Ministerul Educaţiei, Cercetă rii şi Tineretului

SUPORT DE CURS
Revizuit 2015
COLEGIUL TEHNIC “APULUM”- ALBA IULIA
Autor: Maistru – Instructor – CHETAN SANDA
 1

PROFIL OCUPATIONAL

COAFOR

DESCRIEREA OCUPATIEI
Practicantii realizeaza activitati de ingrijire, ondulare, intindere si aranjare a
parului in mod esthetic prin diverse mijloace si tehnici.

CONTEXTUL MUNCII
Mediul fizic – saloane de coafura sau la domiciliul clientului.
MEDIUL SOCIO-ORGANIZATIONAL
Cele mai multe sarcini sunt nestructurate
De obicei munca se desfasoara dupa un orar fix.
Sunt frecvente interactiunile interpersonal fata in fata cu colegii si clientii.
Incidenta situatiilor conflictuale nu este foarte frecventa.
RISCURI : poate aparea riscul de expunere la alergii respiratorii sau /si cutanate,
virusi, accidente prin electrocutare cu instrumente din dotare.
NIVELURI DE EDUCATIE SI CALIFICARE
Studii liceale sau/si scoli postliceale de specializare
Nivel de calificare N4,N5.

CUNOSTINTE: DEPRINDERI:
Servicii clienti si personal deprinderi folosite in invatare
Chimie deprinderi de rezolvare a problemelor
Arte frumoase deprinderi sociale
Lb.romana deprinderi de gestionare a resurselor

1
 2

Design
Vanzari si marketing
Educatie si instruire

APTITUDINI :
APTITUDINI COGNITIVE: abilitate generala de invatare
Aptitudini verbale
Aptitudine numerica
Aptitudine spatial
Aptitudine de perceptie a formei
Aptitudini functionaresti
Rapiditate in reactii
Capacitate decizionala

APTITUDINI PSIHOMOTORII (AP)

Dexteritate manuala
Dexteritatea degetelor
Coordonarea membrelor
Controlul instrumentelor
Viteza miscarii mainii, a incheieturii, si a degetelor
APTITUDINI SENZORIALE (AS)
Acuitate auditiva
Acuitate vizuala apropiata

2
 3

Claritate in vorbire
Discriminarea culorilor

APTITUDINI FIZICE
Rezistenta fizica
Coordonarea trunchi-membre
ALTE CARACTERISTICI RELEVANTE: interese
Primele trei tipuri de interese in ordinea relevantei: S R A , social, realist,
artistic.
SURSE DE SATISFACTIE PROFESIONALE:
Independenta
Conditii de munca
Realizare personala
Creativitate in munca
Caracteristici de personalitate – o persoana orientate spre actiune, constiincioasa
si serioasa riguroasa in realizarea sarcinilor. Capabil sa initieze cu usurinta un dialog si
foarte sociabil.

3
 4

CLASA a IX a
Modul I – Resurse materiale utilizate in lucrarile de estetica
Modul II – Ingrijiri faciale si capilare
Modul III – Barbieritul facial si capilar
Modul VI – Organizarea salonului de estetica

CLASA a X a
Modul I – Tunsori barbatesti
Modul II – Tunsori de dama
Modul III – Coafarea parului
Modul IV – Decolorarea parului

4
 5

CLASA a XI a
Modul I – Protectia si igiena mediului
Modul II – Realizarea cadrului ambiental
Modul III – Ingrijirile Parului
Modul IV – Tunsori
Modul V – Coafarea parului

CLASA a XII a
Modul I – Adaptarea lucrarilor la caracteristicile clientului
Modul II – Artele plastice in lucrarile de coafura
Modul III – Punerea in valoare a lucrarilor

5
 6

Aspecte privind unele activitati extracurriculare ale elevilor

Colegiului Tehnic “Apulum”

CLASA a IX a

6
 7

Notiuni de etica profesionala

Meseriile de coafor , frizer, manichiurist-pedichiurist, sunt unele
din meseriile care cer multa seriozitate, raspundere, creativitate, si
talent. Despre talent se poate spune ca unii se nasc cu acesta si il
folosesc pe parcursul vietii, in schimb altii il irosesc degeaba…si e
pacat, pentru ca lumea are nevoie mare de aceste talente. De aceea
talentul dezvoltat la timp, naste “arta”. Pe langa arta, esteticianul
mai are nevoie si de o tehnica speciala, pe care o invata de la
maestrii instruiti in acest sens, si nu putini sunt acestia….gustul
pentru frumos se dobandeste pe masura ce meseria se invata….

7
 8

Un bun esthetician nu trebuie sa se rezume numai la cele invatate in anii de

ucenicie, sau de scoala, …ci trebuie sa tina pasul cu noul, cu cerintele modei, cu tehnicile
nou aparute…acestea contribuind la imbunatatirea calitatii lucrarilor.
Lucratorii trebuie sa se perfectioneze continuu sa fie in permanenta informati
despre toate aparitiile pietei….numai asa pot sa isi mentina afacerea pe termen
lung….avand o clientela serioasa este de stiut ca aceasta va cere si foarte mult de la
esthetician.

Reguli de igiena, tinuta lucratorului si comportamentul acestuia

Primele si cele mai importante reguli intr-un salon de infrumusetare sunt ordinea
si curatenia, atat a interiorului salonului cat si al esteticianului.
Lucratorul trebuie sa fie un exemplu pentru client, avand o tinuta impecabila,
curat, ingrijit cu o pieptanatura decenta, nu extravaganta, halatul de protectie fiind
intotdeauna curat, calcat, si imbracat. Nu se admite inceperea lucrului fara o tinuta
ingrijita, aceasta fiind o prima regula de igiena in toate saloanele de estetica.
Lucratorul trebuie sa aibe un comportament adecvat fata de client, sa fie politicos
intotdeauna, intrebarile pe care I le adreseaza clientului in vederea stabilirii lucrarii ce
urmeaza a fi efectuata, trebuie sa fie cu bunavointa, hotarate pentru a nu da impresia unei
lipse de professionalism, sa respecte dorinta clientului, sa contribuie la decizia lucrarii
care urmeaza a fi executata, sa respecte ordinea sosirii clientilor sau a programarilor, sa
nu fie partinitor adica sa nu faca diferente intre clientii care sunt mai bine imbracati sau
mai simplu imbracati si dupa haine sa le stabileasca tariful, sau dupa functia clientului.
Tarifele se stabilesc in functie de manopera, si nu in functie de oameni.
Lucratorul trebuie sa fie pregatit foarte bine d.p.v. professional, sa cunoasca bolile
profesionale care pot sa afecteze sanatatea atat a lor cat si a clientilor, sau a colegilor de
munca, sa cunoasca bolile de piele, ale anexelor pielii {ale fanerelor-par, unghii ), pentru
a putea evita contaminarea clientilor si a personalului lucrator. In scopul prevenirii
imbolnavirilor este necesar controlul periodic al lucratorilor facut de medici specializati
in acest sens.

8
 9

Respectarea normelor de igiena si curatenie a instrumentarului, a mobilierului, a

lenjeriei cu care se lucreaza, sunt sarcini si responsabilitati ce revin tuturor lucratorilor,
fara exceptii. Fiecarui lucrator I se face un instructaj de protectie a muncii la angajare si
periodic.

Norme de igiena si protectie a muncii specifice saloanelor de infrumusetare

Dotarea saloanelor trebuie sa cuprinda:

trusa medicala prevazuta cu solutii dezinfectante, cu pansamente, fase sterile,
alcool medicinal, apa oxigenata, vata, betadina, leucoplast, medicamente
analgezice( contra durerii).
Un stingator in cazuri de incendiu necesar pana la venirea pompierilor.
mobilier specific, usor de igienizat, o pardoseala neteda usor de curatat
spatiul utilizat lucrarilor trebuie sa fie adecvat, sa fie aerisit atat natural cat si
artificial(ventilat corespunzator), iluminat natural si artificial,
sa fie dotat cu grupuri sanitare separate, atat pentru pesonalul lucrator cat si
pentru clienti,
aparatura electica trebuie sa corespunda cerintelor, fara improvizatii care pot
provoca accidente prin electocutare, instalatiile electrice sa fie verificate periodic de catre
tehnicieni specializati, si orice defectiune aparuta in timpul lucrului trebuie anuntata
imediat. Aparatura electrica se interzice a se folosi cu mana umeda, oprirea lor la
terminarea lucrului se face de la intrerupatorul prevazut pe cablul aparatului, nu se
smulge din priza.
Salonul trebuie sa fie prevazut si cu instalatii de canalizare si apa curenta, un
boiler sau centrala care sa prepare apa calda, instalatii la care nu se permit improvizatii.
Fiecare post de lucru sa fie dotat cu cos de colectare a deseurilor, iar colectarea si
aruncarea deseurilor se va face in saci menajeri si apoi in containere.
Materialele inflamabile trebuie inmagazinate in locuri speciale ferrite de orice
sursa de foc,
Depozitarea materialelor si a produselor trebuie facuta in locuri separate si in
dulapuri special amenajate

9
 10

Lenjeria utilizata la operatiile de ingrijire se aranjeaza pe suporturi speciale sau

dulapuri, si este folosita o singura data la in singur client, aceasta nu se refoloseste dupa
utilizarea ei. Lenjeriile vor fi spalate zilnic si dezinfectate.
Este interzis a se lucra fara halatul de protectie , sau cu un halat murdar, patat. La
nevoie se imbraca manusile de protectie.
Intotdeauna, inainte de inceperea zilei de munca, se verifica toate instalatiile
electrice, de apa, aparatele, instrumentele de lucru, si daca se constata defectiuni, acestea
vor fi raportate si reparate de catre personal calificat. Nu se admite folosirea aparaturii si
a instalatiei defecte.
Aerisirea incaperii este obligatorie inainte si dupa terminarea zilei de munca, si la
nevoie si in timpul zilei.
Instrumentarul , se foloseste numai daca acesta a fost dezinfectat si sterilizat in
sterilizator. Dupa fiecare client se va urmari dezinfectarea si sterilizarea sculelor si a
pieptenilor. Este recomandat ca fiecare lucrator sa aiba la locul de munca cel putin doua
truse de instrumente, pentru a putea avea continuitate in lucru, aceste instrumente sa fie
de cea mai buna calitate, profesionale.
Inainte de inceperea oricarei operatii, lucratorul se va spala pe maini, se va
dezinfecta, apoi pentru manopera de manichiura si clientul va fi invitat pentru a se spala
pe maini.
Protejarea imbracamintei clientului prin utilizarea de halate special confectionate,
pentru tuns –dintr-un material impermeabil in care sa nu patrunda apa dar nici parul, sau
vopseaua, prosoape flausate sau din bumbac absorbabile.
In timpul lucrului, trebuie evitate discutiile indelungate cu colegii, clientii pentru
a se evita diverse accidentari, raniri cu instrumentele ascutite folosite la tuns , barbierit,
manichiura,pedichiura, aceste instrumente se recomanda a nu fi purtate in buzunarele
halatelor sau a echipamentului de protectie, si nici manuirea lor cu mana umeda.
La inchiderea zilei de lucru, aparatele electrice vor fi scoase din priza,
becurile vor fi stinse, se va tinge focul, acolo unde exista.

10
 11

- Curatenia se va face la sfarsitul fiecarei zile de munca, aceasta constand in

evacuarea deseurilor in locurile special amenajate, stergerea mobilierului cu carpe umede
pentru a evita dispersarea prafului si a parului in aer, la fel curatarea pardoselei se va face
cu mopuri umede si detergenti pentru dezinfectare. Aerisirea este obligatorie la sfarsitul
zilei de munca.

NOTIUNI DE ANATOMIE A PIELII SI A ANEXELOR EI.

PIELEA
Pielea este un organ complex, multistratificat:
cel mai mare organ al corpului uman, cu o suprafata de 1,5-2 m2
grosime variabila, in functie de solicitarile la care este expusa, intre 0,5-5 mm
greutatea pielii reprezinta 15% din greutatea corpului
Pielea indeplineste roluri vitale: bariera si control intre lumea exterioara si mediul
intern.

11
 12

Pielea este alcatuita din:

EPIDERM, cu grosime de 0,1- 1 mm, situat la interfata cu mediul extern, functioneaza ca

o “manta” protectoare, inzestrata cu o importanta capacitate de regenerare atunci cand
sufera agresiuni din mediul extern. Epiteliu stratificat, aflat intr-o permanenta reinnoire,
ce presupune o diferentiere (keratinizare,cornificare) progresiva a celulelor dinspre stratul
bazal spre stratul superficial (cornos), proces care se deruleaza in cca.24-30 zile,
eliminandu-se cca.3-5g de celule moarte pe zi.
Epidermul cuprinde diferite tipuri celulare, majoritatea sunt keratinocite (90-95%),
melanocite (celule pigmentare), celule Langerhans (au rol imunitar) si Merkel (sateliti ai
sistemului nervos).
Celulele bazale ale epidermei produc in permanenta noi keratinocite cu rol in sinteza unei
proteine fibroase (keratina) cat si a altor substante de natura grasa pentru pentru a forma o
veritabila bariera protectoare.

Reinnoirea celulara a epidermei

12
 13

In straturile profunde ale epidermei se gasesc cellule care pe masura

inaintarii lor spre exterior se turtesc, ajungand la suprafata sub forma unor solzisori. In
acest stadiu, celulele se desprind si cad, fenomen numit descuamare sau exfoliere.
Aceasta schimbare de forma a celulelor se datoreste modificarilor de metabolism care au
loc in interiorul celulei, prin alterarea proteinelor si transformarea lor in keratina. Din
aceasta cauza, celulele devin tari., cornoase, fapt pentru care acest strat se mai numeste
strat cornos. La un moment dat metabolismul cellular inceteaza, ceea ce duce la moartea
celulelor si exfolierea lor.
Pe masura desprinderii lor de la suprafata pielii, ele sunt inlocuite cu
cellule noi provenite din straturile profunde. Acest fapt este posibil, datorita propietatii de
a se divide a celulelor stratului profound al epidermei strat numit mucos sau
generator.aceste cellule ai forma cilindrica si sunt incarcate cu un pigment numit
melanina. Prin diviziune ele imping spre exterior celulele de deasupra lor, inlocuind astfel
pe cele exfoliate. Celulele acestui strat se pot divide datorita substantelor nutritive
primate din reteaua de vase sanguine ale dermei.
Epiderma nu este vascularizata, poseda insa terminatii nervoase libere,
acestea reprezentand receptorii periferici ai organismului.

KERATINOGENEZA- functie proprie epidermului prin care se produce

keratina, o scleroproteina constituita din 18 aminoacizi din care cisteina este cel mai bine
reprezentata.
Exista doua tipuri de keratina: dupa consistenta
-Keratina moale, sintetica, este prezenta in epiderm si in teaca externa a
firului de par
-Keratina tare, prezenta in unghii si in corticala firului de par.
Dupa structura chimica: £ keratina –rezistenta, stabile aflata in palme si plante, si
β keratina – instabila, fragile gasita pe restul corpului.
procesul de keratinogeneza incepe din celulele stratului bazalal epidermei si se
desavarseste in stratul cornos al acesteia.

13
 14

TURNOVERUL epidermei reprezinta evolutia keratinocitelor epidermei care

migreaza de la nivelul stratului germinativ (bazal) unde se reproduc~70% ,spre suprafata
pe masura ca se produce maturarea cornoasa. Aceasta evolutie dureaza intre 28-42 zile.
Turnoverul este scurtat in conditii patologice.

Keratina, proteina din care si parul si unghiile sunt formate confera o mare parte
din rezistenta pielii (la uzura si rupere) si face pielea impermeabila.
Unirea keratinocitelor intre ele este realizata prin ceramide (rol de liant). Alaturi de
ceramide in stratul cornos se afla colesterol si acizi grasi liberi (de asemenea rol de liant),
dar intr-un procent mai mic decat ceramidele (raport 3:1:1). De prezenta ceramidelor intr-
un procentaj suficient depinde etanseizarea keratinocitelor de la suprafata pielii, cu rol in
protectia impotriva UV, noxelor, precum si in prevenirea deshidratarii precoce a pielii si
descuamarii (eliminarii celulelor moarte) accelerate.
Sinteza ceramidelor scade odata cu innaintarea in varsta ,fiind insa stimulata de Vitamina
Csialfa-hidroxiacizi.

Derm, situat sub epiderm, 1 mm grosime, confera pielii pliabilitate, elasticitate si

tonicitate. Are rol de protectie si capacitate de retinere a apei. Este preponderent
constituit din fibre elastice, de colagen si reticulina, dar si din terminatii nervoase, vase si
matrice fundamentala
Fibrele de colagen,reprezinta 90% din totalitatea fibrelor dermului, asigurand rezistenta si
fermitatea pielii. O data cu inaintarea in varsta , apare o degradare calitativa a colagenului
(colagenul tanar fiind solubil, apoi in timp se degradeaza devenind insolubil) cat si
cantitativa. In derm nu se remarca diferentierea celulara,ci mai mult o remodelare si
restructurare a fibrelor din constitutia sa.
Matricea fundamentala contine glicozaminoglicani, astfel conferind dermului o
importanta capacitate de retentie a apei. In piele 45% din glicozaminoglicani sunt
reprezentati de acidul hialuronic, supranumit "burete molecular" deoarece are o mare
capacitate de retentie a apei (retine o cantitate de apa echivalenta a 1000 x greutatea sa
moleculara).

14
 15

Colagenul
Colagenul este proteina cu ponderea cea mai mare de la nivelul pielii,
reprezentand 75% din constituentii pielii. Este de asemenea, sursa primara a tineretii
responsabila pentru apararea impotriva ridurilor si a liniior fine. In timp, factorii de
mediu si varsta, diminueaza capacitatea organismului de a sintetiza collagen.

Elastina
Elastina confera pielii elasticitatea. Aceasta proteina se intalneste impreuna cu
colagenul la nivelul dermului si formeaza structura pielii. Reducerea cantitatii acestei
proteine cauzeaza sbarcirea si cutarea pielii.

Hipoderm, sau tesutul subcutanat

Constituie al treilea strat al pielii, si este format din tesut conjunctiv lax ale carui
cellule acumuleaza grasimi fiind numite cellule adipoase. Aceste cellule reprezinta o
importanta rezerva de substante energetice. Datorita hipodermei pielea poate aluneca
usor, si ajuta la armonizarea formelor corpului.

Functiile pielii:

Pielea indeplineste urmatoarele functii:

1. Functia de protectie impotriva unor agenti:
-fizici (mecanici, termici, UV) prin stratul de tesut conjunctiv al dermei, prin
stratul adipos din hipoderma si datorita stratului pigmentar di epiderma;
chimici, prin stratul cornos al epidermei si datorat PH-ului pielii.

15
 16

biologici (bacterii, virusuri), datorita impermeabilitatii stratului cornos si datorita

actiunii dezinfectatante a sebumului.
Ph-ul este un symbol ce reprezinta concentratia de ioni de hydrogen intr-o solutie
( in Latina ph= potential hydrogenu).
Substantele care au capacitatea de a ceda ioni de H+ (protoni) in reactiile
chimice cu apa formand ioni de hidroniu ( H3O+ )= se numesc SUBSTANTE ACIDE
Substantele care au capacitatea de a accepta ioni de H+ formand ioni de
hidroxil (OH-) = SUBSTANTE ALCALINE
SCARA PH-ULUI = de la 0 la 14
Sub 7 = exprima aciditate crescuta
Peste 7 = exprima alcalinitate crescuta
0 = aciditate maxima, 14 = alcalinitate maxima
PH-UL pielii = 5,5 si exprima rezultatul substantelor acide produse de corp prin
transpiratie, sebum si hormoni, deci STRATUL HIPOLIPIDIC AL PIELII ARE UN
CARACTER ACID. Aceasta calitate a pielii creeaza un invelis capabil sa respinga
microorganismele daunatoare din mediul inconjurator, protejand-o de infectii, alergii si
dezhidratare. Acest PH al pielii variaza in timpul unei zile, acest lucru datorandu-se unor
factori atat interni cat si externi , cum ar fi: alimentatia, poluarea.

2. Functia de respiratie este slaba, la nivelul pielii avand totusi schimburi de

gaze prin patrunderea oxigenului si eliminarea bioxidului de carbon.
3. Functia de excretie asigurata de glandele sudoripare care secreta
transpiratia(sudoarea). Transpiratia are aproape aceeasi compozitie cu a urinei, astfel
odata cu transpiratia se elimina o parte din produsii toxici din organism. Cantitatea medie
de sudoare este de 600-1000 ml/24 ore, dar in anumite conditii cum ar fi cresterea de
effort fizic, emotii, cresteri de temperatura in mediul ambient, ingestie mare de apa,
cantitatea de sudoare sa ajunga intre 4-8 litri/24 ore.

16
 17

4. Functia de termoreglare, este realizata de piele in conditii de crestere sau

scadere a temperaturii in mediul ambient prin intensificarea circulatiei (vasodilatatie) sau
reducerea ei (vasoconstrictie). Un rol deosebit in functia de termoreglare il reprezinta si
variatiile cantitatii de transpiratie eliminate in 24 ore, de asemenea pielea este un foarte
bun isolator termic prin stratul adipos (grasos) al hipodermei.
5. Functia de absorbtie, este prezenta la nivelul pielii dar mult redusa de stratul
cornos, prin piele patrunzand mai usor grasimile animale care fac mai impermeabila
pielea.
6. Functia de depozit pentru substantele grasoase, in hipoderma, pentru glucoza
(cand functia de deposit a ficatului este depasita), pentru apa, (retentii de apa in cazuri
patologice) si pentru sodium.
7. Functia de sensibilitate, se indeplineste prin terminatiile nervoase ce se gasesc
in straturile pielii. Sensibilitatea cutanata este tactila, termica si dureroasa.
8. Pielea participa si al procese immunologice, datorita prezentei la nivelul
dermului si epidermului a celulelor cu rol binecunoscut in raspunsul imunitar (limfocite,
monocite, cellule Langerhans).

ANEXELE PIELII

Anexele pielii intereseaza urmatoarele elemente: glandele sudoripare, glandele

sebacee, parul si unghiile.
Glandele sudoripare,cele sebacee, foliculii pilosi, vasele sanguine, si nervii
sunt situate in straturile profunde ale dermului, asa cum am am amintit. Nervii penetreaza
epidermul, dar vasele de sange raman la nivelul dermului. Parul si glandele sebacee si
cele sudoripare trec prin epiderm pana la suprafata .

GLANDELE SUDORIPARE produc transpiratia (sudoarea) si sunt de doua

tipuri:
Glande ecrine

17
 18

Glande apocrine
GLANDELE ECRINE in nr. de 2-5 mil. Pe intrega suprafata a pielii, cu o
densitate mai mare pe palme, talpi,si in zona axilelor; in 24 ore, acestea secreta circa 800
ml de sudoare fluida, care este de consistenta apoasa, incolora, si fara miros. In
compozitia ei intra 99% apa, iar restul de 1% sare, acid lactic, uree.
Rolul acestor glande este de a regla temperatura corporala.

GLANDELE APOCRINE se gasesc repartizate in zona axilelor, organelor

genitale, in jurul anusului, si al mamelonului. Acestea produc o secretie mai vascoasa,
alb-laptoasa, dar in cantitati mai reduse decat cea a glandelor ecrine. Aceasta secretie are
un miros specific datorita reactiei acesteia cu bacteriile saprofite aflate la suprafata
tegumentului.
Compozitia acestei secretii este asemanatoare cu cea a glandelor ecrine
adica : apa, saruri minerale si toxinele razultate din arderile celulare.
Ea nu este influentata de temperature mediului, ci de factorii hormonali si nervosi.

Glandele sudoripare, indeplinesc urmatoarele functii: contribuie la stabilirea

gradului de hidratare a pielii, regleaza temperatura corpului, ajuta la eliminarea celulelor
cornoase de la suprafata epidermei, elimina substantele produse prin metabolism si
conserva proprietatile acide ale pielii care ajuta la protejarea corpului de bacteriile
patogene.

GLANDELE SEBACEE
Se gasesc pe intreg corpul omenesc, acolo unde exista pilozitate, adica unde se
afla fire de par.
Acestea sunt dispuse sub forma de ciorchine, sunt anexate firului de par, unde isi
elimina secretia grasoasa numita SEBUM, cu rol de lubrifiere a parului si a pielii.

18
 19

Secretia in exces a cantitatii de sebum se defineste SEBOREE, iar scaderea

cantitatii de sebum =IHTIOZA.
Din cauza secretiilor excesive de grasime a glandelor sebacee se produce acneea,
care este ceea mai mare problema a tenului. Acest fapt se datoreaza urmatoarelor: secretia
glandelor sebacee se produce prin distrugerea si eliminarea membranei celulelor
secretorii. Secretia de grasime depinde de caracteristicile fiecarui individ in parte.
Compozitia calitativa a sebumului este constituita di diferite grasimi (lipide), identice
celor prezente la nivelul pielii, printre care SCUALENUL, CEARA SI TRIGLICERIDE.
Nivelul de sebum influenteaza direct proportional colonizarea florei bacteriene la
nivelul pielii capului dezvoltand populatia de Pityrosporum Ovalae, cresterea peste
nivelul optim determinind dermatite seboreice.
La nivelul fetei, si a corpului, cresterea secretiei de sebum dezvolta colonizarea
peste nivelul optim al bacteriei Propionibacterium Acnes determinand acneea in diferitele
ei forme si stadii.

PARUL SI UNGHIILE
Parul si unghiile sunt doua forme particulare de cheratina.desi unghiile sunt
produse de cellulele vii ale pielii, UNGHIA propriu-zisa este un tesut mort si nu va durea
sau sangera in caz de lezare.

STRUCTURA UNGHIEI
Unghia este un apendice al tegumentului prezentandu-se ca o placa cornoasa
situata pe fata dorsala la nivelul falangei distale a degetelor de la maini si picioare,
constituita din elemente epiteliale marcate cu keratina.
Structura unghiei.
Unghia este formata dintr-o parte vizibila numita corpul unghiei, si o parte
inclavata in piele numita radacina unghiei.

19
 20

Corpul unghiei se prezinta ca o lama cornoasa, keratinoasa dura, care are rol
protector si reprezinta o parte din patura cornoasa a epidermei,transparenta si usor
stralucitoare de culoare roz.
Lama cornoasa sau placa este atasata sau lipita de patul unghial.

Placa unghiala, si este acoperita atat proximal cat si pe cele doua laturi de o
prelungire epidermica care formeaza repliul periunghial(santul periunghial).
Distal, lama unghiala se desprinde de epiderma crescand libera de aceasta.
Proximal se observa in placa unghiala o parte mai putin opaca- numita LUNULA,
fiind translucida, vasele subdiacente putand fi usor vizibile, si este partea vizibila a
matricei supraunghiale ce face parte din radacina unghiei.
Anatomic unghia prezinta in prelungirea repliului periunghial o formatiune
epidermica numita CUTICULA sau PERINOX.

Radacina unghiei, asa cum am mai spus , se inclaveaza adanc in piele, si

reprezinta partea opusa a marginii libere a unghiei. Radacina unghiei formeaza matricea
unghiala care la randul ei este formata din celulele stratului mucos, generator al patului
unghial si pe seama caruia unghia se regenereaza.
Unghia creste continuu, alunecand din interior (de la matrice) spre exterior de-a
lungul patului unghial.
Matricea reprezinta partea vie a unghiei. Nu este vizibila, este ascunsa si protejata
de invelisul proximal. Radacina produce celule keratinice si pe masura ce sunt produse
celulele noi, acestea imping celulele moarte spre exterior formand unghia propriu zisa. In
afara producerii keratinei, matricea unghiala este responsabila de forma si grosimea
unghiei. Grosimea unghiei este data de lungimea matricei, deci cu cat matricea este mai
mare, cu atat unghia este mai groasa, iar o matrice mai scurta care produce mai putine
celule va rezulta o unghie mai subtire. Prin urmare, radacina este cea mai importanta
componenta a unghiei, iar ranirea ei poate lasa semne definitive asupra acesteia.

20
 21

Patul unghial se gaseste in prelungirea radacinii si este o formatiune foarte

sensibila alcatuita dintr-un tesut dermic atasat de os si din tesut epidermic prevazut cu
striatii care sustin lama cornoasa a unghiei. In caz de leziune grava a unghiei, acesta isi
formeaza un strat superficial de protectie keratinos, mult mai subtire decat unghia
obisnuita, adica o a doua unghie.
Lama cornoasa este formata din celule albuminoide care nu contin nici sange nici
celule nervoase si provin din radacina unghiei. Celulele formeaza 3 straturi suprapuse a
caror unire este sustinuta de o substanta formata din apa si grasimi, dar cu consistente
diferite. Cea superioara fiind mai dura.
Extremitatea distala, libera a unghiei este separata de deget, este partea cea mai
expusa pericolelor, loviturior.
Cuticula,sau perinoxul este un tesut epidermic care incadreaza lama cornoasa in
trei parti, in prelungirea repliului periunghial. Cuticula produce la randul ei celule
keratinoase , impingand celulele moarte de-a lungul lamei unghiale, cornoase. In caz de
lezare a perinoxului, poate aparea inflamarea acestuia,cu afectarea repliului unghial
rezultand perionixisul, o afectiune dureroasa care obliga subiectul la tratament medical.

Cum se dezvolta unghia.

Unghia se formeaza de la radacina. Ea se intareste prin asa numitul proces de
keratinizare. La inceput, nu creste bine fixata pe patul unghial, fapt recunoscut prin
culoarea mai deschisa a lunulei. O data cu cresterea sa aceasta se subtiaza fixandu-se din
ce in ce mai bine de patul unghial obtinand o culoare roz. Procesul dezvoltarii se
finalizeaza dupa o perioada de 3-5 luni. Vara , unghia creste mai repede decat iarna,
noaptea mai mult decat ziua. Factorii care contribuie la cresterea unghiilor sunt
alimentatia echilibrata, vitamine, minerale, influentele hormonale, disfunctiile patologice,
varsta…etc.
TIPURI DE UNGHII

21
 22

Dupa forma unghiei se cunosc:

Unghie ovala si lunga in forma de migdala
Unghie foarte lata si colturoasa
Unghie foarte lata si mare
Unghie foarte mica
In functie de consistenta unghiei se intalnesc:
Unghii sanatoase
Unghii sensibile
Unghii moi
Unghii subtiri
Unghii fragile, casante, devitalizate
Unghii cu striatii
Unghii crapate
Unghii roase
Unghii care cresc prea incet
Unghii patate
Unghii acoperite cu cuticule
Unghii groase, rigide
Unghii dupa aplicare de unghii artificiale

Unghia sanatoasa este puternica si flexibila, rezista la impacturi normale fara sa

se rupa sau sa se ciobeasca. Suprafata unghieie este neteda, roza, usor lucioasa, iar varful
nu se exfoliaza. Si unghiile sanatoase au nevoie de protectie
Unghia sensibila se poate rupe sau exfolia cand este solicitata, iar asta se
intampla de obicei. Cause : unghiile sufera de o lipsa de saruri minerale si calciu sau este
vorba de un contact prelungit cu detergenti si apa.
Unghiile moi si subtiri se indoaie si se rup usor, deci au nevoie de o protectie
suplimentara cu ajutorul unor produse de inalta calitate care ofera rezistenta unghiei si
care sa contina calciu, keratina, aminoacizi , acestea ajutand unghia sa se intareasca si sa
devina mai puternica.

22
 23

Unghiile subtiri se rup si se despica foarte usor. De aceea trebuie ajutate sa

devina mai rezistente. Cauze: in general acest tip de unghii exista datorita lipsei de
vitamine si saruri minerale. Se poate datora si existentei unei sanatati precare.
Unghii fragile,
fragile, casante, devitalizate. Acest tip de unghii se evidentiaza prin lipsa
luciului, a elasticitatii si a rezistentei. Cause : alimentatie nesanatoasa sau contact
prelungit cu detergenti puternici
Unghii cu striatii.
striatii. Problema acestor unghii este suprafata neregulata. Pilirea si
folosirea unei baze protectoare poate fi o buna metoda de obtinere a unei suprafete netede
a unghiei, masarea bazei unghiei cu un ulei hranitor poate ajuta la cresterea accelerate a
acesteia, si redarea elasticitatii si flexibilitatii.
Unghii crapate.
crapate. Acest tip de unghii este foarte sensibil, varfurile acestora avand
tendinta de a crapa sau rupe foarte usor. Cause : aceasta problema apare des datorita
hranei deficitare sau a desei folosiri a unor deregenti puternici
Unghii roase.Adultii,
roase.Adultii, precum si copii dupa 2 ani au un obicei (tic) destul de
nesanatos,si daca se poate spune si inestetic de a-si “roade “unghiile. Cauzele pot fi de
natura neurologica, de aceea tratarea este de domeniul medical pentru eliminarea cauzei
apoi trebuie actionat extern prin utilizarea unor produse de intarire a unghiilor.
Unghii care cresc prea incet.
incet. Aceste unghii au nevoie de mult timp pana ajung la
o lungime normala. Sunt de asemenea vizibile deteriorari si neregularitati. Cause :pot fi
genetice sau alimentatie deficitara. Baia de ulei are propietatea de a active circulatia
sangelui la radacina ei provocand si accelerand cresterea unghiei sanatoase.
Unghii patate. Acest tip de unghii se recunoaste dupa aspectul galbui sau patat ce
nu se poate indeparta. Cause :in cele mai multe cazuri se datoreaza aplicarii ojei fara
folosirea unei baze protectoare. Aspectul galbui poate fi motivate si datorita fumatului. Se
recomanda lustruirea unghiei pentru a egaliza suprafata unghiei, apoi aplicarea unui strat
de solutie optica, ce acopera petele, dand unghiei un aspect sanatos, curat.
Unghii acoperite de cuticule.
cuticule. Cuticulele sunt tari si cresc peste unghii. Cause : o
crestere accentuate a cuticulelor este posibila, dar aceasta se intampla rar. De obicei
aceasta se datoreaza lipsei unei ingrijiri regulate a cuticulelor.

23
 24

Unghii groase.
groase. Acest tip de unghie se formeaza atunci cand keratina din placa
unghiei este imbibata cu calciu sau siliciu. Cause : apar des in cazul celor suferinzi de
ateroscleroza. Poate apare insa si datorita lucrului manual, datorita surplusului de keratina
Dupa unghii artificiale.
artificiale. O data dupa aplicarea unghiilor artificiale, unghia
naturala a suferit modificari in structura sa. Pilitul suprafetei, aplicarea de substante acide
sau deshidratante, necesare pentru a adduce unghia naturala la un PH apropiat de cel al
unghiei artificiale pentru o buna aderenta a acesteia, lasa urme : o unghie dezhidratata,
lipsa de flexibilitate, poroasa. Dar nu numai unghia este afectata, ci si cuticulele, datorita
acelorasi cause.

PROPIETATI FIZICO-CHIMICE ALE UNGHIEI

Unghiile sunt mai rigide decat parul datorita structurii diferite a keratinei.
Duritatea unghiei este in legatura cu aranjarea celulelor constituente si cu adeziunea lor
orientarea lor celulara a fibrelor de keratina, ca si hidratarii lamei unghiale.
Flexibilitatea unghiei este direct legata de durata imersiei unghiei in apa, deci este
legata de continutul de apa. Continutul optim de apa pentru elasticitatea lamei unghiale
este de 18%. Canalele sudoripare joaca un rol in hidratarea unghiei. Permeabilitatea
unghiei este in legatura cu gradul de tumefiere a sa. (Tincturile sunt mai penetrante decat
unguentele.efectul fungistatic redus si doza mica care ajunge profound, explica durata
lunga a tratamentului antifungic necesar pentru a da success.)
Diverse elemente metalice sunt incluse in lama unghiala. Fierul a fost gasit in
cantitati mari in copilarie fata de varsta medie sau la batranete, sulf, magneziu, sodiu si
calciu. Keratina, iar matricea unghiala contine de obicei doua clase de proteine: una
bogata in sulf si cealalta in tirozina.

PARUL
Aproape intreaga suprafata a corpului omenesc este acoperita cu par, cu exceptia
palmelor si a talpilor. In majoritatea zonelor, firele de par sunt subtiri. Sprancenele,
barba, parul de la nivelul capului sau cel din zona pubiana au firul mai gros si mai
pigmentat.

24
 25

Aproape intreaga suprafata a corpului omenesc este acoperita cu

par, cu exceptia palmelor si a talpilor. In majoritatea zonelor,
firele de par sunt subtiri. Sprancenele, barba, parul de la nivelul
capului sau cel din zona pubiana au firul mai gros si mai pigmentat.
Nici distributia perilor nu este uniforma. Pielea capului are intre 200 si 300 de fire de
par/cm2, in pielea barbiei sunt aproximativ 800 de fire de par/cm2, in vreme ce pe brate
sunt in jur de 40 de fire de par/cm2. Densitatea variaza, de asemenea, in functie de sex, ea
fiind mult mai redusa la femei, pe trunchi si pe membre. Indiferent de zona in care se
afla, structura firului de par nu difera. Principala componenta este sclerokeratina, o forma
de keratina intermediara intre cea moale, care se gaseste in piele, si keratina dura a
unghiilor. In structura firului de par intra si alte elemente, precum lipide, glucide, grasimi,
minerale, pigment melanic sau glicogen. Un fir de par are mai multe componente. Partea
vizibila si libera se numeste tija si este formata din celule moarte, keratinizate. Tija este
implantata intr-o depresiune tubulara a pielii, numita folicul pilos. In interiorul foliculului
se afla glandele sebacee si radacina firului de par. Structura radacinii are o succesiune de
straturi dispuse concentric. Din centru spre periferie, aceste straturi sunt medulara,
corticala, epidermiculul, teaca epiteliala interna si teaca epiteliala externa. Zona
regeneratoare a firului de par este bulbul, portiunea voluminoasa. In partea inferioara a
bulbului se afla papila foliculara, o zona foarte bogata in vase capilare. Papila este sediul
schimburilor nutritive dintre sistemul circulator si firul de par. Reteaua nervoasa, foarte
bogata, se afla tot la nivelul papilei.
Pilogeneza

"Cresterea firului de par, numita pilogeneza, este influentata de vascularizatia foliculului

pilos, de sistemul nervos central si neurovegetativ si de glandele cu secretie interna, cel
mai important rol avandu-l hipofiza, corticosuprarenala si
gonadele", Exista insa si o serie de factori fizici care stimuleaza
pilogeneza. "Razele ultraviolete si infrarosii produc o crestere a
irigatiei locale si a metabolismului local, ceea ce stimuleaza cresterea. Asa se explica de

25
 26

ce parul creste mai repede atunci cand pielea este expusa la soare", arata dr. Carmen
Madeleine Curea.

26
 27

Structura firului de par

Firul de par este format din doua parti, si anume , o parte care se gaseste in derm
(perii grosi ajungand pana in hypoderm)= si este denumita radacina ,si o alta parte
libera , tulpina sau tija firului de par.
RADACINA firului de par prezinta la partea inferioara o portiune mai
voluminoasa decat restul firului de par, formand BULBUL parului care poate fi situate in
derma sau hipoderma .Bulbul prezinta in partea bazala o scobitura in care patrunde tesut
conjunctiv, vase de sange si nervi constituind PAPILA PARULUI.
Papilla parului hraneste si inerveaza firul de par. In jurul firului de par se gaseste
un sac numit foliculul pilos, de natura epithelial-conjunctiva. Stratul epithelial al sacului
este situat intern si provine din stratul mucos al epidermei.
In sectiunea lui, firul de par prezinta trei straturi sau teci numite:
1un strat cornos (cuticula),
2. un strat pigmentat (scoarta), corticala sau cortexul
3. si maduva situate central, medulara.

1. Stratul cornos( epidermicula), situat extern este format din cellule dispuse
sub forma unor solzi. Aceste cellule sunt cheratinizate. Cuticula, mai putin colorat
protejeaza firul de par, regleaza patrunderea in par a substantelor chimice, caldura in
exces si dezhidraterea. La atingerea unui par normal si sanatos, aceste invelisuri ale
cuticulei sunt alaturate astfel incat parul este uniform, matasos, stralucitor si usor de
pieptanat. La atingerea unui par deteriorat si rar, aspru, lipsit de stralucire, mat, dificil de
pieptanat si se rupe usor, friabil
2. Stratul pigmentar (corticala), intermediary, este format din cellule a caror
citoplasma contine pigmenti care dau culoarea parului, si din cellule bine keratinizate. La
persoanele in varsta (uneori si la persoanele tinere) pigmentul se distruge si intre celulele
acestui strat patrund bule de aer care dau parului reflexe argintii ( albirea parului).
Rezistenta parului este data de cortex in care sunt induse fibre de keratina.
Forma parului este variabila- la rasa mongoleza de ex. este rotund
- la albi si negri este oval.

27
 28

3. Maduva (medulara), este dispusa in axul firului de par si este formata din
cellule mari, ovale cu aspect clar.
Intre baza epidermei si foliculul pilos se gaseste un muschi neted numit muschiul
erector al firului de par. Prin contractia sa se produce incretirea pielii ( piele de gaina) si
zbarlirea firului de par. Durata firului de par este variabila.
Studiile arata ca grosimea unui fir de par de pe cap este in medie de 0,1 mm se
poate confirma zicala “ atarnand de un fir de par”, pentru ca rezista unei tractiuni de 100
grame. Inmultind cu 120000 de fire , vom intelege ca totalul firelor de pe cap pot rezista
unei tractiuni de 12 tone.
Parul femeilor nu se deosebeste de cel al barbatilor in privinta structurii sau a
ciclurilor de crestere. Diferentele care apar pe timpul vietii sunt rezultatul mostenirii
genetice, al alimentatiei, stilului de viata precum si a secretiilor hormonale- hormonal
masculin testosterone tinde sa atrofieze foliculii firelor de par, de aceea caderea parului
afecteaza infinit mai mult barbatii decat femeile (estrogenii feminini protejeaza foliculii
de actiunea testosteronului).
Culoarea naturala a firelor de par se datoreaza prezentei a doua tipuri de
pigmenti : EUMELANINA si FEOMELANINA.
EUMELANINA este raspunzatoare de nuantele care pornesc de la castaniu pana
la negru.
FEOMELANINA este cea care confera parului culorile de blond, auriu si roscat.
Absenta totala a pigmentului din tija firului de par da nastere aspectul de par
carunt sau alb, o ipostaza destul de neplacuta care se poate insa masca sau corecta astazi
foarte usor, cu ajutorul unor vopsele pemanente speciale.
Rolul essential al melaninei este de fotoproiectie avand capacitatea de a absorbi
radiatiile ultraviolete; secundar-participa la culoarea pielii.
Important este sa se stie ca parul reflecta starea noastra de sanatate – o simpla
analiza a acestuia poate determina momentul aparitiei unui dezechilibru in organism
(lipsa unor vitamine, prezenta unor toxine sau poluanti) care a dus la aparitia unei boli.

28
 29

De aceea se poate afirma ca un par cu adevarat frumos este in primul rand un par
sanatos. Iar o coafura cu stil sau o tunsoare interesanta pe un par modern colorat nu pot
arata perfect daca parul nu este correct ingrijit.

- Melanina este pigmentul tulpinei celulare a parului care determina culoarea

acestuia. Ea este produsa de celule specifice, numite melanocite. Aparitia parului alb este
provocata de o deficienta sau chiar de o absenta totala a pigmentului melanic. Aceasta
poate fi explicata printr-o incetinire urmata de o oprire totala a sintezei de melanina
(melanogeneza). Vorbim atunci de canitie – albire totala sau partiala a parului.
Cauzele aparitiei canitiei tin in principal de varsta (de la varsta de 40 de ani,
numarul melanocitelor scade cu 10-20% la fiecare 10 ani). Socurile emotionale si bolile
pot sa distruga in egala masura melanina, fara a uita rolul avut de ereditate.
Care sunt problemele specifice ale parului alb?
Ingalbenirea parului
Ea se explica prin oxidarea si descompunerea acizilor aminici care compun keratina, ceea
ce determina formarea cromoforilor de culoare galbena. Acest fenomen se produce sub
influenta caldurii (perierii) si este accentuat daca se folosesc produse de ingrijire cu Ph
ridicat. Soarele joaca si el un rol devastator (razele UV provoaca stricaciuni odata asupra
culorii parului si asupra structurii firului de par), la fel ca apa marii sau apa din piscina. In
final, factorul genetic determina o tendinta mai mult sau mai putin marcanta de
ingalbenire.
Slabirea firului de par
Consecinta a imbatranirii capilare si a agresiunilor exterioare, cu trecerea anului, parul se
rareste, radacina parului slabeste si parul devine din ce in ce mai fin. Din punct de vedere
estetic, parului ii lipseste elasticitatea, hidratarea, supletea si finetea, firele de par devin
aspre si casante.

29
 30

Ingrijirea parului alb

• Protejarea contra razelor UV cu ajutorul produselor de ingrijire ce contin anti-oxidanti
(vitamina E)
• Evitarea perierii dure
• Spalarea pe cap imediat ce se iese din apa marii sau din piscina
• Produse de ingrijire cu Ph acid
Cat de rezistent este parul nostru?
Parul reuseste intotdeauna sa ne surprinda. Daca ne luam dupa expresia
„atarnand de un fir de par” ne imaginam ca parul este foarte fragil, cand, de fapt, este
incredibil de elastic si rezistent. In timp ce apa este absolut necesara pentru igiena
parului, in schimb frumusetea nu e neaparat si cea mai buna prietena a lui. Si ce ar trebui
sa credem despre electricitatea care il face sa se zburleasca? Sa vedem ce spun
cercetatorii despre forta parului, influenta apei si a electricitatii asupra lui.

30
 31

Puternic ca parul
Desi forta parului nu este atat de evidenta in privinta unui fir de par, este de ajuns sa
incercam sa smulgem o suvita pentru a ne convinge: parul are o forta extraordinara.
Organizarea cheratinei in cortex permite sa reziste unei forte de pana la 10 kilograme. In
medie, la nivelul intregului cap, daca scalpul ar rezista, parul s-ar putea opune unei forte
de 12 tone. Parul este foarte elastic, si putem observa daca tragem de un singur fir de par
cu delicatete, ca acesta revine cu usurinta la lungimea initiala, putand sa isi extinda
lungime pana la 5%. Asta datorita structurii moleculei de cheratina, care in momentul
intinderii firului de par se transforma in molecula cheratina b. In acest stadiu firul de par
devine foarte elastic si se rupe abia dupa ce a atins de doua ori lungimea initiala. Parul isi
dovedeste si plasticitatea prin simplul fapt ca daca il infasuram in jurul unui pix cateva
ore, dupa ce inlaturam pixul, parul pastreaza o forma ondulata. Cel mai fragil tip de par
este cel al africanilor, ce se rupe dupa alungirea lui cu 40%. Pe cealalta parte, parul
asiaticilor este cel mai puternic, rupandu-se dupa o alungire de 55% si opunandu-se unei
forte de 100 grame.

O relatie tumultoasa – parul si apa

Parul ud este mult mai greu decat cel uscat, un fapt evident. Aceasta observatie
subliniaza o calitate deosebita a parului: este permeabil. In ciuda cuticulelor si a
sebuumului care il inveleste, un par in conditie buna poate absorbi mai mult de 30% din
propria greutate.Lungimea lui poate creste cu 2% si diametrul cu 15% pana la 20%. In
general, apa afecteaza parul si amplifica factorii ce il degradeaza. Accentueaza, mai ales,
efectul negativ al soarelui. Melanina si cheratina sunt alterate si parul devine foarte fragil.
Deci, uscarea parului in soare, dupa un inot, este, de fapt, o tortura. Parul este atat de
permeabil, incat se imbiba cu vaporii de apa din aer, din acest motiv este dificil de aranjat
in clima umeda. Aceasta insusire a parului are o aplicatie practica foarte interesanta.
Variatia dintre lungimea parului si absorbtia vaporilor de apa calculeaza umiditatea
relativa din atmosfera. Este un aparat ce este compus dintr-un fir de par atasat unui ac, ce
masoara gradul de alungire miscandu-se in fata unei gradatii.

Par electric

31
 32

Contactul parului cu anumite articole de imbracaminte pot duce pana la scantei.

Uneori este de ajuns sa dam jos un pulover ca sa observam in oglinda ca parul are pozitie
verticala. In acelasi mod, o linie de plastic frecata de un articol de imbracaminte are
aceeasi tendinta de a atrage firul de par. Aceste fenomen este asociat cu abilitatea parului
de a se incarca cu electricitate statica. Din moment ce cheratina este un bun izolator,
frictiunea este cea care ofera parului incarcatura electrica. Acest efect se intensifica cand
cuticulele nu sunt in cea mai buna stare si descreste cand parul este umed. Din fericire, nu
are nici un efect asupra parului, doar ca ne putem da seama

Anomaliile pielii capului

- Dacă pielea capului este roz închis, eventual roşu, sensibil la atingere, iritat,
inflamat şi doare, este sugerat folosirea calmantului până când această stare există, nu
poate fi folosit material care accentuează circulaţia sângelui.

- Dacă pielea capului este albă, nestrălucitoare, mată, încordată, cu mici riduri, eventual
ustură sau se cojează, vorbim despre o intensă lipsă de apă, lipsă de substanţe nutritive.
- Dacă pielea capului străluceşte intens, este acoperit de un strat gelatinos,
deschiderile porilor sunt largi, pielea capului este subţiat, eventual transparent, se pot
vedea artere, este sugerat folosirea materialelor calmante.
- Dacă pielea capului este gri, se pot vedea lamele albe, mate, despicate vorbim
despre mătreaţă şi problemă de hidratare.
- Dacă pielea capului este gri, cu riduri, moală, sensibilă la atingere indică
îmbătrânirea prematură a pielii capului.

- Dacă pielea capului este roz deschis, elastică, puţin stralucitoară, fără depuneri,
este sănătoasă.
- Dacă pielea capului este albă, nu este elastică avem probleme cu circulaţia
sângelui.

32
 33

- Dacă pielea capului este roz, umflat, se albeşte la apăsare, sensibil, cu edem
scopul este accelerarea circulaţiei sângelui, care ajută la mai buna absorbţie, detoxicarea
pielii capului care ajută la formarea noului folciul a părului.

Anomaliile părului
Schimbarea părului este un proces biologic. Dacă firul de păr atinge o anumită
lungime celulele matrix aflate pe negul de păr nu se mai divizează. Acum o parte
semnificativă a celulelor matrix se desparte de negul părului, lăsând în urmă un grup mic
de celule, apoi împreună cu firul de păr merge sus în folciul părului, de unde se departe
cu usurinţă în urma influenţelor mechanice (pieptănare). Zilnic 40-50 de fir de păr se
departe de folciul părului în modul descris mai sus. Din puţinele celule matrix lăsate în
urmă pe negul de păr se formează noul fir de păr.
Fiecare fir de păr are ciclul lui natural de viaţă:
- Anagen - perioada de dezvoltare
- Catagen - perioada calmă
- Telogen - perioada de cădere
Intr-o tricograma normala se gasesc 85-90% din foliculi in Anagen, 8-14% in
catagen, si 1% in telogen. In scalpul uman anagenul dureaza intre 2-6 ani, catagenul intre
2-3 saptamani, si telogenul 3-4 luni.
Anomaliile părului şi a pielii capului pot fi încadrate în trei mari grupuri.
Cu ocazia primei examinări trebuie definite precis aceste trei grupuri, pentru a
obţine rezultate bune, tratamentele să fie cu succes.

- Grupa I.: În prima grupă încadrăm bolile părului şi a pielii capului ca simptome
concomitente a altor boli.

33
 34

Aceasta poate fi recunoscut de terapeuta de păr din nervuratură, gravitatea bolii,

respectiv prin examinare adecvată.
În aceste cazuri terapeuta de păr trebuie să măsure sfera de acţiune şi limitele lui.
Nu putem speria pacientul, nici să tratăm pe baza principiului de " a încerca noroc ". În
funcţie de seriozitatea problemei este necesar analiza sângelui, tratament cu
medicamente, pacientul trebuie conzultat şi de medic internist, ginecologic, dermatologic
şi de psihiatrist. În acelaşi timp trebuie început şi terapia de păr, dar în acest caz primul
pas este scopul de a preveni alterarea condiţiei. După cca. 4-8 săptămâni de tratare
externă şi internă începe ameliorarea condiţiei, urmând vindecarea.
-Grupa II.: Când pacienţii cu bolile părului şi a pielii capului nu au nici o boală
interioară, însă arată simptome serioase chiar şi de mai mulţi ani.
Aceste pacienţi sunt împovărate psihic de această problemă, după încercări lungi şi
câteodată fără succes, se formează în ei " conştiinta bolii". Este foarte important ca la
prima examinare terapeutică să primească explicaţii clare şi uşor de înţeles despre boala
lor.
Este responsabilitatea terapeutei de păr, pe lângă diagnostizarea adecvată să înveţe
pacientul cum trebuie folosit tratamentul acasă, deoarece oricât de bun este un produs
terapeutic, nu putem astepta rezultate bune fără folosire corespunzătoare. Vindecarea
necesită 3-6 luni şi multă răbdare şi tenacitate atât de la pacient cât şi de la terapeuta de
păr.
-Grupa III.: Când anomaliile părului şi a pielii capului se formează ca consecinţă a
unei intervenţii chemicale. Aceasta este un grup foarte larg, de la leziunea moderată a
structurii părului până la ruperea totală a părului. Aceasta poate fi tratat uşor din punct de
vedere terapeutic, dar precum aceasta este o schimbare bruscă,(poate fi rezultatul unei
vopsiri de păr neprofesionale, când părul pacientului se rupe de la o oră la alta, se poate
forma rană sau inflamaţii pe pielea capului), pacienţii sunt încercaţi psihic, în cazuri mai
grave necesită şi ajutor de psihiatrist.

Parul nostru, pe care il privim mai mult ca pe o podoaba sau un element de stil, este un
"element viu" care se deterioreaza, se regenereaza si lupta cu vicisitudinile climaterice si
cu factorii de poluare, la fel ca si restul corpului nostru. Cercetatorii au facut un pas urias

34
 35

spre dezvoltarea unor produse dedicate regenerarii parului, descoperind cine este
vinovatul principal al degradarii acestuia si cum actioneaza el.

Cercetari recente au dovedit ca, desi exista o multitudine de factori foarte diferiti care au
impact asupra parului - produse cosmetice, mediul inconjurator, actiuni mecanice sau
emotionale - toti il afecteaza in acelasi mod. Iata cum: parul abia iesit din folicul are o
proportie bine definita de aminoacizi, elementele constitutive ale firului de par. Si ale
vietii in general, caci corpul nostru se bazeaza pe mai bine de 50.000 de proteine formate
din aminoacizi pentru a produce celule, tesuturi, organe, hormoni si alte elemente
esentiale pentru sanatatea, starea de spirit si activitatea noastra cerebrala.

Dar pe masura ce parul se deterioreaza, o parte din acesti aminoacizi esentiali se pierd.
Rezultatul: par subtire, uscat si fara viata; par dificil de coafat; par "cu care nu se poate
face nimic". Si cu cat dispar mai multi aminoacizi, cu atat mai grava devine problema.
Este unul din acele cercuri vicioase legate de frumusete - care devine tot mai grav cu
trecerea timpului.

Sa intelegem cum viata si obiceiurile ne afecteaza structura parului este o adevarata

schimbare de perspectiva. Iar oamenii de stiinta au fost capabili sa identifice ce
modificari in stralucire si rezistenta sunt legate de pierderea unor aminoacizi. Dar mai
ales faptul ca aminoacizii pierduti din structura firului de par pot fi completati si astfel
intarita rezistenta acestuia.

Rezultatele cercetarilor recente, prezentate in cadrul unor manifestari stiintifice cum ar fi

seminarul anual al Oxford Hair Foundation si intalnirea Societatii Europene de Cercetare
a Parului (European Hair Research Society), au evidentiat ca diminuarea rezistentei, a
stralucirii si supletii parului pot fi atribuite pierderii unui numar redus de tipuri de
aminoacizi din structura firului de par.

Dr. John Gray, Director Executiv al Oxford Hair Foundation, spune: "Cercetarile au avut
ca punct de plecare faptul ca femeile din intreaga lume se plang de deteriorarea aspectului

35
 36

parului de-a lungul timpului. Pentru a putea intelege despre ce este vorba, dermatologi si
oameni de stiinta de anvergura internationala au cercetat structura profunda a parului,
pentru a vedea ce anume produce aceste schimbari."

Aminoacizii sunt componente esentiale existentei noastre si stau la baza vietii pe Pamant.
Celulele folosesc informatia inclusa in ADN-ul nostru in diverse combinatii pentru a
construi diferite proteine, din care se formeaza muschii, parul, pielea si unghiile.
Componenta majora a parului este cheratina, care se regaseste in proportie de 90% in
firul de par si care este cea mai dura proteina de origine umana. Proteinele sunt alcatuite
din diverse tipuri de aminoacizi, cheratina fiind formata din circa 20 de aminoacizi.
Aceste molecule de aminoacizi reprezinta componente esentiale ale parului, practic sursa
sa de viata. De aceea au o influenta esentiala asupra aspectului si texturii parului.

Toate cercetarile au aratat ca parul poate fi deteriorat in principal prin actiunea factorilor
mecanici si chimici. Dr. Ramon Grimalt, din cadrul Departamentul de Dermatologie al
Universitatii din Barcelona explica: "Parul nostru suporta in mod normal un cumul de
actiuni, de la periatul zilnic la radiatii ultraviolete si poluare. Studiile stiintifice arata ca,
pe parcursul celor 3 ani cuprinsi in ciclul normal de viata al unui fir de par,
continutul de aminoacizi din structura acestuia scade cu 50%. Astfel, structura parului se
slabeste in timp, iar firul de par devine fragil si fara stralucire."

Marea descoperire a venit insa in momentul in care cercetatorii au inteles ca aminoacizii

nu se pierd uniform din firul de par, ci intr-o anumita combinatie. Practic, in special 6
tipuri de aminoacizi se pierd din structura firului de par de-a lungul timpului.

"Pierderea a 6 tipuri de aminoacizi poate afecta rezistenta parului, dar si

stralucirea lui. Este dificil insa de controlat in ce masura continutul de aminoacizi
ramane constant de la radacina catre varfuri", declara profesorul Jerry Shapiro, Directorul
Departamentului de Dermatologie de la Universitatea din Vancouver, Canada. Pasul
urmator pentru cercetatori este descoperirea modului in care aminoacizii pierduti pot fi
reintrodusi in structura parului, pentru a-i reda acestuia rezistenta si stralucirea, ceea ce ar

36
 37

putea da nastere unei noi generatii de produse cosmetice dedicate ingrijirii lui.

In acest moment, "singurul mod de regenerare a parului este inlocuirea lui, care se
produce oricum ciclic", spune specialistul in dermatologie Benea Vasile. De la el am mai
aflat ca "sursa de viata a parului este radacina... iar firul de par reflecta starea de sanatate
la fel de fidel precum pielea. Noile descoperiri in domeniul de ingrijire al parului nu pot
decat sa cosmetizeze un fir de par degradat, insa nu-l pot reface".

MODIFICARILE DE COLORATIE.

Incaruntirea este reprezentata de modificarile de culoare a parului spre nuanta deschisa ce

se observa la unele persoane o data cu inaintarea varstei.In conditiile aratate , incaruntirea
este deci un proces fiziologic. factorii care determina incaruntirea nu sunt complet
elucidate;

MODIFICARI STRUCTURALE ALE PARULU

TRICOCHIZA sau TRICOPTILOZA se caracterizeaza prin despicarea parului la

extremitatea lui libera, in axa lui longitudinala.

TRICOREXA NODOZA se caracterizeaza prin aparitia unor mici nodozitati pe traiectul

parului. La nivelul acestor noduli, parul se despica in filamente si se rupe. Aceste alteratii
sunt cauzate in majoritatea cazurilor, de intrebuintarea periilor tari si a oxidantilor
puternici, si sampoanelor concentrate.

TRICOMICOZA PALMELINA. Perii sunt inconjurati de numeroase formatiuni

granuloase constituite dintr-o ingramadire de micrococi, lipiti intre ei si de par printr-o
masa cleioasa. Perii apar lipsiti de luciul lor natural, duri si ingrosati si, dupa felul

37
 38

microbilor, colorati in galbui, rosu, albastru si negru. Localizarea lor tipica este axial si
rar, regiunea pubiana.

TRICOCLASIA IDIOPATICA. Perii se rup in teritorii circumscrise fara vreo cauza

decelabila. Localizarea obisnuita este pielea capului.

TRICONODOZA, se caracterizeaza prin formarea pe par a unui sau doua in bucla sau in
lat, fara vreo alterare a firului de par.

TRICOMALACIA, se caracterizeaza prin faptul ca in interiorul foliculului pilos parul se

inmoaie si se rasuceste in spirala, constituind o formatiune usor proeminenta. La
suprafata se observa o rarefiere a perilor.

In functie de momentul aparitiei si a volumului lor, perii sunt de patru tipuri:

LANUGO-peri subtiri si scurti imaturi, hipopigmentari, sunt, mai ales apanajul fatului;

VELLUS- peri subtiri, dar mai lungi, hipopigmentati, proprii nou-nascutului pana la
varsta de 6 luni, cu sediul in pielea capului;

38
 39

PERI INTERMEDIARI SCURTI- sunt intermediary ca grosime intre cei maturi si cei
imaturi, sunt pigmentati, apar in afara pielii la o varsta cuprinsa intre 11 si 16 ani;
PERI DEFINITIV MATURI, - prezenti atat la nivelul capului cat si in axial, pube, la
barbate sunt prezenti pe fata, adeseori si pe torace, brate.

TIPURI DE PAR

Secretia de sebum al glandelor sebacee de la nivelul foliculului pilos este de a

lubrefia firul de par in scopul protejarii lui, si de aceasta cantitate de sebum se poate
clasifica parul in trei tipuri , si anume:
1. par normal
2. par gras
3. par uscat

PARUL NORMAL, se caracterizeaza printr-o functionare normala a glandelor

sebacee in sensul secretarii unei cantitati normale de sebum, rezultatul fiind un par suplu,
elastic, cu stralucire si finete, aspect sanatos si frumos.
PARUL GRAS, se caracterizeaza printr-o secretie excesiva de sebum, parul avand
un aspect inestetic, parca umed tot timpul, lipicios, cu pierdere de volum si forma, cu un
miros destul de neplacut, ceea ce obliga ca parul sa fie spalat mai des, cu alegerea unui
sampon adecvat parului gras.
PARUL USCAT, se caracterizeaza prin secretia insuficienta de sebum, parul
avand un aspect mat, fara stralucire, friabil, aspru, ceea ce obliga ca parul sa necesite o
ingrijire speciala cu uleiuri si balsamuri imbogatite cu vitamine (vit. E, si vit.A), in scopul
protejarii lui de agentii agresivi cu care parul este in contact permanent.

39
 40

COMPOZITIA CHIMICA A PARULUI

Compozitia chimica a parului este complexa si difera in functie de zona foliculului pilos
fiind constituit din substante organie, anorganice si apa.

Dintre substantele organice amintim:

Glicogenul, cel mai raspandit dintre hidratii de carbon din par. Se gaseste in treimea
mijlocie a foliculului pilos la nivelul zonei exterioare a radacinii. De asemenea in papila
dermica se depoziteaza cantitati insemnate in timpul catagenului si telogenului, fiind
sursa majora de energie pentru sinteza proteinelor.
Polizaharidele acide sunt gasite in celulele zonei exterioare a radacinii, unde se gaseste
si glicogenul si in celulele bulbului, la limita cu papila dermica. Polizaharidele acide
reprezinta sursa de sulfhidril pentru sinteza keratinei.
Lipidele se gasesc in zonele interne ale radacinei si in portiunea superioara a bulbului.
Sunt prezente la pubertate si scad odata cu varsta, mai mult la femei decat la barbati.
Proteinele constitue componeneta principala a parului. Aminoacizii izolati sunt: lizina,
histidina, arginina, acidul aspartic, treonina, prolina, glicina, alanina, cistina, valina,
metionina, izoleucina, fenilalanina. Cistina se gaseste in cea mai mare proportie, iar
metionina in cea mai mica. La nivelul foliculului pilos proteinele sunt distribuite diferit si
anume Matricea contine proteine sarace in sulf, pentru ca in corticala sa predomine
proteinele bogate in sulf. Maduva contine cantitati mici de cistina si cantitati mai mari din
ceilalti aminoacizi.
Componenta principala a tijei firului de par este o proteina, sclerokeratina, ce reprezinta o
forma intermediara intre keratina moale epidermica si keratina dura din unghii. In
compozitia sa se gaseste un aminoacid bogat in sulf, L-cisteina, care asigura coeziunea
moleculelor de cheratina prin puntile disulfidice care leaga catenele polipeptidice si
imprima rezistenta mecanica firului de par. Prezenta acestor legaturi face keratina
insolubila in apa precum si in solutii saline si inerta fata de multi agenti chimici cat si fata
de enzime. Este partial solubila in solutii apoase alcaline de acid tioglicolic, prin ruperea
unor legaturi disulfidice.

40
 41

Elementele minerale pe care le putem gasi in firul de par sunt Fe, Cu, Ca, Mg, P,
S, Zn, K, Hg, Pb, majoritatea dintre ele au o provenienta externa.
Componentele chimice ale parului ii confera acestuia proprietati fizice importante:
elasticitatea, rezistenta la tractiune si torsiune, deformabilitate, ondulatia naturala, volum,
culoare, higroscopicitate. Decolorarea si permanentul repetat, la fel si lumina solara si
expunerile la UV duc la alterarea proprietatilor elastice ale parului, prin degradarea
chimica si fotochimica a cistinei in acid cisteic.

Pielea capului este o zona deosebita a anatomiei umane deoarece este ascunsa privirii si
poate prezenta dezordini fiziologice ca eritemul sau alopecia debutanta care sa nu fie de
la inceput luate in seama.Ea are si specificitati de turn-over epidermic, secretii sebacee si
ciclu pilar, colonizare bacteriana (stafilococi si micrococi) si fungica(levuri dintre care
cea mai importanta Malaesia sau Pytirosporum ovalae care reprezinta 45%din flora totala
a pileii capului) importanta, mediu ecologic complex precum si micro-poli -agresiuni
legate de pieptanat , periat sau de caldura uscatorului de par.
Compozitia calitativa a sebumului este constituita din diferite lipide identice celor
prezente la nivelul pielii, printre care scualenul, ceara si trigliceridele.Ele se pot
transforma si oxida sub actiunea florei bacteriene, dind nasetre la componente iritante.
Nivelul de sebum influenteaza direct proportional colonizarea florei cutanate, la
nivelul pielii capului dezvoltindu-se mai ales Pityrosporum oval.
Factori ca poluarea, stressul, clima, medicamentele pot perturba secretia de
sebum si dezvoltarea micro-organismelor.Sub influenta acestor factori se accentueaza
procesul de reinoire celulara de la 20 de zile la cca.7 zile.Deci trebuie curatata atit pielea
capului cit si parul.
Suprafata de curatat este foarte mare, la un adult, cu o densitate medie de par, aceasta
reprezinta 4 – 8 m2 , de 5 pana la 100 de ori mai mare decat suprafata pielii capului.
Sebumul excretat de glandele sebacee se intinde treptat de la nivelul pielii
capului pe toata suprafata firului de par.Uleiul natural care lubrefiaza suprafata cuticulara
si da aspectul lucios al parului are defectul de a retine si a face sa adere praful, resturile
keratinice provenite din pielea capului, substantele organice si minerale vehiculate de
sudoare si eventualele produse cosmetice.

41
 42

Astazi, existenta pe par a uleiului natural este considerata inestetica, desi in

anumite etape ale istoriei produselor cosmetice „uleiul de par” si aspectul uleios erau
obligatorii.
Parul si pielea sunt si ele parti ale organismului si se pare ca ar trebuii sa folosim
produse cosmetice cu pH aproximativ 5,5 deci slab acid pentru a neutraliza alcalinitatea
introdusa de apa sau detergenti. Firul de par este format din catene lungi de aminoacizi
iar intre aceste catene apar legaturi, formandu-se un polimer, o molecula uriasa formata
din foarte multi aminoacizi care se repeta unul dupa altul. Aminoacizii sunt substante
organice, reprezentand unitatile structurale de baza ale proteinelor.

Intre lanturile de aminoacizi pot aparea legaturi de hidrogen, de sulf, sau punti saline (de
tip ionic).Cand ne spalam pe cap, puntile de hidrogen se rup, ele se vor reforma in alte
pozitii asigurand trainicia parului nostru.

Daca samponul folosit este foarte acid (pH=1-2) puntile de hidrogen si cele saline nu se
mai formeaza, parul devine fragil si fara stralucire. Daca pH-ul este unul bazic (8,5)
dauneaza de asemenea parului.

ORGANIZAREA SALONULUI DE INFRUMUSETARE

In vederea realizarii meseriei de coafor-frizer-manichiurist pedichiurist, in cele

mai bune conditii igienice si in conformitate cu legislatia in vigoare, este nevoie in primul
rand de un spatiu asezat intr-un vad comercial care sa permita accesul clientilor.
Amenajarea spatiului se va face in asa fel incat sa permita impartirea pe zone de lucru, si
anume: sala de asteptare, sala pentru posturile de lucru pentru coafor-fizerie, loc pentru
amplasarea unitatii de spalare a parului, loc pentru vopsit parul, si daca se doreste ca
spatiul sa fie destinat si executarii manichiurii si pedichiurii atunci se va avea in vedere si
locurile special pentru ansamblul de pedichiura si manichiura. O conditie esentiala si

42
 43

obligatorie este ca toate aceste locuri speciale de lucru trebuie sa fie bine aerisite, sa nu
fie ingramadite, sa fie sufficient de spatioase si luminoase. Acest intreg spatiu mai
trebuie sa cuprinda zone separate pentru amenajare de garderoba pentru client, un vestiar
pentru personalul de serviciu, grupuri sanitare atat pentru client cat si pentru personal, si
nu in ultimul rand un loc pentru depozitarea materialelor.
Salonul trebuie sa fie prevazut cu instalatii electrice, de alimentare cu apa si
canalizare, instalatie de aerisire, toate in stare buna de functionare fara a se permite
diverse improvizatii. Iluminatul va fi atat natural cat si artificial, fiecare post de lucru va
fi prevazut cu instalatie electrica de iluminat, prize cu pamantare, in stare buna de
functionare. Alimentarea cu apa rece si calda va fi asigurata continuu prin instalatii
specific. Deseurile menajere vor fi colectate zilnic in saci de plastic si evacuate in fiecare
zi. Aerisirea va fi atat naturala cat si artificiala. Spatiul de depozitare va cuprinde locuri
ferite de orice sursa de caldura sau foc deschis in care se vor amplasa dulapuri in care se
vor stoca materiale ce necesita conditii speciale de depozitare fara lumina si/sau caldura.
Garderoba pentru clienti va fi amplasata la intrarea clientilor in sala de asteptare, care va
permite asezarea hainelor personale pe un cuier. Garderoba pentru personal va fi
amplasata intr-o zona inaccesibila clientilor sau altor persoane straine.
In orice salon de infrumusetare trebuie sa se gaseasca obligatoriu o trusa medicala
prevazuta cu medicatie analgezica, de prim ajutor, substante dezinfectante. Aceasta
cuprinde: vata, pansamente sterile, fase sterile, leucoplast, substante dezinfectante
precum: alcool sanitar, rivanol, tinctura de iod, apa oxigenata, betadina, pastile de
cloramina. Medicamente precum: algocalmin, aspirina, paracetamol etc. in imediata
vecinatate cu unitatea de spalare trebuie sa existe si o chiuveta pentru a fi folosita la
spalarea mainilor clientilor si ale lucratorilor inainte de orice operatie.
Mobilierul va fi cel adecvat fiecarei lucrari de frizerie-coafor, manichiura-
pedichiura. Acest mobilier va fi confectionat din material usor de igienizat, de culori
calde atractive care sa nu fie obositoare ochilor. In ton cu mobilerul vor fi zugraviti si
peretii, care vor avea un aspect primitor si vesel. Aparatura electrica va fi achizitionata la
cele mai inalte standarde, pentru a avea o siguranta in utilizare.
Mobilierul in salonul de coafură va cuprinde: postul de lucru care este format din
scaunul clientului reglabil in functie de înaltimea clientului, masa de lucru pe care vor fi

43
 44

asezate in timpul lucrărilor, instrumentele, materialele si produsele necesare. In fata

scaunului lângă măsuta, va fi amplasată o oglindă confectionată dintr-un material de
calitate care sa nu deformeze imaginea clientului, de obicei se recomanda cristalul. Unul
sau două dulapioare in care sunt asezate produsele, instrumentele şi materialele necesare
lucrarilor pe o perioadă scurta de timp. Pentru perioade mai lungi materialele vor fi
depozitate in spatiul destinat stocarii acestora.
Mobilierul pentru frizerie cuprinde: scaunul reglabil pentru client, masa de lucru
in care este încorporata o chiuvetă, oglinda si un cos pentru deseuri..
Mobilierul pentru manichiură: o măsuţă special confectionată din material usor de
igienizat de culoare deschisa sau culoarea lemnului, două scaune, unul pentru client, si
unul pentru lucrător. O lampă de masă, amplasată chiar pe măsută in partea stanga de
obicei.
Mobilerul pentru pedichiura este format dintr-un ansamblu de piese ce cuprinde
un fotoliu pentru client căt mai comod, un suport de picioare, si un bazin pentru înmuiat
picioarele clientului, o masuta pentru asezarea instrumentelor de lucru, a materialelor si
produselor.
Mobilierul pentru vopsitul si spălarea părului este format din: unitatea de spălare
care este prevazută din scaunul clientului şi o scafă. Un dulap in care sunt depozitate
lenjeria necesară tuturor operatiilor de frizerie si coafură.
Mobilierul pentru sala de aşteptare: fotolii pentru client, scaune sau canapele,
masuţe pe care se afla reviste, cataloage de specialitate din care să se inspire clientele
atunci cand doresc o alegere potrivită a unei coafuri.

Lenjeria

La orice lucrare de frizerie, coafură ,manichiură sau pedichiură, este necesar

folosirea unui anumit tip de lenjerie, care se schimbă in mod obligatoriu după fiecare
client. Aceasta lenjerie este confectionata din cele mai bune materiale, de ex.
- prosoapele sunt din material absorbabil, flauşate sau bumbac 100%, fara
material sintetic

44
 45

- mantalele de tuns se vor confectiona din material impermeabil, (fâş sau nylon,
mătase) adica din material care ,,fuge,, apa si parul, si nu lasa sa treaca prin
acesta, pătând sau murdărind hainele pe care dorim sa le protejăm
- guleraşe pentru pieptănat părul, care protejează gulerul cămăşilor, se
confectionează din material impermeabil, moale, usor de igienizat.
- Halatul, este purtat de fiecare lucrător in vedrea protejării hainelor si nu
numai. El trebuie sa fie intotdeauna curat, călcat şi imbrăcat.
- Şervetele de manichiură, confecţionate din pânză albă pentru a putea fi usor
de igienizat.
- Şervetele de bărbierit, sunt din pânză albă, croite după forma gâtului, si se
folosesc la protejarea gulerului camasii in timpul rasului cu briciul.
- Mantaua de vopsire a părului este identică cu cea de tuns.
- Fileul pentru legat parul se foloseste la acoperirea bigudiurilor de apă, sau a
părului dupa spălat atunci cand nu ser usuca cu phonul ci la cască.

Instrumente, aparate şi produse

Instrumentele folosite in meseriile de frizer, coafor, manichiura-pedichiura sunt:

BRICIUL întrebunţat la executarea bărbieritului feţei şi a capului, la tunsorile plastice, la

executarea de lucrări de bărbi si mustăţi. Briciul este confecţionat din oţel inoxidabil, de
calitate superioară pentru a nu rugini în contact cu umezeala. Lama briciului poate fi fixă
sau poate avea lamă detaşabilă. Mănerul acestuia este confecţionat din ebonită, lemn,
plastic, os sau chiar metal. Mănerul serveşte la protejarea tăişului lamei atunci cănd nu se
foloseşte. În prezent sunt folosite briciurile cu lamă detaşabilă, al cărei lamă se schimbă
după fiecare client, sau ori de câte ori este nevoie. Pentru ascuţirea briciurilor cu lama
fixa, se folosesc curele din piele care se aseaza langa postul de lucru, la îndemâna
lucrătorului.

PIEPTENELE este instrumentul cel mai des folosit la pieptănarea părului. Este
confecţtionat din material plastic, os, corn etc. Se cunosc pieteni simpli, si cu codita

45
 46

metalica sau din plastic. Pieptanul simplu, mare se foloseste la descâlcirea părului inainte
de spălare, dupa spălare, la tunsori, sau / şi la taparea părului. Pieptenele cu codita
metalica este folosit la montarea bigudiurilor de apa, la taparea părului, la finisarea
coafurilor, ca de altfel si cel cu codita din plastic. La montarea bigudiurilor de permanent
se foloseste numai pieptenele cu codita din plastic. Întotdeauna pieptenii se dezinfecteaza
dupa fiecare intrebuinţare.

FOARFECA este instrumentul cel mai important in lucrarile de frizerie şi coafură. Este
confecţionata din otel inoxidabil de înaltă calitate, se foloseste la scurtarea părului in
diferite forme si la diferite lungimi. In prezent se utilizează foarfecele cu autoascuţire,
care nu necesită periodic o noua ascuţire. Ea se recunoaste prin aceea ca pe tăişul uneia
dintre lamele de tăiat se gasesc niste zimţi care ajută la ascuţirea foarfecii in timpul
tunsului. Foarfeca se mentine in permanenţtă curată, si in locuri uscate ferrite de
umezeală. Din cand in când la articulaţtie se aplica un strop de ulei pentru mecanisme
fine pentru a putea fi manevrata mai uşor. Pe langa acest tip de foarfecă se mai foloseşte
si un alt tip de foarfecă de filat, care se recunoaşte prin aceea că una sau amandoua
lamele de tăiat au forma unui pieptene. Cu aceasta foarfecă parul se subţiaza sau se
fileaza părul care este prea des.

PERIA, un instrument folosit mai mult in coafură, la finisarea coafurilor. Toate periile
prezinta un mâner sau coadă de care sunt manuite, iar capul acestora pot fi confectionate
din peri de par de porc mistreţ, sau plastic. Sunt perii simple pentru descurcat parul, dar
cele mai folosite sunt periile rotative care au intrebuntare mare in aranjarea părului in
bucle mari sau la intins părul. Sunt de diferite marimi in functie de lungimea parului care
urmeaza a fi coafat. Sunt perii rotative de dimensiuni mari, foarte mari, mijlocii, si mici.
Periile se pastreaza in stare de curatenie perfecta, sunt curaţate de par dupa fiecare client,
spalate cu apă călduţta, nu fierbinte pentru a nu deforma perii acestora, în apă putându-se
adăuga cloramina pentru dezinfectarea lor.

46
 47

SAVONIERA, confecţionată de diferite modele şi culori, se utilizeaza in timpul

bărbieritului. Este un vas de metal, sticla sau plastic care se aşeaza pe chiuvetă şi in care
se pune apă caldă pentru bărbierit. Savoniera se spala după fiecare întrebuintare.

MAŞINA DE TUNS, se foloseşte la executarea tunsorilor. Cu ajutorul maşinii de tuns se

poate tăia părul la diferite lungimi şi in mod egal, fiind prevăzută cu mai multe capete
detaşabile, de la nr.oooo, la nr 7 milimetri. Maşina de tuns este de fapt un aparat electric
care se mânuieşte uşor. Pentru ca maşina de tuns sa fie in stare perfecta de funcţionare ea
trebuie curăţată după fiecare folosire si unsă. Nu se va mânui cu mâna umeda niciodata,
iar eventualele defecţiuni vor fi reparate numai de către specialist.

PHŐNUL, este un aparat electric, modern, folosit la uscarea păarului după spălare sau la
obtinerea coafurilor si a frizurilor modern lejere. Nu se vor mânui cu mâna umedă, si se
vor curăta periodic de către un specialist.

APARATE DE MASAJ ELECTRICE, sunt folosite la masajul facial dupa bărbierit, in

ingrijirile capilare şi pentru masajul corporal.

ONDULATORUL ELECTRIC, este un instrument care functioneaza electric sau incalzit

la flacara deschisa. Este folosit numai pe parul uscat, la coafarea parului prin bucle.
Ondulatorul poate avea dimensiuni diferite in functie de modul de incretire al parului.

BIGUDIURILE, se folosesc la ondulatia parului in diferite moduri. Se practica

ondulatiile cu bigudiuri de apa, atunci cand parul se doreste a fi coafat pentru o perioada
scurta de timp. Atunci cand parul se doreste a fi incretit pentru o perioada mai
indelungata si pentru a asigura un suport coafurilor, atunci se practica ondulatia
permanenta. La ambele tipuri de ondulatii, parul este montat pe bigudiuri de diferite
marimi, dar acestea difera de materialul din care sunt confectionate. Bigudiurile folosite
la ondulatia cu apa, sunt confectionate din metal, plastic, vorbim de cele profesionale, si
care se prind cu clipsuri de-o parte si alta a bigudiului. Pentru ondulatia permanenta se
folosesc bigudiuri din lemn sau ebonita, si se prind cu elastice.

47
 48

CLIPSURILE, sunt accesorii necesare prinderii bigudiurilor in cazul ondulatiilor cu apa.

Sun confectionate din metal.

FORFECUTE PENTRU MANICHIURA, sunt instrumente utile in executarea

manichiurii, pentru scurtarea unghiilor si taierea cuticulelor. De marime mica, au lamele
de taiere foarte ascutite si drepte sau curbate in functie de utilizare. Nu se ascut, de
obicei, ele sunt inlocuite cu altele noi.

CLESTELE, este un instrument folosit in manichiura si pedichiura, pentru scurtarea

unghiilor dificile. Este confectionat din otel inoxidabil de calitate superioara pentru a
rezista temperaturilor de sterilizare atunci cand se sterilizeaza in conditii de caldura
umeda.

PILA DE UNGHII, se foloseste la pilirea unghiilor dupa scurtarea acestora, pentru

indepartarea asperitatilor, si finisarea lor. Se cunosc mai multe tipuri de pile de unghii, cu
partea abraziva mai dura, mai putin dura, si chiar deloc abraziva, pentru a da luciu
unghiei. De diferite marimi, pilele de unghii sunt folosite atat la manichiura cat si la
pedichiura. Se dezinfecteaza dupa fiecare utilizare, si se sterilizeaza.

BISTURIUL, este un instrument foarte util in operatia de pedichiura, la eliminarea

tesutului cornos, keratinos, de pe planta piciorului. Confectionat din material, otel de
inalta calitate, se sterilizeaza dupa fiecare utilizare, si se ascute periodic.

CHIURETA, se foloseste la operatia de pedichiura, pentru extragerea bataturilor, la

dezlipirea cuticulei din jurul santului periunghial, si la aplicarea carminului. Se
dezinfecteaza si se sterilizeaza dupa fiecare folosinta.

ROZETA, se foloseste la extregerea bataturilor de pe falange, dintre falange, de pe planta

piciorului inclusiv de pe calcaie. Rozeta se foloseste dupa ce in prealabil s-a curatat

48
 49

suprafata bataturii de stratul cornos cu bisturiul. Se spala, dezinfecteaza si se sterilizeaza

dupa fiecare utilizare.

LANCEA SAU SAGEATA, se foloseste la extragerea bataturilor foarte adanci care se

gasesc pe falange, intre falange sip e calcaie. Lancea se foloseste numai in cazul in care
radacina clavusului nu s-a putut extrage cu rozeta.

STERILIZATORUL, este un aparat pentru sterilizarea instrumentelor de manichiura,

pedichiura coafor si frizerie, care functioneaza pe baza de ultra violete si care trebuie sa
existe in orice salon de infrumusetare. Instrumentele se spala, se dezinfecteaza cu solutii
specific, dupa care sunt introduce timp de o ora in acest aparat, timp in care lucratorul
foloseste alte instrumente pregatite in acelasi mod.

MATERIALE SI PRODUSE FOLOSITE IN LUCRARI DE MANICHIURA-

PEDICHIURA, COAFOR SI FRIZERIE

Pentru executarea lucrarilor de frizerie, coafura, manichiura-pedichiura, se utilizeaza

numeroase produse si material in functie de scopul urmarit, si anume:

Produse utilizate in scop igienic: sapun, sampon, vata, detergenti

Produse folosite in scop curative: sampon pentru ingrijirea parului, lotiuni, crème,
balsamuri
Produse utilizate cu scop dezinfectant: alcool sanitary, vata, antiseptic, dezinfectante
Produse folosite in scop esthetic: briantina, uleiuri si lotiuni de par, vopsele de par, after
shave, fixatix, lacuri de unghii, carmin si diverse accesorii pentru par si unghii.

SAPUNUL, se utilizeaza in toate domeniile de activitate pentru indepartarea

impuritatilor, a murdariei, a prafului, si a grasimilor de pe piele sau de pe par.

49
 50

ISTORIC

Curatirea dateaza din timpuri preistorice, omul primitiv traind in apropierea apei
deoarece descoperise ca aceasta "spala murdaria". Evolutia civilizatiei a dus la aparitia
unui material mai eficient pentru acest scop - sapunul primitiv. Dovezi arheologice
dateaza din 2800 i.Hr. In timpul excavarii ramasitelor Babilonului o substanta similara
sapunului a fost gasita in vase cilidrice.
Inscriptiile de pe acesti cilindrii descriu procesul de productie al acesteia, dar nu
se refereau la scopul sau. De-a lungul istoriei forme diverse ale sapunului au fost folosite.
Pentru egipteni era o combinatie de uleiuri animale si vegetale cu saruri alcaline care
dadea nastere unui material asemanator sapunului folosit pentru tratarea bolilor de piele,
dar si pentru spalat precum atesta "Papirusul evreilor" (un document medical). Grecii isi
curatau corpul cu clei si nisip si apoi se ungeau cu ulei. Datorita romanilor imbaiatul a
devenit popular. Baile publice erau alimentate cu apa prin apeducte. Imbaiatul zilnic era
un obicei in Japonia in Evul Mediu si in Irlanda, piscinele cu apa calda erau populare
locuri de intalnire in serile de duminica. Declinul Imperiului Roman a dus la declinul
obiceiului de imbaiere ceea ce a contribuit la aparitia marilor epidemii din Evul Mediu si
mail ales a "Mortii negre" din secolul al XIV-lea. Ca urmare, in 1700 d. Hr. fabricarea
sapunului devenise in Europa o indeletnicire. Astfel se puteau gasi mai multe tipuri de
sapunuri: pentru imbaiat, pentru par, barbirit, lenjerii. In Italia, Spania si Franta erau
manufacturi unde se producea sapun din uleiul de masline. In Anglia s-a inceput
fabricarea sapunului in secolul al XII-lea. In coloniile Americane s-a facut comert cu
sapun din 1608. Sapunul primitiv era prezent si in viata religioasa, reprezenta sanatate si
purificare. Pentru Israieliti era esential, lucru predicat si de Moise in lectiile sale. Acesta
consta intr-un amestec de ulei cu resturi de lemn si de plante.

Un pas major a fost facut de chimistul francez Nicholas Leblanc in 1791 care a
inventat o modalitate de a face carbonat de sodiu din sarea alimentara. Amestecat cu
grasimea forma sapunul. Douazeci de ani mai tarziu s-a nascut sapunul modern odata cu
descoperirea lui Michel Eugene Chevreul, un alt chimist francez, a naturii chimice a
grasimilor, a glicerinei si a acizilor grasi. Alta descoperire importanta a fost amoniacul

50
 51

care era extras din sarea alimentara (clorura de sodiu) pentru a obtine soda. A fost
inovatia lui Ernest Solvay.
Săpunul se obtine printr-un proces chimic în care o grăsime reacţionează cu o
substanţă alcalină. Probabil că săpunul s-a obţinut întamplător, când se frigea carnea
desupra unui foc de lemne şi a picurat grăsimea pe cenuşa alcalină. Probabil că acest
săpun primitiv a ajuns pe mâinile cuiva, care a observat că acesta se amestecă cu apa şi se
clăteşte, înlăturând murdăria.
Sapunul se prezinta in forma lichida sau solida. Sapunul este un produs rezultat
din combinarea acizilor grasi cu substante alcaline. In contact cu apa se dizolva, devine o
emulsie spumoasa care antreneaza particulele de impuritati si de grasimi de pe piele sau
de pe firul de par.
In prezent folosirea sapunului la spalatul parului are urmatoarele dezavantaje:
datorita substantelor alcaline pe care le contine, acestea degreseaza excesiv firul de par,
fapt ce conduce la o sensibilizare a acestuia in timp, prin faptul ca isi pierde luciul si
elasticitatea, devenind mat. Prin aceasta noua “calitate” obtinuta prin spalarea cu sapun,
parul este mult mai usor expus riscului de rupere, chiar pierderea lui din radacina.
Substantele alcaline din sapun modifica Ph-ul usor acid al pielii, favorizand aparitia
matretii si chiar a dermatitelor seboreice mai severe.
Din aceast motiv, industria cosmetica pune la dispozitia noastra in prezent,
diverse tipuri de sampoane potrivite fiecarui tip de par in parte, care nu degradeaza parul
in timpul spalarii acestuia. Se remarca si o gama vasta de sampoane cu extracte din plante
care, pe langa ca, indeparteaza impuritatile de pe suprafata parului, ele ajuta si la
tonifierea capilara, la refacerea cuticulei firului de par. Prin folosirea acestor sampoane
parul ramane matasos, fin, delicat la atingere, plin de stralucire si elasticitate ceea ce-l
face mult mai atractiv. Sampoanele contra matretii, sampoanele antifungice, sampoanele
nuantatoare, toate se aleg in functie de necesitate.
LOTIUNI, de corp, de par, pentru fata, special concepute pentru hidratare,
vitaminizare si revigorare., toate acestea fiind folosite pentru ingrijirea pielii si a parului.
In general, sunt recomandate lotiunile pe baza de plante in compozitia carora se afla
combinatii de extracte de plante si alcool imbunatatite cu diferite emulsii cremoase pentru

51
 52

redarea supletii si elasticitatii pielii, si a parului. Aceste lotiuni in general, se folosesc

dupa un barbierit, facial sau capilar, sau in tratamente de ingrijire speciale.
CRÈME NUTRITIVE PENTRU PAR SI PIELE, sunt produse cosmetice a caror
consistenta este una pe baza de grasimi vegetale, uleiuri esentiale vegetale, si care asigura
protejarea pielii sau a parului de factorii agresivi din aer, soare, vant, ploaie, sau de
actiunea agentilor nocivi din produsele cosmetice.
PUDRA DE TALC, este un produs utilizat in protejarea pielii de umezeala
excesiva, si pentru indepartarea umiditatii imediat dupa barbierit sau tuns. Ajuta la
indepartarea parului ramas dupa tuns.este de culoare alba, sub forma de praf si care are in
compozitie magneziul si talcul.
LACUL FIXATIV, este un produs foarte important in lucrarile de coafura si
frizerie, se prezinta sub forma de flacoane, sau sub forma lichida. Se foloseste prin
pulverizare de la o anumita distanta fata de par, aplicand o pelicula subtire de fixativ pe
suprafata parului fara a-l incarca prea mult. Lacul fixativ are o consistenta lipicioasa, cu
un miros placut in cantitati ponderale, si in contact cu aerul se usuca foarte repede. Se
foloseste pentru a da o tinuta si rezistenta coafurilor.
SPUMA DE PAR SAU GELUL, sunt produse pentru apretat parul inainte de
coafat. Se aplica in cantitati mici pentru a nu imbacsi parul. Se repartizeaza uniform pe
suprafata parului dupa care se coafeaza. Se pot folosi in cantitati foarte mici si dupa
coafat, atunci cand se doreste un aspect de par umed.
BALSAMUL DE PAR, este un produs foarte necesar parului, in special pentru
hidratarea si vitaminizarea radacinii firului de par. Se foloseste de catre toate varstele,
genurile de client, si chiar se recomanda folosirea balsamului si acasa fara a avea ocazii
speciale. Este un produs care reda elasticitatea parului, si il fortifica. Se foloseste dupa
spalrea parului, in cantitati mici sau in tratamente sub forma de masca.
BICARBONATUL DE SODIU, se prezinta sub forma de pulbere fina, de culoare
alba. Se utilizeaza in general in pedichiura, la pregatirea apei pentru baia de picioare,
deoarece contribuie la dilatarea porilir, inmuierea tesuturilor si la descongestionarea
picioarelor obosite si umflate.
LACUL DE UNGHII, este o substanta obtinuta din uleiuri sicative, rasini natural
sau artificial, derivati de celuloza amestecati cu solvent volatile (alcool etilic, benzene,

52
 53

acetone). Lacul se aplica intr-o pelicula subtire pe suprafata unghiei, si care se

indeparteaza cu ajutrorul acetone. Lacurile de unghii se gasesc in diferite culori si in
diferite amestecuri: lacurile sidef care confera unghiei un aspect stralucitor, iar cele sub
forma de pasta, acopera unghia uniform si esthetic. Exista si lacuri incolore pentru a da
un aspect lucios unghiei si in acelasi timp si protectie.
ETERUL , este un compus organic, ce se caracterizeaza prin miros placut, folosit
in manichiura si pedichiura la dizolvarea si inlaturarea lacului. Se pastreaza ermetic
pentru a nu se evapora.
CARMINUL, este o substanta dezinfectanta, de culoare rosie, care se aplica in
urma taierii cuticulelor din jurul santului periunghial, si are scop dezinfectant si esthetic.
VATA HIDROFILA, este un material de provenienta vegetala (fibre de bumbac).
Vata de bumbac este degresata, albita, si daracita, fiind intrebuintata pentru pansamente,
in cosmetica, si in igiena corporala.

SUBSANTE DEZINFECTANTE

Sunt folosite pentru distrugerea microbilor, si pentru prevenirea aparitiei unor

patologii. In saloanele de infrumusetare se impun reguli stricte de igienizare prin
utilizarea pe langa cele de curatat si substante dezinfectante, antiseptic. Folosirea corecta
a acestor substante cere sa se respecte concentratiile prescrise; folosirea incorecta acestor
concentratii sau folosirea gresita nerespectand instructiunile etichetate, pot avea
consecinte grave.
APA OXIGENATA, este foarte des folosita in manichiura si pedichiura la
dezinfectarea locurilor lezate, si opreste sangerarea fiind un hemostatic. Este o solutie
incolora, inodora, degaja oxygen in cantitate mare, fapt ce duce la distrugerea microbilor.
Se pastreaza in intuneric, in sticle inchise la culoare si sunt ambalate in cantitati mici
pentru a nu se descompune.
HIPERMANGANATUL DE POTASIU, contine, de asemenea, mult oxygen; in
farmacii se gaseste sub forma de cristale fine (ca sarea fina) de culoare violet. Se
foloseste in amestec cu apa.

53
 54

ALCOOLUL SANITAR, este un produs de fermentatie, obtinut din amidon de

cartofi, fructe. Este un lichid incolor cu un miros usor, fiind folosit ca dezinfectant in caz
de ranire si mai ales la dezinfectarea uneltelor deoarece nu ataca metalul. Spirtul
medicinal are culoarea albastra deoarece are in compozitia sa o substanta numita camfor,
dand in acealsi timp si un miros specific, mai puternic.
ACIDUL BORIC, se prezinta sub forma de cristale foarte fine, albe. Este un
antiseptic usor, mai slab, fiind folosit ca dezinfectant sub forma de solutie. Solutia se
obtine dizolvand 30 grame de acid boric intr-un litru de apa, incalzit la 20 grade,
deoarece in apa rece se dizolva greu.

Uleiul pentru intretinerea instrumentelor, trebuie sa fie de cea mai buna calitate,
in general sunt folosite uleiuri special pentru mecanisme fine, iar daca nu exista la
indemana, se pot folosi si uleiuri vegetale.

54
 55

INGRIJIRILE CAPILARE

SPALAREA PARULUI
Spalatul parului constituie cea mai importanta operatie de ingrijire capilara. Prin
spalare se elimina grasimile, impuritatile, praful etc., si se asigura igiena capului si a
parului. Dupa spalre, pielea capului este curate, iar parul are un aspect lucios, matasos,
este elastic si poate fi tuns si pieptanat in conditii optime, rezultand frizuri frumoase si
durabile. Spalarea parului se face periodic la interval regulate, si oridecate ori este nevoie,
in functie de tipul de par, de mediul in care este expus, si de dorinta persoanei de a-l avea
curat si sanatos. Un rol important in reusita unui spalat reusit il au produsele folosite,
adica sampoanele.
TEHNICA SPALARII PARULUI:
- Inainte de spalare, parul se descurca foarte bine, cu ajutorul unui pieptene cu
dinti rari, sau cu o perie.
- Unitatea de spalare care este prevazuta cu o scafa si un scaun reglabil in care
clienta este asezata confortabil, cu capul spre spate sprijinit pe gulerul scafei.
- Protejarea imbracamintei clientei, se va face cu o lenjerie curata care se
schimba dupa fiecare client. Aceasta lenjerie este formata din guleras, manta
si un prosop plusat care sunt aplicate pe umerii clientei. Gulerasul si mantaua
sunt confectionate din material impermeabil, prin care sa nu patrunda apa in
timpul spalarii capului.
- Se uda bine parul cu apa calda, in functie de sensibilitatea pielii capului. Se
aplica samponul in cantitati mici in palma stanga si apoi pe par, urmat de
subtierea acestuia cu putina apa pentru a favoriza miscarile de frictionare
circulare ale degetelor. Se freaca parul de la frunte spre ceafa cu pulpa
degetelor (nu cu unghiile), energic dar fara brutalitate. Se insista la contururi:
frunte, tample in spatele urechilor si ceafa. Se va observa ca la prima

55
 56

samponare nu se va obtine un clabuc abundent, asta datorita incarcarii parului

de murdarie. Dupa ce parul s-a usurat de aceasta incarcatura, la al doilea
samponat, clabucul va fi mult mai aerat si usor de manevrat. Limpezirea se va
face cu multa apa, cantitate care va indeparta bine orice urma de sampon,
dupa care se va putea clati cu o usoara solutie acida de apa si acid acetic, daca
in urma spalarii nu urmeaza o lucrare care impiedica aceasta clatire,
(ex.pentru ondulatia permanenta nu se va clati cu apa si otet deoarece
neutralizeaza efectul solutiei de acid tioglicolic din Solutia de permanent).
Acest lucru va fi benefic parului si pielii capului in vederea refacerii Ph-ului,
usor acid pe care l-au pierdut in urma samponarii. Se cunoaste faptul ca
sampoanele au un Ph cu tendinta alcalina, iar pentru refacerea caracterului
usor acid al pielii este nevoie de o solutie care sa contracareze efectul alcalin
al samponului. Parul se va sterge cu un prosop curat dupa care se trece la
coafarea parului.

MASAJUL CAPILAR

- se manipuleaza pielea si muschii capului cu mana sau aparatele de la salon, masajul

asupra gatului, scalpului si fetei de obicei se fac cu mana.

Efectele masajului
- imbogateste circulatia sangelui

- stimuleaza terminatiile nervoase

- relaxeaza tonusul muscular

- indeparteaza congestiile si nodulii de grasime

- elimina deseurile din piele

- stimuleaza foliculul pilos si pielea

- imbunatateste celula pielii

- se face aplicat in liniste, vorbit cat mai putin deoarece discutia in timpul masajului
poate provoca tensionare musculara

56
 57

- evitati miscarile bruste – creeaza disconfort

- masajul complet = 15 min. (daca faci mai mult poti cauza dureri de cap)

- nu se face masaj daca exista leziuni, inflamatii, pete, semne de afectiuni

- nu se face masaj daca a avut loc de curand vopsire sau permanent.

- masajul facut cu lotiune pe baza de alcool ofera aderenta degetelor si mainilor

asupra pielii

- miscarea de masaj se face din fata spre spate si asigurandu-ne ca tot scalpul este
acoperit, apoi mangaierea usoara dar ferma.

- cu degetele se atinge scalpul si usor rotit pe craniu. Se tin sub forma de gheara si se
rotesc spre degetul mare. Degetele mici actioneaza asupra tamplel

Tratamente speciale de ingrijire capilara

1. Impachetare cu balsam de par
2. Tratament cu ulei de ricin, sau alte uleiuri vegetale
3. Flambarea parului
4. Clatirile curative

TUNSORI
In tehnicile de scurtare a parului, numite tunsori, se identifica mai multe aspecte
de care trebuie sa se tina cont in alegerea potrivita a unei tunsori. Una dintre aceste
aspecte este cunoasterea portiunilor, a zonelor capului care sunt acoperite de o podoaba
capilara mai mult sau mai putin generoasa.

CUTIA CRANIANA
Este alcatuita din opt oase si anume:
Un os frontal
Un os occipital

57
 58

Doua parietale
Doua oase temporale
Un os sfenoid, si unul etmoid.

Osul frontal formeaza fruntea si o parte din orbite

Osul occipital dispus la nivelul cefei, prezinta un orificiu (gaura occipitala), prin care se
stabileste legatura intre encefal si maduva spinarii.
Oasele parietale sunt doua oase late, asezate intre osul frontal si occipital, articulandu-se
intre ele printr-o linie mediana.
Oasele temporale asezate sub oasele parietale, de o parte si de alta a cutiei craniene,
prezinta o portiune lata asezata la suprafata cutiei craniene si o portiune interna unde se
gasesc cavitatile urechii interne si mijlocii.

Oasele: frontal, occipital, parietale si osul temporal alcatuiesc bolta cutiei craniene.
Oasele : parietale , prin portiunea bazala a acestora, etmoidul, sfenoidul , occipitalul, si
cele doua piramide ale temporalului formeaza baza cutiei craniene.

Bolta si baza impreuna ,formeaza cutia craniana.

58
 59

PROPORTIILE FETEI

59
 60

Frumusetea este un concept dificil de definit. Aceasta definire se poate face prin analiza
filozofica a conceptului de frumusete sau prin analiza proportiilor ideale prin masuratori.
Analiza esteticii faciale are la baza unele reguli. Conceptele generale care stau la
baza acestei analize sunt simetria, egalitatea partilor si proportiile repetitive.
Inainte de toate trebuie stiut ca fata umana similar intregului corp nu este
simetrica, asimetriile mari fiind vizibile si atragand atentia asupra lor.
In al doilea rand echilibrul estetica al fetei necesita egalitate si proportionalitate
intre componentele fetei.
In al treilea rand simetria si egalitatea nu sunt suficiente pentru a putea vorbi
despre frumusete.
In al patrulea rand proprtionalitate componentelor fetei este cea care influenteaza
in cea mai mare masura, mintea umana fiind cea care influenteaza decizia atunci cand se
vorbeste despre frumusete.
Din vremea Grecilor antici a fost cunoscut un concept referitor la
proportionalitate. Acest concept este cunoscut ca “Proportia Divina” sau “Conceptul de
Aur”.
Matematic, acest concept se caracterizeaza prin existenta unui punct C situat pe o
linie AB. Distanta AC = 1. Distanta CB = 1,618. Conform conceptului de Aur AC este
0.618 din BC iar BC este 1,618 AC. Numarul 1,618 fiind numit Numarul Φ.
Fata umana contine multe astfel de Proprtii Divine. Una dintre ele este impartirea
fetei in 3. 1/3 superioara linia parului-baza nasului reprezinta 1 iar cele 2/3 inferioare
baza nasului-barbie reprezinta 1,618.
La vederea frontala si laterala fata poate fi impartita in 3 parti egale orizontale
conform lui Leonardo da Vinci: barbie-varful nasului, varful nasului- mijlocul
sprancenelor si mijlocul sprancenelor-linia parului sau linia superioara de contractie a
muschiului frontal in cazul barbatilor cu calvitie(Fig.1 si 2).

Aceasta proportie este caracteristica omului adult, la copii si batrani aceasta proportie
fiind modificata.

60
 61

Pe verticala fata se imparte in 5 parti egale, fiecare fiind egala cu lungimea unui
ochi
De aici se pot observa o serie de repere utile: distanta intre unghiurile interne ale
ochilor este egala cu dimensiunea unui ochi iar distanta intre unghiurile externe este de 3
ori dimensiunea unui ochi
Nasul este elementul central al fetei, orice asimetrie a lui fiind mai repede vizibila
decata a altor componente ale fetei. Dosul nasului incepe de deasupra nivelului
pleoapelor superioare. Peretele lateral se continua pe margine superioara a orbitei
formand o linie convexa care copiaza conturul sprancenei.
Ca un element de proportionalitate al nasului – latimea nasului la nivelul narinelor
este 70% din lungimea nasului (Fig.5).
Aceste aspecte, proprtii si egalitati dar in special dizarmonia lor, sunt cele care ne
creaza deseori pareri pe care nu le putem explica referitoare la ceva anume sau la fata
cuiva despre care spunem”este OK, dar ceva nu imi place”.

TUNSORILE

Definitie: tunsorile se definesc ca fiind scurtarea parului la diferite lungimi, in

diferite moduri si forme, dand un aspect ingrijit, ordonat si esthetic

61
 62

Importanta tunsorii
Tunderea parului este o operatie absolut indispensabila, ea fiind importanta atat din p.d.v.
estetic, cat si din p.d.v. al sanatatii omului.Lasat in voie sa creasca, firul de par se distruge
la varf, si in axa lui, dand un aspect neglijent, dezordonat, nesanatos,si prin nehranirea lui
corespunzatoare se subtiaza isi pierde vigoarea stralucirea, elasticitatea si poate duce la
caderea lui.
In alegerea unei tunsori potrivite, trebuie sa se tina cont de anumite caracteristici si
anume:1. Forma fetei , poate fi: ovala-forma ideala, patrata, rotunda, hexagonala, triunghiulara,
2. Anumite imperfectiuni si anume:
deformatii ale cutiei craniene:- frunte inalta si crestet tesit
- frunte ingusta si mica si crestet ascutit
- capul are o conformatie ascutita
- partea superioara tesita, si partea de la spate tesita
Forma ideala a capului este asemanatoare unui ou cu varful in jos, si forma ideala
a fizionomiei este asemanatoare unui oval.
3.de stilul si personalitatea, varsta, sex
4. de statura omului, inalt, scund, slab , corpolent
5.de textura firului de par, de lungimea si structura firului de par
6. de starea pielii capului
7. de dorinta omului in functie si de tendintele modei

O clasificare a tunsorilor se poate face in functie de:

Lungimea dorita:
- Pe par scurt
-Pe par mediu
-Pe par lung
Tunsoare complecta
Persoana careia i se executa tunsoarea: - tunsori barbatesti si pentru baieti
-tunsori de dame si pentru fetite

62
 63

In functie de intrumentele si aparatele folosite in executarea tunsorilor, acestea se pot

clasifica in:
TUNSORI EXECUTATE CU FOARFECELE
Tunsoarea clasica fara carare
Tunsoarea clasica cu carare
Tunsoarea pe par scurt englezeasca
Tunsoarea moderna italiana
Tunsoarea sport
TUNSORI EXECUTATE CU FOARFECELE SI MASINA DE TUNS
Tunsoarea “carre”
Tunsoarea cu breton pentru baieti
Tunsoarea cu carare pentru baieti
Tunsoarea pe par foarte scurt nemteasca
TUNSORI EXECUTATE CU MASINA DE TUNS NR. O, 1,2,3,-
Tunsoare completa
TUNSORI EXECUTATE CU BRICIUL
Tunsoarea plastica cu carare
Tunsoarea plastica fara carare

TUNSORILE BARBATESTI EXECUTATE CU FOARFECELE

Tunsorile executate cu foarfecele sunt larg raspandite in randul clientilor, pentru
ca pot fi adaptate cu usurinta la cerintele modei sau ale fizionomiei. Tunsorile se pot
executa pe orice tip de par :gros, aspru, subtire, moale. In general acest tip de tunsori se
recomanda persoanelor cu un fir de par subtire si moale, fiind foarte practice, aerisite,
dand un aspect cat mai natural.

Tunsoarea clasica
Se executa cu foarfecele si poate fi cu carare sau fara carare ( pieptanat peste cap).

Tunsoarea clasica cu carare

63
 64

Tehnica de lucru:
Se piaptana parul si se stabileste lungimea la care se doreste a fi tuns parul.
Se tunde portiunea bazala a cutiei craniene, a capului, ceafa, si partile laterale.
Cu masina nr.0000 se curata parul de pe ceafa pana la implantatie.
Se subtiaza parul cu foarfecele si se scurteaza pe portiunea cefei pana la jumatatea
capului, suvitele fiind sustinute pe pieptene.
Se traseaza linia de contur incepand de la o ureche, spre ceafa si apoi spre cealalta ureche,
forma liniei dandu-se in functie de cea dorita de client , si de forma tunsorii, aceasta
forma putand avea un contur rotund , drept sau in forma de trapez, si o forma prelugita pe
ceafa sau clasica.
In portinunile laterale, parul se subtiaza cu foarfecele, perciunii se scurteaza, si se da o
linie dreapta sau oblica acestora, in functie de dorinta clientului, si de linia tunsorii.

Se tunde apoi, bolta cutiei craniene, formata din partea frontala superioara a capului,
partile laterale superioare si calota.
Daca se executa o tunsoare cu carare atunci partea cu carare se va tunde la o lungime mai
mare.
Parul din portiunea calotei va fi lasata mai mare sau nu , in functie de forma capului, de
sensul de crestere al firelor de par din aceasta parte a capului, si de tipul tunsorii.
Controlul tunsorii se face intotdeauna pe toata suprafata capului, scurtand firele de par
mai lungi, pastrandu-se linia tunsorii.

Pentru a obtine un contur clar, precis, si curat se va umezi parul pe partile de contur, si se
va curata cu briciul tot parul care nu a putut fi luat pe foarfece sau masina de tuns. Se va
dezinfecta apoi, pielea unde a fost rasa cu briciul, si se va aplica pudra de talc pentru a
absorbi umezeala de pe piele.
Se va pieptana parul si se va executa frizura dorita de client, folosindu-se produsele
styling corespunzatoare.

In general, timpul pentru executarea acestei tunsori variaza intre 10-12 minute.

64
 65

La tunsoarea clasica fara carare

Tehnica de tuns este aproape identica cu cea clasica cu carare, deosebirea constand in
faptul ca in portiunea frontala superioara , parul va fi lasat mai lung pentru a putea fi
pieptanat spre spate , peste cap. Daca lungimea ar fi mai mica parul ar opune rezistenta, si
nu ar putea fi asezat peste cap.

In tunsoarea clasica pe par scurt , (englezeasca), tehnica de lucru se aseamana cu cea

clasica, deosebirea constand in lungimea parului tuns.
Aici, perciunii nu se subtiaza foarte mult,si nu se intrebuinteaza masina de tuns pentru
subtierea lor, si nici pentru subtierea parului tuns la ceafa. Perciunii si parul de la ceafa
sunt filati cu foarfeca, si numai parul de pe ceafa pana la implantatie se curata cu masin
nr.0.
Tunsoarea este foarte solicitata, este practica si este ceruta de toate varstele deoarece
confera o nota de tinerete.

Tunsoarea moderna (italiana)

Se recomanda tuturor varstelor, este o tunsoare moderna care confera un aspect ingrijit si
tineresc.
Tehnica de lucru se aseamana cu celelalte tunsori executate la barbati , deosebirea
constand in linia pe care o dam tunsorii, la ceafa si perciuni, si lungimea parului care
trebuie sa fie ceva mai mare decat la tunsorile clasice, pieptanatura fiind una deosebita
prin orientarea acesteia, peste cap si putin intr-o parte, dand o nota de eleganta aparte.
Se folosesc ca si instrumente, foarfeca obisnuita de tuns, masina de tuns pentru curatarea
parului de pe ceafa.
Parul de pe ceafa nu se scurteaza mult, linia acestuia sa coboare spre gulerul camasii, si
nu se subtiaza, iar conturul va fi cat mai aproape de urechi.
Perciunii sunt lasati mai plini, deci nu sunt subtiati, si linia acestora fiind dreapta.

Tunsoarea tip sport

65
 66

Tunsoarea se executa pe un par aspru si des, si este indicata atat persoanelor tinere cat si
celor mai varstnici.
Parul din portiunea frontala superioara se tunde ridicand suvitele in pozitie verticala si in
tot timpul tunsului acestea vor sta in aceeasi pozitie si va fi pastrata aceeasi lungime.
La aceeasi lungime vor fi taiati si perciunii, nu se vor subtia, vor fi lasati mai plini, linia
acestora va fi dreapta.
Pentru a imprima un aspect cat mai estetic, se recomanda ca linia ce contur de la ceafa sa
fie cat mai joasa, si prelungita, incepand imediat de dupa ureche ( acolo nu va fi lasat nici
un gol), si sa formeze un trapez.
Pe linia acestei tunsori, parul se poate pieptana cu carare, fara carare, sau orientat intr-o
parte fara carare.

Tunsoarea „carre”
Aceasta tunsoare se aseamana foarte mult in ceea ce priveste tehnica de lucru cu celelalte
tunsori barbatesti in sensul utilizarii foarfecelor de tuns simple si chiar celei de filat,
briciul si masina de tuns. Se executa pe un tip de par aspru, des. Este considerata una din
cele mai pretentioase tunsori barbatesti, necesitand multa experienta, maiestrie, talent si
atentie. Se recomanda barbatilor de orice varsta dar mai ales celor de varsta a doua si a
treia. Pentru executia corecta a tunsorii „carre”, este nevoie de urmatoarele instrumente:
masina de tuns, brici, foarfeca simpla de tuns si foarfeca de filat. Se procedeaza astfel: se
tunde cu masina de tuns nr 2 parul, incepand din partea laterala dreapta de jur imprejurul
capului, pe o portiune mai mare, ajungand pana in partea stanga laterala.
- Se subtiaza parul de la perciuni si ceafa cu masina nr 1. Cu masina nr 0000 se
curata si se subtiaza parul de la ceafa. Parul de la ceafa se va tunde pierdut astfel
incat sa nu se observe trecerea de la nr.0000 la 1 sau 2 a masinii de tuns. Trecerea
fina, sau intr-un mod armonios de la o lungime la alta a parului tuns indiferent de
instrumentul folosit se numeste „filare”. Atunci cand aceasta” filare” a parului nu
se face intr-un mod adecvat, se vor observa brezde sau razoare in parul tuns, ceea
ce va crea o mare nemultumire, considerandu-se lipsa de profesionalism.

66
 67

- Se vor contura perciunii, care pot avea o linie dreapta, oblica sau in „spitz”.
- Se continua linia pe dupa urechi, se coboara spre ceafa avand in vedere dorinta
clientului in pastrarea formei parului la spate. Linia de contur de la ceafa poate fi
si aici, dreapta, cu ceafa prelungita-coborand pana aproape de gulerul camasii,
rotunda sau patrata.
- In portiunea superioara unde dorim sa formam „carre”-ul, parul este tuns drept,
lasat fiind mai lung in fata, si in mod simetric, cu ajutorul foarfecii. Daca parul
este foarte des se poate intrebunta si foarfeca de filat pentru rarirea parului atat in
portiunea calotei cat si in partile laterale.
- Verificarea sau controlul tunsorii se va face in mod riguros observand toate
detaliile , pastrandu-se forma, linia, ceruta de client, tunzand toate firele de par
mai lungi armonizand in acelasi timp partile tunse, eliminand eventualele
disproportii sau greseli in executie.
- Carreu-ul astfel obtinut trebuie sa aiba un aspect de perie sau ca o masa de par
perfect dreapta. Se scutura firele de par ramase dupa tuns, se umezesc perciunii si
parul de la ceafa, la nivelul liniei de contur, si cu ajutorul briciului se curata
portiunile de demarcatie dintre pielea fetei si implantatie.
- La baza acestei tunsori se pot obtine mai multe forme de „carre”, cu linie dreapta
in partea frontala, „carre” rotund in partile laterale, si „carre” scobit la mijloc,
avand aspectul unei albii. In acest caz parul din portiunea centrala a carreului va fi
tuns mai scurt, pentru a se creea o denivelare perfecta si simetrica, mai lata spre
fata si mai ingusta spre crestet.

Tunsoarea plastica
Tunsoarea plastica se executa cu briciul, pe parul ud, intotdeauna, indiferent care este
lungimea acestuia. Este o tunsoare care permite modelarea parului in raport cu
conformatia capului si trasaturile clientului. Permite de latfel ca si celelalte tunsori,
mascarea imperfectiunilor oferind un aspect placut aranjat si ordonat. Pe baza acestei
tunsori se pot obtine modele diferite de frizuri: elegante, si tip sport. Lungimea parului
variaza intre 3 si 5 cm sau chiar mai mult. Se alege tunsoarea in functie de dorinta

67
 68

clientului, si de caracteristicile acestuia, caracteristici de care trebuie sa tina cont orice

lucrator in domeniu.

Tehnica de lucru
In executarea acestei tunsori avem nevoie de urmatoarele instrumente: briciul care trebuie
sa fie foarte bine ascutit sau al carei lama detasabila se schimba, si foarfeca de tuns.
Pe tot parcursul procesului de tundere briciul va fi manevrat astfel incat acesta se va situa
intotdeauna inaintea pieptanului.
-se umezeste parul, si se va stabili lungimea la care va fi tuns, de comun acord cu dorinta
clientului.
- se va incepe cu scurtarea parului de la spate catre fata la 3-4 cm sub nivelul vartejului de
la crestet. Se va urmari inca de la inceput ca aceasta portiune a calotei sa aiba o forma
mai rotunjita.
- se piptana parul din partile laterale spre fata si se fileaza din partea stanga iar apoi din
cea dreapta. Filarea se va face cu atentie, pastrand lungimea, forma si conformatia
capului.
- se subtiaza si portiunile superioare, frunte desfiintand orice carare ajutatoare.
- portiunea de la spate pana la ceafa se va tunde in acealasi mod, tinand cont si aici de
directia de crestere a parului, a vartejurilor.
- se face verificarea tunsorii, prin piptanrea parului pe intreaga suprafata a capului ,
subtiind toate suvitele ramase pentru ca apoi, cu foarfecele sa fie tunse firele mai lungi ,
astfel facandu-se si controlul tunsorii. Linia de contur se va da cu foarfecele si curatirea
parului pe ceafa si perciuni se va face cu briciul.

Tunsoarea plastica cu carare

68
 69

Tehnica de lucru:
- Se traseaza pe parul ud doua carari laterale care pornesc din unghiurile frontale
spre crestet. Transversal, peste crestet, se traseaza o a treia carare care uneste cele
doua carari; se obtine astfel o portiune in forma de „u”.
- Se fileaza si se scurteaza parul din partea laterala stanga, incepand filatul din
spatele capului la 3-4 cm sub nivelul crestetului. Se procedeaza asemanator si in
partea dreapta.- se fileaza parul din partea superioara a capului de la spate spre
frunte, trasandu-se carari la 2-3 cm una de cealalta.
- Se fileaza parul din spatele capului si de la ceafa de unde incepe implantatia
- - se fileaza din nou partile laterale din fata spre spate de data aceasta.
- - se piaptana parul si se egaleaza varfurile cu foarfecele pe degete sau prin
ridicarea parului pe pieptene si taierea cu foarfecelui a acestuia.
- Se traseaza cararea pe o parte a capului, in directia dorita de client si se finiseaza
tunsoarea pastrandu-se linia si forma tunsorii.
- Controlul tunsorii se face prin taierea firelor mai lungi care au ramas netunse, pe
intreaga suprafata a capului.
- Frizura dorita de client se va obtine prin piptanrea parului dupa linia si forma
tunsorii fara a schimba ceva din aceste criterii.
- Parul va fi uscat cu peria si phonul, poate fi si ondulat putin pe partea mai lunga a
cararii cu ajutorul unei perii rotative sau chiar a unui ondulator.

TUNSORI PENTRU BAIETI SAU/SI FETITE

In general, tunsorile pentru copii se executa numai cu foarfecele si cu
masina de tuns, evitand tunsul cu briciul. Parul copiilor este un par imatur
dezvoltat, ceea ce face ca briciul sa dauneze firului de par. Pentru a avea rezultate
excelente in urma unui tuns potrivit, si a unei alegeri potrivite a tunsorii trebuie sa
tinem cont si de acest aspect al stadiului de dezvoltarea a parului. Chiar numai si
pentru curatarea pufuletului de pe ceafa sau perciuni nu este recomandata

69
 70

folosirea briciului. O data intrebuintat, parul care creste in urma tunsului cu

briciul nu mai este la fel, firul de par devenind mai aspru si greu de inlaturat cu
alte instrumente, facandu-l inestetic, greseli care mereu se fac chiar si de catre
specialisti.
Este recomandat pentru fetite alegerea unei tunsori scurte sau chiar foarte
scurte, pentru a fi usor de intretinut curat si pentru a se dezvolta armonios. Parul
lung la varste asa de fragede nu se recomanda, pentru a nu fi o povara pentru
copil, si fiind firul subtire si lung, in greutatea lui poate sa formeze saracirea de
par, pe partile laterale a capului, lucru observat de-a lungul timpului.

Se cunosc mai multe tipuri de tunsori pentru fetite: tunsoarea dreapta cu

breton, tunsoarea garson cu breton, tunsoarea in scari.

Tunsoarea dreapta cu breton

Pentru executia corecta a tunsorii, se alege ca instrument de tuns, numai
foarfeca de tuns.
Se piaptana parul bine, se stabileste lungimea bretonului care urmeaza a fi
tuns si lungimea parului de pe laterale si spate.
Se umezeste parul si apoi se alege portiunea care urmeaza a fi bretonul.
Acesta se alege astfel: se fixeaza un punct median pe portiunea superioara a
capului de unde se doreste a porni parul care urmeaza a fi bretonul. De aici din
acest punct se traseaza doua carari laterale dreapta si stanga. Parul se piaptana
inspre frunte si se tunde la o lungime care sa fie deasupra sprancenelor cu 1-2 cm,
avand o forma in linie dreapta sau putin rotunjit spre laterale unind astfel bretonul
cu parul din laterale, daca se doreste o continuitate a tunsorii. Poate fi chiar si un
simplu breton drept fara a avea legatura cu restul parului. Bretonului i se poate da
si un aspect mai „plin”, prin filarea lui dand un aer „copilaresc”, chiar recomandat
pentru aceasta varsta.
In tunsoarea dreapta cu breton trebuie ca parul din laterale si din spate sa
aibe o forma dreapta de o lungime dorita si aleasa de clienta.

70
 71

- Se imparte parul pe sectiuni si se prinde in clipsuri sau clame, lasand o suvita

„ghid” de jur imprejurul capului. Se incepe tunsoarea de la ceafa sau dintr-o parte
laterala. Este fixata lungimea la care se tunde parul. In functie de lungimea suvitei
„ghid” se tund si restul suvitelor in forma drepta pe care am ales-o. Unghiul de
tundere fiind zero, in raport cu suprafata capului.
- Controlul tunsorii se va face prin verificarea tuturor suvitelor tunse si egalarea
firelor de par mai lungi.

Tunsoarea garson cu breton

Aceasta tunsoare este mult ceruta in randul fetitelor si nu numai, este avantajoasa
chiar si pentru tinerele sportive. Tehnica de executie se aseamana cu tunsoarea
dreapta cu breton, in sensul ca se foloseste doar foarfeca, si se deosebeste prin
faptul ca ceafa este degajata de par, care este tuns si subtiat foarte mult.
- Se piaptana aprul si se desparte printr-o carare mediana;m se desparte si parul din
portiunea din spate ale capului printr-o carare care porneste de la o ureche la
cealalta. Se scurteaza si se subtiaza cu foarfecele suvitele de par care sunt
sustinute cu piaptanele pana se degaja ceafa, conturandu-se linia tunsorii. Aceasta
poate fi ovala, semiovala dreapta sau in forma de spitz prelungit atat cat permite
parul pe gat si cat este necesar ca sa se creeze o linie estetica si armonioasa.
- - se piaptana parul in directia sa de crestere, de sus in jos si se tunde in linie
oblica, fiind mai lung in fata si mai scurt in spate, pentru a se imbina armonios cu
parul scurt de la ceafa.
- - apoi se formeaza bretonul, asemenea tunsorii drepte cu breton.
- Se efectueaza controlul tunsorii prin aceeasi tehnica invatata la toate tunsorile.
- Se usuca si se poate executa o frizura moderna, acelor cliente la care le permite
varsta.

71
 72

TUNSORI DE DAMA

Generalitati
Pentru realizarea unei coafuri rezistente si frumoase in acelasi timp, se pleaca in
primul rand de la o tunsoare executata corect. Acest termen „corect” nu se rezuma
doar la respectarea tehnicii de lucru propriu-zise manuirea de instrumente si
aparate, el avand o aplicatie mult mai larga. Analizand modul corect de tundere,
aranjare a unui par, indiferent de varsta sau sexul clientului, acesta implica un
proces de executie in care sunt implicati o serie de factori.

Factorii implicati in reusita unei tunsori:

- mediul ambiental
- pregatirea profesionala a lucratorului
- interesul acordat de catre lucrator in vederea asigurarii calitatii
- respectarea conditiilor igienico-profilactice
- instrumentar de calitate
- respectarea dorintei clientului si a caracteristicilor fizice ale acestuia
( fizionomie, structura firului de par, conformatia capului, imperfectiuni, stil,
personalitate, starea pielii capului, etc).
In trecut, existau metode de tundere pe parul uscat in care exista riscul deteriorarii
rapide atat a instrumentelor de tuns cat si a firului de par. Aceste metode au

72
 73

trebuit inlocuite cu metode sanatoase si eficiente, astfel ca azi, dupa cum s-a
vazut, inainte de inceperea unei tunsori parul este spalat sau udat.

O tunsoare bine executata este o baza solida pentru o coafura reusita si de durata.
Cand acest suport nu este corect executat se va putea observa o mare dificultate in
aranjarea parului chiar de catre cel care a executat tunsul, si in acelasi timp frizura
nu va tine prea mult timp. De aceea este bine ca cel care executa o tunsoare sa
cunoasca elementele necesare acestei operatii si sa le respecte.

PASII CARE TREBUIE URMARITI IN TEHNICA DE EXECUTIE A UNEI

TUNSORI:

- parul se spala sau se umezeste

- se stabileste lungimea la care se va tunde parul, de comun acord cu clienta
- se examineaza fizionomia, eventualele imperfectiuni ale capului in vederea
corectarii acestora prin tuns, sau a mascarii acestora
- se imparte parul in 4-5 sectiuni de tuns: 1-portiunea posterioara ceafa si calota,
2- (2 )portiuni laterale, 3-portiunea superioara (breton sau nu), si se prind in
clame.
- se incepe prin a scurta parul dintr-o parte laterala stanga sa dreapta, formand o
suvita „ghid”, dupa care se vor scurta si urmatoarele suvite in diferite unghiuri de
tundere 0o, 45o, 90o fata de suprafata capului, in functie de forma si linia pe care
dorim a o obtine.
- se continua spre partea posterioara ceafa, unde se formeaza din nou o suvita ghid
care ne va orienta spre forma finala dorita.
- urcam apoi, spre calota, unde va trebui sa observam foarte bine forma calotei
care poate avea forma bombata, tesita, sau poate prezenta diferite vartejuri care ne
obliga sa lasam o lungime mai mare fata de cea propusa, tocmai pentru a ajunge
la o forma frumoasa si ideala (aceea de oval).

73
 74

- se continua apoi spre partea laterala opusa celei tunse, care poate pastra o forma
simetrica sau asimetrica, in functie de forma tunsorii si de ce ne-am propus sa
executam.
- portiunea superioara va fi tunsa in asa fel incat sa pastreze o armonie frumoasa
in raport cu celelalte sectiuni tunse.

- orice tunsoare poate fi stilizata la urma, dupa ce ne-am asigurat ca forma tunsorii
pastreaza caracteristicile clientului, ca vine bine fizionomiei, si apoi se poate crea
o stilizare a suvitelor prin tehnici moderne cunoscute si anume: pivot-point,
under-cut, slice, si free-hand.
- controlul tunsorii se va face in mod obligatoriu, cautand sa verificam toate
suvitele sectiunilor tunse pe intreaga suprafata a capului. Acest lucru se face prin
taierea firelor ramase mai lungi ale suvitelor, si in acelasi timp cautand sa
armonizam sectiunile tunse intre ele fara insa, sa modificam forma tunsorii si a
liniei acesteia.

74
 75

Tunsori clasice de damă

Câteva tuncsori clasice: garcon, demi-garcon, paj, sason, sovage, bross, pank,
retro, carre, cu breton, cu codiţă, cu calotă, asimetrică, tunsoarea cu figuri
geometrice.

Bretoanele – când tundem un breton ne orientăm după ochi, frunte şi pomeţi.

Bretoanele pot fi în unghi sau în „V”, rotunde, în laţe, câteva fire, drept, breton
într-o parte sau oblic.

Perciunii – la perciuni ne orientăm după forma urechii, a maxilarului, a pomeţilor

şi diferite defecte (păr pe frunte şi vârtejuri). Perciunii pot fi: în colţ, deasupra
urechii, spaniol, spitz, peste ureche, la jumătatea urechii sau fără perciuni (raşi).

Ceafa – când tundem ceafa ne orientăm după urechi, gât, maxilar, umeri şi
calitatea părului. Ceafa poate fi: foarte filata, în „V”, cu codiţă, filată bărbăteşte,
rotundă, dreptunghiulară (cu bordură).

75
 76

Tunsori de dama „BOB” stilizate cu ajorul tehnicilor moderne de tuns

TEHNICI MODERNE
PIVOT-POINT
tehnica punctului sau tunderea în zig-zag
se foloseşte pentru a da supleţe şi formă tunsorii
susţinerea superficială a suviţelor
SLICE:
se foloseşte pentru a subţia în profunzime şuviţele de păr în vederea obţinerii
lejerităţii
se lasă foarfeca să alunece în jos, pe diferite şuviţe

FREE-HAND (mână liberă):

tehnica prin tapare (efilaj)
se foloseşte la tunderea şuviţelor din partea superioară a capului obţinând volumul
necesar tunsorii

UNDER CUT:
tehnica combinată SLICE şi PIVOT-POINT
se foloseşte la finisarea tunsorii
se subţiază vârful şuviţelor de păr tunse anterior

76
 77

Controleaza calitatea tunsorii

După terminarea tunsorii, se verifica încă o dată rezultatul şi faceţi corecturi:

Se verifică lungimea firelor de păr – să fie egale;
Se realizează legătura dintre zone – să fie uniformă;
Se verifică forma obţinută – dacă este conform modelului dorit;
Se va obţine confirmarea clientei;
Se va corecta imperfecţiunile observate

ONDULATIA PARULUI

Pentru a realiza o coafura reusita din punct de vedere estetic, coaforul trebuie sa
aibe multiple cunostinte tehnice. Nu este suficient sa se rezume doar la montarea
bigudiurilor si la o pieptanre obisnuita. Un bun coafor are nevoie de cunostinte despre
procedeele tehnice privind ondulele simple, realizate prin diverese cai si moduri obtinand
astfel coafuri lejere, coafuri purtabile de zi, coafuri de ocazii-sau speciale, de inalta
maestrie si pricepere, si coafuri in care ondulatia este mai puternica si mai fixa. Procedee
de ondulatii: ondulatii cu apa, a caror ondule dispar o data cu spalarea parului, ondulatii
cu fierul sau cu ondulatorul si ondulatii permanente in care incretirea parului este de
durata mai indelungata si care devine in sine, un suport pentru coafuri.
Diferenta intre aceste ondulatii consta in folosirea de produse cosmetice pentru
realizarea lor, si anume: la ondulatiile cu apa, sunt utilizate produse de fixare si apretare a
ondulelor, iar la ondulatia permanenta se folosesc substante chimice specifice de incretire
a parului. Asemanarea intre ondulatii este ca in ambele zazuri sau in toate cazurile cea
mai importanta si fara de care nu se intampla incretirea, este factorul – caldura uscata.
Ondulatiile cu apa se pot realiza
- cu ajutorul bigudiurilor,
- cu ajutorul ondulatoarelor electrice, a fierului incins in flacara,
- cu ajutorul phonului si a periei rotative

77
 78

Coafura se adapteaza la fizionomia, stilul, personalitatea, varsta persoanei, in

functie de vestimentatie, si de trendurile modei.

MONTAREA BIGUDIURILOR PENTRU ONDULATIA CU APA

O coafura cat de simpla ar fi ea nu se poate realiza daca nu exista o conceptie

anterioara de realizare. Coafura ce urmeaza a fi executata trebuie sa fie gandita inainte de
a incepe executarea ei pana in cele mai mici detalii. Montarea bigudiurilor trebuie sa tina
cont de coafura care urmeaza a fi executata privind respectarea unor reguli si anume:

-bigudiurile vor fi alese ca dimensiune in functie de gradul de ondulatie dorit

- se vor monta bigudiurile in sensul de pieptanare a parului, tinand seama de
cararea care va marca coafura, sau fara carare, la dorinta clientei
- zonele care se doresc a fi mai proeminente, cu volum mai mare, vor solicita
bigudiuri cu diametru mai mare decat in zonele unde se doreste mai putin volum unde
bigudiurile vor fi mai mici in diametru.
- bigudiurile vor fi alese potrivit lungimii parului, si nu la intamplare
- acolo unde lungimile de par nu permit montarea de bigudiuri se vor executa
melci care vor creea o ondulatie asemanatoare celor oferite de bigudiuri.
- bigudiurile vor fi fixate de suvitele de par cu ajutorul unor clipsuri metalice, la
baza acestor bigudiuri si nu in fata lor, tocmai pentru a nu imprima dungi suvitei

78
 79

bigudate. Bigudiurile cu elastic nu se recomanda a se folosi de cei care doresc sa lucreze

curat si profesional. Nu se vor folosi bigudiuri confectionate din material plastic, burete,
sau alte materiale, altele decat metalul. Metalul este recomandat confectionarii
bigudiurilor deoarece parul rulat pe acestea, este mai neted, nu agata, dand un aspect de
finisat si se usuca foarte repede.
- suvitele de par care urmeaza a fi montate pe bigudiuri nu vor fi alese mai mari
in latime decat bigudiurile, acestea vor fi bine pieptanate inainte de a fi rulate, iar
varfurile vor culca perfect pe suprafata bigudiurilor fara a fi sifonate.
- in momentul rularii suvitei de par pe bigudiu, acesta va cadea perpendicular pe
radacina suvitei rulate, fara a depasi linia cararii prin care s-a ales suvita.
- la parul scurt de obicei montarea bigudiurilor se va face in combinatie cu
executarea de melci conferind tot parului, chiar daca este scurt, o ondulatie continua.

Uscarea parului se va face la casca, un aparat electric specific saloanelor de coafura.

Acest procedeu va dura in functie de lungimea parului, de sanatatea parului. Peste
bigudiuri va fi aplicata o plasa pentru par numit fileu, confectionat din material textil
dantelat. Aplicarea fileului peste bigudiuri are rolul de a tine strans parul fara ca acesta sa
se poata misca pe bigudiuri atunci cand incepe sa se usuce. Daca acest fileu nu este pus in
mod corect intervine riscul ca in timpul uscarii parului firele mai scurte sa fie prinse intre
filamentele castii si sa se arda.

Pieptanarea parului.
Dupa ce parul s-a uscat bine, se lasa 1-2 minute ca bigudiurile sa se raceasca.
Apoi sunt demontate bigudiurile in ordinea inversa montarii acestora. Daca bigudiurile
vor fi demontate in sensul montarii, atunci exista riscul ca parul de deasupra sa cada
peste cel montat si astfel sa se incurce si sa se agate de bigudiurile montate.
Se va pieptana parul prima data in directia in care a fost montat pe bigudiuri
Se va peria parul in toate directiile pentru a elimina cararile prin care suvitele au fost
bigudate.

79
 80

Cu ajutorul unui pieptene simplu, se va pieptana parul, dand forma conceputa initial
pentru care a fost montat pe bigudiuri, pastrand toate detaliile si anume: cutele, ondulele,
volumul, si directia de pieptanare.
Pentru a conferi un volum si lejeritate coafurii, parul se va tapa usor. Daca se doreste o
coafura mai fixa, parul se va tapa destul de tare pentru ca tinuta coafurii sa fie mai
puternica si de durata. Tapatul are rolul de fixare a coafurii si de suport pentru diferite
moduri de pieptanare, in cocuri de ex. parul va fi tapat foarte tare mai ales la radacina
suvitelor, tocmai pentru a primi un suport in aranjare, si de a da tinuta si volum cocului.
Taparea parului se va face suvita dupa suvita, in ordinea in care a fost bigudat si in sensul
bigudarii respectand forma pe o dorim sa o realizam coafurii. Se ia suvita in mana stanga
(pentru dreptaci), si se aseaza in podul palmei astfel incat jumatatea superioara a suvitei
sa fie prinsa intre degete si podul palmei. Se va tine cat mai strans si intins parul, pentru
ca pieptenul sa treaca printre firele de par incepand de la varful suvitei de par spre
radacina ei, obtinand astfel o dublare de volum a parului. Se va insista mai mult la baza
suvitei, pentru a obtine un suport pentru coafura, dupa care se va finisa.
Daca parului i s-a administrat inainte de montarea bigudiurilor un apret de genul spumei
de coafat sau gelului, atunci parul va primi la pieptanare o tinuta impecabila care va ajuta
mult in aranjarea buclelor. Daca parului nu i se aplica nici un apret, atunci parul va putea
primi o incarcatura negativa, electrizandu-l, facandu-l greu de aranjat. De aceea chiar si
in timpul pieptanatului sau a tapatului este recomandat sa se aplice o pelicula de lac
fixativ pentru a inlatura eventualele incarcaturi negative, si de a usura aranjarea parului.
Dupa ce coafura va fi finisata , se va pulveriza o pelicula de fixativ in functie de dorinta
clientei. Aceasta pelicula se va aplica de la o distanta de cca 30 cm pentru a nu umezi
parul, si pentru a nu incarca prea mult coafura. Ultimele retusuri se fac inainte de fixarea
definitiva, intreband clienta daca coafura este pe placul ei, si daca mai exista unele
completari care pot fi aduse coafurii. Finisarea unei coafuri trebuie sa aibe un aspect
ordonat si ingrijit, definind coafura, fara ca parul sa tradeze un volum obtinut prin tapare,
aceasta coafura avand un aer cat mai natural si original creat cu mult gust si maiestrie de
catre artist.

80
 81

Ondulatia cu fierul
In prezent, ondulatia cu fierul se poarta mai rar, avand in vedere ca cerintele sunt
mai putine. Incretirea parului cu fierul necesita multa indemanare, nu poate fi executata
de oricine, decat numai de profesionisti, deoarece prezinta riscul arderii parului in
conditiile in care nu este folosit la temperatura optima. Fierul se poate incalzi la flacara
deschisa, sau intr-un incalzitor special construit. Inainte de aplicarea fierului pe suvita de
par, acestuia i se verifica temperatura, fie prin simtul olfactiv, fie prin aplicarea bratelor
incalzite ale fierului pe o bucata de hartie. Simtul olfactiv va detecta o cadura excesiva
sau normala, iar pe bucata de hartie, fierul va lasa o urma ruginie, in cazul supraincalzirii
acestuia. Daca temperatura fierului va fi mai mare, se va lasa cateva secunde sa se
raceasca, si numai dupa ce ajunge la temperatura optima se va aplica pe suvita de par.
Ondulele se vor obtine prin aplicarea fierului aproape de radacina suvitei de par si
tragerea fierului de-a lungul suvitei pana aproape de varful ei, prin rasucire in forma de
spirala, sau direct. Alunecarea fierului pe suvita se va face astfel: fierul va fi lasat
intredeschis, bratele lui nu se vor inchide de tot, ci vor executa miscari de deschidere si
inchidere (batai), el fiind lasat astfel, sa alunece usor de-a lungul suvitei de par pana la
varful acesteia. Este foarte important ca varful suvitei sa fie bine prins in interiorul
bratelor fierului pentru ca ondulatia sa fie corect executata. Cand varful suvitei a ajuns in
interiorul bratelor fierului, acesta nu va va mai executa miscari de inchidere si
deschidere, ci el va fi manevrat prin rasucire catre radacina, pentru a crea ondulele. Fierul
va fi mentinut in aceasta pozitie cateva secunde, pana suvita devine calda. Aceste ondule
vor fi eliberate apoi, prin desrasucirea fierului, atunci cand parul este mai lung, si/sau
prin miscari de deschidere si inchidere cand parul este mai scurt sau mediu.
Daca parul este lung, ondulatia va aparea ca o spirala la desfasurarea suvitei de pe
fier. Daca parul este scurt suvita ondulata va aparea ca si scoasa de pe bigudiu. Buclele
obtinute vor fi lasate sa se raceasca, timp in care, restul de suvite vor fi si ele ondulate in
forma si gradul de incretire dorit. Fierul poate avea mai multe dimensiuni: subtiri, foarte
subtiri, groase si foarte groase in diametru. Daca parul este scurt se va folosi un fier cu
diametru mai mic deci, subtire sau foarte subtire in functie de gradul de incretire ales.
Daca buclele sunt prea crete, parul va putea fi periat astfel incat, aceste ondule sa prinda o

81
 82

forma mai lejera, dand un aspect natural. Pe parul lung, se va alege de asemenea
diametrul fierului in functie de gradul de incretire dorit. Intr-o coafura mai lejera se va
folosi ondulatii numai la varfurile suvitelor pentru a da o rezistenta coafurii, si acest lucru
se va face numai dupa ce parul a fost in prealabil, uscat cu peria si phonul si a fost data o
forma finita coafurii.
Cu ajutorul fierului se mai pot forma ondule direct pe par fara ca parul sa fie
incretit. Se vor forma cute pe par, intr-un mod asemanator valurilor, creand legaturi
continue intre toate portiunile capului.

Ondulatiile realizate cu ajutorul melcilor

Melcii se realizeaza din suvite de par care prin modul lor prindere cu ajutorul
clipsurilor, dau forme diferite de ondule. Melcii trebuie executati corect pentru o coafura
reusita, in caz contrar varfurile suvitelor desprinse din asa zisii melci vor avea aspect
neglijent si nu vor prinde formele cerute. Realizarea de melci cere multa indemanare si
exercitiu.
Acesti melci se pot clasifica astfel:
- melci plati
- melci in relief
- melci de legatura
- melci semiplati

Melcii plati. Acesti melci se pot descrie ca fiind suvite inguste de par care se iau cu
codita pieptanului alegand suvita potrivita in functie de coafura pe dorim sa o realizam.
Acesti melci se construiesc in portiunile de par unde nu se pot monta bigudiuri din cauza
lungimii de par prea scurte. Suvita de par se piaptana in sens invers directiei in care se va
pieptana parul, varful acestei suvite se va rasuci pe degetul aratator formand un melc,
dupa care acest melc va fi eliberat de pe deget fara insa a-i strica forma, si in acest fel
melcul va fi fixat de aceesi suvita cat mai aproape de cap, cu un clips care va cuprinde in
intregime melcul.

82
 83

Melcii in relief, se construiesc asemanator cu cei plati, diferenta consta in prinderea

clipsurilor. Aceste clipsuri vor prinde doar varful suvitei din care s-a format melcul,
fixand-o de suvita, cat mai aproape de cap, melcul astfel realizat trebuie sa aibe un aspect
de suvita din care s-a scos bigudiul. Melcii pot avea orientari diferite, in functie de
directia in care dorim sa pieptanam parul. Pot inlocui bigudiurile, atat in portiunile
superioare ale capului, frontale si laterale, cat si portiunile posterioare, de la ceafa, si
calota, atunci cand coafura se va executa numai din melci. Atunci cand coafura necesita
combinatii de bigudiuri si melci, se vor construi melcii de legatura.

Melcii de legatura sunt acei melci care vor face legatura intre ondulatiile realizate din
bigudiuri si cele realizate din melci. Melcii vor pastra continuitatea si armonia intre
portiunile care vor fi ondulate. La final nu trebuie sa existe diferenta vizibila intre
portiunile montate pe bigudiuri si cele pe care s-au construit melcii.

Melcii semiplati, sunt de asemenea utili in coafurile purtabile de zi, chiar si cele de
ocazie, speciale, acesti melci fiind construiti indiferent de lungimea de par. Astfel, din
melcii semiplati se pot da ondule usoare, lejere, care confera coafurii un aspect natural.
Pe un par lung melcii semiplati pot inlocui bigudiurile de diametru mare care necesita un
timp mai indelungat de uscare, pe cand melcii semiplati au avantajul ca se usuca foarte
repede.

Melcii cu rădăcină prelungită – seamănă cu melcii plaţi, dar rotocolul este aşezat mult
mai departe de rădăcina şuviţei din care s-a executat melcul.
In coafurile realizare din melci, pieptanrea acestor coafuri se va putea face lejer, fara
tapare, in functie de dorinta clientei.

Tehnica executării onduleurilor franţuzeşti

Onduleurile franţuzeşti se realizează manual. Ele se realizează ca şi ondulările normale

manuale. Ele se formează pe părul umed cu pieptănul şi degetele, formând canturi
ondulate în unghi drept cu linia de pieptănare. Prin cant al ondulaţiei înţelegem zona

83
 84

ridicată prin care un onduleu trece în alt onduleu alăturat.Ceea ce trebuie avut în vedere
este faptul că spre deosebire de onduleurile normale manuale, onduleurile franţuzeşti au o
perspectivă orizontală. Ca instrumente se pot utiliza clipsurile sau ace de fixare, pieptăn
curbat pentru onduleuri umedesau pieptăn de frizerie, o sticlă de pulverizator de apă, iar
produsele utilizate sunt spuma de păr şi fixativul. Pentru un aspect de ocazie se poate
adăuga şi lacul de păr.

ONDULATIA PERMANENTA

DEFINITIE: ondulatia permanenta este o tehnica speciala prin care parul primeste o
ondulatie de lunga durata. Aceasta incretire permanenta se face prin metode speciale,
folosind substante chimice specifice. Realizarea permanentului se face prin actiune

84
 85

mecanica si actiune chimica. Actiunea mecanica consta in intrebuintarea de bigudiuri

confectionate din lemn sau ebonita. Actiunea chimica are loc prin intrebuintarea de doua
solutii chimice si anume: 1. solutie de permanent si 2 solutie neutralizanta.
Compozitia chimica a primei solutiei de permanent este: la un litru de solutie - 400 ml
apa distilata, 500 ml amoniac, 100 ml acid tioglycolic.
Compozitia celei de-a doua solutii cea de neutralizare si fixare este: 1 l apa calduta, 20 g
perhidrol, 50 g otet sau o lingurita de sare.
Sub influenta acidului tioglycolic, cuticula firului de par se inmoaie, isi schimba
structura, se obtine o alta compozitie chimica a parului , realizandu-se incretirea acestuia.
Solutia a doua este solutia de neutralizare care este un oxidant, are drept scop
neutralizarea (oprirea actiunii solutiei de permanent) si fixarea ondulelor realizate prin
actiunea primei solutii.

Tehnica executarii permanentului rece.

Pentru realizarea unui permanent la rece corect si reusit, este foarte important ca acesta sa
se faca in conditiile optime cerute, si anume:
1. solutia de permanent sa fie de cea mai buna calitate
2. produsele folosite sa se gaseasca in termenele limita de valabilitate
3. persoana care solicita aceasta procedura nu trebuie sa fie alergica la nici una din
substantele folosite
4. esteticianul trebuie sa respecte tehnica montarii bigudiurilor, a aplicarii solutiei de
permanent si a celei neutralizante
5. starea de sanatate a parului si a pielii capului trebuie sa fie foarte buna, atat
inainte de permanent cat si dupa realizarea acestei proceduri
6. estimarea cat mai corecta a timpului de actiune al solutiei de permanent
Daca aceste pricipii sunt respectate vom obtine un permanent de calitate si clienta va fi
incantata.
Descrierea tehnicii de executie a permanentului:
- parul va fi spalat proaspat, in mod normal, fara a fi clatit cu otet
- tunderea parului se va face la o lungime apropiata de cea pe care o dorim la final
- impartirea corecta a sectiunilor de par care urmeaza a fi bigudate:

85
 86

- 2 parti laterale
- partea posterioara cu ceafa si calota
- partea superioara frontala
- ordinea montarii bigudiurilor se poate face incepand, fie din partea superioara
frontala mergand spre ceafa, apoi partile laterale stanga dreapta, fie incepand din
crestetul capului spre ceafa, partile laterale si portiunea superioara frontala.
- Montarea bigudiurilor se face luand fiecare suvita in parte cu ajutorul unui
pieptene cu codita din plastic, si nu metal (metalul oxideaza solutia de
permanent), apoi se umezeste suvita cu un tampon de vata sau burete inmuiat in
solutia de permanent, dupa care se ruleaza pe bigudiul pregatit care se fixeaza nu
foarte strans in elastic dar nici prea lejer. Este foarte importanta prinderea in
elastic a bigudiului, deoarece daca este prea stransa suvita poate fi deteriorata
chiar de la radacina sau daca este prea lejera, atunci incretirea parului va di
deficitara.
- Suvita aleasa nu trebuie sa depaseasca in latime diametrul bigudiului, si nici prea
goasa sa nu fie. Aceasta alegere este conditionata de diametrul bigudiului, de
lungimea firului de par si de gradul de incretire al parului pe care il dorim sa il
obtinem.
- In timpul rularii parului pe bigudiu suvita de par trebuie sa fie perfect intinsa, si se
va rula pana aproape de radacina suvitei, perpendicular pe aceasta.
- Cand montarea parului s-a realizat in intregime pe toata suprafata capului, se va
efectua un control, si anume: - se vor desface doua suvite rulate chiar la inceput,
pentru a observa gradul de incretire a parului si a estima timpul de actiune al
solutiei necesar incretirii.
- In timpul umectarii suvitelor de par cu solutia de permanent este foarte important
ca aceasta sa nu ajunga la pielea capului, deoarece provoaca leziuni destul de
grave (arsuri) daca nu se intervine imediat. Clienta se va plange de usturimi la
nivelul zonei afectate. Interventia in aceste cazuri consta in aplicarea pe piele a
unei pelicule usoare de crema sau balsam de par, pentru a contracara efectul nociv
al solutiei de permanent care a ajuns pe piele.

86
 87

- Peste bigudiuri se va aseza un capison de nylon sau un batic, pentru a favoriza

actiunea solutiei. Dupa caz se va introduce la casca sau nu. Timpul estimativ
pentru actiunea solutiei este de cca 25-60 minute in functie de cat de cret doreste
clienta sa – i fie la final parul, si de cat de puternica este solutia de permanent.
- Dupa expirarea timpului de actiune a solutiei de permanent, se va clati cu apa
calduta, pentru a indeparta prima solutie, si de a pregati parul de actiunea celei de-
a doua solutii, aceea de neutralizare. Parul va fi umectat cu solutia de fixare, si se
va tine cca 5-10 minute, tinand pe cap un prosop sau se va introduce la casca.
- Dupa ce timpul a expirat, parul va fi demontat de pe bigudiuri, si va fi usor spalat
cu o pelicula de sampon pentru a indeparta mirosul neplacut de solutie de
permanent.
- Parul va fi tuns din nou, pentru a se da forma finala, si pentru ca varfurile, care au
fost suprasolicitate sa fie eliminate. In acest fel, permanentul va capata o ondulatie
frumoasa si usor de pieptanat. In timpul actiunii solutiei de permanent, varfurile
suvitelor sunt cele mai solicitate, ele schimbandu-si intotdeauna nuanta chiar daca
parul nu este in prealabil vopsit. De aceea se recomanda taierea varfurilor, dupa
fiecare permanent, chiar daca clienta se opune scurtarii parului. I se va explica
necesitatea si importanta acestei proceduri.
- Coafurile rezultate dupa realizarea unui permanent devin mult mai rezistente in
timp, indiferent de intemperiile vremii. De aceea se recomanda permanentul
persoanelor al caror fire de par sunt subtiri fara tinuta la aranjat, si celor care
doresc o schimbare de look.

DECOLORAREA SI VOPSIREA PARULUI

Decolorarea parului
Principiul decolorarii parului consta din reducerea sau distrugerea pigmentului
natural al parului. Am invatat ca pigmentii naturali ai parului sunt eumelanina si
feomelanina. Eumelanina si feomelanina formeaza granule de pigmenti cu diferite forme,
de la glonte - la forme dreptunghiulare cu dimensiuni intre 1/10 si 1/1000 dintr-un
milimetru. Dimensiunile celui mai mic pigment, feomelanina determina culoarea. In

87
 88

forma sa cea mai mare feomelanina este de culoare rosie, iar pe masura ce dimensiunile
ei scad capata mai intai o nuanta portocalie si apoi una galbena, calda. Deci, procesul de
decolorare consta mai intai in reducerea dimensiunilor pigmentului care merge pana la
dizolvarea sa in totalitate. Substanta de decolorare si timpul de actiune al procedurii vor
influenta cantitatea de pigmenti afectati.
Produsele intrebuintate in prezent pentru decolorarea parului sunt: praful de
decolorare, apa oxigenata (H2O2), si cateva picaturi de amoniac, dupa caz. Pudra
decoloranta se amesteca cu apa oxigenata care poate avea concentratii diferite, de 6%,
9%, 12%. In general, concentratiile mai mari sunt folosite acolo unde decolorarea se face
la nivel de par si nu atinge pielea capului.
O clasificare poate fi facuta dupa portiunile de par care se urmaresc a fi decolorate
si anume:
- decolorare totala a intregii suprafete a parului
- decolorare partiala sau numai la radacina
- decolorare in suvite
- decapare sau decolorare privind deschiderea unei culori cu 2-3 tonuri
In reusita unei decolorari se va avea in vedere: pigmentul natural al parului, care
poate fi cu tendinta spre roscat, sau cu tendinta de gri. Culorile naturale ale parului sunt
datorate combinatiilor dintre cele doua categorii de pigmenti: eumelanina si feomelanina.
Parul blond deschis are o combinatie de foarte putin galben (feomelanina) si putin gri
maron (eumelanina).
Parul castaniu are in combinatie galben-rosu (feomelanina) si putin gri-maron
(eumelanina).
Parul negru are in combinatie foarte mult galben-rosu (feomelanina) si gri maron
(eumelanina).
Parul deschis la culoare are mai putini pigmenti, deci, decolorarea are o dubla actiune:
unii pigmenti sunt redusi in ceea ce priveste dimensiunea si tonul, iar unii sunt dizolvati
in totalitate, deschizand nuanta generala a parului. Eumelanina este mai mare ca
feomelanina, se descompune mai usor si se gaseste la marginea cortexului, este gri/maro
(pigment rece). Feomelanina este mai mica decat eumelanina, este mai adanc implantata

88
 89

in cortex, iar marimea ai determina culoarea. Este rosie, portocalie, galben (pigment
cald).
Calitatea decolorarii mai depinde si de structura firului de par: par moale si subtire, par
sticlos si des; depinde de timpul de actiune la care este expus parul care urmeaza a fi
decolorat; si de calitatea produsului intrebuintat.
Aplicarea amestecului de decolorare se face pe par nespalat, deoarece stratul de sebum si
murdaria formeaza impreuna o flora bacteriana care vine in apararea firelor de par,
protejand parul de agresivitatea agentilor din produsul folosit. Daca parul este proaspat
spalat, exista riscul ca in timpul actiunii decolorantului, pielea sa nu-l suporte si sa apara
leziuni. Acest lucru se intampla, numai atunci cand nu se respecta concentratiile de
oxidant ale decolorantului, adica, atunci cand concentratiile sunt prea mari din cauza
nerespectarii cantitatilor de substante din amestec.
Prepararea oxidantului din perhidrol atunci cand nu il gasim gata preparat in comert, se
face in felul urmator:
Perhidrolul cu formula chimica H2O2, are concentratia maxima de 30%
Pentru obtinerea 30 g apa oxigenata de 9% avem nevoie de 9 g de perhidrol si 21 g de
apa, rezultate din urmatorul calcul:

perhidrol ; 30 g – 9 = 21 g apa;

Daca se doreste obtinerea a 45 g apa oxigenata de 6% se va calcula astfel:

perhidrol; 45 – 9 = 36 g apa;
Deci, pentru 45 g apa oxigenata de 6% avem nevoie de 9 g perhidrol si 36 g apa;
Sau pentru 50g apa oxigenata de 12 % avem nevoie de:

si 50 – 20 = 30 g apa;

Sunt cazuri cand concentratia perhidrolului este mai mica de 30%. In aceste cazuri se tine
cont la calcule, de gradul de concentratie al perhidrolului.

89
 90

Cand este necesara folosirea amoniacului, acesta va fi in amestec doar de 1g la 10

g de H2O2 desi, in prezent nu se mai foloseste, asta din cauza preparatelor de oxidant pe
care le gasim gata, in ambalajele vopselelor din comert.
Aplicarea decolorantului
Intotdeauna, inainte de a incepe o operatie de vopsire sau decolorare a parului,
indiferent ca este la prima vopsire sau nu, se intreaba clienta daca se stie alergica sau
sensibila la produsele de acest gen.
Materialele folosite la decolorare sunt:
- un vas din sticla, plastic, sau portelan
- o pensula pentru aplicarea decolorantului, sau a vopselei, manusi chirurgicale
- tampoane de vata pentru a sterge amestecul de pe portiunile de piele
- o manta de vopsit din material impermeabil, si care nu ramane patat dupa spalare
- sampon, balsam, piepteni simpli si cu codita, prosop
- vopseaua sau amestecul de praf de decolorare si apa oxigenata
Pentru exemplificare, vom descrie decolorarea unui par care nu a mai fost niciodata supus
vopsirii sau decolorarii.
In primul rand, se face un test de toleranta, pentru a se vedea daca clienta este sau nu
alergica la produsul respectiv. Acest test consta, in aplicarea unei cantitati mici din acest
produs, in zona de dupa ureche pe o portiune mica de par. Se lasa sa actioneze cca 20-25
minute. Se indeparteaza vopseaua prin spalarea zonei respective. Dupa 24 ore, clienta
revine pentru vopsire sau decolorare, daca in acest timp nu au aparut modificari de
culoare, prurit (mancarime), roseata si mici edeme (umflaturi) pe piele. Daca exista
intoleranta de acest gen, clienta va trebui sa renunte la aceste proceduri.
Incepem decolorarea pe un par care nu este proaspat spalat.
- Se imbraca manusile pentru protectia mainilor.
- Se aplica amestecul cu ajutorul unei pensule de vopsit care este prevazuta cu o
codita din acelasi material, adica plastic.
- Zona cu care incepem poate fi zona superioara frontala, contururile, si apoi se
continua spre calota, ceafa si laterale.
- Se va tine cont de cararile care se iau cu ajutorul coditei de la pensula de vopsit
sau de la un piaptan cu codita.

90
 91

- Cararile trebuie sa respecte o anumita ordine, nu se aplica haotic, pentru a nu lasa

zone nevopsite
- Dupa ce amestecul a fost aplicat pe toata suprafata capului, se verifica inca o data
toate portiunile vopsite.
Pentru o decolorare totala, amestecul se va aplica mai intai de-a lungul firelor de par,
se lasa sa actioneze cca 10-15 minute, dupa care se aplica la radacina parului. De ce asa?
Explicatia este simpla. Caldura capului degajata in principiu in mod normal, favorizeaza
si grabeste actiunea vopselei si/sau a decolorantului.
- In timpul in care amestecul decolorant isi face procesul, cu ajutorul unui pieptene
se vor pieptana suvitele, intinzand pasta de decolorare pe par, pentru
uniformizare, si pentru acoperirea tuturor firelor de par.
- Se va avea grija de pielea capului, aceasta nu trebuie sa fie lezata in timpul
procedurii, si nici dupa, prin actiuni de pieptanare dura, sau in timpul spalarii
parului cu unghiile sau cu un masaj dur, deoarece pielea devine mult mai sensibila
in timpul si dupa vopsire/ decolorare.
- In general dupa decolorarea unui par pana la un anumit grad, urmeaza o nuantare
dupa dorinta clientei. Cand acest lucru se doreste, atunci parul se va clati cu apa
din ambundenta pentru indepartarea oricarei particule de decolorant din par. Cand
parul ramane curat, se poate nuanta. Nuantarea se poate face cu sampon
nuantator, sampon colorant pe baza de plante, sau chiar cu vopsea permanenta.
- Daca parul nu urmeaza o alta vopsire, atunci se va spala si apoi se va coafa.

Decapajul
A decapa inseamna a scoate total sau partial de pe par o culoare de vopsea aplicata
anterior. Decapajul poate fi complet ( revenirea la culoarea naturala), sau partial
(deschiderea culorii parului cu una sau doua nuante).
Decapajul se poate face in doua moduri, si anume: pentru un decapaj usor, in vederea
scoaterii culorii cu o nuanta, se procedeaza la o baie de ulei sau la un impachetaj cu
balsam de par: - se aplica uleiul sau balsamul sub forma de masca pe toata suprafata

91
 92

capului, si se infasoara in jurul capului o boneta de nylon sau un prosop umed, dupa care
se tine la casca cca 10-15 minute, dupa care se indeparteaza masca de ulei sau balsam si
se clateste. Sau chiar se spala cu o usoara pelicula de sampon.
Un alt mod de decapaj este cel in care se foloseste amestecul de pudra decoloranta si apa
oxigeanta, dar de o concentratie mai mica de 6% sau chiar mai mica, in functie de cat de
mult dorim sa il deschidem la culoare, parul vopsit in prealabil.

VOPSIREA PARULUI

COMBINAREA CULORILOR

Culorile pigmentilor din vopsea sunt rezultatul a 3 culori primare

- Rosu

- Galben

- Albastru

Perechi dintre acestea formeaza culorile secundare

- Rosu +Albastru = Violet

- Albastru + Galben = Verde

- Galben + Rosu = Portocaliu (Orange)

- Albu + Negru – pot fi adaugate pentru a varia tonul culorii

92
 93

- Multimea de culori ce alcatuiesc lumina pot fi separate cu ajutorul picaturilor de

apa de ploaie sau sticla prismatica > vedem spectrul de culori al luminii.

R.O.G.V.A.I.V.

Rosu – Orange – Galben – Verde – Albastru – Indigo – Violet

DESCRIEREA CULORII PARULUI

93
 94

Intensitatea culorii consta in cat de deschisa sau inchisa este culoarea depinzand de
cantitatea pigmentilor existenti in par

Tonul este culoarea pe care o vedem = combinatia de pigmenti care dau culoarea
rezultanta.

- nuantele calde – contin mai multa pheomelanina : auriul si castantiul

- nuantele reci – contin mai putina pheomelanina: cenusiul si culori mate

nestralucitoare.

Nuantele culorilor pot fi divizate conform diagramelor internationale cu:

- negru (1) la un capat al scalei

- blond (10) la celalat capat al scalei

Tonul celorlalte culori sunt combinate cu acestea > varietate mare de culori

TIPURI DE PRODUSE PENTRU VOPSIREA PARULUI

(Montatori)
Colorantii de par pot fi grupati in functie de cat timp tine culoarea parului vopsit:

- coloranti temporari sub forma de -lotiuni, creme, lichide sau spume

- coloranti semi – permanenti (~15spalari) -creme, geluri
- coloranti demi – permanenti (~24 spalari)
- coloranti permanenti -creme (vopseaua) si geluri

Mare varietate de produse pentru vopsirea parului sunt substantele din: - plante

- minerale

Coloranti din extrase de plante.

Floare / frunza/ tulpina / scoarta de copac

- hena = extrasa din frunzele macinate specifice egiptului > adauga culoarea rosie a
parului
- musetelul = floarea adauga culoarea galbena
- indigo = extrasa din frunzele plantei de indigo > adauga culoarea albastru inchis a
parului. Amestecat cu hena > o varietate de nuante.
- nuca = extrasa din coaja de nuca > adauga culoarea galben - maronie
Coloranti de suprafata non – penetranti.
- salvia - varietate larga

94
 95

- coaja de stejar - de nunte si efecte

Coloranti minerali
- metalici - imbraca suprafata parului nu se folosesc uzual in cadrul salonului (se
scoate foarte greu din par), insa se folosesc in nuantari.

Definitie: prin vopsirea unui par intelegem schimbarea culorii acestuia prin tehnici
speciale folosind diverse produse cosmetice.
Vopselele de par sunt produse special destinate vopsirii parului carunt, parului decolorat
si al celui natural. Inainte de aplicarea unei vopsele vom face mai ales la prima vopsire al
parului unei cliente care nu s-a mai vopsit niciodata pana atunci, un test de tolerant,
pentru a cunoaste daca clienta suporta vopseaua si nu face vreo reactive alergica. Testul
este asemanator celui descris la decolorarea parului.
Instrumentele necesare procedurii de vopsire:
- Mantaua impermeabila de vopsit
- Un prosop plusat
- Bolul pentru amestecul de vopsea
- Pensula de vopsit
- Pieptene simplu si/sau cu codita
- Vata
- Crema pentru protective
- Manusi de protective

- Un suport pentru vasul de vopsit (ucenic)

- Climazonul, un aparat care functioneaza pe baza de unde infrarosii (fig, de mai
sus).
Tehnica de aplicare a vopselei:
- Se imbraca mainile cu manusi,
- se prepara amestecul de vopsea, ce consta din crema sau vopseaua lichida si
oxidantul corespunzator

95
 96

- se va aplica in zonele de contur o pelicula subtire de crema pe piele, pentru

protejarea acesteia de vopsea. Aceasta crema are rolul de a nu permite vopselei sa
intre in piele murdarind-o.
- se traseaza carari despartitoare pe masura ce vopseaua se aplica, intr-o anumita
ordine stabilita de fiecare lucrator. Nu exista o ordine principiala, dar este bine sa
se tina cont de zonele carunte care actioneaza mai greu si necesita un timp mai
mare de lucru, si sa nu se lucreze haotic, pentru a nu ramane zone nevopsite.
- Vopseaua se aplica la radacina parului, mai intai
- Daca parul a mai fost vopsit, se lasa sa actioneze cca 10 minute, la climazon, sau
pur si simplu la scaunul de lucru fara orice sursa de caldura, si apoi se va aplica
restul de vopsea si de-a lungul firelor de par, intinzand bine vopseaua prin
pieptanare continua, pentru uniformizare. Daca procedeul se face pentru prima
data, atunci aplicarea vopselei se poate face dintr-o data, si anume radacina si de-a
lungul firelor de par.
- Controlul se va face prin pieptanrea continua a parului intinzand bine vopseaua pe
toata suprafata capului, usor, fara a brusca, si leza pielea capului.
- Dupa ce timpul de actiune a expirat, la climazon sau nu, se va verifica daca toate
firele de par au fost vopsite, dupa care se va spala parul din doua samponari
pentru indepartarea oricarei urme de vopsele.
Este foarte important de stiut ca in alegerea unei culori trebuie sa se tina cont de
urmatoarele aspecte:
- Culoarea tenului este cea care asorteaza culoarea parului
- Imperfectiunile tenului care prin culoarea parului pot fi sau nu evidentiate
- Culoarea parului natural.
- Nu se poate trece de la o culoare inchisa la o culoare deschisa in mod direct prin
vopsire, fara ca in prealabil parul sa fie decolorat
- Se recomanda ca in alegerea culorilor, sa se tina cont de naturaletea culorilor, sa
fie cat mai aproape de natura culorii de baza, pentru a nu da o nota de fortare, de
artificiu. Un vopsit reusit este cel care are aspect de natural, si care poate fi
permisibil oricarui stil si personalitate. Contrastele puternice dintre culorile de
baza naturale ale parului si cele obtinute prin vopsire, vor fi de la distanta

96
 97

neapreciate, si destul de incomode pentru cel care le poarta, deoarece necesita o

vopsire mai frecventa decat acolo unde contrastele nu sunt asa vizibile. Ex. in
cazul brunetelor care au culoarea tenului si a parului inchisa, si care solicita un
blond platinat, se stie ca, culorile vor fi intr-un contrast foarte puternic ceea ce va
duce cu timpul la degradarea parului, prin vopsirea si decolorarea repetata, daca
nu se revine la o forma mai simpla de vopsire, si unde contrastul va fi mai mic.
- Trebuie sa se aprecieze corect proportia firelor albe, care obliga acoperirea lor
daca sunt pana la 30%; intre 30%-70%; si peste 70%; sub 30% ; firele de par pot
fi mascate prin aplicarea de decolorare a unor mese sau suvite blonde. In functie
de proportia firelor albe de par se alege culoarea vopselei care va fi cat mai
apropiata de culoarea naturala si contrastul sa fie cat mai mic.
- Calitatea vopselei trebuie sa fie una dincele mai bune pentru reusita unui vopsit
uniform. Trebuie sa fie folosita in limita termenului de valabilitate, si in
concentratiile de amestec potrivit rezultatului pe care dorim sa il obtinem.
- Tmpul de actiune al vopselei va trebui sa fie respectat intocmai, pentru ca o
prelungire sau o scurtare a duratei va influenta nuanta dorita.
- Concentratiile oxidantului in prepararea vopselei se alege in functie de culoarea
pe care dorim sa o obtinem, si anume: concentratii de 3% in obtinerea de nuante
de culoare, samponare; 6% in obtinerea de culori inchise; 9% la obtinerea de
culori medii de la saten la blond inchis, uneori si la culori deschise atunci cand
trecerea de la parul natural la culoarea dorita este mica; 12% in culorile de la
blond inchis la blond foarte deschis; concentratiile de 12% sunt folosite atat in
decolorarea parului cat si in vopsirea directa fara decolorare.

97
 98

Caracteristicile personale si factorii implicati in dezvoltarea carierei

Datorita complexitatii tot mai mari a pietei muncii, este necesar ca ele
vii sa ia decizii realiste in legatura cu viitoarele lor cariere, pentru a aduce contributii
eficiente la cresterea economica a tarii, pe parcusul vietii. Pe de - o parte, d.p.v. al
tinerilor este important ca acestia sa isi gaseasca un loc de munca care sa le ofere
satisfactie profesionala; „ a avea o cariera” inseamna in limbaj cotidian, a avea o profesie
sau un loc de munca cu un statut ridicat, cu oportunitati mari de avansare si de
renumerare; Educatia si orientarea in cariera sunt pasii la inceput de cariera, sunt
importanti pentru tineri in scopul cunoasterii de sine autocunoasterea; sa
aprofundeze instrumentele de care au nevoie pentru a intelege oportunitatile de
munca disponibile si sa isi dezvolte abilitatile de care au nevoie pentru a se corela cu
respectivele oportunitati.
Toti tinerii trebuie sa isi dezvolte o gama larga de cunostinte, abilitati si atribute cum ar
fi: cunoasterea de sine, managementul propriei persoane, lucrul „cu altii” si trebuie sa
„coordoneze” propria planificare, revizuiresi orientare pentru a-si sustine programul, a
si consoolida invatarea si a face alegeri bazate pe informatii relevante.

Programul de orientare trebuie sa aiba 3 obiective:

Dezvoltarea personala - AUTOCUNOASTEREA
Dezvoltarea carierei -CUNOASTEREA OPORTUNITATILOR
Managementul carierei - LUAREA DECIZIILOR SI PLANIFICAREA
PERIOADEI DE TRANZITIE SCOALA - LOC DE MUNCA

http://www.slideshare.net/AlexandraBerariu/comunicare-8117078

AUTOCUNOASTEREA

98
 99

Explorarea si structurarea informatiilor despre propria persoana

despre propriile caracteristici ( abilitati, emotii, motivatii, atitudini, credinte, mecanisme
de adaptare si aparare)in vederea conturarii conceptiei de sine.

Aspectele relevante ale autocunoasterii

 Imaginea de sine
 Aptitudinile si abilitatile personale
 Sistemul motivational
 Emotiile si mecanismele de aparare si adaptare

Stima de sine

Stima de sine reprezinta dimensiunea evaluativa a imaginii de sine si se refera la modul

in care ne consideram ca persoane in raport cu propriile asteptari si cu ceilalti ( ex. Mai
buni sau mai putin buni). Valoarea unei fiinte umane nu decurge din performantele
realizate de aceasta intr-un domeniu, ci din ansamblul de comportamente , actiuni si
potentialitatilor sale trecute, preznte si viitoare pe toate palierele vietii. Astfel, un elev
poate sa aiba note mici la scoala, insa in acelasi timp poate sa fie o persoana altruista,
respectuoasa si saritoare, trasaturi care merita respect. Copiii mici incep sa isi evalueze
imaginea de sine pornind de la parerile parintilor si ale educatorilor. Aprecierile sau
criticile acestora sunt preluate si interiorizate de catre copil, ducand la formarea unei
stime de sine scazute sau ridicate.

99
 100

MODUL 1 – clasa a XI a

IGIENA, SECURITATEA SI PROTECTIA MUNCII

IGIENA
Stiinta care se ocupa cu pastrarea si promovarea sanatatii. Sanatatea in definitia
O.M.S. este reprezentata de integritatea fizica, psihica, si sociala a individului si a
colectivitatilor.
Sanatatea este influentata de o serie de factori care fie o determina, fie o
influenteaza.
Acesti factori poarta numele generic factori etiologici ai sanatatii.
1.Factori interni care determina starea de sanatate
2.Factori externI

1.Factorii genetici (ereditari), pe care ii primim prin informatia genetica de la

generatia anterioara si le transmitem generatiei urmatoare.
2.Factorii externi care determina starea de sanatate a individului sau indivizil
or, sunt factori care se gasesc in afara organismului = factori de mediu (ecologici)
Factorii de mediu : factori fizici: temperatura si radioactivitatea
Factori chimici oxigen, CO2, N, etc
Factori biologici bacterii, virusuri, ciuperci, paraziti
Factori sociali relatii interumane, actiunea omului asupra mediului.
Factorii naturali aer, apa, sol
Factori artificiali locuinte, imbracaminte, alimentatie, etc.
Factori sanogeni care contribuie sau ajuta la sustinerea sanatatii (sanogeneza)
Factori patogeni care determina pierderea sanatatii pot fi creati chiar de catre om,
voluntar sau involuntar, constient sau inconstient
Prin activitatea zilnica a populatiei, mediul este transformat dintr-un
mediu curat si sanatos intr-un mediu toxic care afecteaza sanatatea sin devine patogen.
IGIENA, trebuie sa cunoasca toate formele de poluare si toate fenomenele patologice pe

100
 101

care le induce poluarea pentru ca ea este singura discilplina care poate lua masuri
de prevenire si combatere a efectelor patogene induse de poluare.
Pentru a raspunde acestui deziderat, specialistii igienisti au la dispozitie o serie de
instrumente si metode de studiu a factorilor de mediu.

IGIENA AERULUI, A APEI, A SOLULUI, A HABITATULUI

IGIENA AERULUI
Compozitia chimica : azot(78% -79 %), oxigen –( 20% -21%), CO2(0,03% -0,04%),
(ozon, gaze nobile si gaze rare, pulberi, germeni, vapori de apa) = 0,01%
Aerul este cel mai important factor de mediu. Ele este indispensabil vietii
. Fara aer organismul nu poate supravietui decat cateva minute. Cantitatea de aer de care
are nevoie organismul uman timp de 24 ore este echivalenta cu 12-14m
3 . In procesul respiratiei aerul ajunge in plamani si din plamani direct in sange de
unde se raspandeste in intreg organismul. Respiratia : -inspir si expir
In aerul expirat compozitia aerului este modificata: oxigenul scade la 16% -17% de la
78% -79%;CO2 –creste la 3-4% de la 0,03 -0,04%; azotul ramane nemodificat –fapt ce ii
confera caracterul de gaz inert in conditii de presiune obisnuita.
La nivelul marii P –atm = 760 mm Hg = 1 atmScaderea concentratiei de O 2 IN AER =
HIPOXEMII
Scaderea concentratiei de O2IN SANGE = HIPOXII
Raul de munte –simptome–oboseala prematura cresterea pulsului, cresterea frecventei
respiratorii, cefalee, vertiji, uneori lipotimie; cauzele sunt provocate de „ o foame de O 2 -
organismul consuma mai mult oxigen datorita efortului sustinut muscular.
EX; oamenii de la munte au un torace cu o capacitate respiratorie mult mai mare tocmai
pentru a ventila cantitati mai mari de aer si fiziologic, au un numar mai mare de hematii
decat populatiile de la altitudini mai joase s
au medii.
Raul de altitudine–apare la zborurile cu avionul –6000-7000 m . simptomele sunt
similare reului de munte in plus se adauga aparitia durerilor cardiace, aritmii, senzatia de

101
 102

greata, voma = scaderea presiunii partiale a oxigenului. Solutia la eliminarea

acestor simptome este presurizarea aparatelor de zbor cu aparate speciale de
mentinere a presiunii atm.

Poluarea aerului si actiunea sa asupra organismului

Prin poluarea aerului intelegem prezenta in atmosfera a unor elemente in general straine
de compozitia naturala a aerului care prin natural or, concentratia si timpul lor de actiune
pot produce efecte novive asupr organismului viu. Poluarea poate fi produsa de surse
natural si artificiale.
Surse naturale de poluare:
1. pulberi rezultate din erodarea solului
2. plantele si animalele ( polen, pene, puf)
3. Praf si gaze provenite din eruptiile vulcanice sau alte surse industrial
4. Meteoriti care se dezintegreaza la intrarea in atmosfera. Sursele naturale nu
produc o poluare importanta in aer, cu efecte nocive.
Surse artificiale de poluare, produse de om:
Arderi de orice natura. Natura combustibililor arsi determina gradul de poluare specifica.
Cel mai poluant este carbunele, urmat de petrol si cel mai putin poluant este gazul metan
natural. Cu cat combustibilul este mai impur cu atat gradul de poluare este mai mare.
Cantitatea de oxygen utilizata in timpul arderii este un factor de poluare. Cu cat cantitatea
de oxygen este mai mica cu atat arderea este mai poluanta.
Din ardere rezulta: Oxidul si bioxidul de carbon, oxizi de sulf, de azot, pulberi, fum,
substante oxidante, hidrocarburi.
Procesele industriale sunt surse importante de poluare din care rezulta produsi sub forma
de oxizi de fier, zinc, nichel, hidrocarburi, compusi de Cl, fluor, sub forma de gaze,
vapori, aerosoli.
Transportul de orice fel; cel mai poluant este transportul rutier. In gazelle de esapament
exista produsi de poluare precum: monoxid de carbon, hidrocarburi policiclice aromatice,
oxizi de azot.

102
 103

Poluantii atmosferici se pot clasifica in doua tipuri: poluanti sub forma de pulberi, sub
forma de aerosoli. Aerul are capacitatea de a se debarasa de poluanti prin procesul de
autopurificare. Autopurificarea aerului se realizeaza in mare prin doua mecanisme: 1.
sedimentarea sau depunerea pe sol, obiectele de la sol si 2. Dufuzia sau dispersia
poluantilor in mase mari de aer
Factori care favorizeaza autopurificarea aerului:
- Factori meteorologici – curentii de aer ascendenti
- - curenti orizontali – vanturi
- - precipitatiile – ploaie si zapada
- - configuratia solului – vai, zone inalte si zone depresionare
- - zonele verzi
- Amenajarea teritoriului prin sistematizare si urbanism
Actiunea aerului asupra organismului este determinat de doua categorii de factori
- Factori care tin de natura poluantilor, structura chimica, concentratia, timpul de
actiune, numarul poluantilor, si prezenta concomitenta a unuia sau mai multi poluanti
- Factori care tin de organismul uman, sexul (femeile mai sensibile in anumite
perioade fiziologice), varsta, existenta bolilor cornice, activitate fizica.

CLIMA SI INFLUENTA EI ASUPRA SANATATII

Clima este o notiune complexa caracteristica anumitor regiuni geografice. Factorii cei
mai importanti care influenteaza clima sunt cei fizici ai aerului, a solului si apoi factorii
biologici specifici. Factorii fizici ai aerului sunt, temperature, unmiditatea, cantitatea de
vapori din aer, miscarea aerului, presiunea atmosferica, radioactivitatea aerului, ionizarea
aerului, radiatiile solare etc. Clima se imparte in trei categorii, rece, temperata si calda.
Clima rece se intalneste in jurul celor 2 poli sud si nord si se intinde pana in jurul
paralelei 66 grade latitudine Nordica si Sudica. Clima rece se caracterizeaza prin insorire
slaba, nopti prelungite si influenteaza bioritmul corporal uman.

Clima calda se gaseste de o parte si de alta a ecuatorului pana la paralela de 23 grade

latitudine Nordica si sudica. Se caracterizeaza prin temperature crescute, umiditate mare
la ecuator, umiditate mica la tropice, curenti de aer cu periodicitate precisa. Predomina

103
 104

bolile infectioase cu character epidemic si endemic. Epidemie = aparitia unui numar

crescut de imbolnaviri intr-un interval de timp definit si o structura tipica. Endemie =
grupuri mari de polp[ulatii care sufera de o boala infectioasa in zone intinse geografice.
Clima temperata este cuprinsa intre paralele 23 grade si 66 grade lat. N si S. temperature
medie este cuprinsa intre 0 grade si 20 grade C, umiditate redusa in zonele continentale si
umiditate mare in zonele litorale, miscari ale aerului variate si neregulate cu viteze
moderate, iar insorirea este medie.
In cadrul celor 3 tipuri de clima, exista subclimate care prezinta doua caracteristici una
excitanta si alta indiferenta. Din categoria subclimatelor excitante fac parte climat alpin,
climat de stepa, si climat maritim.
Climatul alpin – altitudini inalte de peste 800m-1000m – temperature scazute, umiditate
mare, vanturi puternice, ionizare puternica, presiune atm. Scazuta.
Climat de stepa – temperature ridicate, umiditate redusa, vanturi puternice si insorire
puternica
Climatul indiferent – climat de ses, temperature medii cu variatii ici, umiditate medie,
curenti de aer redusi, insorire moderata.
Climatul maritim – contine elemente indiferente si excitante. Elementele excitante sunt
reprezentate de variatii mari de temperature intre zi si noapte, insorire puternica si
ionizare mare. Elementele indiferente sunt reprezentate de umiditate si presiune constant.
Litoralul nostru romanesc din cauza pozitiei sale geografice are mai mult carecter
excitant predominand climatul de stepa.
ACLIMATIZARE – reprezinta capacitatea organismului de a se adapta la diverse tipuri
de clima.
Aclimatizarea biologica in care organismal este pus in fata situatiei de a se adapta si in
fata sistemului imun privind germenii patologici care exista in anumite zone climatice.
Aclimatizarea la conditiile sociale din zonele respective; aclimatizarea la fusul orar;
aclimatizarea la bucataria (alimentatia) regionala.

IGIENA APEI
Apa ca si aerul este indispensabila organismului viu. In organism apa indeplineste o serie
de functii: are rol in absorbtie, in transport si in eliminarea unor produsi de metabolism,

104
 105

participa la termoreglare, la pastrarea echilibrului acido-bazic, participa la osmaoza, si la

metabolism.
Apa reprezinta 60% - 65% din greutatea corporala a unui adult. Cu cat organismal este
mai tanar cu atat cantitatea de apa continuta este mai mare. Fatul (nenascutul) contine
90% apa; nou-nascutul 70%, adultul 60% si varstnicii 35% din greutatea corporala.
Cea mai mare cantitate de apa se gaseste in sange (plasma), in tesutul nervos; si cea mai
mica cantitate de apa se gaseste in oase, dinti si tesut adipos.
Nevoile de apa ale organismului sunt de 2500 ml /24 ore, din care 1500 ml este
reprezentata de apa ca atare, 1000 ml provine din alimente.
Apa din organism se clasifica in doua si anume: apa exogena – care provine din exterior;
si apa andogena – care provine din metabolizarea proteinelor, glucidelor si lipidelor (1%)
Din organism se elimina 2500 ml apa/24 ore. Apa se elimina pec ale renala cea mai mare
parte – 1500ml, prin transpiratie 500 ml; prin respiratie si perspiratie 200 ml; prin dejecte
– 200 ml. prin urmare, cantitatea de apa eliminate in 24 ore este egala cu cantitatea
ingerata, astfel organismal afalnadu-se intr-un echilibru hidric.

Consumul de apa se mai face si alte scopuri si anume:

1. Pentru igiena corporala
2. Pentru spalarea alimentelor
3. Pentru prepararea hranei
4. Pentru salubrizarea locuintelor, a spatiilor de serviciu
5. Pentru igiena vestimentara
Pentru toarte aceste nevoi dupa O.M.S. este necesara o cantitate de 100 l /24 ore. Numai
pentru spalarea mainilor sunt necesar 5 l/zi pentruy dus zilnic 20-25l, pentru o baie la
cada 200l. in afara de nevoile individuale omul foloseste apa si pentru nevoile collective,
precum salubrizarea localitatilor (stropitul strazilor, udatul zonelor verzi, ameliorarea
miniclimatului, fantani arteziene etc. Nevoi industriale, nevoi zootehnice precum
adapatul animalelor, curatenie etc…
Schema conditiilor de potabilitate a apei
Conditii organoleptice – gustul si mirosul

105
 106

Conditii fizice – temperatura – intre 7 grade si 15 grade C; turbiditate = 5-10 grade;

culoarea = 15-30 grade; radioactivitate
Conditii bacteriologice - germeni
Conditii biologice

Gustul apei este determinat in primul rand de cantitatea de oxygen care asigura
prosmetimea si gustul placut. Apa fara oxygen sau cu oxygen insuficient are un gust fad
si nu asigura conditii de potabilitate, fiind poluata. In al doilea rand gustul apei este dat de
substantele minerale din apa. Apa bogata in Calciu da un gust salciu; cea bogata in fier da
un gust metalic; cea bogata in magneziu are gust amarui; si cea bogata in Na Cl are gust
sarat. Apa cu un gust neplacut determina o scadere a secretiilor digestive si opreste
senzatia de sete atat la om cat si la animale.
Mirosul apei - Mirosul apei este dat de prezenta in apa a unor elemente naturale sau
plante cu miros particular, mai ales de patrunderea in apa a unor poluanti ca pesticide sau
descompunerea unor substsante organice care sa elimine hydrogen sau amoniac. Gustul si
mirosul apei se determina la rece si la cald – apa poate avea miros si gust pana la 2 grade.

MODULUL II - REALIZAREA CADRULUI AMBIENTAL

Pentru a avea un cadru ambiental placut trebuie sa intelegem ce reprezinta acest cadru in
care ne petrecem cea mai mare parte din zi. Cadrul ambiental reprezinta tot cee ace ne
inconjoara atat oameni cat si lucruri.
Elementele de ambianta de care trebuie sa tinem cont in oganizarea locului de munca
sunt: ambianta tehnica, ambianta fizica si ambianta psihosociala a muncii.
Stgudierea ambiantei tehnice a locului de munca, a ambiantei fizice si activitatii omului
in procesul de infrumusetare revin ERGONOOMIEI.
Proiectarea echipamentului tehnic, amplasarea acestuia in spatiile de munca si in
confectionarea echipamentelor de protective individuala se stabileste sub forma unor
medii pentru 3 dimensiuni de baza: talie mica, mijlocie, si inalta ale lucratorilor.

106
 107

Proiectarea spatiului de lucru – impartirea spatiului in zone de lucru si auxiliare;

amplasarea posturilor de lucru in functie de numarul de lucratori pastrand o distanta
adecvata, care sa asigure lucratorilor confort si senzatie de siguranta; amplasarea retelelor
de apa-canal in locuri accesibile, proiectarea instalatiilor electrice privind iluminatul
general si local, existent surselor de iluminat natural (ferestre, usi), ventilatoare, si
asigurarea unei temperature optime intre 20-22 grade C. Trebuie asigurate grupuri
sanitare pentru lucratori si client, garderobe pentru lucratori, si pentru clienti amplasate in
locuri diferite si accesibile; proiectarea unui spatiu de asteptare a clientilor in care sa se
ofere mijloace de relaxare placute si de comunicare. Spatiul astfel amenajat trebuie sa
asigure un loc in care clientul sa fie stimulat a-l mai frecventa.

AMBIANTA FIZICA
Ambianta luminoasa, cea Sonora si un microclimat placut (temperature, umiditate
ventilatie/aerisire), fac ca mediul in care lucram si asistam sa fie placut, primitor. Se
considera ca acesti factori isi pot exercita influenta asupra proceselor psihologice avand
consecinte asupra sanatatii, securitatii si eficientei in munca, indifferent de specificul
activitatii desfasurate.
Ambianta luminoasa este deosebit de importanta constituind o conditie de baza a
desfasurarii normale a procesului muncii. Iluminatul conditioneaza receptionarea
adecvata a informatiilor pe cale vizuala. 80% - 90% din informatiile percepute de om
sunt de origine vizuala. In procesul muncii, ochiul este implicat in activitati de orientare
si coordonare a functiilor organismului. Functionarea optima a analizatorului visual este
asigurata de integritatea acuitatii vizuale, viteza perceptiei, stabilirea vederii clare, si
acomodarea fiind implicat si unghiul de perceptie, contrastul dintre obiect si fond si
timpul de perceptie. In caz contrar, cand nu este asigurata o vizibilitate corespunzatoare,
apare starea de oboseala a organismului, a ochilor si se creeaza riscul producerii de
accidente in munca, si incidente prin nesatisfacerea calitatii lucrarilor de executie. Se
impune asa dar, pentru eficientizarea muncii asigurarea unei ambiante luminoase
adecvate, nici prea slaba pentru ca ar suprasolicita efortul de acomodare al ochilor, dar
nici prea puternica pentru a nu suprasolicita contractia musculara prelungita a pupilei. O
lumina excesiv de puternica, sau contrastele puternice pot duce la cecitate sau orbire prin

107
 108

distrugerea retinei. Un iluminat insufficient poate ducve la miopie profesionala sau la

nystagmus. Alte afectiuni ce pot aparea in cazul unui iluminat necorespunzator pot fi:
fotofobie, cefalee, dureri periorbitale, scaderea sensibilitatii la lumina, a capacitatii de
perceptive vizuala, afectand securitatea si productivitatea in munca.

AMBIANTA CROMATICA
Ambianta cromatica poate fi confortabila pentru un individ sau nu, deoarece aceasta
influenteaza starea de sanatate, echilibrul psihofiziologic dar si performantele cantitative
si calitative. Alegerea culorilor pentru spatial in care se lucreaza, trebuie sa tina cont de
intensitate, tonalitatea cromatica si saturatie. Pentru peretii interior se recomanda culori
placute, atenuate, care nu obosesc ochiul si/sau stimulative.
Semnificatia culorilor
Rosul – creste presiunea sangvina, ridica tonusul muscular, activeaza respiratia, este o
culoare caloric, o culoare calda, stimulatoare excitanta.
Portocaliul – creste pulsul, mentine presiunea sangvina, favorizeaza secretia gastrica,
culore foarte cald, ofera o senzatie de apropiere, stimulatoare, sociabila.
Galben – influenteaza functia normal a sistemului cardio-vascular, stimuleaza ochiul si
nervii, culoare foarte cald, dinamica, senzatie de apropiere, calmant in starile psihice
nervoase.
Verde – scade presiunea sangvina, dilate vasele capilare, hypnotic, culoare foarte rece,
calmanta, ofera senzatia de departare, faciliteaza deconectarea nervoasa
Albastru – scade presiunea sangvina, scade tonusul muscular, calmeaza respiratia si
frecventa pulsului, culoare foarte rece, odihnitoare, calmant, o fera senzatia de departare,
faciliteaza deconectarea nervoasa.
Violet – creste rezistenta CV, creste rezistenta plamanilor, culoare rece, stimulator,
nelinistitor, descurajator, senzatie de apropiere foarte puternica.

AMBIANTA SONORA
Omul este un rezonator important raspunzand vibratiilor produse de obiectele
inconjuratoare, realizandu-se astfel trairea in realitate. Ambianta Sonora a muncii este o

108
 109

consecinta a unor surse directe (ex. Aparatele electrice ) si sursele secundare (pereti,
plafon, pardosea ) care preiau zgomotele din exterior (strada).
Cel mai nociv factor al ambiantei este zgomotul, intrucat poate produce oboseala si
implicit scaderea productivitatii muncii atat d.p.v. cantitativ cat si calitativ. Zgomotul este
o consecinta a suprapunerii dezordonate a sunetelor cu frecvente si intensitati diferite.
Muzica functionala este recomandata in activitatile monotone repetitive in activitati
creative, si aceasta nu trebuie sa fie in dezacord cu fondul incaperii in care se lucreaza
pentru a nu produce incordare nervoasa.
Microclimatul (temperature, umiditatea si miscarea aerului)
Temperature in salonul de infrumusetare conform legislatiei in vigoare trebuie sa fie ata
vara cat si iarna intre 20- 22 grade Celsius. Umiditatea optima cu o ventilatie si aerisire
corespunzatoare pentru a crea un aer usor respirabil. Confortul termic este asigurat nu
numai de temperatura, umiditatea si viteza aerului din incaperea unde se lucreaza, ci si de
varsta, imbracaminte, deprinderile sociale si caracteristicile individuale.

AMBIANTA PSIHOSOCIALA A MUNCII

- Desemneaza ansamblul “fenomenelor” psihosociale determinate de munca in
comun a unui numar de persoane in care se desfasoara activitatea de productie. Natura
acestor fenomene psihosociale influenteaza randamentul si satisfacerea in munca –
colaborarea intre membrii colectivului va fi stimulate de un mediu placut, in schimb un
mediu tensionat plin de conflicte va duce la scaderea performantelor in munca.
- O ambianta adecvata este asigurata de eterogenitatea in pregatirea profesionala si
a varstei prin rolul de care fluxul informational intre tineri si varstnici, curajul tinerilor cu
prudenta, chibziunta, si experienta varstnicilor.

MODULUL III – INGRIJIRILE PARULUI

MODULUL IV – TUNSORI
MODULUL V – COAFAREA PARULUI

109
 110

MODUL 1 – CLASA a XII

ADAPTAREA LUCRARILOR DE ESTETICA LA CARACTERISTICILE

CLIENTULUI

Profilul clientului
Totalitatea elementelor (caracteristicilor) fizice si a elementelor psihice observabile
a unei persoane formeaza profilul acesteia.
Dintre caracteristicile fizice putem aminti:
 Culoarea pielii (tenului), a parului, a unghiilor
 Forma (structura) parului, a unghiilor si a pieliisi calitatea acestora
 Forma craniului
 Pilozitatea corporala
 Constitutia corpului
 Varsta, sexul

Dintre caracteristicile psihice personale de interes putem aminti:

 Temperament
 Interese
 Valori
 Personalitatea

Caracteristicile de personalitate reprezinta modalitati tipice de gandire,

comportament, afectivitate si relationare pe care le manifesta o persoana.
Comportamentul unei persoane ca manifestare a caracteristicilor sale de personalitate este
dependent de context. Astfel, o persoana poate sa fie lipsita de entuziasm intr-un
anumit context si plina de entuziasm intr-un alt context mai stimulativ, ceea ce

110
 111

necesita luarea in considerare a contextului in dentificarea caracteristicilor de

personalitate.

PERSONALITATEA
Laturile personalitatii se refera la
1.Temperament
2. Aptitudini
3. Caracterul persoanei

Tipuri temperamentale (sangvinul, melancolicul, colericul, flegmaticul)

• Temperamentul

Temperamentul este o trăsătură psihică predominant înnăscută, deci dependentă se fondul nativ, care
conferă fiecărui individ, prin personalitatea sa, unicitate şi irepetabilitate. Temperamentul unui individ
poate fi observat urmărindu-se reactivitatea motorie şi afectivă al acestuia. Unele trăsături înnăscute
ale personalităţii, aşa cum este de pildă inteligenţa, prezintă autonomie faţă de temperament (fiecare tip
temperamental, poate avea reprezentanţi geniali sau retardaţi).

Laturile care definesc temperamentul sunt:

- energia
- dinamia
- adaptarea (acţiunea şi reacţiunea) la mediu.

• Clasificarea lui Hippocrate

111
 112

Preocupările legate de clasificarea temperamentelor după trăsăturile lor mai pronunţate sunt foarte
vechi. Hippocrate (460-377 i.H.) a elaborat teoria conform căreia, diferenţele dintre oameni se
datorează dominanţei mai mari a uneia dintre cele patru umori autonome care circulă prin organism.
Cele 4 umori, după Hipocrate, determină funcţii fiziologice, psihice şi energetice. Ele sunt:sângele,
bila neagră, bila galbenă şi flegma (este vorba de umori, nu de secreţii).

Tipurile psihologice ce rezultă din această clasificare sunt redate în tabelul de mai jos şi
în tabelul de mai jos:

UMOAREA TEMPERAMENT CARACTERISTICI TRĂSĂTURI ENERGETICE

DOMINATĂ

- stabil, exteriorizat, Excitaţia este normală, inhibiţiase află la

Sângele Sangvin
mobil cote scăzute
- instabil, interiorizat, Inhibiţia este mai puternică decât
Bila neagră Melancolic
inert excitaţia
- instabil, exteriorizat, Excitaţia este mai puternică decât
Bilă galbenă Coleric
mobil Inhibiţia
- stabil, interiorizat, Excitaţia este diminuată, inhibiţia se află
Flegmă Flegmatic
inert în cote normale

Temperamentul sangvin -puternic, echilibrat, mobil

„Sangvinicul”, este un creator infierbantat, un element foarte activ, dar numai cand
aremult de lucru si este foarte interesat de acesta; excitatie permanenta, cand aceasta
conditie lipseste el devine plictisit indolent (Pavlov).
Sunt indivizi extravertiti, hiperinstinctivi, euforici, volubili, hiperactivi cu
mentalitate concret analitica, dezvoltare optima de activitati fantastice si creatoare.
 Este vioi, volubil, efervescent emotional

112
 113

 Este viguros, imaginativ, optimist, entuziast, jovial

 Ii place sa umble, sa amplifice, sa se dezvolte, sa povesteasca
 Se entuziasmeaza repede, dar revine usor la nivelul obisnuit echilibrat
 Este binevoitor, complezent, satisfacut de el insusi, reprezentativ
 Este binevoitor, complezent, satisfacut de el insusi, reprezentativ
 Se adapteaza repede, nu intreprinde actiuni riscante, se echilibreaza repede si usor
 Stie sa renunte fara sa sufere prea mult, dupa cum poate sa si astepte fara
o incordare exagerata. Este elocvent si adaptabil la situatii noi
 Beneficiind de o educatie corespunzatoare poate sa isi mentina un ritm continuu
de lucru, sa alterneze perioade de activitate satisfacatoare cu altele de odihna
eficiente. Adoarme repede si se trezeste repede, trece usor de al o activitate
la alta, leaga noi prietenii cu usurinta, dar se poate si desparti la fel de usor.
 Nu se afirma ca un ambitios, dar ii plac situatiile unde poate sa etaleze, sa
straluceasca

Temperamentul flegmatic - puternic, echilibrat, lent

Flegmaticul este in viata un muncitor linistit, totdeauna egal insistent si
perseverent- (Pavlov). Este calm, nonsalant, placid.
Lentoarea este elementul dominant al acestui temperament. Gesturi rare, masurate
egal si lent. Vorbirea trenanta si monotona, sensibilitatea atenuata, imaginatia
rece, decizia intarziata. Pare indiferent, nu- si iese decat arareori din fire. Daca
subiectul poseda o configuratie psihica deosebita vointa ferma, educatie ingrijita,
forta a exemplului, acest temperament confera individului calitati de sange rece,
temperanta, stapanire de sine, regularitate, metodic, rabdare. Este meticulos, nu
ocoleste detaliile, nu abandoneaza lucrul pana nu ajunge la un rezultat satisfacator.
Unii oameni cu acest tip de temperament in ciuda lentorii caracteristice, pot
ajunge la performante exceptionale.
Din contra, daca poseda un fond „slab” si ii lipseste o integrare superioara a unor
factori determinanti ai personalitatii, el se manifesta prin inactiune,
pasivitate, lacomie, lene, apatie.
D.p.v. al adaptabilitatii, flegmaticul contrar sangvinicului se a

113
 114

dapteaza foarte greu la situatii noi, nu poate trece cu usurinta de la un gen de activitate
la altul, nu renunta usor la deprinderile si obiceiurile sale care sunt puternice. Leaga
greu prietenii, dar o data incheiate acestea sunt foarte stabile. Se infurie rareori,
insa atunci nu mai reuseste sa se potoleasca si tinde sa-si prelungeasca furia si
nemultumirea. In general, flegamticii sunt oameni cumpatati, pasnici cu simtul masurii.
Nu au incredere exagerata in fortele proprii dupa cum nu exagereaza nici in felul cum ii
apreciaza pe altii.. sub imperiul influentelor educative, el isi poate disciplina conduita. Nu
trebuie contat pe initiativa lui, el este parca facut sa fie comnandat si stimulat, caci ii
lipseste adesea directionarea si operativitatea.
Evita multe tracasari si neajunsuri pentru ca pasivitatea lui ii tin loc de prudenta.

Temperamentul melancolic bazat pe un tip nervos slab

Dupa Pavlov, tipul melancolic reprezinta tipul de SN evident inhibabil, „fiecare fenomen
din viata este un agent inhibitor din moment ce el nu crede in nimic, nu spera nimic, peste
tot el vede si asteapta numai raul si pericolul”. Ei sunt hipoinstinctivi, dar dotati cu o
mare sensibilitate, inclinati spre sentimentalism si interiorizare. Sunt romantici,
agili, schimbatori cu frecvente crize de depresie. Pot fi fricosi, incapabili sa infrunte
pimejdiile si incaspabili de un efort sustinut, inconstanti. Inteligenta lor poate fi
bine si mult dezvoltata si unii sunt chiar cercetatori profunzi, subtili, scrupulosi.
Sunt dificil de adaptat, au o tendinta negativa, pesimisti. Ex. Chopin, M. Eminescu,
Lucian Blaga

Temperamentul coleric (bilios) puternic dezechilibrat

Tipul coleric este un tip combativ prin excelenta, lesne si repede excitabil
(Pavlov).
Corespunde indivizilor tachipragici, hiperemotivi si iritabili, cu o vointa puternica
cu tendinta de epuizare psihica, predominarea fanteziei si a intuitiei asupra logicii
si activitatii analitice.
Colericul este un om inegal in desfasurarea manifestarilor sale

114
 115

–nu cunoaste linia de mijloc. Face investitii de energie debordante. Unii se

manifesta cu enrgie neobosita si continua, altii sunt autoritari, violenti, altii luptatori
sau opozanti, altii curajosi si mandri.
Daca colericul este rau educat si are tendinte rele el este intratabil, sectar, despotic, tiran
si limitat, capabil de toate crimele. Daca poseda calitati intelectuale si morale el apare ca
un organizator neobosit, creator de ordine, impunandusi lui insusi disciplina cand
este expres raspunzator de disciplina altora,
avand mare vocatie pentru actiune, pentru stapanirea si conducerea colectivitatilor
umane. Acest temperament se gaseste la conducatorii militari, directori, cuceritori,
exploratori, oameni de actiune.
Colericul se defineste prin caracteristicile aratate si in functie de tendinte, imprejurari de
viata, educatie, are posibilitatea de a devenifie un factor pozitiv neobisnuit, fie
unul perturbator negativ. Ex. Casanova, I.L. Caragiale, L. Rebreanu.
Portretele temperamentale descrise au desigur o valoare orientativa. Nu exista
temperamente „pure”, temperamentele pure intalninduse doar in procent de 15% 20%
din cazuri., restul fiind combinatii de doua sau mai multe temperamente, unul din
temperamente fiind dominant.

TIPURI DE ATITUDINE
Jung imparte umanitatea in doua grupuri fundamentale:
Grupul acelora a caror atitudine generala, interes si energie sunt dirijate in
principal spre exterior si sunt numiti extravertiti
Grupul acelora a caror atitudine generala este indreptata spre interior sunt numiti
introvertiti

Tipul extravertit
Este cel mai cordial si cel mai apropiat dintre toate tipurile
Este afectuos, primitor, volubil
Se teme de singuratate, nevoia de contacte sociale este intensa

115
 116

Lipsit de anturaj, i se pare ca nu traieste

Este o fiinta bogata in sentimente, dar mai saraca in idei personale

Caracteristici de baza
 Acest tip ramane in general, de acord cu valorile care iau fost inculcate in
copilarie si tinerete, adica continua sa pretuiasca, sa iubeasca, sa venereze ceea ce
a invatat.
 Alegerile sale, actele sale personale tin cont intr-o larga masura de ceea ce
convine altora, intelegand prin aceasta convenientle si conventiile mediului.
 Are putine interese obiective, abstracte, dar se intereseaza mai ales de ceea
ce atinge mai intai intimitatea, inima sa.
 Manifestarile sentimentelor apar exuberante uneori excesive, chiar daca ele se pot
indrepta in mod succesiv in sensuri opuse

Tipul introvertit
Sensibilitate egocentrica si dureroasa, si nu pot considera obiectiv lucrurile
Caracteristici de baza
 Este in mod obisnuit tacut, rezervat, face efort atunci cand trebuie sa iasa in fata
 Apreciaza o societate in masura in care i se permite sa ramana printre ceilalti intr-
o discutie eleganta, intr-un calm agreabil
 Se simte foarte atins, oripilat atunci cand este obiectul unei judecati negative
 Are tendinta sa isi exprime emotiile pe care le socoteste prea impetuoase
 Acorda mai ales o valoare sentimentelor care sunt secrete si intense.

Tipul de gandire extravertita

 Se orienteaza dupa realitatea exterioara
 Ei lucreaza superficial si nu in profunzime
 Putin introspectivi, ei se cunosc rau si se tem de a fi singur

116
 117

 Deosebiti de inclinati de a-si imagina ca intotdeauna au dreptate (sentiment

 inferior)
 Incapacitate de a intelege ca altii ar putea sa se orienteze dupa alte valori, de unde
 deriva tendinta de autoritarism
 Aceasta absenta de autocriticism este legata de o marcanta dezvoltare a reactiilor
 punitive ( de a pedepsi); putin capabil in prezenta unei critici sau a unor dificultati
de a se exprima lucid, ei raman convinsi ca au dreptate si arunca vina pe altii sau
asupra circumstantelor.
 Gandirea nu este proprie originala se conformeaza ideilor grupului.
 Ii place sa isi puna in valoare si sa isi impuna opiniile sale mai ales in cercul sau
de prieteni
 Este susceptibil predispus la resentimente

Tipul de gandire introvertita

 Tendinta generala sa ia distanta in raport cu realitatea, sa se intereseze mai mult
de ideile
 abstracte decat de datele obiective imediate.
 Au preferinta de a merge la conceptele de baza (inteligenta generala si cea
particularizata).
 Au idei personale, uneori indraznete si tind sa lucreze in profunzime mai
mult decat la suprafata.
 Din cauza sentimentului de inferioritate, acesta pare rece, taciturn,
inflexibil
 si transant in judecatile sale, putin spontan cand trebuie sa fie amabil si nu
prea stie sa isi castige simpatii.
 In munca, el nu concepe ca altul poate sa resimta dificultati sa inteleaga ceea ce
este clar pentru el.
 Cu varsta, el devine tot mai rigid, daca ocupa un post de conducator risca sa
alunece intr-un despotism rece si solitar

117
 118

2. APTITUDINILE se refera la potentilalul unei persoane de a obtine performanta intr-

un anumit domeniu de activitate.
Aptitudinile pot fi:
- generale cand persoana obtine performante in mai multe domenii de de activit
ate;
- speciale ( sociale, artistice, muzicasle, fizice), cand persoana poate obtine
performante
Intr-un numar mai restrans de domenii de activitate. Identificarea aptitudinilor se
poate face prin metode precum: auto-observarea, opinia celorlalti, testarea.
3. CARACTERUL
– exprima modul de raportare la altii ( atitudini, trasaturi volitive) si reiese din
interiorizarea normelor si valorilor sociale fundamentale:
- adevarul, binele, frumosul;
- educatia, credinta, cultura;
- comunicarea, cooperarea prin munca, competenta, respectul, intrajutorarea.

PREZENTA PERSONALA
Prezenta personala comunica de ex, prin intermediul formei corpului, a imbracamintei, a
mirosului ( parfum, miros specific), a bijuteriilor si a altor accesorii vestimentare. Avem
in cultura noastra anumite atitudini privind legatura dintre forma corpului, aspectul
exterior si personalitate.
Imbracamintea si accesoriile pot marca STATUTUL SOCIAL real sau pretins. Ex:
femeile care acceda la o functie manageriala inalta vor tinde sa se imbrace intr-un
mod particular (costum sobru din 2 piese, sau in acord cu ceea ce ofera tendintele
modei pentru acest gen de functii), purtand accesorii similare gen servieta diplomat.
Imbracamintea non conformista comunica faptul ca purtatorul este un original
razvratiti social, posibil creator de probleme, sau artist. Imbracamintea neglijenta
este asocialta in general cu valoarea intrinseca a individului.
Pentru situatii de afaceri este apreciata imbracamintea eleganta, clasica de calitate, si nu
sofisticata, complicata.

118
 119

IGIENA PERSONALA, este un factor foarte important. MIROSUL, „telegrafiaza”

mesaje pentru multe persoane, chiar fara a fi constientizate de aceasta. Parfumul puternic
chiar de calitate atrage atentia intr-un mod neadecvat si ne sugereaza prostul gust
sau anumite intentii.
LIMBAJUL SPATIULUI
Limbajul spatiului trebuie interceptat simultan in functie de 5 dimensiuni: marime, grad
de intimitate, inaltime, apropiere departare, inauntru in afara. Fiecare dintre noi
avem preferinte in legatura cu distanta fata de cei cu care comunicam. In majoritate
a culturilor europene nu se apreciaza apropierea mai mult de 40-50 cm decat a celor din
familie sau a persoanelor iubite. Aceasta distanta se defineste ca fiind
SPATIU INTIM.
„INVADAREA” acestui spatiu produce senzatia de disconfort.
Comunicam confortabil atunci cand distanta fata de interlocutor este de 1-2 m, si atunci
spunem ca avem nevoie de un SPATIU PERSONAL. Intr-un spatiu mai mic este greu sa
te concentrezi asupra comuncarii. Adeseori suntem pusi in situatia ca, in timp ce vorbim
cu cinbeva sa facem un pas inainte sau unul inapoi, pentru a regla acest spatiu la marimea
adecvata pentru spatiul nostru personal. Apropierea exagerata poate comunica amenintare
sau relatii de natura strict personala; departarea excesiva poate comunica aroganta,
importanta statut social superior. Cu cat o persoana este mai importanta cu atat va tinde
sa aleaga o masa de lucru mai mare ( un birou), care impune o distanta mai mare fata de
interlocutor. In general spatiile mai mici sunt percepute ca fiind mai prietenoase,
mai calde si mai intime. Cele mari sunt asociate cu puterea statutul si importanta.

LIMBAJUL CULORILOR
Culoarea, dincolo de perceptie si trairea ei afectiva, este si o oglinda a
personalitatii noastre si deci influenteaza comunicarea. Gandirea creatoare are loc optim
intr-o incapere cu mult rosu, iar cea de reflectare a ideilor
Intr-o camera cu mult verde.
Culorile stralucitoare sunt alese de oamenii de actiune, comunicativi, extravertiti,
iar culorile pale sunt alese de oamenii timizi, introvertiti.
Semnificatia culorilor poate fi diferita in diverse culturi.

119
 120

Ex rosul este asociat in China cu bucuria si festivitatea

In Japonia cu lupta si mania
In cultura indienilor americani cu masculinitate

Negrul semnifica pentru populatia africana binele iar pentru europeni tristete
Albul semnifica pentru cei din africa raul iar pentru popoarele din China, Japonia
tristete;
Verdele pentru europeni semnifica invidie; pentru asiatici bucurie; pentru alte
popoare speranta;
Galbenul pentru europeni semnifica lasitatea, gelozie; pentru americani inseamna
simbolul intelectualitatii; iar pentru asiatici semnifica puritate;
Culoarea afecteaza comunicarea sub aspectul ca acele culori calde

(R.O.G.) stimuleaza comunicarea; iar cele reci ( V.A.I.V. ) inhiba comunicarea.

Monotonia, precum si varietatea excesiva de culoare, inhiba si distrag atentia celor
care comunica.
LIMBAJUL TIMPULUI
Modul in care putem comunica prin limbajul timpului este corelat cu:
Precizia timpului
Lipsa timpului
Timpul ca simbol

Precizia timpului
Timpul este considerat ca ceva pretios si personal si in general atunci cand cineva isi
permite sa ni-l structureze, aceasta comunica diferenta de statut.
A veni mai tarziu sau ceva mai devreme la o intalnire de afaceri, sau a fi punctual sau
nu la o sedinta are anumite semnificatii: comunica atitudinea fata de interlocutor sau
fata de activitatea respectiva, perceptia statutului si a puterii, respectul si importanta
acordata. Intarzierea poate irita sau insulta. Cu cat oamenii sunt facuti sa astepte mai
mult cu atat ei se simt mai umiliti, se simt desconsiderati si inferiori ca statut social

120
 121

Astfel, limbajul timpului se poate folosi in mod voit sau nu, pentru a manipula, supune
sau/si coontrola sau pentru a comunica respect si interes.

Lipsa timpului
Percepem timpul ca pe o sursa personala limitata si, de aceea modul in care
fiecare alegem sa il folosim, comunica atitudinea noastra fata de cel care solicita o
parte din aceasta resursa. Daca nu acordam timp pentru o anumita comunicare se
va percepe ca neacordare de importanta acelei comunicari/
Timpul ca simbol
Acest aspect tine de o anumita obisnuinta, cum este ritmul ( ex o data pe
saptamana / Marti / programare la Coafor). Similar, anotimpurile impun anumite
activitati si un anume fel de viata situate in timp. Sarbatorile si ritualurile sunt marcate
de timp. Oamenii de afaceri stiu ca in preajma sarbatorilor, se cumpara foarte mult si se
lucreaza mai putin (unii).
Caracterisiticile de personalitate individuale, de educatie, experienta de viata, sunt
elemente care trebuie luate in considerare in interpretarea corecta a limbajelor non
-verbale. Modul de folosire a limbajelor non-verbale difera de la ind
ivid la individ de la profesie –la profesie; de la colectiovitate la colectivitate; de la
cultura la cultura;
LIMBAJUL CORPULUI
Fara acest tip de limbaj comunicarea este incompleta. Limbajul corpului contribuie la
comunicare prin expresia fetei, miscarea corpului (gesturi), forma si pozitia corpului,
aspectul general si prin comunicarea tactila.
Expresia fetei
Comunicarea prin expresia fetei include - mimica(incruntarea-ridicare sprancenelor);
incretirea nasului, tuguirea
buzelor,etc.
Zambetul prin caracteristici si momentul folosirii
Privirea contactul sau evitarea privirii expresia privirii, directia privirii
Fata este cea mai expresiva parte a corpului si expresia acesteia constituie un mijloc de
exprimare inestimabil. In mod normal, ochii si partea de jos a fetei sunt privite cel mai

121
 122

intens in timpul comunicarii. Intr-o conversatie, ceea ce exprima ochii este mult mai
important decat ceea ce exrima cuvintele.
MIMICA, este cea care comunica diferitele stari emotionale
Fruntea incruntata semnifica preocupare, manie, frustrare
Sprancenele ridicate cu ochii deschisi mirare, surpriza
Nasul incretit neplacere
Narile marite manie sau excitare senzuala
Buze stranse nesiguranta, ezitare, ascunderea unorinformatii
Zambetul este un gest foarte complex, capabil sa exprime o gama larga de
informatii, de la placere bucurie, satisfactie la promisiune sau cinism.
Interpretarea zambetului varaiaza de la cultura la cultura. Modul in care o
persoana priveste si este privita are legatura cu nevoile sale de aprobare, acceptare,
incredere si prietenie. Chiar si a privi sau nu a privi pe cineva in timpul
comunicarii, are un inteles.
Privind pe cineva confirmam ca ii recunoastem prezenta, ca exista pentru
noi.
Interceptarea privirii cuiva inseamna dorinta de a comunica. O privire directa
poate insemna onestitate si intimitate; dar in anumite situatii comunica amenintare. In
general o privire insistenta si continua, deranjeaza.
Realizarea contactului intermitent si scurtal privirilor indica lipsa de prietenie
Miscarea ochilor in sus exprima incercarea de a ne aminti ceva, In jos exprima tristete,
modestie, timiditate sau ascunderea unor emotii
Privirea intr-o parte sau neprivirea cuiva poate sa denote lipsa de interes, raceala
Evitarea privirii inseamna ascunderea sentimentelor sau lipsa de confort sau
vinovatie.

Oamenii care nu sunt siguri pe ei vor ocoli privirea interlocutorului in situatii in

care se simt amenintati, dar o vor cauta in situatii favorabile; exista chiar expresi „ a te
agata” cu privirea.
Pupilele dilatate indica emotii puternice pupilele se largesc, in general la
vederea a ceva neplacut, fata de care avem o atitudine de sinceritate.

122
 123

Pupilele se micsoreaza ca manifestare a nesinceritatii, neplacerii

Clipirea frecventa denota anxietate.

MISCAREA CORPULUI
Corpul comunica prin gesturi, pozitie, sau modul de miscare.
Cateva elemente de limbaj gestual sunt:
Strangerea pumnilor denota ostilitate si manie sau depinzand de context; determina
solidaritate, stres
Brate deschise sinceritate, acceptare
Mana la gura surpriza si acoperirea gurii cu mana ascunderea a ceva, nervozitate
Capul sprijinit in palma semnifica plictiseala dar cu palma ( degetele) pe obraz,
dimpotriva denota interes extrem.
Mainile tinute la spate pot sa sugereze superioritate sau incercare de autocontrol.

MODULUL II – ARTELE PLASTICE IN LUCRARILE DE COAFURA

Punerea in valoare a lucrarilor

Modul III

Gusturi si valori
Lucrarile artistice contribuie in mod deosebit la educarea gustului pentru frumos
si trezesc interesul acelora care doresc a-si concepe singuri modelele determinandu-I sa-si
exprime ideile orginale sis a isi puna in practica initiativele.
Pentru a evidentia elementele caracteristice de valoare si non-valoare a unei
lucrari, in primul rand trebuie sa stim ce urmarim, ce trebuie sa discriminam si ce valori
atribuim lucrarii artistice analizate d.p.v. general si individual al fiecarui element care
compune lucrarea. Analizarea unei lucrari de creatie, se poate face atat din punct de

123
 124

vedere al specialistului, cat si al admiratorului de frumos, dar punctele de vedere vor fi

cu siguranta diferite. De ce?
Daca luam in considerare gusturile, stim ca despre acestea nu se poate discuta
prea mult, fiecare considerand frumosul din educatia si valorile formate de-a lungul
timpului. “De gustibus non disputandum”, este un aforism pe care îl întalnim destul de
des pe buzele noastre, însemnand “ nu-i frumos ce-i frumos, ci-i frumos ce-mi place
mie”.
Acest aforism se poate explica prin faptul că atunci, cand doi oameni privesc
același lucru, pot să vadă în mod diferit, adică unuia să îi placă ceea ce vede, celuilalt să
nu ii placa. Modul diferit de percepție, este datorat așa cum am mai spus de fiecare om în
parte, de valorile pe care le caută la persoana pe care o privește, și de valorile pe care și
le-a format in timp persoana care privește. Atunci cand aceste valori căutate și găsite ale
persoanelor pe care le privim corespund valorilor noastre personale, puterm afirma că am
gasit ceva frumos, deosebit care merită atenție.
Cand gusturile sunt educate ele incep sa primeasca alta insemnatate atat pentru
noi cat si pentru profesia pe care o activam, transformandu-se in pareri critice atunci cand
suntem in fata analizei unei lucrari. A critica nu inseamna doar a evidentia doar aspectele
negative, ci inseamna mult mai mult decat atat, a pune in valoare elementele ce
caracterizeaza creatia, argumentand fiecare element ce compune aceasta.
Din punct de vedere professional, valoarea unei lucrari estetice presupune:
- Originalitate, stil
- Complexitate/simplitate
- Armonie – intre elementele existente la acelasi nivel – intr-o coafura, de ex.
Elemente precum impletituri – onduleuri – bucle - coc si alte elemente de
compozitie
-intre niveluri – coafura – machiaj - pictura pe unghii –
vestimentatie
- ambianta coloristica
- simetrii/asimetrii
- finisarea elementelor luate individual si in combinatie
- alegerea manechinului

124
 125

- tehnici utilizate
- acuratetea lucrarii
- echilibrul dintre elemente
- proportii
- creativitate

Trasaturile creativitatii – fliuditate

-flexibilitate
- originalitate
- imaginative
A fi creator inseamna a fi capabil sa stabilesti legaturi artistice noi, neasteptate ,
legaturi intre cunostintele dobandite sau intre cunostintele stiute si cele nou dobandite si a
face combinatii intre acestea pentru a creea un nou concept artistic.

Conceptul de estetica si educatie estetica

Conceptul de estetica isi are originea in limba greaca: aisthesis, aisthetikos ceea
ce se refera la sensibil, placut, frumos. Estetica este stiinta despre frumos, ea studiind
legile si categoriile frumosului.
- Educatia estetica este una dintre componentele educatiei care utilizeaza in
formarea personalitatii potentialul educativ al frumosului estetic, social si
natural.
- Categoriile educatiei estetice sunt:
- - idealul estetic este categoria care exprima modelul (prototipul) estetic spre
care aspira sa-l cultive si sa-1 finalizeze un artist, un individ.
- - stilul estetic este o categorie care exprima calitatile si capacitatea omului de
a percepe de a trai frumosul.
- - gustul estetic este categoria care exprima calitatea si capacitatea omului de a
iubi si aprecia frumosul sub raport cognitiv, afectiv si comportamental.
- - spiritul de creatie este categoria care exprima capacitatea si abilitatea de a
imagina si crea frumosul. Educatia, in general, si educatia estetica, in special,

125
 126

trebuie sa treaca accentul de pe ipostaza reproductiva a invatamantului pe

ipostaza cultivarii potentialului creator al personalitatii.

DEZVOLTAREA CREATIVITATII ESTETICE. In aceasta grupa se impun

cu deosebire doua obiective:
- descoperirea la timp a aptitudinilor speciale pentru diferite genuri de arte si
dezvoltarea acestora in raport de potentialitatea lor prin activitati educative judicios
concepute,
- formarea deprinderilor si abilitatilor cerute de specificul creatiei respective.
Creativitatea este, cu deosebire, conditia de baza a artei, a atitudinii estetice, o
finalitate importanta a educatiei estetice. Exista o creativitate generala si o creativitate
proprie unui anumit domeniu de activitate.
Dezvoltarea aptitudinilor estetice creatoare presupune:
- stimularea aptitudinilor creatoare in receptia estetica, dezvoltarea imaginatiei
integratoare in raport cu opera de arta receptata,
- formarea capacitatii de a exprima, de a comunica trairea estetica,
- dezvoltarea capacitatii de a surprinde, a aprecia si a exprima cu mijloace artistice
unele aspecte ale naturii, ale existentei cotidiene,
- stimularea trebuintei de frumos,
- formarea abilitatilor estetice si a deprinderii de a le folosi consecvent in munca
si in viata cotidiana,

126