti libertatea de a
combina aceste ingrediente asa cum doriti, adica se poate combina uleiul, cu zeama de lamaie, cu
vitamina A, sau vitamina E. Se pot folosi impreuna, dar nu este o tragedie daca va lipseste unul
dintre ele.

Pentru unghiile casante, este ideala o crema care sa contina:

ulei de parafina ( se gaseste la plafar)
ceara alba ( o gasiti la apicultori)
solutie de vitamina A ( se gaseste in farmacii sau la plafar)
tinctura de propolis ( la plafar sau la farmacii)
Masati unghiile dimineata si seara cu aceasta crema. Nu numai ca intareste unghiile, dar ele
capata si un aspect stralucitor si sanatos.
Laptele este recomandat nu numai pentru consum, ci si pentru uz extern. Amestecati o ceasca de
lapte, cu vitamina A si doua lingurite de crema lichida, incalziti produsul si inmuiati unghiile sau
ungeti-le cu o pensula inmuiata in acest produs.
Pentru unghiile decolorate se recomanda un tratament pe baza de zeama de lamaie, combinata cu
sare de bucatarie. Masati unghiile cu aceasta lotiune, sau frecati-le usor cu o periuta moale.
CE SA FACI?
Poarta manusi de protectie atunci cand pielea mainilor intra in contact cu detergenti,
substante chimice (dezinfectantele, de exemplu) sau sapunuri dure. De asemenea, nu uita
de manusi cand prestezi activitati care ti-ar putea compromite manichiura - precum lucrul
in gradina.
Dupa inchierea lucrului, spala-te pe maini cu un sapun bland si aplica o crema hidratanta
pentru a preveni uscarea epidermei.
Daca, prin forta imprejurarilor, mainile intra des in contact cu apa, este recomandabil sa
folosesti o crema care contine silicon.
Unghiile se innegresc, desi respecti regulile de ingrijire si iti faci manichiura cu
regularitate? De doua ori pe saptamana, aplica-le un tratament special, introducandu-le in
suc proaspat de lamaie timp de 5-10 minute. Nu este indicat sa faci acest lucru mai des,
pentru ca pot aparea iritatii cauzate de deshidratarea pielii.
Este preferabil ca unghiile sa fie permanent protejate de un strat de lac sau oja -
majoritatea produselor de acest tip contin vitamine care vor intari tesuturile si contribuie
la prevenirea rupturii unghiilor. Ai grija insa sa nu aplici decat maximum doua straturi -
in caz contrar, e posibil ca unghiile sa se fragilizeze cu timpul, devenind casante.

Cand aplici lac transparent sau oja, este de preferat sa misti pensula usor, intr-o singura
directie, acoperind simultan intreaga suprafata a unghiei. Nu sunt indicate miscarile in sus
si in jos - unghia nu se va colora uniform si probabil vor ramane pete inestetice.
Fa-ti timp saptamanal pentru manichiura. Nu dureaza mult, este relaxant, iar unghiile se
vor mentine frumoase si atractive. Bineinteles - nu uita de pedichiura!
CE SA NU FACI?
Evita sa folosesti unghiile pentru a deschide o cutie, a extrage un obiect dintr-un spatiu
ingust si alte activitati asemanatoare. Exista pericolul ruperii lor sau a deteriorarii
cuticulelor.
Pe cat posibil, evita unghiile false; stiu ca sunt atragatoare si reprezinta o solutie rapida
pentru manichiura, dar unghia naturala nu poate "respira" si, cu timpul, isi va pierde
luciul natural. De asemenea, unele femei sunt alergice la substanta adeziva folosita pentru
fixarea lor.
Oja nu se inlatura altfel decat cu dizolvant - nici nu te gandi sa o cojesti, pentru ca unghia
poate fi afectata in profunzime.
Pentru ca tot vorbim de dizolvant - nu uita sa aplici un strat de crema hidratanta dupa
utilizarea lui, pentru a preveni aparitia iritatiilor si a deshidratarii la nivelul cuticulelor.
In ciuda unor idei larg raspandite potrivit carora suplimentul de calciu din alimentatie are
efect pozitiv asupra unghiilor, specialistii nu au descoperit nici o dovada in acest sens.
Rezista tentatiei de a purta unghii excesiv de lungi - probabilitatea ca acestea sa se rupa
este considerabila.
Cand iti faci manichiura, nu impinge prea viguros cuticulele - te poti rani si, de asemenea,
exista riscul ca procesul normal de crestere a unghiei sa fie compromis. Inainte de aceasta
procedura, tine mainile in apa calduta timp de cel putin 5 minute - cuticulele vor fi mult
mai usor de indepartat astfel.

4.2.4. PRUL STRUCTURA SI COMPOZIIE CHIMIC
Firul de pr este alctuit din dou pri: una extern, vizibil, liber, numit tulpin sau
tij i o parte ascuns profund n derm, numit folicul pilosebaceu sau rdcin (radix pili).
Structura si compozitia chimica a parului.
Firele de par au aceeasi structura
impartita pe 3 straturi:
Cuticula sau stratul exterior
- mai putin colorat, protejeaza
interiorul fiecarui fir de par
- regleaza patrunderea in par a
substantelor chimice, caldura in
exces si deshidratarea
- celulele se suprapun sub forma
asemanatoare a solzilor de peste.
- la atingerea:- unui par normal, sanatos, aceste invelisuri ale cuticulei sunt
alaturate astfel incat parul este uniform, matasos, stralucitor si usor de
pieptanat.
- unui par deteriorat este rar, aspru, lipsit de stralucire, dificil
de pieptanat si nu mai are rezistenta impotriva factorilor nocivi.
Cortexul stratul mijlociu
- reprezinta partea cea mai mare a firului de par (70-90 %)
- Pigmentii naturali se gasesc in cortex (maro, negru si rosu) dand parului culoarea sa
naturala

- spirale lungi de lanturi compuse din celule sub forma de arcuri la randu-i alcatuit din
randuri de fibre. Acestea sunt alcatuite din microfibre, care la randul .
Maduva - (Medula)
- in parul subtire nu exista maduva
KERATINA
proteina fibroasa bogata in sulf formata din 18 aminoacizi
da flexibilitate si elasticitate firului de par
TIPURI DE PAR
caucazian (european) = par drept sau usor ondulat
negru (afro - caraibian) = inchis la culoare, sarmos si cret
mongoloid (asiatic) = drept si aspru
CONDITIA PARULUI
buna
acceptabila
degradata
CULOAREA PARULUI
Consta in cantitatile si proportiile de pigmenti din Melanina - 2 tipuri de pigmenti
Eumelanina: culoare neagra - castanie
Pheomelanina : rosu si blond
parul alb albinos : foarte putini pigmenti sau deloc
4.2.5.TIPURI DE PR SI AFECTIUNI ALE ACESTUIA
n functie de aspectul, natura si caracteristicile firului de par se prezinta astfel:

1.parul normal, sanatos - este elastic, se modeleaza usor si se piaptana usor n stare
umeda. Prezinta elasticitate, luciu si finete, deoarece stratul solzos de la suprafata firului de par
este compact si neted. Va fi spalat la un interval de 10 zile. Se recomanda folosirea unui sampon
cu P.H. neutru.
2.parul subtire si rar - este lipsit de rezistenta si este rar ceea ce este determinat de
cantitatea redusa si de grosimea redusa a firului. Deoarece fibrele elastice din interior sunt n
numar redus el prezinta un aspect moale si ofilit. Structura firului de par se poate ntari datorita
substantelor ( de exemplu, compusilor de calciu), care adera la par din exterior si se infiltreaza n
stratul solzos. Ca ntaritor actioneaza asupra parului si keratina, colagenul si proteinele. Nu
trebuie lasat parul subtire sa creasca mai lung de nivelul umerilor. Lungimea parului trebuie sa
fie proportionala cu volumul. Parul tuns drept este mai acceptabil dect tunsoarea n scara. n
principiu ondularea chimica ester ideala pentru ca firele de par sa devina vizibil pufoase
3.parul gras - este lipicios, umed, atrna n suvita, se lipeste de cap, pieptanatura si pierde
repede volumul si forma pufoasa. Cauza consta n excesul de sebum (surplusul de grasime) care,
fiind fluida se raspndeste usor de-a lungul firului. Daca sebumul este amestecat cu matreata se
formeaza un strat umed, care se aseaza pe scalp si duce la astuparea porilor. n acest mod parul
nu mai poate respira, modificndu-si negativ aspectul si poate duce la caderea lui n cantitati
considerabile. Se recomanda sa se spele parul att de des ct este necesar. Este dovedit ca
spalatul des nu stimuleaza n nici un fel secretia suplimentara de grasime. Pentru ngrijire se
ntrebuinteaza produsele speciale care cu siguranta nu contin nici grasime, nici balsam, nici
substante nutritive cu actiune de ncarcare a parului si favorabile caderii parului. Parul gras nu se
piaptana prea des pentru ca intensifica dispersarea grasimii pe par. Foarte important este ca
pieptanul si peria sa fie spalate la fiecare spalare a capului. Se vor evita coafurile care sunt lipite
de cap. Este indicata si ondualrea chimica precum si decolorarea suvitelor de par.
4.parul uscat refractar - este de obicei de culoare nchisa sau roscata, firele contin fibre
puternice de keratina care se opun oricarui efort de modelare. Este lipsit de luciu deoarece
glandele produc grasime insuficienta. Se recomanda o spalare odata la 7-14 zile cu sampoane ce
au la baza galbenus de ou, lanolina sau lecitina.

5.parul deteriorat - suprafata firului de par este aspra, stratul solzos este discontinuu,
sfarmicios. Daca firele sunt lungi atunci capatul firului este distrus datorita unui proces de
mbatrnire, iar vrfurile despicate. Se recomanda folosirea unor preparate curative cu substante
nutritive grase precum si substante de refacere care niveleaza si ncleiaza stratul solzos.
6.parul cret - valurit sau chiar buclat, aproape ntotdeauna rezistent si stabil, si cel mai
adesea uscat, din aceasta cauza fiind si friabil. Parul ondulat de la natura poseda din abundenta
ceva ce lipseste parului drept, adica elasticitatea. Parul arata vioi si natural nsa este greu a-i
imprima forma dorita, deoarece tinde mereu spre forma sa initiala. Aceasta forta a parului poate
fi "mblnzita" ncarcnd parul cu substante nutritive. Preparatele sunt din seria parului uscat si
friabil. Buclele pot deveni mai stralucitoare cu ajutorul lacului ce contine grasimi sau ulei de
rapita. Ele trebuie dozate corect, frecndu-le ntre palme si apoi netezind parul cu ele. Cea mai
potrivita tunsoare este cea n trepte, cararea si bretonul evitndu-se.
7.parul ciufulit, zbrlit - este la prima vedere neted dar pe alocuri creste n vrtejuri ceea
ce mpiedica aranjarea lui. Ondularea chimica ce mblnzeste vrtejurile este recomandata. Se
recomanda preparate speciale pentru par uscat sau deteriorat.
8.parul friabil - parul care de abia a crescut din radacina este perfect sanatos. Stratul
cornos este ntreg, parul luceste, este elastic si moale. Situatia se schimba cnd parul
mbatrneste. Deoarece parul creste destul de ncet (de exemplu, 1-1,5 cm pe luna) atunci vrful
parului care a crescut de la carare pna la lobul urechii are vrsta de un an. La doua spalari pe
saptamna ntregul par a suportat 100 de spalari, a stat sub jetul fierbinte al feonului 24h si a
suportat cteva mii de pieptanaturi pe an. n final parul s-a degradat. Stratul solzos care apara
firele de par s-a uzat, astfel ca parul si-a pierdut luciul si se ncurca usor mai ales la vrfuri.
Substantele nutritive grase, precum si substantele de refacere, niveleaza si ncleiaza stratul
solzos. Este foarte important ca dupa fiecare spalare sa se faca o clatire speciala pentru par
deteriorat, pentru ca pieptanul sa alunece cu usurinta fara sa agate stratul solzos. La fiecare a 3-4
spalare, n loc de substante nutritive se folosesc creme curative. Ele contin o concentratie mai
mare de substante de refacere si actioneaza un timp mai ndelungat.
Asa cum si pielea are dezechilibre, asa se poate ntmpla ca si parul sa aiba la un moment
dat anumite dezechilibrari de la normalitate. Daca se ntmpla ca o clienta sa aiba o boala a

scalpului infectioasa, coafeza trebuie sa o ndrepte catre un specialist, un dermatolog, pentru a

evita nrautatirea situatiei. n plus, ea nu poate fi servita din cauza pericolului de infectare.
Totusi, existe dezechilibre ale scalpului care nu sunt att de grave si care sunt tratabile, cum
este matreata.
Matreata
Celulele pielii capului se desfac n mod constant. Celulele care mor se desprind usor de pe
suprafata pielii. Celulele moarte devin vizibile sub forma de matreata numai atunci cnd se
aglomereaza. Un singur solzisor de matreata este format din 500 -
1000 celule cornoase. Aceasta aglomerare a celulelor se datoreaza
cornificarii pielii capului, cauza nefiind cunoscuta prea bine.
ntruct aparitia matretei este nsotita de o secretie abundenta a
glandelor secretoare de grasime expertii presupun ca prin
descompunerea bacteriana a grasimilor iau nastere substante ce
provoaca o cornificare avansata.
Matreata apare si n cazul n care pielea capului prea uscata si
se irita usor datorita samponului de calitate inferioara, a permanentului neigienic sau a aerului
prea uscat din camera. Acest tip de matreata, de regula, trece de la sine ndata ce cauza nceteaza.
Cea mai utilizata substanta n tratarea matretei se numeste OCTOPIROX. Aceasta desface
de pe piele celulele cornificate si ncetineste procesul de cornificare. Doza de substanta mpotriva
matretei n sampoanele speciale este destul de slaba dar suficienta pentru ngrijire. n cazurile
mai complicate se recomanda un tratament special. De obicei preparatele curative se aplica pe
pielea capului nainte de spalare si se lasa acolo un timp oarecare. La nevoie se repeta
tratamentul. Matreata dispare n cel mult trei saptamni dar din pacate nu ntotdeauna.
Predispozitia pentru formarea matretei ramne pentru ca tratamentul ndeparteaza doar
simptomul. Ea poate aparea din nou iar asta implica repetarea tratamentului care trebuie facut
fara ntrziere, deoarece bacteriile si ciupercile gasesc un mediu hranitor ideal n pielea afectata
de matreata. Urmarile posibile sunt distrugerea capacitatii de crestere a parului, care duce la
caderea lui. n afara de aceasta este foarte importanta spalarea deasa a parului.
Periile si pieptenele trebuie pastrate mereu curate.
mbolnavirea efectiva a pielii capului este Pecinginea Solzoasa. Simptomele sunt cele ale
matretei obisnuite, dar:

-matreata rezista n ciuda tuturor tratamentelor si se amelioreaza doar putin;

-pielea de sub par nu este numai cu matreata, are si o tendinta de nrosire;
n aceste cazuri trebuie consultat medicul dermatolog.
ATENTIE:
1.fluidul pentru par aschiat contine silicon, care ncleiaza rupturile, iar vrfurile parului
sunt acoperite cu o pelicula protectoare.
2.parul friabil distrus nu se piaptana cu peria, pentru ca i dauneaza si mai mult. Peria
este buna pentru par uscat de la natura pentru ca ajuta ca grasimile sa se disperseze mai usor
pe firele de par.
3.pentru a evita nclcirea parului, dupa spalare se foloseste piptenele cu dinti rari si
rotunjiti la vrf, care nu afecteaza stratul solzos. Nodurile sau ghemotoacele din parul nclcit
se desclcesc cu atentie si rabdare. Niciodata nu trebuie rupte sau ntinse.
4.2.6.TRATAMENTE PENTRU NTRETINEREA PARULUI
Distrugerea parului poate proveni din urmatoarele cauze: executari prea frecvente ale
permanentului, executarea necorespunzatoare a permanentului, spalarea parului cu un produs
necorespunzator, executarea vopsirii n mod necorespunzator sau decolorarea parului cu o
concentratie prea mare a apei oxigenate. Din aceste motive, numeroase lucrari (vopsit, decolorat,
permanent) nu se pot executa. Datoria coaforului este de a contribui prin tratamente
corespunzatoare la regenerarea parului. Clatirile care se mai numesc si "reconditionari" sau
"balsamari" actioneaza ca preparate curative pentru par. Sarcina lor consta n a netezi din nou
stratul solzos deranjat prin spalare, astfel nct parul sa poata fi pieptanat usor. Clatirea se face
dupa spalare.
La preparatele normale, puterea de actionare dureaza de la o spalare la alta. Preparatele
mult mai active pe baza de uleiuri si creme trebuie utilizate la parul care se aschiaza puternic. n
acest caz, ele ncleiaza stratul solzos si hranesc parul devenind mai moale si mai elastic. Acest
procedeu este necesar daca parul a fost supus de mai multe ori la permanent chimic sau
decolorare, daca nu a fost aparat de soare sau a fost supus actiunii apei sarate sau clorurate, dupa
care parul nu a fost spalat bine.

Preparatele curative contin acxeleasi substante ca si cele de clatire, dar ntr-o concentratie
mult mai mare. Este necesar un timp mult ndelungat pentru ca parul sa le absoarba (15-30 mi).
Acest proces se poate intensifica la caldura. Dupa aplicarea preparatului pe par, capul trebuie
nfasurat ntr-o folie si deasupra acesteia se nfasoara un prosop ncalzit. Este foarte important ca
preparatul sa se nlature bine de pe par prin spalare usoara.
Aceste tratamente ajuta unora iar altora nu. De regula, preparatele de acest gen contin
extracte din plante, extracte si preparate albuminice care stimuleaza circulatia sngelui si
schimbul de substante. Ele au menirea sa ntareasca radacinile pentru formarea noilor fire de par
si sa asigure substantele necesare. ngrijirea suplimentara si ntrebuintarea oricaror substante
nutritive nu dauneaza niciodata pielii capului.
Ingrediente de refacere
Ingredientele de refacere actioneaza n felul urmator: prin distrugerea firului de par se
schimba proprietatile chimice ale keratinei din care este compus acesta. Din cauza acestor
transformari, portiunile distruse atrag substantele nutritive ca un magnet. Rezultatul este ca
golurile din stratul superior distrus se umple, parul devine din nou lucios si elastic. Unele
ingrediente patrund n par cum ar fi proteina matasoasa, colagenul si compusii keratinici. Aceeasi
actiune o are pantenolul, derivatul acidului pantoteic din complexul vitaminei B, care asigura
umiditatea si elasticitatea. Uleiurile fine, de genul uleiului din lastarii de gru ncoltit sau alte
asemenea uleiuri, acopera parul cu o pelicula fina care protejeaza si l fac elastic.
Este daunator parului deteriorat - pieptanarea - distruge si mai mult stratul solzos si asa
suficient de afectat. Se poate pieptana doar partea sanatoasa a parului chiar de la radacina.
Compusii siliconului ncleiaza capetele aschiate ale parului si le acopera cu o pelicula
protectoare. Daca parul este puternic deteriorat este necesar sa se taie vrfurile. Problema pielii
uscate a capului si a parului friabil nu consta n deteriorarea zilnica a parului ci n starea de
inertie a glandelor secretoare. Acestea produc o cantitate prea redusa de grasime pentru a gresa n
masura suficienta parul. Cauza acestui neajuns consta n: - ca si la parul gras - n structura
conditionata genetic. Pentru ngrijirea acestui tip de par se utilizeaza aceleasi mijloace ca si la
parul friabil, la care se adauga masajele care usureaza circulatia sngelui. La aceste masaje se
ntrebuinteaza cu efecte benefice apa speciala pentru par, care contine extracte de ierburi si
grasimi usoare. Pentru masaje se aplica degetele la radacina parului si se fac miscari circulare.

Este buna si metoda de periere zilnica cu peria. Aceasta stimuleaza pielea capului si disperseaza
uniform grasimea parului.
Caderea parului
Durata vietii fiecarui fir este limitata. Cnd aceasta perioada se termina parul cade, lasnd
loc altui fir. Cresterea parului dureaza de la 3-7 ani n cazuri exceptionale ceva mai mult. Dupa
aceea radacina firului si opreste schimbul de substante si se micsoreaza. Parul se misca n
radacina timp de 2-4 luni si n final cade. Astfel capul pierde ntr-o zi pna la 100 de fire, ceea ce,
la un volum total de peste 100.000 de fire, nu reprezinta o problema. Verificati daca fiecare fir de
par are la capat un mic ghemotoc alb (radacina). Daca nu exista atunci firul nu a cazut ci doar s-a
rupt si nu se socoteste. Daca dimineata gasiti pe perna mult par este un semn ngrijorator.
Hormonii pot fi cauza frecventa a caderii parului. La barbati, aceasta duce la chelie iar la femei
la o pierdere "difuza" a parului. Difuzia nseamna ca parul nu cade dintr-un anumit loc ci
uniform de pe toata suprafata capului.
Cauzele hormonale cunoscute sunt: caderea parului dupa graviditate cnd se schimba
brusc componenta hormonilor. n timpul graviditatii au asigurata o faza prelungita de crestere a
parului. Cu nasterea copilului aceasta faza se ntrerupe brusc si ntr-un timp scurt cade dintr-o
data mult par. Cresterea parului se restabileste imediat ce procesul hormonal se echilibreaza.
Aceasta se produce dupa 6-8 luni.
Preparatele anticonceptionale pot duce, de asemenea, la intensificarea caderii parului. La
o sensibilitate mare ele pot actiona n mod identic cu hormonul testosteron, care determina
calvitia la barbati. Nici acesta nu este un mtiv de panica pentru ca la femei nu exista niciodata
asemenea cazuri disperate ca la barbati. Aceasta problema trebuie nsa discutata cu medicul
pentru ca nu este vorba numai de caderea parului ci si de alte fenomene: pielea capului si a fetei
devine mai grasa ca de obicei.
Alimentatia influenteaza foarte mult cresterea paru 343c214d lui pentru ca tot ce este
necesar cresterii parului se obtine prin ea. De aceea trebuie sa ne amintim ntotdeauna, mai ales
n cazul curei de slabire. O alimentatie unilaterala si n special deficitul de albumina si de fier
poate duce la pierderea parului, care se restabileste cnd se echilibreaza alimentatia.
Stresul puternic poate provoca o scadere evidenta a parului. Parul nu cade dintr-o data ci
dupa 2-3 luni. Cauza este distrugerea temporala a echilibrului hormonal.

Boala - n special o infectie cu o temperatura ridicata (congestia pulmonara grava) poate

duce la caderea parului.
Unele medicamente ( de exemplu preparatele care accentueaza fluidizarea sngelui) pot
duce la caderea parului. Din fericire, n toate cazurile enumerate cresterea parului se restabileste
imediat ce factorul nociv este ndepartat. Cnd parul cade n smocuri sau cnd aceasta cadere a
parului continua fara cauze evidente se va apela la medicul dermatolog. Cnd parul capului si
pierde aspectul pufos, cauza pierderi poate fi nu neaparat caderea lui, ct si ruperea lui
superficiala. La ruperea parului, acesta ramne pe perna sau pieptane, radacina parului fiind
sanatoasa. Poate este afectat numai firul de par, n asa masura nct nu mai rezista unui efect
mecanic si se rupe, uneori chiar de lnga radacina. Cel mai adesea cauza acestei ruperi este
efectuarea necompetenta a unei ondulatii chimice sau a unei decolorari puternice. O alta cauza
poate fi distrugerea pielii capului datorita unei ciuperci, ca urmare a netratarii matretei. Aceasta
infectie poate distruge pielea si radacina parului att de mult nct din radacini nu mai pot creste
dect fire slabe si friabile. Rezolvarea problemei consta n tunderea scurta iar cnd exista si
matreata este necesar un tratament intensiv pentru vindecarea pielii capului.
Protectia contra soarelui
Nu numai pielea, dar si parul capului este supus distrugerii de catre razele ultraviolete. Sub
influenta acestora actioneaza asupra parului la fel ca si perhidrolul - vechiul mijloc de decolorare
a parului. Pigmentii se distrug, parul se deschide la culoare iar structura lui devine poroasa.
Pentru ca acest proces sa nceapa, nu este nevoie neaparat ca parul sa fie ud. Este suficienta
umiditatea obisnuita a aerului si umiditatea normala a pielii capului. Soarele evapora umiditatea
necesara keratinei parului. n urma acestei actiuni, parul devine uscat si si pierde elasticitatea.
Cu ct este mai rezistent stratul solzos cu att parul este mai protejat mpotriva razelor
ultraviolete. Trebuie sa se aiba n vedere protectia parului mai ales n cazul ondulatiei
permanente sau cnd parul este vopsit sau decolorat.
Parul lung si friabil necesita de asemenea o protectie deosebita.
Protectia parului n timpul verii se va face ca preparate cu filtre ultraviolete (lac, gel
umezitor si creme), sampon deosebit de moale cu substante nutritive care mentin umiditatea;
preparate curative si de clatire cu umefianti; parul lung are nevoie de "fluid" pentru par aschiat.
Ingrijirea parului

Ingrijirea parului incepe cu spalarea, proces care trebuie sa fie o rasfatare pentru par si scalp -
samponare, masaj bland aplicat scalpului, conditionare si tratament. Apoi, nu trebuie sa uitam
ca parul ud este foarte vulnerabil - este preferata uscarea cu prosopul (prin tamponare), apoi la
aer, sau cu aerul caldut al foenului - la 30 cm distanta.
Exista mai multe lucruri care pot deteriora parul:

* nutritia saracacioasa - o dieta cu putine fructe si legume, dar bogata in aditivi si mancare fast
food va incetini cresterea parului;
* lipsa somnului - altereaza echilibrul hormonal in corp, fapt ce produce caderea parului;
* apa cu clor din piscina - protejati-va parul cu o casca, sau samponati-l dupa ce ati iesit din
piscina.
* igiena deficitara - ne referim aici atat la spalarea prea rara, cat si la spalarea prea deasa a
parului;
* deteriorarea produsa de soare - parul se poate arde la fel ca si pielea;
* indreptarea parului - orice sursa de caldura puternica aplicata pe par il va usca si il va face
casant;
* abuzul de produse destinate aranjarii si ingrijirii parului - evitati produsele care contin alcool,
precum si aplicarea acestora direct pe scalp;
5. IGIENA IMBRACAMINTEI
Imbracamintea si lenjeria apara corpul nostru de factori externi (frig, caldura, ploaie) si
de factori mecanici.
Activitatea normala a organismului e posibila doar la temperatura permamenta normala
de 36,6 . Daca temperatura mediului inconjurator este foarte scazuta, sau, invers, foarte ridicata,
atunci organismul nu-si poate pastra temperatura normala. Incalcarea regimului de temperatura
poate duce la imbolnaviri de racire sau poate duce la supraincalzirea periculoasa a organismului.
De aceea omul isi amenajeaza locuinta, poarta haine, adica creaza conditii, prin care sa elimine
oscilatiile brusce a temperaturii.
Pe noi ne incalzeste nu atat haina, cat stratul de aer, ce se mentine intre corp si haina si
intre diferite straturi a hainei, precum si in porii tesaturii. De aceea e foarte important, ca porii

hainei sa nu fie astupati nici cu umezeala, nici cu murdarie, nici cu colb. Pentru aceasta haina
trebuie regulat spalata si curatita.
Nemijlocit pe piele se imbraca lingeria. Ea absoarbe in sine sudoarea eliminata din
glandele sudaripare, pe ea nimeresc diferiti microbi, sub actiunea murdariei, ce le serveste ca
mediu de inmultire ei incep de a elimina mirosuri neplacute. De aceea e necesar, nu mai rar de o
data pe saptamana, de a schimba lingeria de corp.
Lingeria murdara nu trebuie pastrata pana la spalare in incaperea locuintei, ea trebuie pastrata
intr-un cos inchis sau intr-o lada.
Lingeria curata trebuie pastrata aparte de alte haine.
Hainele si lingeria trebuie sa fie de o anumita masura si sa corespunda cu anotimpul
anului.
Pe hainele exterioare, ca paltonul, suba, se aseaza colbul de afara, de aceea ele trebuiesc
pastrate in coridor, sau in anatreu. Daca aceasta e imposibil, atunci inainte de a aduce haina in
camera, ea trebuie curatita cu perie.
Tesaturilor hainelor li se cere de a respecta
urmatoarele cerinte igienice: o buna aerisire, imbibarea apei
in timpul ploii si spalarii sa fie minima, grutate nu prea
mare si o buna vuloare, ce corespunde cu anotimpul anului.
Hainele sportive trebuie sa corepsunda caracterului
ocupatiei diferitor tipuri de sport (spre exemplu schiajului,
inotului, gimnasticii etc.) si regulilor de competitii. O
importanta deosebita il are costumul sprotif pentru tipurile
de sport de iarna. (schiaj, patinaj), pentru ca hainele
necorespunzatoare usoare si nu prea calde pot fi pricina
recelilor. Sunt inadmisibile hainele de prisos in timpul
antrenamentului, cand se elimina de organism mai multa caldura.
Cel mai bun costum pentru un sportiv sunt pantalonii usori si liberi, sau chilotii si maioul
din tesatura usoara de tricotaj, pentru femei o fusta scurta, pantaloni liberi sau chiloti, maiou.
Hainele soprtive trebuiesc imbracate doar in timpul antrenamentului sau competitii. Dupa
antrenament costumul sportif (chilotii, costumul de baie, maioul, coltunii) necesita spalate.

6. IGIENA INCALTAMINTEI
Icaltamintea apara picioarele nu doar de oscilatiile de temperatura, ci si de franturile

mecanice externe, de lovituri etc. Incltamintea trebuie sa asigure o libertate totala in miscare. De
aceea trebuie ca ea sa corespuna cu forma estetica a piciorului. Sub influienta purtarii
permamente a incaltamintei incorect cusute (inguste, stramte, ce apasa la ridicarea talpii) sufera
de la inceput partile moi a piciorului, apoi scheletul talpii. Degetele deseori se apasa unii pe altii,
iau o forma incorecta, se dezvolta picior plat si alte shimbari ale talpii.
Apasarea vaselor sangvine de catre epiderma duce la retinerea sangelui si la asudarea in
exces a picioarelor.
In afara de aceasta, inclatamintea stramta duce la racirea picoarelor pe timp de iarna, ceea
ce la randul sau duce la aparitia bolilor de raceala si nu rareori pot duce chiar si la inghetare.
Dupa starea incaltamintei e deosebit de important de uitat in timpul unor lungi deplasari.
Pentru preintampinarea imbolnavirilor de racire e necesar de a se uita, ca picioarele sa fie
uscate. Daca picoarele s-au umezit, atunci trebuie dupa posibilitate neaparat de a se schimba.
Cea mai mare parte din murdaria de afara se aduce in locuinta prin incaltaminte. De
aceea, intrand in casa, in camin, trebuie bine de curatit incaltamintea de glodul alipit.
Incaltamintea sportiva trebuie sa corespuna cerintelor de competitie, precum si sa
corespunda deosebirilor tehnice a tipului dat de sport: sa fie
usoara, comoda si bine sa apere talpa de lovitori traumatice.
Studentii, ce participa la cross, alergari, adica la acelea
tipuri de competitii ce se organizeaza in afara stadionului, trebuie
sa puna sub talpa piciorului un burete de cauciuc si sa se
foloseasca de numai de incaltaminte purtata.
Celor ce practica tipurile de sport de iarna se recomanda
sa poarte incaltaminte de o jumatate de masura mai mare, pentru
ca sa se poata in timp de ger mare sa se imbrace a doua pereche
de coltuni de lana, iar in incaltamintea cu talpa de cauciuc sa se
puna un asternut cald.
Incaltamintea umeda trebuie curatita si uscata intr-o incapere calda si bine ventilata.
Uscarea incaltamintei pe cuptor sau aproape de foc nu se recomanda, pentru ca se deterioreaza si

se schimba forma incaltamintei. Dupa uscarea incaltamintei e de dorit de a o unge cu un strat

subtire de grasime, frecand-o pana la uscare.
O importanta deosebita are curatenia in partea interoara a incaltamintei si a coltunilor, ce
trebuie sa fie schimbati doua ori pe saptamana.
7. IGIENA CREIERULUI SI A SOMNULUI
Cu greutatea sa care variaz ntre 1.160 i 1.200 gr. la brbat i

ntre 1.000 i 1.100 gr. la femeie i cu suprafaa sa total de circa
2.100 cm2, creierul este un organ prodigios.
Spre deosebire de alte organe, nu-i dai seama la prima vedere
care i este funcia. Plmnul, privindu-l, i spune imediat c
aceast enorm mas spongioas e fcut pentru a respira. Inima
este, evident, o pomp; stomacul, un burduf pentru digerat;
intestinul, o lung conduct de evacuare; rinichiul, un organ excretor; vezica, un rezervor pentru
lichid.
Creierul, n schimb, dup aspectul su, nu-i spune c e sediul sensibilitii, al funciilor motoare
i al inteligenei, c e organul sau instrumentul gndirii.
Organul sau instrumentul gndirii? Optnd pentru unul din aceti termeni, optm, de fapt, pentru
una din cele dou poziii ireconciliabile ntre ele: materialismul sau spiritualismul.
Creierul produce gndirea aa cum ficatul produce fierea? Sau nu este altceva dect instrumentul
spiritului, aa cum vioara este instrumentul muzicantului?
inem s precizm din capul locului c optm pentru soluia spiritualist. Dar lsm pe seama
filozofiei s trateze despre existena unui principiu metafizic supra-material n serviciul cruia se
afl creierul.
Ne propunem doar s dm cteva ndrumri practice despre felul cum trebuie s ngrijim
creierul, fie el organ sau instrument, ca s lucreze n condiii ct mai bune i cu un randament ct
mai bun. Buna funcionare nu numai a gndirii, dar a corpului uman n ansamblul su, depinde,
n primul rnd, de igiena creierului.

7.1.CREIERUL CARE NU MUNCETE DEVINE ANEMIC !
Creierul, ca orice organ n activitate, primete o cantitate mai mare de snge n timpul
muncii intelectuale. Se poate constata uor acest lucru fie la copilul al crui craniu nu e complet
osificat, atingnd cu mna fontanela, fie la indivizii al cror encefal a fost dat la iveal datorit
unui accident. Aplicnd un aparat de nregistrare pe regiunea cerebral care nu este protejat de
craniu, se constat c circulaia sngelui devine mai intens n timpul unei munci intelectuale, de
pild cnd se face un calcul mintal. n schimb, creierul devine anemic n timpul somnului; e de
ajuns un vis pentru ca circulaia s se accelereze imediat.
Se poate constata c activitatea creierului este strns legat de circulaia sangvin a
craniului, ntinznd un om pe o scndur sprijinit dedesubt n locul unde se afl jumtatea
greutii corpului. Dac individului ntins i se vorbete, scndura se nclin ca o balan n partea
unde se afl capul, dovad c a avut loc un aflux de snge la creier.
Creierul este organul cel mai vascularizat din tot corpul uman. Un milimetru cub de substan
cenuie are 1.100 mm de vase capilare, un milimetru cub de substan alb 300 mm, n timp ce
un milimetru cub de esut muscular are numai 6 mm de vase capilare.
Creierul, prin urmare, este organul care are circulaia de snge cea mai mare. n 24 de ore
trec prin creierul omului 2,160 de litri de snge, adic de 400 de ori masa total a sngelui.
Activitatea cerebral e nsoit de o cretere a temperaturii. Dup 15 minute de munc
intelectual, temperatura creierului crete cu 0,lo. n schimb, temperatura creierului coboar cu
cteva zecimi de grad n timpul somnului.
Avnd n vedere c sngele transport hran i oxigen la celulele creierului, o alimentaie
insuficient duce la o slbire a activitii psihice. Dac proporia de glucoz scade prea mult n
snge, individul cade n com.
Numeroase cercetri tiinifice dovedesc c efortul cerebral comport un consum foarte mic de
energie. Dar el duce la o slbire a excitabilitii fibrelor nervoase i, fiindc toate glandele
endocrine i exocrine depind de acestea, urmeaz de aici o diminuare a secreiilor, ceea ce duce
la diferite tulburri fiziologice. n felul acesta creierul este, indirect, un consumator de calorii.
7.2 .HRNETE-TE BINE PENTRU A GNDI BINE !

Rolul calciului i al fosforului n activitatea cerebral

Metabolismul cerebral este dominat, n primul rnd, de schimburile de calciu i fosfor.
Activitatea creierului se reflect, n principal, n creterea acidului fosforic i a calciului n urin.
n cursul experienelor fcute pe studeni, s-a constatat c procentajul de acid fosforic i calciu
crete n proporii importante n timpul examenelor. Diferena este deosebit de mare la studente,
care sunt, n general, mai emotive, mai agitate i mai contiincioase la nvtur dect studenii.
Din punct de vedere clinic, lipsa de calciu provoac crampe, nervozitate i uneori
insomnie.
Exist, fr ndoial, numeroase preparate farmaceutice, care sunt n stare s furnizeze creierului
calciul i fosforul de care acesta are nevoie, dar, n afar de cazurile patologice, n care este
necesar ca aceste dou elemente s se ia n cantiti masive sub form de produse
medicamentoase, e preferabil, ca regul general, s se asimileze calciul i fosforul din alimente
vegetale i animale, n a cror protoplasm sunt ncorporate i n care se gsesc, spre a spune aa,
n stare "vie". Afar de aceasta, e necesar ca n regimul alimentar s fie un raport optim calciu-
fosfor, spre a se evita, fie o decalcifiere printr-un surplus de acid fosforic, fie, invers, un surplus
de calciu care ar putea s fie nefast, provocnd depozitri de calciu n diferite organe.
Calciul i fosforul se gsesc aproximativ n proporiile cerute n lapte i n derivatele
acestuia, brnzeturile. Laptele i brnzeturile constituie, deci, alimentele cele mai potrivite pentru
cei care presteaz munc intelectual.
Oul - excepie fcnd hepaticii care l tolereaz greu - i germenul de gru, constituie
alimente nutritive cerebrale de prim rang, datorit coninutului bogat n fosfor, calciu i
magneziu. Aciunea lor e binefctoare n caz de surmenaj intelectual i depresiune nervoas.
Migdalele, alunele i nucile pot fi introduse n meniul intelectualului ca fiind alimente dintre cele
mai consistente. Aceste fructe care conin calciu i fosfor n proporie foarte mare, prin
compoziia lor se apropie foarte mult de brnzeturi. Fr ndoial, ele au stat la baza alimentaiei
oamenilor preistorici. Dar, digerndu-se destul de greu, se vor consuma, de preferin, la
nceputul mesei i se va avea grij s fie bine mestecate. Pot fi contraindicate pentru cei care
sufer de hepatit sau de ulcer.
S notm n treact c n Evul Mediu adepii teoriei "asemnrilor" (acetia susineau c
o plant are puteri terapeutice asupra prii corpului uman cu care se aseamn), asemnau coaja
verde a nucii cu pielea acoperit de pr a capului, coaja tare cu cutia cranian, pielia care
acoper miezul cu meningele i miezul cu emisferele cerebrale, arhitectura lor, inclusiv

circumvoluiile, fiind efectiv asemntoare. Datorit acestei asemnri, ei fceau din miezul de
nuc leacul mpotriva tuturor bolilor cerebrale i hrana ideal a lucrtorului intelectual.
Opuse meniurilor bogate n calciu amintite sunt meniurile care nu numai c nu conin
calciu, dar l i elimin pe cel pe care l gsesc n organism: sunt alimentele sau buturile prea
acide sau prea alcaline. Printre cele dinti se pot semnala meniurile prea bogate n carne, mai ales
n crnuri grase, n grsimi, n zahr, fructele acre, diferite legume, cum ar fi: mcriul, hrenia,
vinetele care conin mult acid.
Dintre buturile acide amintim: vinurile acre, limonada, oetul. Trebuie notat totui c, aa cum
arat cele mai recente constatri, fructele i legumele acide nu diminueaz calciul n indivizii
normali.
Mncrurile prea alcaline mpiedic, pe de alt parte, absorbirea calciului la nivelul
intestinului. Este vorba de meniurile n exclusivitate vegetariene, n special cele care
conin prea muli cartofi. Buturile alcaline, cum ar fi apa bicarbonat, nu vor fi
consumate cu regularitate dect cu prescripia medicului.
n sfrit, sarcina, alptarea, creterea, starea permanent de efort muscular (excesele sportive)
sau intelectuale, ocurile morale repetate, bolile grave sau cele purtate mult vreme, provoac
decalcifierea organismului i o anumit aciditate.
n schimb, viaa exagerat de sedentar, pasivitatea mintal, excesul de somn, expunerea
exagerat la soare, excesul de vitamin D, sunt hiperalcalinizante i uneori la fel de duntoare.
Funcia magneziului
Dac fosforul i calciul au n activitatea cerebral o funcie ntructva dinamogen,
magneziul exercit mai curnd o activitate sedativ asupra creierului. Ajut, de asemenea,
memoria. Se pare c asigur creierului tinereea.
E lucru demonstrat c regimul nostru alimentar, impus de civilizaia modern, este deficitar n
magneziu. Fina prea cernut, sarea de buctrie rafinat, apa folosit pentru consum, conin o
cantitate insuficient de magneziu.
ngrmintele chimice nu restituie solului cultivat magneziul absorbit de vegetale, fcnd s se
reduc, treptat, coninutul de magneziu al legumelor, al cerealelor, al nutreurilor i, drept
urmare, al ierbivorelor care servesc ca hran oamenilor.
S-a afirmat c lipsa de magneziu ar fi, n parte, rspunztor de mbolnvirile de cancer.

Lipsa de magneziu n alimentaia noastr obinuit se poate suplini, ntr-o anumit msur,
consumnd pine integral, sare marin nerafinat i germeni de gru. Fructele uleioase,
legumele verzi, cacaua i ciocolata conin, de asemenea, magneziu n proporie ridicat.
Ciocolata este un tonic excelent al sistemului nervos i al inimii. Luat n doze moderate, sub
acest aspect, este deosebit de folositoare celor care fac munc intelectual.
Cacaua este mai puin indicat datorit diferitelor ingrediente cu care este preparat.
Aminoacidul inteligenei
Carnea i mruntaiele conin, proporional, mai mult fosfor dect calciu. Cu toate acestea,
ele sunt alimente preioase datorit proteinelor i acidului glutamic pe care le conin. Echilibrul
calciu - fosfor s-ar stabili dac s-ar mnca i oasele o dat cu carnea, aa cum fac carnivorele.
Aminoacidul acestor alimente, care este unul din elementele eseniale ale unei enzime ce se
gsete n creier, este numit "aminoacidul inteligenei". El asigur funcionarea normal a
celulelor cerebrale, stimuleaz capacitatea de a nva, limpezete gndirea i ntrete memoria.
Se gsete, de asemenea, n cantitate foarte mare n lapte i drojdia de bere.
Petele, stridiile i molutele pot nlocui perfect carnea, cu condiia s fie absolut proaspete.
Datorit faptului c este uor digerabil cnd nu este prea gras, petele constituie un aliment optim
pentru intelectuali.
IMPORTANA VITAMINELOR N MUNCA CEREBRAL
Printre vitaminele indispensabile pentru buna funcionare a creierului, vitamina B1 i

vitamina complex B au un rol de prim rang.
Vitamina B1 asigur transmiterea influxului nervos. Lipsa ei total duce la dispariia aproape
complet n corpul celulelor nervoase a granulaiilor numite corpusculii lui Nissl, la degenerarea
prin sclerozare a nervilor periferici, cum ar fi cordoanele posterioare ale mduvei spinrii i, din
punct de vedere funcional, la crize convulsive.
Lipsa vitaminei B1 provoac temuta boal beriberi, boal bine cunoscut n Extremul Orient, n
Brazilia i n Antile cu numele de "boala dulceurilor".
n cazurile de insuficien a vitaminei B1, creierul produce substane toxice care frneaz
activitatea intelectual. n schimb, prezena unei cantiti suficiente de vitamine din grupul B
mbuntete evident munca cerebral, clarific gndirea i face memoria mai tenace.

Pe de alt parte, o alimentaie lipsit de una sau mai multe vitamine ale complexului B, poate
provoca rapid tensiune nervoas puternic i tremur al minilor i picioarelor greu de stpnit.
ntr-o alimentaie corect, cantitatea necesar de vitamin B se obine consumnd germeni de
gru, drojdie de bere, fructe uleioase (nuci i alune), iaurt, ale crui bacterii produc cantiti
apreciabile de vitamin B n tubul digestiv.
O alt vitamin care nu trebuie neglijat este vitamina D, care condiioneaz, n mare
msur, metabolismul calciului, element indispensabil, dup cum am vzut, pentru munca
cerebral.
Din pcate, aceasta se gsete n cantitate mic n alimentele noastre obinuite.
Petii de mare, untul de var, cacaua, untul de cacao i uleiul de cacao conin vitamina D n
cantiti apreciabile. Dar cele mai mari cantiti le conin uleiurile din ficat de pete. De aceea, se
va putea lua, mai ales n timp de iarn, vitamina D din uleiul ficatului de pete care se gsete
sub format de capsule.
Absena n alimentaie a vitaminei PP duce la nebunia pelagroas caracterizat, n special,
prin fenomene convulsive, tremur, micri nesigure, idioenie, melancolie. Se pare, prin urmare,
c vitamina PP este indispensabil pentru sistemul nervos. Ea se gsete n carne, lapte i drojdia
de bere.
7.3. RECOMANDRI PENTRU SNTATEA CREIERULUI
Mai mult dect lucrtorul manual, lucrtorul intelectual, al crui aparat digestiv este, n
general, mai lene (se diger nu numai cu stomacul, dar i cu muchii care la intelectual sunt mai
puin dezvoltai), va trebui s mestece cu mai mult grij alimentele, s evite discuiile animate i
s nu citeasc n timpul mesei, s atepte sfritul digestiei spre a se dedica sporturilor intensive.
Dup mas, un exerciiu fizic moderat, cum ar fi plimbarea, nu poate fi dect benefic, cu condiia
ca funciile digestive s fie mai mult sau mai puin intacte. Altfel, se recomand mai degrab
siesta nsoit de relaxarea muscular.
Alimentele cu digestie relativ lung, cum ar fi leguminoasele, vor fi consumate n doze
moderate. Un stomac prea plin ngreuneaz munca intelectual. Plenus venter non studet
libenter, spuneau latinii.
E necesar o bun echilibrare a meselor.

Micul dejun, cum se servete n general, este cu totul insuficient. El trebuie s fie destul
de abundent, deoarece asigur prima ncrctur organic.
Prnzul, care ar trebui s cuprind carne slab la grtar sau pete proaspt fiert, e bine s fie
completat cu o linguri de drojdie de bere sau de boabe de gru ncolit mestecat cu grij.
Cina va fi mai puin abundent i calmant. Va include un desert zaharos, care s furnizeze
sngelui glucoza indispensabil. Se poate lua apoi, pentru a facilita somnul, o ceac de ceai.
La cele dou mese principale se vor consuma, de asemenea, fructe i brnz.
Grsimile de animale, care produc colesterol, salamurile, dulciurile consumate excesiv,
alimentele pe baz de amidon, vor fi evitate.
Alcoolul, care este un puternic distrugtor de vitamine i dezorganizator cerebral prin
excelen, va fi exclus.
Buturile preferate vor fi berea, n cantitate cuvenit, sucurile de fructe, vinul amestecat
cu ap, apele minerale, ceaiul uor. Cafea se va consuma numai ocazional, deoarece excit prea
puternic fibra nervoas. Unui creier obosit i permite adesea s lucreze, dar nu hrnete. Mai
curnd sau mai trziu creierul resimte excesul de cafea.
Pentru a completa aceste noiuni de igien alimentar, vom aduga c cel care face
munc intelectual, ca regul general, trebuie s fie foarte cumptat. Dac este greu de stabilit
un regim care, cantitativ, s convin tuturor, se poate spune c semnul infailibil dup care se
recunoate abundena excesiv a unei mese, este senzaia de greutate i somnolen care
urmeaz. Ridicndu-te de la mas, trebuie s te simi la fel de bine dispus i uor ca n momentul
n care te-ai aezat.
n ciuda severitii acestei prescripii, unele excepii, cu condiia s nu fie prea frecvente,
sunt permise i chiar recomandate, deoarece rup monotonia regimului alimentar, ndulcindu-i
rigoarea i permind s fie continuat mai uor.
OXIGENAI-V CREIERUL!
Creierul, mare consumator de oxigen
Am vzut deja c orice munc intelectual comport o cretere a circulaiei sangvine
cerebrale. Aceasta i ofer creierului, pe lng elementele nutritive indispensabile, un alt element
necesar vieii fiecrei celule: oxigenul.
Neuronii sunt mai sensibili dect toate celelalte celule cnd este vorba de oxigen. Nervul unei
broate meninut viu ntr-un lichid corespunztor i pierde excitabilitatea ntre trei i cinci ore
dac lichidul este lipsit de oxigen. Dac lichidul este aerisit, o recupereaz n cteva minute.

Nervii mamiferelor rezist destul de puin la asfixiere (doar cteva minute) i e greu s-i pstrezi
vii.
Circulaia sngelui n centrii nervoi superiori nu poate fi ntrerupt fr a provoca
imediat dezordini grave. Apsarea cu degetele a celor dou carotide provoac rapid, la om,
pierderea cunotinei. Opririle inimii care se produc n boala lui Stokes-Adams, dac depesc 30
de secunde, sunt urmate de sincope. Hipotensiunea arterial, hemoragia, anemia mai accentuat,
frneaz funcionarea creierului.
ncetinirea sau ntreruperea circulaiei sangvine n anumite artere cerebrale (arterioscleroz,
hemoragie cerebral), cauzeaz tulburri grave n zona afectat. Dac aceasta este extins, omul
cade n com.
Fenomene asemntoare se petrec atunci cnd cantitatea de oxigen din snge este
insuficient. Aa este cazul de com, care are loc la o cot nalt dac nu se respir oxigen cu
ajutorul unei mti. Tulburri de acest fel, dar ntr-o msur mai mic, apar i la minerii care,
lipsii de aer curat, constat c facultile intelectuale, n special memoria, le scad considerabil la
adncimi mari. Totul revine la normal cnd urc la suprafa.
n aceast privin s-au fcut numeroase experiene pe animale. De pild, se taie complet
gtul unui cine i i se las capul legat de restul trupului numai printr-o arter i o ven.
Acionnd asupra arterei care duce sngele la creier, se poate ntrerupe i restabili circulaia
cerebral. Dac ntreruperea dureaz numai un minut i jumtate, creierul devine din nou
excitabil. Dac oprirea circulaiei se prelungete la dou minute, excitabilitatea revine, dar
reaciile creierului sunt ncetinite. O ntrerupere de dou minute i jumtate pn la trei minute
face creierul definitiv inexcitabil.
Se poate calcula volumul de oxigen pe care creierul l utilizeaz ntr-un minut. La om, 100 gr. de
creier absoarbe de la 600 la 800 cm3 de oxigen pe minut. Comparnd aceste cifre cu cele
furnizate de alte esuturi, constatm c absorbia de oxigen a esutului nervos este cel puin la fel
de mare ca cea a muchilor i a glandelor care sunt esuturile cele mai active ale organismului i,
ca atare, cele mai mari consumatoare de oxigen.
De aici rezult c, pentru a asigura buna funcionare a creierului, trebuie s-i procurm maximum
de oxigen. Acest lucru se realizeaz prin exerciii de respiraie corespunztoare.
n mod normal, orice inspiraie absoarbe i orice expiraie elimin 0,5 dm3 de aer. Dar, prin
inspiraia forat, capacitatea toracelui crete la maximum i, n acest caz, capacitatea de aer
absorbit n plus poate ajunge la circa 1,5 dm3.

De asemenea, n expiraia forat volumul de aer expulzat depete cu 1,5 dm3 volumul de aer
eliminat n mod obinuit.
Tehnica respiraiei profunde
Exerciiile de respiraie profund pot fi practicate n orice moment din zi, dar se
recomand s se fac n mod sistematic dimineaa i seara - exceptndu-se cazul cnd este cea,
de la 3 la 8 minute. Se recomand, de asemenea, s se fac cteva respiraii profunde atunci
cnd, n urma unei munci intelectuale prelungite, ideile se ncurc i capul devine greu. Masaje
uoare cu mna ale capului i ale gtului vor contribui la limpezirea creierului. Se freac partea
dreapt cu mna dreapt iar partea stng cu mna stng. Se duce mna la frunte i apoi,
meninnd mereu contactul cu pielea, se coboar spre piept, avnd grij ca extremitile
degetelor s treac succesiv peste tmple, pe dup urechi, spre a cobor, n sfrit, de-a lungul
gtului. Cnd mna a ajuns la piept, se ntrerupe contactul cu corpul i se duce iari la poziia de
plecare. Vreo 10 masaje sunt suficiente, n general, pentru a uura creierul i a limpezi ideile.
Nu se va omite respiraia profund n cursul plimbrilor ca i n timpul exerciiilor de mar forat
sau de gimnastic.
Exerciiile de respiraie vor fi deosebit de eficace dac n cursul zilei se vor face n
apropierea copacilor sau a plantelor verzi. Datorit clorofilei, aceste vegetale nsntoeaz
atmosfera, mbogind-o cu oxigen.
n schimb, e bine s se ndeprteze din locul unde se doarme plantele i florile care, cu respiraia
lor, contribuie la vicierea aerului pe care l respir omul. Unele flori sunt chiar foarte periculoase
din cauza parfumurilor violente i a emanaiilor toxice pe care le elimin. Printre acestea din
urm se numr oleandrul nflorit, crinul, ba chiar i plpnda violet.
Exerciiile de respiraie profund sunt dintre cele mai simple i, n general, folosesc la
toat lumea. Trebuie evitate numai n caz de tuberculoz pulmonar, deoarece ele ar putea s
agraveze boala sau, cel puin, s-i ntrzie vindecarea.
Oriunde s-ar face aceste exerciii, n aer liber sau ntr-o camer, e necesar ca ele s fie precedate
de o scurt edin de gimnastic. Exerciiul fizic face s creasc oxidaiile i provoac o mai
mare cerin de oxigen.
RESPIRAI!
- Poziia de pornire trebuie s fie aceea de "fii gata!", adic: braele s cad natural de-a lungul
trupului, clciele lipite, capul drept, umerii dai ndrt. Fereastra, bineneles, trebuie s fie larg
deschis.

- Inspiraia ncepe prin a umple partea inferioar a plmnilor. Pentru a realiza acest lucru, ne
imaginm c aerul ptrunde n abdomen i merge mai departe.
- Apoi, fr nici o clip de oprire, umplem partea de sus a plmnilor, scond pieptul n fa.
- Cnd plmnii s-au umplut cu aer, lsm ncetior s revin la loc coastele inferioare i
superioare, iar abdomenul s-i reia poziia normal. Cnd expiraia s-a ncheiat, continum s
facem s reintre abdomenul, contractnd voluntar muchii abdominali i cobornd coastele
inferioare.
- Dup aceast expiraie forat, inspirm din nou, i aa mai departe.
Inspiraia se face numai pe nas iar expiraia i pe nas i pe gur. Durata total a exerciiilor va fi,
cum am spus, ntre 3 i 8 minute. Nici ntr-un caz nu trebuie s simim c ne bate inima n mod
anormal sau c avem senzaia de ameeal.
n timpul marului sau n cursul micrilor de gimnastic vom adapta ritmul respiraiei la cadena
exerciiilor fizice. Astfel, vom putea face s corespund o inspiraie sau o expiraie la 4 sau 5
pai.
Mens sana n corpore sano
Din punct de vedere fiziologic, avantajele respiraiei profunde nu se limiteaz doar la o mai bun
oxigenare a creierului. Ea are o influen binefctoare i asupra activitii cardiace, stimuleaz,
de asemenea, organele aparatului digestiv.
Lucru interesant: respiraia profund schimb nlimea i timbrul vocii care devine mai puin
strident, mai sonor.
Din punct de vedere psihologic, respiraia profund amelioreaz memoria, mrete puterea de
atenie, de concentrare, ca i rezistena fizic, combate cu succes nesigurana, timiditatea, strile
de anxietate, frica.
Aceste stri emotive sunt ntotdeauna nsoite de tulburri respiratorii, constnd, n principal,
ntr-o respiraie scurt i neregulat. Respiraia profund, fcnd s nceteze tulburarea fizic,
atenueaz sau face s dispar complet emoia care este strns legat de manifestrile sale
fiziologice.
Insomnia poate fi, de asemenea, ndeprtat parial prin respiraia profund care, practicat
nainte de culcare, calmeaz sistemul nervos, izgonete gndurile obsedante i favorizeaz
somnul.
Pe lng igiena alimentar i exerciiile fizice moderate, constnd n micri de gimnastic
practicate dimineaa i seara, plimbri, munci de grdinrit, pe lng respiraia profund, exist i

alte prescripii de igien general, cum ar fi: hidroterapia, helioterapia sub control medical,
odihna i relaxarea corespunztoare, care contribuie substanial la o bun funcionare a creierului
i, n consecin, la o spornic activitate intelectual. Aa se realizeaz ceea ce exprimau vechii
romani prin dictonul: mens sana n corpore sano (o minte sntoas ntr-un trup sntos).
7.4. IGIENA SOMNULUI
Somnul e salvatorul sistemului nervos, spunea I.P. Pavlov. Activitatea scoartei creierului
se compune din doua procese active excitarea si franarea. In
timpul lucrului activ predomina excitarile; in timpul somnului
predomina procesele de franare. Dupa Pavlov, excitarea si franarea
prezinta de la sine doua parti diferite sau doua promovari a unui si
aceluiasi proces, dar in acelasi timp intre ele se duce o lupta
continua. Balanta dintre aceste doua procese si oscilatiile sale in limita normei si pentru norma,
alcatuiesc toate, comportamentul omului, sanatos sau bolnav.
Cu cat lucrul este mai incarcat, spre exemplu, in perioada examenelor, cu atat se duce la
obosire, adica incarcarea celulor creierului, si prin aceasta se creaza conditii pentru aparitia
procesului de franare. Aceasta franare preintampina celulele creierului de supraincarcare si
distrugerea organica. Franarea poate sa ocupe sau o parte din celule creierului sau intreg creierul.
Cand procesul de franare se raspandeste pe intreaga scoarta a creierului, atunci vine un somn
adanac, adica calmul complet a celulelor creierului. In timpul somului se petrece asimilarea
produselor alimentare, celulele isi restabilesc compozitia sa normala si capacitatea de a lucra
pentru activitatea utila a creierului.
Dupa parerea lui I.M. Secenov, somnul omului

matur trebuie sa dureze nu mai putin de 7-8 ore pe zi.
Cel mai util somn e acel ce se incepe in prima jumatate
a noptii inainte de ora 24 si se termina dimineata
devreme.
O semnificatie foarte importanta pentru
pastrarea sanatatii si a capacitatii de lucru o are

elaborarea reflexului ritmului corect de somn, adica de a se culca si de a se scula in unul si

acelasi timp. In aceste conditii omul repede adoarme dimineata, bine doarme si se trezeste tot
timpul usor, sanatos si capabil de a lucra.
Aerul in camera trebuie sa fie curat; de a fuma in ea nu se permite.
Trebuie de a se deprinde de a dormi cu fereastra sau ferestruica deschisa. La temperatura
de sub 10 ferestruica poate fi astupata cu panza.
Asternutul este locul odihnei totale a omului. Dupa odhna de noapte omul trebuie sa se
trezeasca in forma si gata pentru un lucru zilnic complet.
Odihna de nopate si somnul calm improspator e posibila doar pe un asternut comod,
destul de lung si lat. Se doarme dezbracat.
Lingeria de pat si de corp trebuie sa fie nu doar curata, dar si comoda. Nu se recomanda
de se inveli cu plapuma cu tot cu cap.
Componentii asternutului trebuie sa fie alcatuite din conducatori slabi ai caldurii.
Asternutul trebuie sa fie pastrat in curatenie ideala. Componentii asternutului trebuesc cat
mai deseori aerisiti, iar lengeria de pat trebuie sa fie schimbata nu mai rareori de o data in 7-10
zile.
Trebuie de retinut, ca pe asternut nu trebuie de asezat, culcat in imbracamintea de
deasupra sau in incaltaminte.
De culcat si de sculat trebuie, dupa posibilitate, in unul si acealasi timp. Cel mai bine e de
a se culca mai devreme si de a se trezi mai devreme.
Pe noapte nu trebuie de a supraincarca stomacul cu mancare si mai ales de a bea bauturi
excitante etc.
Inainte de somn trebuie bine de aerisit camera.
8. IGIENA LOCUINTEI
Locuinta apara omul de actiunile nefavorabile a mediului inconjurator. Pentru ca locuinta

sa raspunda insarcinarii sale, ea trebuie sa corespunda unor anumite cerinte a igienei.
Locuinta trebuie sa fie destul de incapatoare, uscata, luminoasa, curata si calda in timpul
rece al anului si racoroasa pe timp cald.

Cel mai mare factor negativ al locuintei e umezeala. Cauzele dezvoltarii umezelii sunt
diferite, iar in dependenta de aceasta sunt si diferite masuri de lupta cu ea.
Spalarea, uscarea lingeriei, aerisirea insuficienta, spalarea podelelor neingrijita etc. aduc
la aparitia umezelei in incapere.
Temperatura normala in incaperile de locuit se socoate +16-18 . Temperatura in timpul
zilei trebuie sa fie pe cat posibil de stabila. Pentru pastrarea sanatatii in orice incapere de locuit si
mal ales in camine aerul trebuie sa fie intotdeauna curat. Toate acestea se reflecta la sanatatea
omului.
Incaperea de locuit trebuie sa fie aerisita cat posibil de des; dimineata dupa somn si seara
inainte de somn e obligatoriu.
O atentie deosebita e necesar de a acorda pastrarea curateniei in camine. Curatirea
incaperii trebuie intotdeauna efectuata cu o carpa umeda, imbracata pe perie. Daca de matura
camera cu peria, se ridica cobul, care nimereste in plamani. Odata cu curatirea incaperii e necesar
de a o aerisi. Nu mai rar de o data in 7-10 zile e necesar de a spala podelele.
Igiena locuinei
Aceast problem trebuie tratat ncepnd cu redefinirea noiunii de sntate, de la simpla
apreciere "lips de boal" la complexul de factori ce
determin bunstarea fizic, psihic i social. Acest
fapt a dus la sporirea ateniei acordate ambianei n care
omul triete i se desvrete ca individ i
personalitate.
n cadrul acestei ambiane, locuinei i revine un rol
important, reprezentnd unul din factorii hotrtori
pentru sntatea i confortul populaiei.
Locuina reprezint unitatea de mediu n care omul i petrece cea mai mare parte din via, ct i
unul dintre factorii de mediu care influeneaz cu prioritate sntatea i confortul. Relaia dintre
condiiile de locuit i sntate este afirmat de numeroasele studii i cercetri ntreprinse de mai
mult vreme.
n apariia i favorizarea diferitelor mbolnviri sau stri de disconfort sunt responsabili diferii
factori ai ambianei de locuit. Astfel, exist mbolnviri sau stri de disconfort n relaie cu
ambiana termic, cu vicierea i poluarea aerului, cu carenele de iluminat natural i artificial, cu
prezena zgomotului, cu diferite condiii de insalubritate.

De asemenea, exist relaii ntre diferite carene sanitare ale locuinei i frecvena infeciilor
respiratorii, digestive i cutanate, precum i parazitoze, rahitism, reumatism, tulburri de vedere,
boli neuropsihice, accidente de locuin.
Pentru toate aceste afectri posibile ale strii de sntate a populaiei, se impune cu necesitate
stabilirea criteriilor sanitare ale locuinei. Ele sunt n conformitate cu indicaiile Organizaiei
Mondiale a Sntii i se refer la:
- prevenirea bolilor transmisibile ce se poate realiza prin aprovizionarea cu ap potabil,
existena de instalaii sanitare adecvate, absena focarelor de insalubritate n interiorul sau n
apropierea locuinei; prezena dotrilor capabile s conserve alimentele, mpiedicarea ptrunderii
insectelor i roztoarelor, realizarea unui spaiu suficient pentru a micora riscul de contaminare
prin contact;
- evitarea accidentelor i intoxicaiilor ce are la baz folosirea unor materiale de construcie
rezistente i care s evite incendiile, eliminarea riscului de intoxicaie i asfixie prin gaze, a
electrocutrii i combustiei (arderii) prin aparate electrice, asigurarea proteciei mpotriva
cderilor, alunecrilor i a altor cauze de traumatism;
- satisfacerea nevoilor fundamentale fiziologice - meninerea unei ambiane termice care s evite
att pierderea excesiv de cldur, ct i supranclzirea, a unui iluminat natural i artificial
suficient, a nsoririi directe a ncperilor principale (aici i are locul vorba din btrni: "unde
intr soarele nu intr doctorul"), protecie mpotriva zgomotului i vibraiilor, realizarea unui
spaiu pentru a nu stnjeni micarea i a permite jocul copiilor;
- asigurarea cerinelor socio-psihologice - posibilitatea de izolare a fiecrei persoane,

satisfacerea unei viei familiale normale i ale nevoilor sociale ale individului i familiei,
existena unor echipamente i dotri care s uureze activitatea gospodreasc, a unui aspect
plcut al locuinei i mprejurimilor, asigurarea de mijloace de transport corespunztoare,
existena spaiilor libere pentru odihn, recreere, joac.
O problem de o deosebit importan este amplasarea corect a locuinelor n localiti. Exist
aa-numitele zone de locuit care trebuie s ocupe partea din teritoriu cu cele mai bune condiii
naturale. Teritoriul respectiv trebuie s asigure condiii optime pentru sntatea populaiei, s
aib posibiliti de alimentare cu ap potabil, de ndeprtare i neutralizarea apelor meteorice
(rezultate n urma ploilor, topirii zpezii), a apelor uzate i a reziduurilor solide, protecie

mpotriva zgomotului i a polurii mediului nconjurtor, de dezvoltare a zonelor verzi, s fie

ferit de surpri i alunecri de teren, avalane, inundaii, emanaii sau infiltraii de substane
toxice, inflamabile sau explozive.
Solul destinat construciilor trebuie s fie poros i cu capacitate de autopurificare, de infiltrare a
apei i de dezvoltare a vegetaiei. Nivelul apei subterane trebuie s fie la minimum 0,5-1 m de
baza fundaiei, pentru a nu se infiltra apa n construcie.
n stabilirea amplasamentului unei locuine trebuie inut cont i de existena unor disponibiliti
de teren pe care s se amenajeze: spaii pentru joac, pentru parcarea i gararea autovehiculelor
populaiei din zona respectiv (la distan de minimum 10 metri de ferestrele camerelor), spaii
verzi comune, spaii pentru recipieni de colectare a reziduurilor menajere (pot fi cuplate cu
spaii pentru btutul covoarelor), aflate tot la distan de minimum 10 m de cldire i maximum
70 m de intrarea n cldiri.
Alte cerine vor fi n legtur cu unitile de servire a populaiei (alimentare, comer, asisten
medical) i mijloacele de transport. De asemenea, trebuie create zone de protecie sanitar ntre
ntreprinderile industriale ce polueaz atmosfera sau produc zgomot i zonele de locuit.
Cerinele sanitare ale unei locuine presupun un iluminat corect, o ventilaie i nclzire eficiente.
Iluminatul locuinei reprezint un factor de mediu de prim ordin pentru funcia vederii i, prin
intermediul ochiului, pentru ntregul organism.
Iluminatul poate fi natural sau artificial. Cel natural se realizeaz prin lumin solar direct,
difuzat sau reflectat. Exist anumii factori de care depinde realizarea iluminrii naturale. Ei
sunt:
- clima de lumin a teritoriului ce depinde de poziia soarelui pe cer, gradul de acoperire a
cerului, transparena atmosferei, gradul latitudinii;
- orientarea locuinei prin poziionarea faadelor i ferestrelor; n ara noastr, orientrile optime
sunt cele sudice, sud-estice i sud-vestice.
- obstacolele din faa ferestrelor au rol important n reducerea iluminatului; s-a stabilit c pentru
a evita umbrirea, distana ntre cldiri trebuie s fie mai mare sau cel puin egal cu nlimea
cldirii celei mai nalte;

- tipul, forma, dimensiunile i amplasarea ferestrelor, calitatea geamurilor i modul lor de

ntreinere, pot influena nivelul de iluminare natural a ncperilor;
- mijloacele de ecranare a ferestrelor, adncimea camerei, culoarea pereilor i mobilierului,

gradul de ncrcare cu mobil, sunt tot atia factori ce interfer cu iluminatul natural.
Iluminatul artificial - necesitatea sa rezult din faptul c unele activiti deosebite impun un
iluminat local pe suprafaa de lucru. Iluminatul general reprezint modalitatea de a realiza, n
ntreaga ncpere, un nivel ce permite efectuarea activitii fr s solicite deosebit aparatul
vizual.
n cazul iluminatului general, trebuie evitat strlucirea corpului de iluminare (amplasarea sa n
apropierea tavanului), iar n cazul iluminatului local, trebuie ca ochii s fie meninui n interiorul
unghiului de protecie al lmpii.
Ventilaia locuinei
Cerinele sanitare ale ventilaiei sunt:
- reducerea sau pstrarea microclimatului la nevoile confortului termic;
- nlturarea alterrilor de compoziie a aerului produse prin viciere sau poluare;
- realizarea sa eficient n orice anotimp;
- evitarea producerii de nociviti sau disconfort.
Indicatorul vicierii aerului este bioxidul de carbon rezultat din respiraie. Se apreciaz astfel c
aerul din ncpere este viciat atunci cnd concentraia bioxidului de carbon depete 0,l %.
Deoarece ventilaia locuinei se face aproape exclusiv n condiii naturale, trebuie s se in
seama de faptul c ncperile nu reprezint spaii ermetic nchise. Intre aerul din interior i cel
exterior se realizeaz un schimb permanent (mai mare sau mai mic), avnd ca rezultat nlocuirea
unei pri din aerul ncperii. Acest schimb natural depinde att de unii factori fizici ai aerului
(temperatur, presiune, direcie i vitez a curenilor de aer), ct i de caracteristicile constructive
(natura materialelor, amenajri).
Ventilaia natural eficient se realizeaz prin aerisirea ncperilor n timpul deschiderii
periodice a ferestrelor sau uilor.

O aerisire permanent, fr alterarea microclimatului i fr a necesita prsirea ncperii, se

poate realiza cu ajutorul oberlihturilor.
n afara ventilaiei naturale, uneori se impune folosirea sistemelor de ventilaie artificiale.
nclzirea locuinei
n zona noastr climatic, msurile de izolare termic a locuinei nu sunt suficiente pentru a
menine confortul termic n anotimpul rece. Cteva luni pe an, nclzirea locuinei este o
necesitate. Fr acest lucru, solicitrile termice ale organismului ar fi foarte mari, ar depi
capacitatea lui de termoreglare i ar produce mbolnviri datorate frigului. Cerinele sanitare ale
nclzirii:
- ambiana termic s corespund la 17-21 grade de temperatur efectiv corectat;
- temperatura aerului s nu prezinte variaii mai mari dect cele care sunt stimul adecvai pentru
sistemul de termoreglare (variaii de 1-2 grade C pe orizontal i de 3 grade C pe vertical ntre
podea i la 1,5 m deasupra ei);
- temperatura pereilor interiori nu trebuie s aib variaii mai mari de 3 grade C fa de

temperatura aerului;
- umiditatea relativ s nu scad sub 35 %;
- s nu prezinte risc de accidente i nociviti (incendiu, zgomot, poluarea aerului).
Inclzirea poate fi local i central:
1. Inclzirea local - diferite tipuri de sobe. Avantajele constau n faptul c realizeaz o
temperatur ambiant ce corespunde nevoilor individuale i o bun ventilaie a ncperilor prin
tirajul realizat.
Dezavantajele constau n nclzirea neuniform, cu diferene mari de temperatur, murdrirea
ncperilor, poluarea aerului, pericolul de incendiu, consum de energie uman.
2. Inclzirea central - instalaii de conducte cu insuflare de aer cald, calorifere cu ap cald sau
cu vapori de ap, panouri radiante.
Avantajele sunt reprezentate de nivelul ridicat i uniform al temperaturii corpurilor de nclzire,
nu polueaz aerul, nu murdrete ncperea, are bun randament de utilizare a combustibilului,
evit pericolul de incendiu i consumul de energie uman.
Dup ce am vzut care sunt cerinele igienice ale unei locuine, este necesar s precizm cteva
lucruri legate de o alt noiune i anume microclimatul locuinei. Acesta este definit de factorii de

mediu ce se manifest ntr-un spaiu relativ restrns: ncperi de locuit, ncperi publice, locuri
de munc, instituii pentru copii, spitale, sli de spectacole, centrul populat cu zonele lui
funcionale, spaiile verzi, staiunile balneo-climatice.
n termenul de microclimat sunt cuprini 4 factori fizici ce intervin n termoreglare (temperatur,
umiditate, viteza de micare a aerului i radiaiile calorice). Dar, n aceeai msur acest termen
poate cuprinde - n sens mai larg - i factori fizici ce influeneaz organismul, dar nu intervin n
termoreglare: presiune atmosferic, radiaii luminoase i ultraviolete, ionizarea aerului etc.,
precum i factori chimici i biologici, ce contribuie la confortul igienic i la starea general bun
a organismului sau din contra, pot favoriza unele tulburri sau mbolnviri.
Cnd condiiile termice sunt favorabile, organismul se gsete ntr-o stare de confort (de bine):
temperatura corpului este relativ constant, diferitele funciuni decurg normal, subiectiv persoana
are o senzaie plcut.
Este necesar ca n locuine, la locul de munc, n ncperi publice, s se realizeze acest
microclimat de confort ce va reprezenta garania unei activiti fizice i intelectuale mai bune, un
randament mai ridicat.
O problem de importan major n asigurarea bunei igiene a locuinei o reprezint vicierea
aerului din ncperi i influena sa asupra organismului. n ncperile locuite aerul se viciaz,
schimbndu-i treptat proprietile.
Exist metode de apreciere a gradului de viciere a aerului n ncperile locuite. Astfel, mirosul
evideniaz foarte bine acest lucru, dar este valabil pentru un timp scurt dup intrarea n ncpere
i dac se vine din locuri cu aer curat.
Un indicator chimic deosebit este bioxidul de carbon a crui concentraie crete paralel cu
vicierea. De asemenea, se folosete ca indicator, densitatea germenilor din aerul ncperilor
(numr total de germeni i numr de streptococi hemolitici pe 1 metru cub de aer).
Trebuie avut n vedere c normele pentru aprecierea vicierii aerului din locuine, pe baza
densitii germenilor s fie mai coborte pentru ncperile de copii, saloane de spital, sli de
operaii din secii chirurgicale.
Problema aerului viciat este important nu numai pentru senzaia dezagreabil, dat de mirosul,
uneori insuportabil, ci mai ales pentru influenele nocive asupra organismelor. Tulburrile ce apar
la persoanele ce triesc, stau ndelungat sau lucreaz n aer viciat, n condiiile unor ncperi
suprapopulate, cu ventilaie proast, sunt:

- tulburri imediate sau acute (stare de ru, astenie, cefalee, ameeal, grea, vrsturi, sete,
uscciune a mucoaselor, inapeten, scdere a ateniei i a capacitii de munc, palpitaii,
somnolen sau agitaii, cretere a temperaturii, delir, sincop, chiar moarte;
- tulburri tardive sau cronice (scderea metabolismului energetic, oboseal persistent, stare de
intoxicaie, la care sunt sensibili n primul rnd cei cu afeciuni hepatice i coronariene -
cardiace), scdere a rezistenei la infecii, cretere a frecvenei tuberculozei, a bolilor
neuropsihice, a deficienelor de dezvoltare.
Enumerarea tuturor acestor tulburri ce pot aprea prin nerespectarea normelor igienice de via,
se constituie n tot attea argumente i ntr-o pledoarie pentru alegerea unui mod de via n care
s primeze respectarea principiilor igienice de trai i adoptarea unui comportament adecvat
pentru aa-numitul mod de via sanogen - generator de sntate.
9.IGIENA ALIMENTAIEI
n definiia O.M.S. sntatea este considerat "starea complet de bine din punct de
vedere fizic, mintal i social, care nu const numai din absena bolii sau infirmitii".
Medicina omului sntos se fundamenteaz pe ideea c este mai uor, mai bine i mai
eficient s evii apariia mbolnvirilor dect s le tratezi.
Studiul alimentaiei umane a intrat relativ trziu n domeniul preocuprilor tiinifice, dei
nc din cele mai vechi timpuri s-au fcut diverse legturi ntre alimentaie i mbolnvire.
9.1. GLUCIDE, LIPIDE, PROTEINE, VITAMINE
Se tie c hrana constituie sursa de energie prin care organismul face fa nevoilor vitale,
c au n compoziia lor proteine, lipide, glucide, sruri minerale i ap i care sufer un proces
complex de transformare n organism. Glucidele, lipidele, proteinele, reprezint materialul

furnizor de energie pentru organism, dar pot ndeplini i funcii plastice de refacere sau de
rennoire a esuturilor uzate.
Proteinele, din punct de vedere chimic, sunt substane cu molecul foarte complex, ce
conin carbon, hidrogen, oxigen, azot - intrnd n structura tuturor celulelor, esuturilor, lund
parte la creterea i refacerea lor. Intervin, de asemenea, n procesul de aprare a organismului
mpotriva microbilor i toxinelor acestora, participnd la formarea unor substane numite
anticorpi, cu rol n aprarea organismului mpotriva invaziei microbiene.
n clasa mare a proteinelor intr aminoacizii, care sunt substane indispensabile vieii. Cele mai
importante surse de proteine din alimentaie sunt: carnea i derivatele de carne - 20-30 %, laptele
- 4 %, brnzeturile 20-30 %, oule - 13 %, legumele uscate 20-25 %, pinea 10 %, nucile 17 %,
pastele finoase 10 %.
Lipidele reprezint una din cele mai importante surse energetice ale organismului, ele
constituind esutul adipos al organismului. Grsimile pot fi, n funcie de originea lor, animale
sau vegetale. n alimentaia echilibrat este necesar att prezena grsimilor animale, ct i a
celor vegetale, n anumite proporii.
Cele mai importante surse alimentare sunt: untul i margarina -70 %, untura - 100 %, seul
- 99-100 %, uleiurile vegetale - 100 %, carnea gras - 15-30 %, laptele - 4 %, brnzeturile grase -
23-30 %, nucile, alunele - 40 %.
Glucidele sau hidraii de carbon sunt substane organice, alctuite din carbon, hidrogen i
oxigen. Denumirea de "glucide" vine de la cuvntul grecesc "glikis", care nseamn "dulce".
Cele mai importante glucide sunt: glucoza i fructoza, zaharoza (zahrul), galactoza - glucidul
din lapte, amidonul - glucidul din legume i cereale, celuloza din vegetale i glicogenul (din
muchi i ficat). Glucidele reprezint o surs important de energie pentru organism (l gram de
glucide furnizeaz prin ardere cca 4 calorii). Ele sunt recomandate persoanelor care trebuie s
fac eforturi fizice mari ntr-un timp scurt.
Dei glucidele au o pondere important n hrana omului, consumarea lor n cantiti
excesive poate fi duntoare organismului i poate produce boala numit "Diabet zaharat",
caracterizat prin creterea anormal a zahrului n snge, precum i apariia obezitii sau
aterosclerozei.
Sursele cele mai importante de glucide sunt: zahrul - 100 %; pastele finoase - 75 %;
leguminoase uscate - 50 %, legumele i fructele 10-20 %.

Apa este element indispensabil vieii, mediul n care se desfoar toate reaciile
biologice; pierderea ei n proporie de 10 % poate duce la deces. Rolul ei n organism este foarte
important i anume:
- dizolv substanele nutritive din hran, le transport la celule i apoi transport reziduurile
pentru a fi eliminate prin rinichi, piele, plmn;
- constituie solventul n care sunt dizolvate substanele minerale, fcnd posibil aciunea
acestora;
- intervine n meninerea constant a temperaturii corpului, eliminnd cldura ce prisosete n
organism, prin transpiraie.
Elementele minerale, dei se gsesc n proporii relativ mici, au totui o importan
deosebit pentru organism. Unele din ele se gsesc n organism n cantitate mare: calciul,
fosforul, sodiul, potasiul, magneziul, iar altele n cantiti mici: fierul, iodul, fluorul, cuprul,
sulful etc.
Calciul i fosforul se gsesc n organism sub form de sruri: fosfai sau carbonai, n
schelet, dini, snge, sistemul nervos.
Alimentele bogate n calciu i fosfor sunt: laptele, brnzeturile, oule (glbenu), legumele -
varz, conopid -, cerealele necojite i unele fructe: nuci, lmi, portocale. Lipsa lor duce la
boala numit rahitism la copii, prezent n special n primii ani ai vieii.
La aduli, lipsa calciului i fosforului poate determina o rarefiere a oaselor, care determin cu
uurin producerea fracturilor, boal numit osteoporoz.
Sodiul i clorul sunt aduse n organism sub form de sare. Cnd sunt eliminate n
cantitate mare din organism, prin vrsturi sau diaree,pun n pericol organismul. Dimpotriv, n
cazul n care se produce o retenie a sodiului n organism, apar edemele cu reinerea apei n
esuturi.
Magneziul se gsete n carne, viscere, lapte, ou, legume - cartofi, fasole -, cereale i are
un rol important n sedarea sistemului nervos central. n absena lui din organism pot s apar
convulsii.
Fierul este un element important adus n organism de unele alimente de origine animal
(ficat, splin), glbenu de ou, alimente de origine vegetal ca: legume verzi - spanac, urzici. Are
un rol deosebit deoarece intr n structura globulelor roii (hemoglobina), care au rol important
n transportul oxigenului. Lipsa fierului face ca hemoglobina s se formeze n cantitate
insuficient, cu apariia anemiei feriprive.

Vitaminele sunt factori nutritivi care se gsesc n organism n cantitate foarte mic, de
ordinul miligramelor i care au totui un rol foarte important, participnd la formarea unor
substane, la dezvoltarea organismului, la nmulirea celulelor.
Ele se clasific dup cum sunt solubile n grsimi sau ap: liposolubile i hidrosolubile.
Vitamina A (retinolul) are ca surse principale ficatul, petele, laptele, glbenuul,
smntna, untul, frica, brnzeturile, morcovul, spanacul, urzicile, tomatele, ardeii, gogoarii,
cireele, piersicile, caisele.
Rolul su n organism este de a asigura o bun funcionare a ochiului, asigurnd o bun
adaptare la lumin i ntuneric, favoriznd creterea organismelor tinere i creterea rezistenei
organismului.
Vitamina D (colecalciferolul) este de origine animal i vegetal (ficat, lapte, unt, fric,
smntn, glbenu, ciuperci) i se mai poate forma i la nivelul pielii sub influena razelor
solare - ultraviolete.
n organism favorizeaz absorbia calciului, fosforului i stimuleaz rezistena organismului fa
de infecii.
Vitamina E (tocoferol) se afl n cantitate mare n cereale, cu rol important n procesele de
reproducere i n buna funcionare a esutului muscular i nervos.
Vitamina K intervine n organism n procesul de coagulare a sngelui, iar lipsa ei duce la
hemoragii. Provine din ficat, ou, lapte, spanac, urzici, mazre, roii, cereale.
Vitamina B 1 (tiamira) se afl n boabele de cereale, pine neagr, leguminoase, nuci,
alune, drojdie de bere, ficat, glbenu. Are rol n meninerea normal a sistemului nervos,
particip la creterea organismelor tinere.
Vitamina B 6 (piridoxina) se afl n ficat, rinichi, splin, creier, lapte, tre de cereale,
varz, spanac, mere, struguri, drojdie de bere. Contribuie la sinteza hemoglobinei, la funcionarea
normal a celulei nervoase, favorizeaz creterea, mpiedic depunerea colesterolului n peretele
arterial.
Vitamina B 12 (ciancobalamina) se gsete n ficat, rinichi, creier, ou, lapte. Are rol n
formarea hemoglobinei i n a proteja celula hepatic, mpiedicnd depunerea grsimilor la acest
nivel.
Vitamina C (acid ascorbic) se afl mai ales n alimentele de origine vegetal: cartofi,
ardei, varz, salat, spanac, ptrunjel, mcee, coacze, cpuni, fragi, lmi, portocale,

mandarine, grepfruturi. Are rol important n aprarea organismului mpotriva infeciilor, rol
antihemoragic, previne anemia, stimuleaz pofta de mncare.
Vitamina P (citrina) se gsete n citrice, cu rol n permeabilitatea i rezistena capilarelor.
Vitamina PP (niacina) se afl mai ales n alimentele de origine animal, cu rol n
metabolismul glucidelor, proteinelor, cu rol n funcionarea normal a glandelor cu secreie
intern i a sistemului nervos.
9.2. PIRAMIDA ALIMENTELOR SI RAIA ALIMENTARA
Dei exist o multitudine de alimente naturale i produse alimentare, din

punct de vedere nutritiv ele se pot mpri n cteva grupe mari:
I. Carnea i derivatele sale.
II. Laptele i derivatele de lapte.
III. Oule
IV. Grsimile
V. Cerealele i derivatele sale
VI. Legumele i leguminoasele uscate
VII. Fructele
VIII. Zahrul i produsele zaharoase
IX. Buturile nealcoolice
X. Condimentele.
Pentru ca viaa s se desfoare n condiii normale, organismul uman are nevoie de o cantitate
de energie i factori nutritivi care sunt furnizai zilnic prin aport alimentar.
Numim raie alimentar tocmai cantitatea de alimente ingerate, care satisface calitativ i
cantitativ toate nevoile nutritive ale individului pe o perioad de 24 de ore. Nevoile nutritive ale
organismului se exprim fie sub forma nevoilor energetice - calorice -, fie sub forma nevoilor n
factori nutritivi, fie sub forma nevoilor n alimente.
Nevoile energetice (calorice)

Toate procesele vitale din organism - circulaia, respiraia, excreia, contracia muscular - se
petrec cu cheltuial de energie. Principalii furnizori energetici ai organismului sunt: lipidele,
glucidele, proteinele. Prin arderea unui gram de lipide, se elibereaz 9,3 cal, a unui gram de
glucide 4,1 cal, a unui gram de proteine 4,1 cal.
Exist o cantitate de energie minim indispensabil organismului pentru meninerea funciilor
sale vitale. Nevoile calorice ale unui individ raportate la greutatea ideal i la efortul depus, pot fi
considerate astfel:
- pentru via sedentar 800-900 cal. /zi;
- pentru activitate uoar 900-1400 cal. /zi;
- pentru activitate moderat 1400-1800 cal. /zi;
- pentru activitate grea 1800-4500 cal. /zi.
Substanele chimice i vitaminele de mai jos sunt asigurate de: proteine 10-15 % (1-1,2 g/kg
c/zi), lipide 25-35 % (1-28 kgc/zi), glucide 55-60 % (4-88/kgc/zi). Acestea sunt:
Na 4 gr/zi, K 3,2 gr/zi Cl 6 gr/zi Ca 0,8 gr/zi Mg 0,32 gr/zi Fier 18 mg/zi Vit. A 5000 UI, Vit. D
400 UI Vit. E 2-3 mg/zi Vit. B 1 1,5 mg/zi Vit. B 2 2-2,5 mg/zi Vit. B 6 2 mg/zi Vit. C 50-150
mg/zi.
Vitaminele pot fi uor distruse n cursul prelucrrii termice a alimentelor.
Nevoile hidrice sunt de 2500-3000 ml/zi. O mare parte este adus prin ingestia alimentelor, iar
restul prin ingestia ca atare, sub form de lichide.
Se stabilete n organism un echilibru ntre aport i eliminare, acesta fiind egal (echilibru hidric).
O raie normal trebuie s conin i o anumit cantitate de substane "balast", de tipul celulozei
i semicelulozei, care au rolul de a facilita formarea i eliminarea bolului fecal.
n ultimul timp se atribuie substanelor de balast un rol hipocolesterolemiant, de scdere a
colesterolului sangvin, ele provenind din legume, fructe consumate crude sau cereale nerafinate.
n natur factorii nutritivi nu se gsesc sub form pur n alimente, ci nglobai n combinaii
complexe n proporii variabile.
Sub aceast form, organismul le inger i le transform n componente mai simple la nivelul
tubului digestiv, pentru a le putea absorbi i folosi.
Orice meniu trebuie s cuprind alimente de origine animal (lapte, brnzeturi, carne, ou),
alimente de origine vegetal bogate n glucide: cereale, legume fructe; grsimi alimentare
adugate la prepararea diverselor feluri de mncare, legume, fructe.

S-a observat c hrana se utilizeaz mai bine cnd este repartizat n 5-6 mese,iar repartiia
caloriilor pe mese va fi: 15-20 % dimineaa, 35-40 % la prnz, 15-20 % seara, 5-10 % la gustri.
Se recomand respectarea orelor fixe de mas, iar ultima mas principal se va lua cu cel puin 2
ore nainte de culcare, pentru ca digestia s se desfoare n condiii normale i s nu
stnjeneasc odihna de noapte.
Un aliment pentru a fi folosit n hrana omului i pentru a contribui la meninerea echilibrului su
biologic, trebuie s fie nu numai plcut, ci i nutritiv i salubru. Trebuie s avem n vedere, n
primul rnd, calitatea alimentelor de a fi hrnitoare i salubre, fr a neglija aspectul senzorial al
acestora.
Arta culinar (gastrotehnica) are drept scop realizarea acestui deziderat, de a armoniza efectul
psiho-senzorial produs de aliment asupra omului, cu calitile sale nutritive.
n practic, nainte de a interveni ntr-un mod sau altul la prepararea culinar a alimentelor, se
impune o cercetare atent a strii de salubritate a acestora, cunoscnd multiplele neajunsuri,
unele cu consecine extrem de grave, produse de consumul unor alimente insalubre.
Dac unele alimente ca: salatele, fructele, untul, uleiul, brnzeturile, uneori oule, se pot
consuma n stare crud, n majoritatea cazurilor este necesar o prelucrare termic a alimentelor,
nainte de a fi consumate. n cursul tratamentului termic, se vor produce o serie de modificri
fizico-chimice, care vor da alimentelor proprieti noi.
Vitaminele sufer i ele modificri calitative i cantitative n cursul tratamentului termic.
Fierberea ndelungat n ap mult a legumelor i a fructelor, duce la pierderi importante de
vitamina C. Acelai efect distructiv l are i pstrarea ndelungat a mncrurilor la cald sau
renclzirea lor repetat.
Pentru minimalizarea acestor pierderi vitaminice n cursul prelucrrii termice a alimentelor, se
preconizeaz astzi o serie de metode de gastrotehnie. Astfel, se recomand introducerea
legumelor direct n apa clocotit (care realizeaz o inactivare rapid a enzimelor de oxidare, cu
reducerea, astfel, a pierderilor vitaminice).
De asemenea, s-a observat c acelai efect de reducere a pierderilor vitaminice l are scurtarea
timpului de fierbere, cu creterea eventual a temperaturii. Metoda fierberii legumelor n aburi
sub presiune este o metod modern, util pentru acest scop.
Adugarea bicarbonatului de sodiu la apa de fierbere, pentru scurtarea timpului de fierbere a
legumelor, este o metod greit, pentru c prin modificarea pH-ului, n sensul alcalinitii, duce
la distrugerea important a vitaminelor hidrosolubile.

Srurile minerale pot suferi unele modificri n cursul tratamentului termic al alimentelor. Se pot
pierde cantiti importante de sruri minerale n cazul fierberii legumelor i fructelor, dac se
arunc apa de fierbere.
Adugarea de sare de la nceput n apa de fierbere a crnii, petelui sau oulor, determin o
cretere a solubilitii proteinelor componente, cu mrirea concentraiei lor n aceast ap. Pentru
acelai motiv, friptura la grtar nu se sreaz dect la sfritul tratamentului termic. Adugarea de
sare de la nceput mpiedic formarea crustei exterioare i favorizeaz pierderea tuturor
substanelor sapide n exterior.
Adugarea de sare de la nceput n cursul fierberii produselor vegetale, prelungete timpul de
fierbere, ntrziind nmuierea lor.
Apa dur, bogat n calciu i magneziu, prelungete timpul de fierbere a legumelor.
Consumul alimentelor trebuie s se fac ntr-o manier echilibrat, evitnd abuzurile alimentare
de orice fel sau consumul predominant al unor alimente, ca dulciuri, grsimi.
Alimentaia dezechilibrat favorizeaz instalarea unor boli de nutriie, de tipul diabetului zaharat
sau obezitatea, care la rndul lor, reprezint factori de risc pentru boli cardio-vasculare:
cardiopatia ischemic, hipertensiunea arterial; pentru boli digestive, pentru afeciuni ale
aparatului locomotor: artroze, tulburri de mobilitate; afeciuni neuro-psihice.
Nu numai alimentaia excesiv poate antrena diverse afeciuni, dar i lipsa unor principii
alimentare favorizeaz instalarea unor boli de tipul hipocalcemiei sau anemiei.
Pentru o bun sntate a individului se recomand consumul de alimente n condiii igienice.
Legumele i fructele nu se vor consuma dect dup o splare eficient, sub jet de ap, iar
splarea minilor cu ap i spun nainte de mas este obligatorie.
Alimentele contaminate cu virui, bacterii sau parazii, duc la apariia bolilor cu poart de intrare
la nivelul tubului digestiv, cum ar fi: toxiinfeciile alimentare, dizenteria, enterocolitele acute,
febra tifoid, hepatitele virale, trichineloza, lambliaza etc.
O atenie deosebit, mai ales n sezonul cald, trebuie acordat locului de preparare i pstrare a
alimentelor. Ele vor fi ferite cu aceeai atenie de praf, insecte, roztoare, cldur.
Cele mai bune metode de protejare a alimentelor mpotriva unor vectori, cum sunt mutele,
oarecii, gndacii, sunt acelea ale unei ambalri i depozitri corespunztoare, precum i
conservarea prin frig. Nu vor fi lsate alimente sub influena cldurii.
Vesela folosit la pstrarea i prepararea alimentelor va fi pstrat ntr-o stare de curenie
perfect, prin splare cu detergent i depozitat n dulapuri i sertare curate.

10.IGIENA MEDIULUI
Igiena cuprinde cunotinele de baz asupra

rolului factorilor de mediu ca ageni etiologici asupra
strii sntii sau a bolii. Ea trateaz, dup o
metodologie proprie, principiul etiologiei i al
profilaxiei, fundamentnd determinismul biologic i
social al noiunii de sntate.
Igiena centrelor populate i a aezrilor umane - igiena comunal - cerceteaz influena

factorilor naturali i sociali din aceste centre populate asupra colectivitilor. Scopul studiilor sale
l reprezint ocrotirea sntii publice, iar problemele studiate sunt:
- influena factorilor fizici ai atmosferei i ai microclimatului asupra organismului i sntii
populaiei;
- poluarea atmosferei i implicaiile ei n sntatea psihic, cu msuri de profilaxie i combatere a
impurificrii atmosferei;
- zgomotul ca factor de poluare a mediului comunal;
- igiena solului i a ndeprtrii reziduurilor;
- igiena apei i a aprovizionrii cu ap a populaiei;
- igiena apelor reziduale comunale i industriale - factor important n ridicarea standardului
sanitar al localitilor;
- igiena locuinei i a instituiilor publice;
-igiena sistematizrii centrelor populate;
- igiena transporturilor.

Din simpla enumerare a obiectivelor studiate, se observ importana deosebit a acestei ramuri a
igienei, n ocrotirea sntii populaiei. Acest lucru se poate realiza numai prin aplicarea unor
msuri de prevenire i combatere a polurii mediului nconjurtor.
n cele ce urmeaz vom ncerca o trecere n revist, pe scurt, a celor mai importante aspecte ce
trebuie cunoscute, nsuite i pe ct posibil aplicate n viaa noastr de zi cu zi, pentru a ne ocroti
noi nine sntatea - att componenta sa fizic, ct i cea spiritual - cel mai preios bun al unei
fiine umane.
Factorii fizici ai atmosferei, ai microclimatului care influeneaz direct organismul i, prin
aceasta, sntatea populaiei, sunt: presiunea atmosferic, temperatura, umiditatea i micarea
aerului.
Oscilaiile presiunii atmosferice influeneaz n diverse grade diferitele funcii ale organismului
n raport cu particularitile individuale. Scderea presiunii atmosferice mrete retenia apei n
organism, iar creterea presiunii, eliminarea acestei ape prin urinare.
Scderea presiunii atmosferice coincide cu apariia "senzaiei de greutate", cu localizri diferite
la nivelul organismului i cu creterea vitezei de circulaie a sngelui.
Perioada de cretere a presiunii atmosferice poate favoriza unele procese inflamatorii, apariia
trombozelor i a emboliilor. Variaiile acestui parametru al atmosferei duc la o cretere a
frecvenei crizelor de astm bronic.
Studiul tensiunii arteriale la persoanele sntoase arat o cretere n cazul oscilaiilor brute i
ample ale presiunii atmosferice. Unele persoane resimt creterea aceasta prin diverse simptome:
nevralgii, accentuarea durerilor reumatismale, dureri la nivelul plgilor cicatrizate, tulburri
digestive, scderea capacitii de munc.
Temperatura aerului are o mare influen asupra organismului. Sunt nocive att schimbrile
brute sau excesive de temperatur, ct i o temperatur crescut sau sczut timp ndelungat.
Toate acestea suprasolicit capacitatea de termoreglare a organismului, necesar pentru pstrarea
temperaturii constante a corpului i duc la apariia unor diverse afeciuni.
Aciunea frigului asupra organismului se manifest prin tulburri circulatorii (angionevroze),
amoreli n degete, furnicturi, nepturi, scderea sensibilitii cutanate. Prin spasm vascular se
observ albirea tegumentelor degetelor. Fenomenele revin la normal rapid dac aciunea frigului
este de scurt durat.

Sistemul nervos reacioneaz la frig uneori prin pareze de nerv facial i nevralgii de trigemer. n
expunerea ndelungat la temperaturi joase pot apare degerturile. Frigul i variaiile brute de
temperatur pot duce la apariia unor afeciuni ale aparatului respirator i la agravarea unor
suferine cardiace (88-99 % dintre afeciunile cardiace acute: infarctul miocardic, tromboza
arterelor coronare, apar n zile cu modificri importante ale temperaturii aerului).
Afeciunile reumatismale sunt favorizate de aciunea frigului, ca i apariia recidivelor ulcerului
gastro-duodenal, unele nevralgii i nevrite, afeciuni renale.
Variaiile umiditii aerului influeneaz apariia unor boli infecto-contagioase prin: modificarea
rezistenei organismului i aciunea direct a unor germeni microbieni i a unor virusuri. De
asemenea, favorizeaz apariia bolilor reumatismale, acutizarea unor suferine cronice ale
aparatului respirator.
Alt parametru al atmosferei l reprezint micarea aerului. Aerul atmosferic se gsete ntr-o
continu micare produs de cureni orizontali, paraleli sau aproape paraleli cu suprafaa solului.
Fenomenul poart numele de vnt i este datorat nclzirii neuniforme a suprafeei solului de
ctre radiaiile solare. Micarea aerului mrete pierderile de cldur ale organismului.
Curenii de aer cu vitez moderat au o aciune stimulant asupra organismului; n schimb cei cu
umiditate crescut i temperatur sczut pot duce la o rcire rapid a organismului - de aici
contribuia lor la apariia diferitelor afeciuni favorizate de rceal.
Micrile aerului duc la antrenarea germenilor de la suprafaa solului i a unor alergeni vegetali,
favoriznd transportul lor uneori la distane foarte mari.
ns rolul cel mai important al micrii aerului l reprezint diluarea impuritilor degajate, mai
ales, de unele surse industriale (fum, praf, gaze toxice), reducndu-le aciunea nociv asupra
organismului. Deci un rol deosebit revine curenilor de aer n ventilaia natural, prin care se
realizeaz schimbul de aer din ncperi cu cel din exterior, prin ui, ferestre, porii materialelor de
construcie.
Poluarea sonor
Reprezint creterea intensitii zgomotului i vibraiilor, mai ales n marile aglomerri urbane.
Zgomotul poate fi definit ca un fenomen sonor datorat prezenei simultane a mai multor sunete,
n general, nearmonice, cu o intensitate, origine i durat diferite. Un sunet este dat de vibraiile
aerului, care sunt percepute de ctre ureche. n mod normal sunt percepute ca sunete vibraiile

cuprinse ntre frecvenele de 16-16.000 Hz. Vibraiile cu o frecven sub 16 Hz sunt

infrasunetele, iar cele peste 16000 Hz ultrasunetele.
Surse de zgomot sunt numeroase. Astfel, traficul rutier reprezint una din sursele cele mai
importante de zgomot i vibraii din centrele populate. Alte surse sunt compresoarele i ciocanele
pneumatice, utilizate la construcii i ntreinerea reelei stradale, automatele muzicale, aparate
radio-portative. n blocurile de locuine: lifturile, aparatele radio i televiziune, mainile
electrocasnice, reprezint tot attea surse de zgomot n cazul utilizrii neraionale.
Nu n ultimul rnd, la poluarea sonor, particip zgomotul produs de diferitele obiective
industriale amplasate n perimetrul centrelor populate, mai ales dac sunt la distan mic de
centrele de locuit.
Acest zgomot are o multitudine de efecte nedorite asupra organismului i de aceea, este
important cunoaterea i studierea polurii sonore.
Dac zgomotul este, n general, neplcut, tot aa absena sa total este de nedorit. Organismul
uman se adapteaz greu la "lumea tcerii". Astfel, linitea desvrit poate avea - paradoxal -
urmri nedorite, perturbri ale activitii cerebrale normale.
Modificrile organice ce apar datorit aciunii zgomotului sunt traumatisme ale urechii interne,
care, repetate n timp, duc la surditate de percepie (surditate profesional), constatat prima dat
la muncitorii din cazangerii. La intensiti egale, zgomotele cu frecvena mai nalt sunt mai
nocive dect cele cu o frecven joas.
n afara urechii interne, alte sisteme i organe afectate vor genera tulburri cardiovasculare
(vasoconstricie cu creterea rezistenei periferice, mai ales la hipertensivi) oboseal general,
solicitare nervoas, perturbare a somnului (insomnie precoce, agitaie nocturn, somn profund
neodihnitor), cretere a excitabilitii neuromusculare i a schimburilor respiratorii, scdere a
motricitii gastrointestinale, cretere a activitii glandelor endocrine, stri de iritabilitate.
Este de la sine neles c n asemenea condiii se impun cu necesitate anumite msuri pentru
combaterea zgomotului n centrele populate. Unii specialiti consider zgomotul ca un pericol
grav, la fel ca i poluarea mediului nconjurtor. Aceste msuri sunt:
- interzicerea claxonrii n unele centre populate, remedierea defeciunilor ivite n cazul
mijloacelor de transport n comun i al celor de mrfuri: tramvaie, autobuze, camioane grele,
tractoare;
- ntreinerea reelei stradale;
- reglementarea circulaiei rutiere cu stabilirea unor trasee difereniate pe categorii de vehicule,

care s evite zonele compacte de locuine;

- interzicerea traseelor avioanelor supersonice deasupra centrelor populate;
- insonorizarea cldirilor de locuit, prin utilizarea de materiale fonoabsorbante, cu caliti
superioare.
n ara noastr, nivelul maxim admisibil al zgomotului n centrele populate este de 45 dB, ntre
orele 6-22 i 35 dB ntre orele 22-6.
n afara polurii sonore, mai exist i poluare infrasonor, ultrasonor i cu vibraii mecanice.
Poluarea infrasonor este produs de maini de splat, aspiratoare de praf, frigidere,
autocamioane cu motoare cu benzin, cu motoare Diesel, compresoare, turbine, micri ale
aerului, sub form de vnt.
Efectele asupra organismului sunt variate: creterea rapid a oboselii, modificrile cardio-
vasculare (scderea tensiunii arteriale, creterea frecvenei cardiace), creterea frecvenei
respiratorii (accelerarea ritmului respirator), tremurturile membrelor i scderea tonusului
muscular.
Poluarea ultrasonor este produs de motoare de avion de operaiile efectuate cu instrumente
pneumatice, iar efectele asupra organismului sunt: oboseala intens, ameelile, psihastenia,
tulburrile de memorie, scderea tensiunii arteriale.
Poluarea cu vibraii mecanice. Acestea pot provoca diferite tulburri cum ar fi:
- kinetoze sau boli de micare, tulburri neurovegetative, datorate unor micri neuniforme,
grea i vrsturi n cazul transportului naval, aerian, rutier;
- dureri cervicale, lombosciatic, hernii, discopatii, leziuni osoase sau articulare ale minilor
(pumn, antebra, bra) - n cazul vibraiilor transmise la nivelul membrelor;
- tulburri vasculare, tulburri ale sensibilitii i tulburri trofice - arsur, amoreal;
- la femei, tulburri endocrine sau chiar avorturi spontane.
Poluarea atmosferic
Acest tip de poluare este produs de pulberi i gaze strine de compoziia aerului sau de
componeni ai aerului n concentraii care afecteaz sntatea populaiei n mod direct sau
indirect. Ea are loc n locuin, la locul de munc, n localiti, fiind produs n principal, prin
procese artificiale.
Sursele de poluare atmosferic sunt numeroase i le ntlnim att n industrie, transporturi, ct i
n nclzitul locuinelor, n rndul acestor surse numrndu-se, nu n ultimul rnd, fumatul.

ntreprinderile industriale ce polueaz mai puternic atmosfera din ramurile:

- termoenergetic (impuritile de cenu, sulf, din combustibilii inferiori folosii - crbune,
pcur);
- siderurgic: cocsificarea crbunelui, aglomerarea minereului, producerea de font n furnale i
rafinarea metalului n oelrii;
- metalurgie neferoas: plumb, cupru, zinc, aluminiu, nichel, cadmiu, mangan - folosete
cuptoare de topire i rafinare din care scap vapori metalici i gaze;
- industrie a materialelor de construcii: ciment, ghips, var, azbest;
- industrie chimic.
Transporturile polueaz atmosfera cu produi de ardere a combustibililor: funingine, oxid de
carbon, hidrocarburi, plumb.
nclzitul locuinelor - polueaz cu pulberi, cenu, oxid de carbon, bioxid de sulf.
Fumatul - polueaz att aerul inhalat de fumtor, ct i aerul ncperilor, cu pulberi fine de fum,
nicotin, oxid de carbon, hidrocarburi i nitrozamine cancerigene.
Efectele polurii aerului asupra sntii populaiei sunt numeroase i deosebit de nocive.
Poluanii ptrund n cile aeriene, sunt reinui parial n plmn sau trec n snge i sunt parial
evacuai tot pe cale respiratorie, la care contribuie secreia glandelor mucoase i aciunea cililor
vibratili. Poluanii ajuni n snge vor fi depozitai n esuturi, n mod selectiv, iar apoi vor ajunge
din nou n snge, acionnd nociv n funcie de nsuirile lor toxice. Ei vor fi evacuai prin urin,
mai rar bil, saliv.
Efectele nocive ale poluanilor pot fi iritante, asfixiante, toxice, cancerigene, alergice. Ele vor
genera boli acute i cronice ale aparatului respirator i organelor anexe: nas, faringe, laringe,
sinusuri i urechi, ct i alte maladii de o deosebit gravitate: cancer, efecte mutagene i
teratogene i intoxicaii.
n afara acestor consecine deosebit de grave, poluarea atmosferic produce o modificare a
ntregii ambiane, reducerea radiaiilor solare, ultraviolete i luminoase, favorizarea ceii i a
precipitaiilor (mai puin cantitativ). Ca urmare, vor fi favorizate bolile prin caren de radiaii
ultraviolete - rahitism, tulburri de osificare -, i accidentele rutiere, navale, aviatice.

De asemenea, poluarea atmosferei determin un ansamblu ecologic ce acioneaz negativ asupra

psihicului i, indirect, asupra comportamentului uman. Este vorba de murdrirea obiectelor,
suprafeelor, ferestrelor, afectarea vegetaiei, schimbarea culorii ambianei.
Nu trebuie neglijate nici efectele economice nsemnate, prin afectarea culturilor agricole,
mbolnvirea i decesul animalelor, coroziunea metalelor, a zidurilor, scurtarea duratei de
folosire i de rezisten a tuturor obiectelor utilizate de oameni.
Msuri de prevenire i combatere a polurii

Pentru evitarea riscurilor polurii este necesar meninerea unei puriti ct mai mari a aerului
localitilor, iar acolo unde nu este posibil, cel puin respectarea unor nivele de prag denumite
concentraii maxime admisibile - c.m.a. -. Ele reprezint valori ale poluanilor la care nu se
produc efecte nocive sau cronice, directe sau indirecte asupra populaiei.
n diferite ri sunt stabilite norme sanitare (concentraii maxime admisibile) pentru o durat
scurt, o jumtate - 1 or, pentru o durat medie zilnic - 24 de ore -, sau pentru intervale i mai
mari: o lun, chiar un an. Astfel, protecia atmosferei mbrac un caracter juridic, prin care se
urmrete respectarea normelor de ctre persoanele i unitile de producie ce genereaz
poluani.
Pentru a realiza practic protecia atmosferei, respectiv meninerea n cadrul c.m.a. a polurii
aerului, se folosesc dou categorii de msuri: tehnologice i urbanistice. Msurile tehnologice
constau n alegerea unor procedee de producie i funcionare astfel nct s se reduc poluarea la
minimum posibil, iar msurile urbanistice constau n amplasarea surselor de poluare n mod
judicios, dup natura i capacitatea lor: la distan adecvat de zonele limit astfel ca vnturile
dominante s ndeprteze poluanii de localiti.
Se mai folosesc perdele de spaii verzi, obstacole de relief.
Sistematizarea reelei de circulaie urmrete evitarea localitii de ctre vehicule grele de tranzit
- artere ocolitoare, trafic fluent prin ci drepte, pasaje denivelate, semnalizri i marcaje.
Cerine igienico-sanitare n alimentarea cu ap a populaiei

n cadrul sistemului om - ambian natural, apa ndeplinete, n mod normal, un important rol
sanogenetic. Funciile sale primare, de ordin fiziologic, igienico-sanitar i socio-economic
influeneaz att structura organismului uman, ct i modalitile sale de rspuns.

Evoluia civilizaiei i culturii umane ilustreaz intervenia acestui factor de mediu natural, care a
asigurat diferitelor populaii dezvoltarea socio-economic i promovarea strii de sntate.
Dei peste 2/3 din suprafaa planetei este acoperit de ap, resursele de ap potabil sunt extrem
de limitate.
Paralel cu dezvoltarea demografic i a transporturilor, cu industrializarea, urbanizarea i
chimizarea agriculturii, au crescut i cantitile de ap necesare, ca i riscurile de poluare a apei.
Toate aceste procese limiteaz sau anuleaz posibilitile de autopurificare a apei. Aa se explic
rolul patogen pe care l poate avea apa poluat sau contaminat. Acestea sunt motivele pentru
care acestor rezerve limitate de ap trebuie s li se asigure o supraveghere activ igienico-
sanitar i tehnic i un consum raional.
Sursele de ap potabil sunt clasificate dup:
- Criteriul tipului de folosin n surse curente i surse fortuite.
Sursele curente sunt: - ape de suprafa curgtoare, stagnante - naturale, artificiale; ape de
profunzime.
Sursele fortuite sunt: apele meteorice; ape atmosferice.
- Criteriul tipului de consum: necondiionat i condiionat:
- unele ape de profunzime (netratate sau tratate parial);
- toate apele de suprafa (dup tratare integral prealabil).
Apa - cale de transmitere a mbolnvirilor microbice, virale i parazitare

Dup statisticile O.M.S., n lume din patru paturi de spital unul este ocupat de un bolnav care
sufer de o boal transmis pe calea apei. Sntatea omului i a colectivitilor poate fi
prejudiciat i periclitat cnd apa:
- nu este la dispoziie n cantitate suficient;
- conine germeni patogeni, transmisibili pe calea apei;
- conine substane chimice nocive sau toxice;
- posed proprieti organoleptice nefavorabile.
Principalii ageni patogeni transmisibili pe calea apei pot fi clasificai n urmtoarele categorii:
bacterii patogene, virusuri, parazii i alte microorganisme. Aceti ageni se ntlnesc n excreiile
fecale i urinare de origine animal i uman, apele reziduale menajere i afluenii rezultai dup
tratarea lor, precum i n apele pluviale ce au splat teritoriile centrelor populate.

Un agent patogen transmisibil pe calea apei poate ptrunde n ap fie la nivelul sursei i respectiv
al instalaiei de captare a acesteia, fie pe traseul instalaiei de la captare i pn la consumator. n
cazul surselor de ap de suprafa, prelucrarea i dezinfecia necorespuztoare a apei poate duce,
de asemenea, la contaminarea apei.
n multe ri, transmisiunea organismelor patogene direct prin ap sau prin intermediul
alimentelor ce au venit n contact sau au fost splate cu ap contaminat, reprezint una din
principalele cauze de morbiditate i mortalitate. Este vorba, mai ales, de rile unde nivelul de
trai al populaiei este sczut sau modest - categorie n care, din nefericire, ne ncadrm i noi.
Dintre principalele boli microbiene transmise pe calea apei, enumerm:
- febra tifoid i paratifoid, pn la 60 % din totalul cazurilor de febr tifoid dintr-un teritoriu
pot fi de origine hidric;
- dizenteria bacilar;
- holera;
- enterocolitele, leptospiroza, bruceloza, tuberculoza (forma intestinal), antrax, febra Q.
Bolile virale transmise pe calea apei sunt: enterovirozele (poliomielita, virusurile Coxsackie i
ECHO), hepatita infecioas, iar dintre bolile parazitare transmise pe calea apei, se numr:
ascaridioza, trichocefaloza, oxiuroza etc.
n afar de aceste boli, care au drept cauz diverse microorganisme, apa poate influena starea
de sntate a colectivitilor umane i prin coninutul su n elemente minerale naturale, ce se
gsesc i n organismul uman, participnd activ n procesele sale vitale. Unele dintre acestea sunt
macroelemente (sruri de calciu, magneziu, sodiu, potasiu, cloruri) i se gsesc n cantiti relativ
mari, altele sunt microelemente (iod, fluor, zinc, cobalt) i se gsesc n cantiti foarte mici.
Necesarul organismului uman n aceste elemente este asigurat prin alimentaie i ap.
Numeroase studii au evideniat rolul deosebit al microelementelor n organismul uman. Ele
particip la diferitele procese metabolice, la cretere i dezvoltare, la mrirea rezistenei
organismului, la sinteza unor hormoni, vitamine, enzime etc.
Datorit variabilitii coninutului apei n microelemente, concentraiile oscileaz de la valori
careniale, la valori excesive. n aceste condiii poate fi influenat starea de sntate a
colectivitilor i apar mbolnviri neinfecioase, cu larg rspndire. Este cazul guei endemice
(prin carena de iod din factorii de mediu), caria dentar (prin carena de fluor), bolile cardio-
vasculare i relaia lor cu compoziia chimic a apei (exist o corelaie ntre nivelul crescut al
mortalitii prin boli cardio-vasculare i duritatea sczut a apei). Este vorba de calciu, magneziu,

dar i crom, mangan, zinc, cadmiu, cupru, cobalt, elemente care prin exces sau lips pot influena
decisiv apariia i evoluia bolilor cardio-vasculare.
Dar apa poate fi poluat i cu substane toxice, cum ar fi nitriii, pesticidele, detergenii, metalele
grele: mercur, plumb, cupru. Aceast consecin a folosirii pe scar larg a ngrmintelor
azotate, a pesticidelor, a detergenilor (deversri de ape reziduale de la ntreprinderi, folosirea
menajer, tratarea solului agricol cu insecticide ori fungicide ce conin detergeni, - toi aceti
ageni poluani acioneaz n mod specific asupra organismului, producnd diverse mbolnviri.
De aceea este necesar fundamentarea concentraiilor maxime admisibile (CMA). n principiu
CMA a unei substane n apa de but este acea concentraie care nu afecteaz starea de sntate a
omului i nu modific proprietile organoleptice ale apei (miros, gust, culoare, transparen,
turbiditate i temperatur).
O problem de maxim importan ce se ridic n faa igienei comunale o reprezint ndeprtarea
reziduurilor solide, a apelor reziduale, comunale i industriale, epurarea lor i protecia sanitar a
bazinelor naturale de ap.
Activitatea multipl, caracteristic centrelor populate, duce la acumularea permanent i n
cantitate mare a reziduurilor solide. Salubrizarea poate fi considerat ca fiind un ansamblu de
msuri ce urmresc colectarea, ndeprtarea i neutralizarea reziduurilor.
Pe lng importana igienic, reziduurile au un nsemnat rol epidemiologic - cale de transmitere a
bolilor microbiene i virotice, rspndirea infestrii parazitologice a populaiei, focare de
dezvoltare a insectelor (mai ales mute), ce reprezint vectori ai bolilor transmisibile.
Numai colectarea ritmic a deeurilor i neutralizarea rapid va contribui la scderea rolului
epidemiologic jucat de acestea.
BIBLIOGRAFIE:
http://www.tvet.ro/index.php/ro/parteneri/141.html
Publicaii de specialitate: - Les nouvelles esthetiques, Unica, Joy

Victor Zepca - ABC-ul Sntii, Chiinau 2003.

Cosmovici Ludmila - ,, Cosmetica Stiin Art Frumusee , Ed. Medical
1979
Cuzino Stern Oana - ,, Frumuseea nu este o misiune imposibil, Ed.
Cartea de buzunar 2006
Dimitrescu Alexandru - ,, Dermatologie, Ed. Medical Naional 2006
Jianu Dana - ,, Ghidul practic al sntii dumneavoastr , Ed. Jad 2005
Patrick Holford- Reteta sanatatii perfecte, Editura: Litera, 2010
http://www.profamilia.ro/familia
http://www.divahair.ro/frumusete/cosmetica/
http://www.marident.ro/stiati-ca.html
http://www.mavala.ro/despre_unghii.php
http://www.eva.ro/frumusete/cosmetica/afectiuni-ale-unghiilor
http://www.divahair.ro/frumusete/cosmetica/cum_sa_iti_ingrijesti_pielea
http://www.estetica.ro/ro/arhiva
http://www.tonica.ro/
http://www.eva.ro/
http://www.tainelesanatatii.ro/
http://www.noifetele.ro/advice/health.php
http://www.kudika.ro/

CDL-suport de Curs

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CDL-suport de Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ngrijire i igien personal-CDL Profesor Sava Ana

CURRICULUM N DEZVOLTARE LOCAL

pentru clasa a IX-a

Domeniul pregtirii de baz:

INGRIJIRE I IGIEN PERSONAL

Autor: prof. SAVA ANA

Domeniul Estetica i igiena corpului omenesc 1

NGRIJIRE I IGIEN PERSONAL

Domeniul Estetica i igiena corpului omenesc 2

Domeniul Estetica i igiena corpului omenesc 3

cu rivanol, mnuile de unic folosina, apa oxigenat (pentru stoparea sngerrilor),

Igiena zilnic nu trebuie neglijat:

splarea cu ap i spun: scade pericolul apariiei bolilor de piele, elimin transpiraia i

Un gest simplu dar esenial: splarea minilor!

Domeniul Estetica i igiena corpului omenesc 4

Splarea minilor este necesar:

Domeniul Estetica i igiena corpului omenesc 5

Domeniul Estetica i igiena corpului omenesc 6

Ingrijeste-ti zilnic parul!

Domeniul Estetica i igiena corpului omenesc 7

Nu lasa mirosurile neplacuta sa-ti invadeze corpul!

Transpiratia reprezinta un proces natural al corpului. Transpiratia excesiva este insa o

Domeniul Estetica i igiena corpului omenesc 8

ale altor interventii chirurgicale la nivelul cavitatii bucale si produce

3.1. STRUCTURA DINTELUI

Un adult are 32 de dini, ce pot fi mprii n patru tipuri: 8 incisivi, 4 canini, 8

3.2. PROFILAXIA CARIEI DENTARE

Domeniul Estetica i igiena corpului omenesc 9

O caracteristic deosebit de important a afeciunilor stomatologice este frecvena

Mijloacele de profilaxie a cariei pot fi mprite n trei categorii:

mijloace cu aciune general (o alimentaie raional i meninerea unui echilibru neuro-psihic);

3.3. PERIAJUL DENTAR CORECT

Domeniul Estetica i igiena corpului omenesc 10

3.4. MIJLOACELE SECUNDARE DE IGIEN ORAL

Domeniul Estetica i igiena corpului omenesc 11

Cand este indicat controlul stomatologic?

Chiar si pentru o deplasare de doua zile luam cu noi o

Domeniul Estetica i igiena corpului omenesc 12

Domeniul Estetica i igiena corpului omenesc 13

Domeniul Estetica i igiena corpului omenesc 14

Pentru exfolierea usoara premergatoare indepartarii delicate a punctelor negre, se pot

4.1. STRUCTURA I FUNCTIILE PIELII

Suprafaa pielii, la un om matur i talie mijlocie, e de 1,5-1,8 m2. Greutatea ei total

Domeniul Estetica i igiena corpului omenesc 15

Domeniul Estetica i igiena corpului omenesc 16

mpletire de fibre epidermice i dermice. Ea ndeplinete o funcie de filtru selectiv, pentru

4.2. ANEXELE PIELII

Anexele cutanate sunt reprezenate de fanerele i glandele pielii.

Domeniul Estetica i igiena corpului omenesc 17

Unghia protejeaza varful degetului si faciliteaza apucarea obiectelor de dimensiuni

Domeniul Estetica i igiena corpului omenesc 18

Domeniul Estetica i igiena corpului omenesc 19

4.2.2.FACTORII CARE INFLUENTEAZA CRESTEREA UNGHILOR

Domeniul Estetica i igiena corpului omenesc 20

Influente hormonala: Tiroida si hormonii glandei suprarenale au si ele efecte.

Domeniul Estetica i igiena corpului omenesc 21

Vitamina C: intareste sistemul imunitar, impotriva infectiilor, sustine dezvoltarea oaselor,

4.2.3. RECOMANDARI PENTRU SANATAREA UNGHIILOR

Domeniul Estetica i igiena corpului omenesc 22

Domeniul Estetica i igiena corpului omenesc 23

Pentru unghiile casante, este ideala o crema care sa contina:

Domeniul Estetica i igiena corpului omenesc 24

Domeniul Estetica i igiena corpului omenesc 25